Urechi fara cap
Marius NITU

Autoritatea publica din Romania e un mutant, un monstru al carui cap e acoperit cu o padure de urechi. Daca e sa ne imaginam aceasta autoritate ca pe o entitate biologica, cu organe specializate, rezultatul e demn de un film de groaza. In tara noastra principalul responsabil cu interceptarile telefonice e SRI-ul. Serviciul condus de Radu Timofte ar trebui sa fie, cand nu urmareste teroristi, un simplu prestator de servicii pentru autoritatile publice care obtin aprobarea unui judecator pentru astfel de informatii. Dar, din pacate, multa lume pune urechea la undele hertziene. Directia Generala de Informatii si Protectie Interna a Ministerului de Interne, fostul doi si un sfert, are o ureche mare, sa-i auda si sa-i prinda pe politistii corupti. SIPA, Serviciul de Informatii al Justitiei, are si el o ureche care, teoretic, a fost taiata prin metode legislative. La fel, SIE, Serviciul de Transmisiuni Speciale sau SPP-ul zic ca nu asculta nimic, dar aud in mod miraculos fel de fel de chestii. Pana si DNA-ul lui Morar, desi n-a recunoscut-o niciodata in mod oficial, are un vioi compartiment tip timpan telefonic. Şi, ca si cum toate acestea nu erau de ajuns, Parchetul General vrea si el sa se doteze cu o ureche. Deputatii din Comisia Juridica au adoptat unele modificari ale Codului de Procedura Penala care da dreptul procurorilor sa-i asculte personal pe cei banuiti ca au savarsit infractiuni. Apoi, s-a marit durata totala pentru interceptarile si inregistrarile autorizate de la 4 luni la 180 de zile. Aceste modificari au fost facute la presiunea unei armate de procurori scosi din minti de mersul hartiilor din Romania. Au fost cazuri cand vanatorii de corupti au primit inregistrarea tip „Gicule, ne intalnim diseara sa-ti dau spaga!” la doua saptamani dupa seara cu pricina. Pana a ajuns solicitarea procurorului la SRI, pana a indosariat-o secretara, pana a ajuns la Tehnic, pana isi dau avizul sefii spionilor pe scriptul inregistrarilor si acesta e trimis inapoi, infractorul, coruptul, traficantul sau ce-o fi el se bronzeaza de mult in Brazilia.

Din pacate, acest tip de actiune ridica o mare problema. Nu e vorba de faptul ca reinviem vechea Securitate, cand mai toata lumea putea fi ascultata. Nu e vorba nici macar de incalcarea unor drepturi civile, datorita faptului ca respectivul procuror poate asculta inclusiv convorbirile inculpatului cu avocatul sau, adica exact strategiile adversarului sau direct din instanta. Despre obligatia de a distruge informatiile fara caracter penal, de genul „Subiectul Costel s-a culcat cu Mimi” nu mai vorbim, pentru ca nici Parlamentul n-a vorbit mai nimic pe tema asta. Pur si simplu e vorba de eficienta economica a operatiunilor de ascultare. O interceptare telefonica cuprinde mai multe etape. Intai, e inregistrarea propriu-zisa realizata cu echipamente costisitoare, instalate la operatorii de telefonie fixa si mobila. Apoi urmeaza redarea, adica transcrierea pe hartie a convorbirilor. Aici, ai nevoie de o armata de oameni, pentru ca o discutie de o ora e redata in 4-5 ore. Abia dupa aia urmeaza certificarea, adica admiterea de catre un judecator a inregistrarii ca proba. Una peste alta, costurile sunt imense. Fostul director al SIE, Catalin Harnagea, declara nu demult ca statul plateste ora de ascultare a unui singur post telefonic intre cinci si sapte milioane de lei. In total, intr-un an se cheltuie mii de miliarde de lei pentru trasul cu urechea, dar efectele sunt insignifiante. Din 1996 pana in 2003 au fost interceptate legal, cu acte, vreo 5.500 de persoane. Dintre acestea au fost condamnate definitiv doar 238. In viitor, informatiile utile obtinute din interceptari vor fi si mai putine pentru ca baietii cu adevarat smecheri schimba 7-8 telefoane si cartele intr-o saptamana.

Cu toate acestea, ca sa marim recolta de condamnati, s-a decis dotarea Parchetului cu o ureche. In conditiile in care Romania are deja 571 de sereisti la milionul de locuitori, in timp ce Germania are 89, acest lucru echivaleaza cu a merge la doctor cu niste urechi infundate, pline de ceara, si a cere grefarea a inca unei perechi de urechi, ca sa auzi mai bine. Eficientizarea ascultarilor telefonice putea fi facuta simplu, atat prin debirocratizarea obezului SRI condus de Radu Timofte, cat si prin masuri legislative. Una din masurile de bun simt care puteau fi luate era introducerea prezentarii buletinului si notarii codului numeric personal al cumparatorilor de cartele telefonice. Dar, asta insemna sa avem intai cap, nu numai urechi.