Loud and clear.Roger that.Io cred totusi ca ai drogheaza pe toti astia care intra in politica si ajung la putere,li se pune ceva in mancare in bautara sau se da cu ceva gaz.Rog autoritatile competente sa studieze problema....
Pe mine acest domn m-a ametit...si-a atins scopul! La finalul micului sau discurs politico-mitologico-arhaico-gramofonic care s-a derulat rapid, in scopul exprimarii tuturor cuvintelor detinute de dansul in memoria activa(!?),am inteles ca.
E clar că politicienii români nu sunt români, ci super-români! Hannah Pauka, biografa Reginei Maria, nota cu stupefacţie că un membru al vechii aristocraţii româneşti îi spusese că în limba română nu există niciun echivalent al cuvântului "self-control“ (autocontrol), "termenul şi ideea fiind atât intraductibile, cât şi străine de mentalitatea românească“. Da, clasa politică nu mai are niciun auto-control.
Rareori mi-a fost dat să văd un haos atât de mare. Nimeni nu mai are o conduită, nimeni nu se mai ţine de vreo promisiune. Fiecare e pe mâna lui, toţi se agită ca într-o mişcare browniană! Ştiam , conform manualelor de politologie că " Partidul politic reprezintă o grupare de oameni constituită pe baza liberului consimţământ, ce acţionează programatic, conştient şi organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupuri sociale, comunităţi umane, pentru dobândirea şi menţinerea puterii politice, în vederea organizării şi conducerii societăţii, conform cu idealurile proclamate în platforma program". Unde-i pragmatismul? unde-i conştiinţa? şi unde e organizarea? Efectiv nu avem partide politice decât cu numele! Care o fi motivul, nu-mi dau seama. Am mai spus-o dar o repet până le-o ieşi pe nas. Marele istoric Ion Bulei a socotit că din 155 de miniştri, câţi a avut Vechea Românie între 1866 şi 1916, 101 făcuseră studiile la Paris. Mai ales de drept. În anul 1900, de exemplu, din 120 de judecători inamovibili, 50 sunt pregătiţi în Occident, iar din 2.000 de avocaţi, 400 sunt cu studii în străinătate. "La un număr de 3.000 de intelectuali, 1.102 aveau studiile în ţară, 717 în Europa de Vest, 771 în Europa Centrală, 41 în Europa de Est, 32 în Europa de Sud-Est… Între 1800 şi 1900, circa 10.000 de tineri din Europa de Sud-Est îşi fac studiile integrale sau parţiale în universităţile din Vestul Europei, unii dintre ei, nu puţini, cu doctorate susţinute. Şi oamenii politici, în principal dintre aceştia se recrutează", scrie Ion Bulei. Iată o mică frescă a României Mici: intelectuali şi oameni politici pregătiţi în Vest. Astăzi România "beneficiază" de o clasă politică provenită din aparatul PCR, "calificată la locul de muncă" şi pusă pe căpătuială. "Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, nu vor ajunge blestemele pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie dusă la sapă de lemn", spunea cu tristeţe academicianul Florin Constantiniu. Mi-e frică însă că pe urmaşii lor, stabiliţi prin cine ştie ce insule exotice, o să-i doară în bască de blesteme. Mi-e dor de un câine credincios al partidului. Mi-e dor de perioada interbelică, de ce scria cu umor Nichifor Crainic campania sa electorală din 1929: "Oratorul ajungea la obârşia mea. «La urma urmei, oricare ar fi candidatul, fraţilor, ştiţi că este o vorbă românească: Ce? Mă uit eu la câine, sau mă uit al cui e câinele?». Şi arătându-mă cu degetul, printr-un gest de absolută proprietate, striga: «Câinele este al Partidului Naţional-Ţărănesc! Ura, să trăiască!». Mi-e dor de un câine pentru că mi-e teamă că avem parte numai de javre! LINK
Ce vreau să spun Copiii de mingi ai României năuce
de Cornel Nistorescu
Când toată lumea aștepta să afle rezultatul discuțiilor legate de numirea lui Klaus Johannis la dreapta prim-ministrului, ne-am trezit cu o conferință de presă. Nu despre starea agriculturii, nu despre deprecierea leului, nu despre măsuri menite să ducă la apariția locurilor de muncă. Nimic din ce să doară pe undeva prin România.
Premierul Feștilă, Daniel Constantin (cu figura lui de pui de coțofană contrariat de ce-i prin preajmă) și Gabriel Opera Magna, singurul profesor universitar din România care acordă doctorate și nu-i în stare să scrie nici după strigare, necum după dictare. Când vorbește simte cum îi uruie bilele, iar când scrie se vede cum îi scârțâie ceva prin toate articulațiile. Cu cei trei n-are rost să-ți faci nici un sereleu.
Mai degrabă îl îngropi decât să-l ridici. Ce tarla să prășești sau ce firmă poate fi scoasă din încurcătură cu acest figurant de la Partidul Conservator, singurul care vorbește în răpăituri de sunete și care pare un etern adolescent în pantaloni scurți? Și cu o invizibilă cravată de pionier! Toți aceștia și regizorii lor malefici au pus de o altă șandrama. Adică de-un USD! Adică de-o țară care într-o zi să fie condusă de doi juniori (unul marionetă) și de un căprar ridicat peste noapte la rangul de general? Despre ce vorbea această comică adunare? Despre viitoarele alegeri europarlamentare, la care băieții își trimit nevestele și drucării, papagalii și servitorii!
Pentru noi succese în această bătălie pe frontul nimicului european (căci nu contăm în Parlamentul European decât cu numărul de mâini ridicate, nu cu capetele sau cu știința de carte), băieții au încropit un soi de alianță cu numele dolarului, adică USD, deși la fel de bine puteau s-o numească Rubla sau Copeica. Mișcare hoțească, în văzul tuturor, făcută mai ales pentru agățat proști în undiță. Adică pentru admiratorii lui Dan Diaconescu și Gigi Becali, toți strânși ca muștele în fața emisiunilor României TV. Oricât se uită, tot nu pricep diferența între USD și USL. Și în virtutea unui joc al probabilității, jumătate dintre ei ar putea vota USD, deși de acasă vor fi plecat cu USL în minte. Sau viceversa!
Toată această conferință de presă a morților tineri păziți de curvele bătrâne Oprea și Oprescu (unul fiind declinarea bâlbâită a celuilalt) arătă a mânărie politică în curs de desfășurare. Banda strânsă în jurul lui Victor Ponta își încorda mușchii pentru a băga în sperieți gașca bolnavă de aceleași apucături. Adică oamenii la fel de hrăpăreți și de netoți din preajma lui Crin Antonescu.
Revoltător și și fără de speranță spectacol (exact ca și cel de la Cluj, unde alți artiști ai bambiliciului politic s-au adunat să-și pregătească relansarea). Vorbe peste vorbe, spuse de dragul micului ecran și scăpate din scăfârliile goale de orice proiect major de redresare a țării. Replici la vorbe, precizări la interpretări, nuanțări la exagerări, retractări la deraieri, câmpuri semantice călcate în picioare, strânse de gât și spurcate de prostia discursului fără substanță. Această adunătură ce turuie politică de dimineața până noaptea târziu și care se înjură și se păruiește și în somn nu vrea să știe ce așteptări avem noi de la dânsa. Ce ne-am dori în viața noastră care se scurge vertiginos între două alegeri? Ce ar putea face pentru noi? Sau de cei îi privim pe toți ca pe niște lighioane de care nu ne temem, dar care nu ne pot înghiți doar pentru că le dispar voturile de care au nevoie.
Ce s-a întâmplat marți? Exact ca și luni. Schimb de declarații urmate de o luptă la baionetă pe lângă zidurile sordide ale sediilor luxoase de partide parlamentare. Cine pe ce post? Care cu care? Dan Voiculescu, reprezentat de pantalonii săi scurți pe numele Daniel Constantin, Victor Ponta, ca mare pasionat de baschet care se odihnește la guvernare, și Gabriel Oprea, clipind rar și somnolent, ca becherul mulțumit că a înghițit toate terenurile din jurul Bucureștilor. Şi lângă ei, Sorin Oprescu, sărit în sprijinul acestei troici funeste și demne de topul european al incompetenței. El, șmecherul de cartier strecurat până la porțile Academiei, trei propoziții spuse cu șapte strâmbături, a ieșit la bătaie ca la un concurs de bancuri.
Dacă se alege cu o admiratoare sau cu un ciolan, să fie primit! Dacă nu, roade Bucureștii și așteaptă până la tura următoare!
Ei bine, în acest război al vanităților de închipuiți copii de mingi, România arată ca o țară depășită de timp, năucă, veselo-tristă și chinuită de o grupare de impostori, preocupată numai de șiretlicurile întâietății. Că Miau Grapini (sau țuțărul Daniel) va fi între viceprim-miniștri, că Oprea va rămâne în vârf (această eminență tălâmbă a trădării politice) ca împreună cu Ilie Botoș, general de strânsură și el, și împreună cu alții să împartă terenurile rămase de izbeliște după intrarea la apă a armatei române, că Niță va fi plin sau gol, că Ponta a zis despre ce a declarat cutare care a zis din partea liberalilor despre ce a spus cel care n-a înțeles ce a șoptit cel care a aflat despre ce s-a relatat, o țiganiadă în toată regula, și fără sfârșit, care ne scufundă încet-încet ca pe niște păpuși obosite după prima lecție practică de democrație. LINK
"Fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu spune ca "razmerita" din Ucraina impiedica ajungerea la o solutie pasnica si crede ca si Romania ar fi putut aluneca pe aceasta panta dupa Revolutie, daca nu ar fi existat intelepciune si dialog, considerand ca protestele din Piata Universitatii puteau fi "fermentul unei miscari anarhice". LINK
Nu cred în divinitati,dar nu-l mai ia o data dracu pe tovarasul asta ?
Preşedintele Clubului de la Roma, pe Europa Dr. Călin Georgescu: "În ultimii 25 de ani, sufletul românesc a fost trecut prin sabie" Acasă » Actualitate
Dr. Călin Georgescu: "În ultimii 25 de ani, sufletul românesc a fost trecut prin sabie" Dr. Călin Georgescu este unul dintre cei mai importanţi experţi români în dezvoltare, şi anume în dezvoltarea durabilă. Între 1997 şi 2013 a fost director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România, iar din anul 2013 este preşedintele Clubului de la Roma (Centrul European de Cercetare din Viena, Austria). Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o organizaţie al cărei scop este să supună atenţiei întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei. Acuzat că urmăreşte regionalizarea şi unificarea întregii lumi, în realitate Clubul s-a răzvrătit împotriva „ignoranţei sinucigaşe” a omenirii cu privire la adevărata ei condiţie. Dr. Călin Georgescu, deşi deţine o funcţie internaţională atât de înaltă, nu a uitat că e român, şi încă unul dedicat cauzei naţionale. A elaborat strategia de dezvoltare durabilă a României pe următorii 30 de ani. Strategie din care nu s-a pus în operă nici măcar un paragraf. Nu întâmplător, d-l Georgescu a fost propus, la începutul lui 2012, să-l înlocuiască pe Emil Boc în fruntea guvernului României, dar interese obscure s-au opus. A fost o şansă pierdută de toţi românii. Reproducem, în cele ce urmează, pledoaria de tip clasic, „prin noi înşine”, a domnului Georgescu, pentru schimbarea României.
„Acum, în România, omul devine «resursă umană»”
Aţi detectat, în scrierile dv., „războiul nevăzut“ din lume şi din România. Cum arată acest război?
Criza actuală oferă unei umanităţi îngenuncheate de atâtea rele prilejul de a medita asupra propriei supravieţuiri, pe unica sa planetă. După ce a „îmblânzit“ natura, omul este supus acum manipulărilor de tot felul, spre profitul celor care stau la cârma şi, mai ales, în spatele marilor corporaţii. Nu se poate fura fără a controla mintea victimei. Discutăm azi de un război dus la nivelul minţii. Este purtat de marile corporaţii şi de politica neoliberală care au creat şi menţin în continuare criza. Lăcomia marii finanţe a produs actuala instabilitate economică şi socială. Marile corporaţii nu au nevoie de minţi libere, ci de roboţei care, motivaţi doar de cucerirea unei poziţii în ierarhie şi de avantajele unei vieţi luxoase, se înclină obedient la preceptele „politicilor corecte“. Personal, sfidez corectitudinea politică de toate culorile. Spre exemplu, Nestlé controlează peste 70% din apa îmbuteliată din lume, printre care Périer, San Pelegrino, Vittel. Este o acţiune neoliberală şi postcolonială care atentează la un drept fundamental al omului - accesul primar la apă. Poate fi un drept uman transformat în marfă, cu etichetă şi preţ?! Se pare că da... În România, ca şi în alte ţări eliberate de comunism, cetăţeanul este stăpânit prin frică. Ne este frică pentru că nu mai avem credinţă adevărată. Când ne rugăm şi cerem ca Dumnezeu să ne „dea“ miracole, confundăm credinţa cu magia. Fără muncă asiduă şi jertfă, nu-ţi poţi lua zborul către orizontul demnităţii. Pasărea născută în colivie crede că a zbura este o boală! De acest fapt s-a profitat după ’89 şi aşa s-a perpetuat mentalitatea că, atât timp cât ai ce consuma, e bine. Burta plină stă mai presus de libertate! Spun încă o dată: acum, în România, se trăieşte sub imperiul fricii. Când nu rămâi ferm în credinţa creştinească, se naşte un gol prin care pătrunde groaza de moarte. Şi atunci omul devine „resursă umană“ - un individ manipulat, fabricat prin înrobirea minţii. Alimentele procesate industrial conţin substanţe care acţionează subtil asupra sistemului nervos, imitând efectul drogurilor. Omul care mănâncă produse concentrate artificial devine dependent: în căutarea plăcerii, mănâncă tot timpul, fără să se hrănească. Mintea, sufletul şi inima îi devin captive. Sistemul educaţionalde statcontribuie şi el din plin la încătuşarea minţii şi a spiritului. După ce sunt şcoliţi conform prejudecăţilor cultivate de adulţi, denumite eufemistic „programe naţionale”, elevii devin de-a dreptul incapabili să gândească sau să acţioneze în alt mod decât cel pe care l-au impus formatorii lor… Eu, în aceşti 25 de ani, am văzut în România doar promovarea malignă a incompetenţei. O perioadă în care sufletul românesc a fost trecut prin sabie. De aceea, cred că se impune urgent reprofesionalizarea României şi restabilirea valorilor morale ireproşabile, de care, în istoria sa, poporul nostru a făcut dovadă prin fapte.
Aţi identificat „reţeta” şi „cheia” succesului României: micul producător, ţăranul. Pe ce vă bazaţi în acest scenariu?
A te baza pe micul producător, pe ţăranul care a dat identitatea românilor, înseamnă să contracarezi asediul corporaţiilor, care îţi dictează ce să mănânci, ce să bei, cu ce să te îmbraci, ba chiar şi cum să gândeşti. Ţăranul îşi organizează singur propria producţie. Te salvezi tu, ca ţară, şi îi mai ajuţi şi pe alţii care vor să o facă şi nu mai au cum. Micul producător contribuie la însănătoşirea României. Graţie lui vom rezolva, în cea mai mare parte, problema şomajului. Toată lumea va avea ceva de făcut. Dacă ştii să faci ceva cu mâna ta, nu depinzi de nimeni, eşti autonom. Acum, românii bat drumurile Occidentului, slugărind prin străini, în loc să muncească şi să prospere în ţara lor. Tot ce ar trebui să facem, ca guvern naţional, ar fi să promovăm micul întreprinzător, breslele şi meseriile larg răspândite, ajutate de o industrie performantă şi nepoluantă. Acţiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalităţi. Micul producător ne oferă, prin urmare, definiţia succesului.
„Cei ce conduc România sunt făcuţi, nu născuţi. Sunt nişte mutanţi, o altă specie”
Ce „definiţie” ne oferă politicienii care au condus ţara în ultimii 25 de ani?
Prădătorii care au condus şi conduc ţara ignoră viitorul şi nu ne pregătesc pentru el; pe ei nu-i interesează decât prezentul, să poată fura acum, când mintea poporului este încă înrobită. Cei ce conduc România sunt făcuţi, nu născuţi. Ei sunt omul nou, creat înainte de ’89. Sunt nişte mutanţi, o altă specie! Din păcate, asistăm la o disoluţie totală a ţării. Iar intelectualii păstrează o tăcere complice. Rar găseşti un intelectual integru. Mare parte dintre cetăţenii României pot fi comparaţi cu robii care servesc unui sistem mafiot. Politicienii, ca şi intelectualii, caută „să vorbească frumos“, ca să nu „deranjeze”, toţi vor să fie politic corecţi. Oameni buni, nu mai priviţi la culoarea cenuşie ca la un simbol al cuminţeniei, este timpul să ne trezim! Totul s-a transformat într-un imens crematoriu unde sunt incinerate libertatea şi viitorul neamului românesc. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Dar „Ion” şi „Gheorghe” sunt ignoraţi, statul român ascultă de alte „glasuri”... Care este contextul internaţional în care România ar putea să-şi folosească atuurile proprii, naturale?
Se recunoaşte la nivel european că toate modelele de până acum au erodat capitalul natural. Singura soluţie este dezvoltarea durabilă sau, mai corect spus, sustenabilă, pentru că vorbim de obiective pe termen lung. Dezvoltarea nu trebuie să se facă prin epuizarea resurselor, ci la niveluri şi în ritmuri care să permită regenerarea acestora. Criza actuală este o criză de sistem, ea va continua mult timp de acum înainte, până la schimbarea profundă a paradigmei economice mondiale. Consumul de resurse este problema pe termen scurt şi lung a omenirii. Mare parte a ecosistemelor planetei sunt distruse. Unul din trei alimente pe care le avem pe masă se datorează contribuţiei albinelor. Dispariţia acestor mici vietăţi poate duce la stingerea vieţii. Polenizarea artificială se practică deja în China, prima ţară unde aceste insecte excepţionale aproape că au dispărut. Pe acest fond se duce o luptă aprigă pentru ceea ce numim resurse strategice, adică apa şi hrana, dar şi energia verde. Or, România mai deţine încă posibilităţi importante de utilizare a acestor resurse. Ştim ce urmează; întrebarea este dacă suntem pregătiţi să întâmpinăm acest val al schimbării. Din păcate, în politica românească postdecembristă, lipseşte cu desăvârşire o viziune pe termen lung. Lipseşte harta viitorului. Dacă România ar înţelege ce şansă uriaşă are în plină criză, ar face un salt gigantic, nu doar pentru refacerea ei, ci şi pentru a ocupa o poziţie de lider imbatabil, cel puţin în zona balcanică. Am putea restaura dreptatea socială, apăra suveranitatea ţării şi conserva tradiţiile neamului românesc. Să nu uităm că România nu este o ţară oarecare. Noi, românii, suntem o civilizaţie. De aceea, necesităţile politicii externe ale României sunt, mai ales, păstrarea identităţii statului în faţa atacului entităţilor non-statale, adică a corporaţiilor şi „investitorilor strategici“ de genul fondurilor speculative. România are nevoie de un stat care îşi serveşte cu abnegaţie cetăţenii, şi nu de unul care slugăreşte capitalul internaţional. Consolidarea şi dezvoltarea statului naţional unitar modern trebuie să fie deviza noastră, aşa cum a fost a înaintaşilor noştri. Întărirea statului este esenţială în vremurile pe care le trăim. Binomul stat-cetăţean este cel pe care a funcţionat mare parte din istoria omenirii; dacă un stat colapsează, se produce şi o prăbuşire a societăţii, cetăţeanul fiind confruntat cu o situaţie de anarhie ca cea din Somalia. Statul român nu trebuie să se îndepărteze sub nici un motiv de rădăcinile sale şi de istoria neamului. Când statul serveşte „corectitudinea politică“ şi trimite jandarmii să-i bată pe truditorii pământului care-şi apără dreptul la apă şi hrană – cum se întâmplă la Pungeşti –, ne aflăm deja în faţa unei trădări de ţară. Poporul nu mai poate rămâne indiferent!
„200 de companii multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc”
Românii din Pungeşti şi din alte localităţi se luptă cu una sau mai multe corporaţii. Acolo s-a ajuns deja la dictatură. Ce rol joacă politicul în acest context?
Corporaţiile dictează la ora actuală politicului în cea mai mare parte a lumii. Urmărind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminând viitorul generaţiilor tinere şi privând naţiunile de lideri autentici şi de patrioţi. 200 de multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc! Domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Troica aceasta a dus la prăbuşirea economică şi la dezastru ecologic în multe locuri din lume. În loc de politici economice serioase, românilor li se oferă pâine şi circ: să cumperi marfa altora şi să crezi că trăieşti bine. Aceasta, pe un fond de sărăcie şi decădere morală fără precedent. Cantitatea de pâine vândută a scăzut cu 25% faţă de 1990, iar numărul cărţilor, cu 85%. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre starea precară şi lipsa de viitor a României în actuala situaţie. România are nevoie de o conducere capabilă să se opună proiectelor geopolitice care vizează distrugerea statelor naţionale şi transformarea ţării într-un teren de vânătoare economică (masacrarea faunei, vânătorile cu acte mai mult sau mai puţin în regulă sunt un capitol la fel de trist). România trebuie să găsească o poziţie de echilibru între forţele geopolitice globale şi să înveţe să negocieze cu puterile lumii, având ca ancoră doar interesul naţional. Putem să spunem, fără teama de a greşi, că destabilizarea prezentă a Ucrainei, prin proteste violente dirijate, este pe punctul de a declanşa un nou Război Rece între Rusia şi SUA. Un „război ascuns“ mocneşte deja în Asia, între China şi principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. În acest nou context, extrem de tensionat, România, în loc să fie un factor de stabilitate, apare, prin scandalurile politice la zi, ca un no man’s land, un fel de tărâm al nimănui care poate oricând exploda, aruncând în aer întreaga regiune sud-estică a Europei. Iată de ce, mai mult ca oricând, avem nevoie de lideri respectaţi pe plan internaţional, capabili să întărească statalitatea României şi să găsească alte surse de finanţare decât vânzarea pe nimic a bogăţiilor naturale şi activelor naţiei. În prezent, ţara se află într-o situaţie atât de jalnică, încât sunt aplaudate chiar şi investiţiile „europene“ în gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al deşeurilor“, amenajate în satele cele mai pitoreşti şi cu mare potenţial agro-turistic (vezi cazul comunei Fărcaşa din judeţul Maramureş). Practic, România se află sub asediul marilor corporaţii. Acţiunea de la Pungeşti este relevantă. Statul apără o corporaţie împotriva propriilor săi cetăţeni. Oamenii sunt bătuţi în curtea lor. Este mai rău decât într-un război împotriva unei puteri străine! De câteva luni, statul îşi terorizează cetăţenii care nu se pleacă în faţa interesului celor fără de ţară. A luat cumva UE poziţie faţă de această încălcare flagrantă a celor mai importante drepturi ale omului, faţă de o acţiune criminală fără precedent?
„România este o ţară prea bogată, cu un pământ prea fertil, ca să fie păstrată fără luptă!”
Unde se află astăzi ţara noastră pe harta financiară şi economică a lumii?
România are nevoie de un sistem financiar care să-i aparţină, de o politică monetară care să răspundă nevoilor specifice şi de o politică fiscală dictată de realităţile noastre. În ţara noastră bătrânii sunt umiliţi, copiii nu au viitor, pământul este vândut străinilor, iar credinţa strămoşească este călcată în picioare – iată realitatea! Dezastrul este băgat sub preş. Se dau cifre, care de care mai umflate. Una sunt cifrele, alta economia reală. De pildă, se tot scrie că am ieşit din criză. Cum să iasă din criză statul român, când cheltuielile cu bunurile şi serviciile au atins, în 2013, nivelul din 2008, anul în care se arunca cu bani în stânga şi în dreapta?! Cheltuielile bugetului general consolidat, cu bunuri şi servicii, au atins în 2013 nivelul de 6,2% din PIB, apropiate de cele din 2008, când au însemnat 6,5% din PIB. Se impune o simplă constatare: România nu va prospera decât prin introducerea disciplinei financiare. Astăzi, România este o ţară în faliment, care trăieşte pe datorie.
Ce fel de stat este statul român de azi? Care sunt deciziile pe care le poate lua, cu privire la propria dezvoltare?
Statul român actual este un stat slab. Acţionează conform unor mituri şi prejudecăţi, ia decizii importante pe bază de wishful thinking (gândirea deziderativă ce distorsionează realitatea în funcţie de propriile dorinţe). Societatea românească diferă de economiile mature din Europa, în sensul că, dacă în Europa se schimbă un guvern, nu se întâmplă nimic grav, economia merge înainte, structura instituţională funcţionează. Pe când în România nu avem management performant, iar managementul înseamnă viziune, perspectivă. Statul român actual nu mai există, pentru că nu mai funcţionează instituţional. Accidentul aviatic din Munţii Apuseni este o dovadă a inexistenţei statului.
Aţi afirmat că redresarea statului nu se poate face decât prin patriotism în limitele adevărului, reluând formula interbelică „prin noi înşine“. Mai putem invoca acest concept în epoca globalizării?
Totul ne este permis, dar nu totul ne este şi de folos, spunea Sfântul Apostol Pavel. Şi mai spunea că omul întreg, puternic, chiar dacă totul îi este permis, nu se va lăsa stăpânit de tot ceea ce-i este îngăduit. Totul, dar absolut totul se face doar semănând dragoste, nu ură şi trădare. Lucrurile au mers prea departe din cauza modului total inadecvat de conducere a ţării în ultimii 25 de ani. Cei care au deţinut puterea au urmărit doar interesele lor, personale şi de grup, şi nu cele ale ţării. Or, nu ai cum să fii de folos ţării tale dacă nu o iubeşti şi dacă nu-i vrei binele! Formula „prin noi înşine“ nu poate fi transpusă în practică de către cei care duşmănesc România. Sunt ţări importante care, în ultimii 20 de ani, s-au dezvoltat spectaculos pe baza modelului „prin noi înşine“. În anii ’70, Finlanda era la coada ţărilor scandinave, acum este în fruntea lor. La mijlocul anilor ’90, economia Rusiei a fost aproape ruinată de globalişti, cu reţetele lor neoliberale, dar şi-a revenit spectaculos când ţara a adoptat modelul „prin noi înşine“. Japonia, Norvegia, Polonia, Ungaria sunt alte exemple grăitoare de ţări care nu au cedat presiunilor „terminatorilor“ internaţionali şi au reuşit să prospere economic. A ne dezvolta prin noi înşine înseamnă în primul rând a investi în om. Or, aceasta a lipsit cu desăvârşire. Românul trebuie lăsat să facă ce poate el mai bine, nu ce cred de cuviinţă nişte funcţionari de la Bucureşti sau Bruxelles, şi atunci toată ţara va înflori. De ce oare românii sunt foarte apreciaţi în multe locuri importante din lume, iar în ţara lor nu au un loc de muncă? În acest sens, exemplul istoric paşoptist ne stă la îndemână. Este greu, dar se poate! Insuflă-i tânărului mândria pentru istoria neamului său! Când ne vorbea profesorul la şcoală de Mihai Viteazul, de Ştefan cel Sfânt, intram în pielea lor ca eroi şi doream, noi, copiii, să facem la fel pentru ţara noastră. Numai aşa va deveni tânărul responsabil. Din păcate, istoria este minimalizată; pur şi simplu s-a tăiat panglica istoriei, s-a întrerupt legătura cu eroii şi martirii neamului, uitându-se că fiecare generaţie făureşte istoria celor următoare.
„Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale”
Vorbiţi, alături de mulţi alţi futurologi, de marea criză alimentară şi a apei. Dar Chevron forează pentru gaze de şist în Dobrogea, unde există un fluviu subteran de apă dulce, cât Dunărea. Nu va fi pusă această resursă în pericol?
Criza apei şi a hranei, din zona anilor 2020, va fi mult mai serioasă şi mai devastatoare decât criza economico-financiară de acum. Suntem pregătiţi să o întâmpinăm? Aceasta este întrebarea. Aurul României nu este cel mineral, îngropat sub munte, ci stratul subţire de sol fertil, la care se adaugă apa şi condiţiile geomorfologice excepţionale ale ţării noastre. Politic vorbind, e nevoie să ştii să cânţi la orgă, adică pe mai multe claviaturi simultan, ca să poţi conduce o ţară. Pentru că o decizie greşită se poate răsfrânge negativ în alte locuri. Prevenţia, anticiparea ne stau la îndemână. Cunosc resursa uriaşă de apă din Dobrogea. Sigur că poate să fie afectată, şi încă grav, dacă se permite această afacere a Chevron, extrem de nocivă, adevărat atentat la adresa vieţii. Este un exemplu tipic de acţiune de-a dreptul criminală a unei corporaţii. Wall Street-ul este numai minciună, lipsit de strategie şi de viziune, un uriaş cu picioare de lut. Exemplul Californiei este grăitor în acest sens: deşi, în ultimii doi ani, în toată California, persistă o secetă devastatoare, politicul a permis demararea forărilor pentru gaze de şist.
În context economic global, cu ce valori naturale vine România în concertul naţiunilor?
România este o ţară prea bogată, cu un pământ prea fertil, ca să fie păstrată fără luptă! Ştiinţific, din 9 regiuni bio-geografice ale Terrei, România deţine 5, având cea mai importantă eco-regiune la nivel global. Mai mult de jumătate din Carpaţi, cei mai sălbatici ca natură, sunt în ţara noastră. Peste jumătate din carnivorele mari ale Europei sunt în România. Avem apoi Delta Dunării, zonele umede şi pădurile – un tezaur. Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale. Şi, în special, de baza genetică pură pe care o are, fiind printre foarte puţinele ţări din Europa care deţin aşa ceva. Dacă numesc doar cele 220.000 de ha de pădure virgină, apoi cernoziomul ciocolatiu, cel mai productiv dintre toate tipurile de sol, aflat cu predilecţie în Dobrogea, se poate vedea capacitatea sigură de a dezvolta durabil ţara. Nu poţi avea dezvoltare durabilă fără fundamentul dat de resursele naturale pure. Sub acest aspect, România se înscrie în zona marilor negociatori, fiind un potenţial multiplicator genetic pentru ţările care au doar resurse financiare, dar nu şi pe cele naturale. Sau au pădure, dar nu au codru. Lumea occidentală este disperată să aibă hrană şi apă de foarte bună calitate pentru cetăţenii ei. Doar astfel îşi asigură continuitatea ca neam. Toţi sunt conştienţi de pericolul alimentaţiei industriale, plină de E-uri şi aducătoare de boli pe care medicina actuală nu le poate trata.
„Ţăranul român reprezintă nu doar şansa redresării României, ci însăşi speranţa renaşterii lumii occidentale”
Între factorii care subminează identitatea românească şi viitorul naţiunii române aţi numit distrugerea ţărănimii. Ce mai reprezintă ţăranii? Mai sunt ei un element identitar al românilor?
Ţăranul român reprezintă gena autentică a civilizaţiei mileniului actual. El reprezintă nu doar şansa redresării României, ci însăşi speranţa renaşterii lumii occidentale, care încearcă cu disperare să-şi îndrepte nesăbuinţele trecutului. Ţăranul român a fost în mare parte distrus de febra consumistă şi de supermarketurile care s-au înmulţit enorm la nivelul întregii ţări. Apoi a fost redus la tăcere, fiindu-i atacat cadrul natural, de care depinde existenţa sa. A fost jefuit orbeşte, s-a vândut pe nimic resursa naturală primară. Prin urmare, eu nu aş promova industria alimentelor bio, ci gospodăria ţărănească tradiţională. Prin ea am ajunge la bio în mod natural. România, ţară bio! Cu ea aş cuceri lumea toată! Roşia românească – cultivă această roşie în Germania. Pune-l pe neamţ să o facă! Ei bine, nu poate, cu toată tehnologia lui, pentru că nu are pământul ţării noastre, care este cel mai roditor. Şi, peste asta, este un pământ sfânt. Dacă se pune la punct agricultura ţărănească tradiţională, exporturile de grâne româneşti se vor face nu pe bani, ci contra aur.
În acest caz, de ce nu sprijină băncile din România ţărănimea?
Cum să sprijine băncile esenţa dezvoltării noastre, când peste 80% din ele sunt străine? Nu au nici un interes să o facă. Decapitalizarea băncilor româneşti s-a făcut cu bună ştiinţă. Dezbaterea politică cea mai frecventă din societatea românească este cea legată de putere. Problema este că, atunci când deţii puterea şi nu ştii ce să faci cu ea sau nu ai cu cine să faci ceea ce ţi-ai propus, intri în impas. Ieşirea din această dilemă nu poate fi dată decât prin cultivarea profesionalismului autentic. Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul sistemului bancar. România este poligon de încercări pentru sistemul bancar internaţional. La filialele din ţara noastră, băncile-mamă trimit cadre de conducere slab pregătite profesional, dispuse la experimente, care duc o politică de jecmănire a populaţiei, şi nu de dezvoltare. S-a ajuns la situaţii absurde: dacă „economiseşti” la o bancă, ajungi să retragi, la sfârşit, mai puţin decât ai depus! România ar trebui să aibă o instituţie de credit agricol, aşa cum a propus Take Ionescu în documentul „România în anul 3000“, încă din 1920. Ce oameni, ce viziune, ce dăruire faţă de ţară!
Se ştie că aţi elaborat Strategia de dezvoltare durabilă a României. Cum ar trebui să fie şi ce puncte ar trebui să alcătuiască această strategie?
În primul rând, trebuie să gândeşti Adevărul, să spui Adevărul şi să iubeşti Adevărul. Cheia succesului în dezvoltarea ţării stă în dragoste, unire, întărirea familiei şi micul producător. Restul sunt detalii. Strategia ţării se poartă în inimă şi are câteva puncte, care încap pe o pagină: 1. Întărirea legislativă şi constituţională a statului. Legi administrate eficient de funcţionari în a căror autoritate populaţia să aibă încredere. 2. Lansarea cercetării şi dezvoltării cu implicarea universităţilor. 3. Politici monetare şi fiscale ferme. Nivelul taxelor să fie scăzut. Păstrarea monedei naţionale este un mare atu, care nu trebuie neglijat. Şi sub nici o formă nu trebuie aderat la moneda euro! 4. Dezvoltarea căilor de transport. 5. O politică externă regională şi globală de promovare a concilierii. 6. Transformarea unui handicap în avantaj de nişă economică: agricultura românească. Protecţia pădurilor şi conservarea mediului. Dezvoltarea durabilă – concept naţional. 7. Securitatea persoanei: strategia de sănătate bazată pe prevenţie, hrană sănătoasă, educaţie prin mişcare, politică demografică stabilă. România deţine Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD) încă din 2008, dar nu s-a pus în practică nici o propoziţie din acest document. SNDD este un pas spre civilizaţie, este strategia interesului comun, care ar trebui să primeze asupra confruntărilor politice şi momentelor electorale. SNDD stabileşte cadrul de manifestare a ambiţiei de dezvoltare, care nu poate fi programată şi garantată decât pe termen lung. Dificultăţile în elaborarea documentului nu au constat în introducerea de idei noi, ci în efortul de a scăpa de cele vechi. Un ultim aspect esenţial este politica demografică, neglijată total de toate forţele politice din ţară. Pierderea demografică a însumat, între 1990 şi 2014, peste 3 milioane de oameni. Aceasta a făcut să avem 19 milioane de cetăţeni acum, iar consecinţele pe viitor, dacă nu se iau măsuri imediate, vor fi dramatice.
„Laşitatea conduce România! Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”
V-aţi opus economiei extractive. Guvernanţii actuali se grăbesc să demareze o serie de proiecte miniere, crezând că asta va genera dezvoltare şi locuri de muncă. Ce propuneţi în schimb?
Pe plan economic, avem nevoie de măsuri pentru a pune în valoare avantajele competitive reale de care mai dispune România, prin consolidarea capitalului naţional, întărirea regimului proprietăţii şi încurajarea iniţiativei antreprenoriale. Aceasta înseamnă o economie civică, moleculară, care ţine cont de faptul că prosperitatea unei naţiuni depinde de prosperitatea fiecărui individ în parte. Cu alte cuvinte, nu am nevoie de 5 latifundiari în agricultură, ci de 500.000 de ţărani viguroşi care să dezvolte o ţară întreagă. Nu am nevoie de o economie extractivă cum este acum, în care doar se vând resursele naturale şi activele existente. Dacă îţi vinzi tot ce ai în casă, unde ajungi, cum mai trăieşti? Este nevoie să produci, deci întrebarea care ar trebui pusă fiecărui român este: ce ştii să faci? Un proiect minier sănătos nu înseamnă să vindem resursele pe nimic, ci să folosim noi resursele – asta înseamnă proiect valabil. Prin noi înşine! Mina de la Roşia Montană se poate deschide şi exploata numai de către România, apelând la tehnologia clasică şi prietenoasă cu mediul, dând de lucru la toată lumea printr-o investiţie de numai 100 de milioane de euro. Dar se vrea aşa ceva? S-a vorbit mult despre reforma statului, a clasei politice. După 25 de ani, există impresia că se urmăreşte doar o redistribuire a puterii şi dobândirea de avantaje pentru cei care o deţin. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de un dialog real, de o conciliere naţională.
V-aţi declarat îngrijorat că statul român s-a privatizat. Ce presupune această privatizare?
După 1990, statul român s-a privatizat şi nu mai poate răspunde corpului social, pentru că nu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cere voturile. Cine deţinea, înainte de 1989, controlul informativ al obiectivelor economice a trecut din barca comunistă în cea a capitalismului extractiv, însuşindu-şi, prin „privatizare“, ceea ce deţinea sub control în comunism. Şi nimeni nu spune nimic. Laşitatea conduce România! Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!
„România este un vultur închis într-o colivie”
Astăzi, toţi politicienii noştri sunt profesori, de regulă la universităţi private. Ce părere aveţi despre nivelul ştiinţific al acestor universităţi?
Conducătorii vremelnici ai României au distrus ţara. Iar puţinii profesori adevăraţi pe care îi mai avem au mâinile legate. Şcoala românească actuală este în suferinţă. Dacă vrei să înrobeşti o ţară, îi distrugi educaţia. Aşa s-a şi întâmplat. Dacă ai educaţie performantă, eşti, ca popor, liber. România este un vultur închis într-o colivie, din care nu poate să-şi întindă aripile, să zboare. Universităţile particulare ar trebui desfiinţate, fără excepţie. Sunt doar o industrie de diplome fără acoperire, urmărind doar profitul şi spălarea creierelor. Au fost viciate, evident, şi universităţile de stat. La Medicină, înainte de ’89, se tragea linia sub ultimul intrat la 9,80. Acum se intră şi cu 4. Cum să mai comentezi aşa ceva? Manuale alternative? O samavolnicie! Istoria poporului român este cumva alternativă? Geografia ţării este cumva alternativă? Mama ta este alternativă? Avem cumva alternative sau dileme cu privire la adevărurile morale? Mai toţi politicienii noştri, da, sunt „profesori“ – nu de gimnaziu, nu de liceu, ci profesori universitari. De unde până unde? Pe vremea lui Spiru Haret, ca să obţii titlul de profesor, treceai prin examene foarte dure, trebuia să înveţi pedagogie, iar la final numirea era semnată de Rege. Astăzi, învăţământul superior din România scoate pe bandă rulantă absolvenţi interesaţi doar de diplomă. Se citeşte foarte puţin. 1,5% din adolescenţi citesc cel mult 2 cărţi pe an. Camera Deputaţilor a votat 28 de milioane de euro pentru cumpărarea de stick-uri de memorie pentru calculatoarele şcolare, în condiţiile în care 50% din şcoli nu au apă caldă şi căldură. Totul este absurd în România!
Analizând sfertul de veac de când suntem liberi, ce puteţi spune? Am câştigat sau nu libertatea? Am ajuns să iubim competiţia între valori, şansa de a alege?
Competiţia minţilor din Occident a fost transformată în România într-o cursă nebună după profit. Societatea s-a transformat într-una de consum, supusă unei manipulări masive. S-a înlocuit ştiinţa cu miturile şi s-a pledat pentru libertate fără responsabilitate, spre a acoperi fraudele. Sub toga câtorva profeţi din ţara asta se ascund frauda şi manipularea cea mare. România nu este o ţară liberă atâta timp cât presa, în cea mai mare parte, este dirijată. Mulţi şi-au vândut, pentru 30 de arginţi, şi sufletul, şi ţara. Dacă vrei să-i înveţi pe oameni să fie liberi, învaţă-i o meserie. Or, în România nu mai sunt meseriaşi, sunt doar afacerişti.
„Roşia Montană şi gazele de şist nu sunt proiecte, ci afaceri murdare, antinaţionale şi jefuitoare de suflete”
La capitolul „realizări“, în cei 25 de ani de democraţie, consemnăm alarmaţi retrocedările de proprietăţi, făcute pe baza legii restitutio in integrum. Cât şi cum s-a retrocedat?
„În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”, spunea părintele Arsenie Boca. Pentru pământul ţării, eroii neamului şi-au dat viaţa, iar contemporanii noştri îşi vând sufletul pentru un pumn de arginţi. Instituţia proprietăţii este dinamitată în România. Democraţie fără proprietate privată nu există, iar proprietatea privată fără instituţia care să o înregistreze şi să o apere, şi anume cadastrul general, nu există nici ea. De 25 de ani, nu a fost pusă ordine în cadastrul general, pentru că este nevoie de haos. Unde este haos este şi interes, pentru că, în toţi aceşti ani, statul a retrocedat păduri, terenuri, ape, clădiri, în valoare de peste 60 de miliarde de euro! Legea 247 şi Legea 1 din 2000 au distrus pădurile ţării. Încă mai sunt valabile ordonanţe ale lui Horthy, din 1940.
În acest context, cum vor ajuta proiectele Roşia Montană şi gazele de şist, în caz de realizare, economia românească?
În primul rând, nu sunt proiecte, ci afaceri murdare ale celor de la Gold Corporation şi Chevron, în strânsă legătură cu clasa politică românească ticăloasă. Iar Chevron este unul din cei mai mari poluatori privaţi din istorie, urmat de Exxon şi British Petroleum. Sunt afaceri antinaţionale şi jefuitoare de suflete, pentru că i-au aruncat pe oameni în război, român contra român, în propria lor ţară. Nu au nici o substanţă ştiinţifică şi sunt total non-ecologice şi distrugătoare de vieţi prin consecinţele ulterioare. S-a scris mult pe tema asta, dar eu vă spun un lucru: aceste intenţii nu se vor pune în aplicare. Punct. Şi Roşia Montană, şi Pungeşti sunt pământ românesc şi aşa vor rămâne! Iar cei ce le apără sunt eroi. Nu vorbesc de ecologie aici, n-am ce vorbi, eu discut despre pământul meu, care nu este al generaţiei mele, ci al urmaşilor mei şi al urmaşilor urmaşilor mei, în veacul vecilor! Cea mai jalnică este prestaţia clasei politice. Pe 2 decembrie trecut, la Pungeşti, se loveau românii pe români cu ciomegele, dar în Bucureşti era bal cu toalete de mii de euro, purtate de cocotele politice şi corporatiste. Este greţos! Şi un ultim aspect: unde este poziţia BOR faţă de situaţia de la Pungeşti? Cum au fost susţinuţi cei câţiva preoţi şi monahi care s-au opus cu mare curaj fărădelegilor? Din păcate, la noi, românii, tăcerea este un nărav vechi al clerului.
Este pământul ţării de vânzare? Se pare că politicienii şi unii proprietari români nu au nimic împotriva vânzării pământului către străini.
Pământul ţării este sfânt prin eroii, martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, spunea părintele Iustin Pârvu. Nu este de vânzare nimănui şi nicicând. Cu toate acestea, de la 1 ianuarie, politicienii români au dat drumul să se vândă! Dacă nu iubesc glia străbună şi nu au lucrat niciodată pământul, cum să-l apere? La fel este şi cu oamenii: îţi dai afară copiii din casă? Este o luptă teribilă pentru putere. Or, o ţară care are 12% analfabeţi şi încă până la 20% analfabeţi ştiinţific, persoane care citesc, dar nu înţeleg nimic, este uşor de manipulat. Guvernanţii au nevoie de o masă amorfă, care să pună ştampila pe buletinul de vot; în acest scop, populaţia este instrumentată să răspundă pavlovian la pomeni electorale gen ulei, zahăr şi pui.
Ce aţi dorit să spuneţi prin afirmaţia făcută într-o conferinţă: „românii au uitat să trăiască vertical“?
Ne-am uitat tradiţiile şi de unde am venit. Suntem vânduţi corporaţiilor, care vor doar să cheltuieşti, fără să înţelegi de ce. Oamenii nu mai au exemple tari de virtute, şi atunci îşi iau lumea în cap. Nu există un proiect comun, ci doar planuri individuale. Fiecare pentru el. Pierderea verticalităţii vine din lipsa noastră de dragoste faţă de pământul nostru şi de înţelegere a rostului neamului românesc. Spre exemplu, SUA au transmis de curând că investitorii americani vor veni în România numai dacă se va semna un nou acord cu FMI şi va fi votată o legislaţie permisivă pentru exploatarea gazelor de şist. Cât tupeu trebuie să ai, ca să faci o asemenea declaraţie? Şi câtă slugărnicie ca să o accepţi? Dar „brazii se frâng, nu se îndoiesc“, spunea un erou al neamului, Ion Gavrilă Ogoranu. Eu zic că românii nu vor sta îndărătul gratiilor, până ce bătrâneţea şi rutina vor pune stăpânire pe ei, iar vitejia va rămâne amintire şi dorinţă neîmplinită. Pentru menţinerea verticalităţii, familia este de bază. Şi aici s-a săpat adânc, pentru distrugerea ei. Peste 2 milioane de români lucrează în afara ţării şi trimit bani acasă. Dar acasă au rămas familii distruse, divorţurile s-au înmulţit peste măsură, ca şi copiii abandonaţi şi oamenii bolnavi sufleteşte şi moraliceşte.
„Conştiinţa poporului român nu suportă politica publică a trădării şi înrobirii”
De ce credeţi că România este o ţară „condamnată la neputinţă”?
Statul nu pune în practică ce spune sau ce spune legea. Prin urmare, încrederea în instituţiile statului este zero. Dacă ai o lege, îţi mai trebuie una care să o pună în aplicare. Cum să ai încredere în cineva care te fură şi te umileşte permanent? Politicul în România stăpâneşte bine arta manipulării şi a dezinformării, pentru a se menţine la putere. Se schimbă doar politicienii, ei între ei, pentru că în spate au acelaşi scop anticreştin. Iar efectele se văd nu doar în sărăcia şi umilinţa trăite de români în ţară, ci şi în afara ţării. De multă vreme, „român“ este în Occident un calificativ depreciativ, şi nu denumirea unui neam demn de stimă. Supremaţia politicului este în România un semn de pierdere a orientării creştine. Omul a pierdut nădejdea mântuirii, iar politica a devenit un fel de mântuire socială. Compromisul în gândire şi vorbă, nepăsarea în faptă au deschis drum liber absurdului în societatea românească.
Ce nădejde aveţi în refacerea României? Cum vedeţi viitorul ei?
Sunt oameni pregătiţi în această ţară să facă istorie, şi nu spectacol ieftin. La ora actuală, în România este un soi de văicăreală cronicizată. Trebuie făcută diferenţa între văicăreală şi atitudine. Toţi se văicăresc că nu au bani, se plâng de ticăloşia clasei politice, dar nu ies în stradă pentru unire şi schimbare. Nu puneţi, ne îndeamnă Mântuitorul, petic de postav nou la haina veche, pentru că se rupe, şi nici vin nou în burduf vechi, pentru că se crapă. Schimbarea, ca să fie efectivă, trebuie să fie totală. Conştiinţa poporului român nu suportă politica publică a trădării şi înrobirii. Să luăm aminte, vremea refacerii se apropie! Speranţa este mare numai pentru cel ce are credinţa mare. Chiar dacă hoţii şi impostura par astăzi de neînvins, greu de înlăturat, chiar dacă par că sporesc zilnic în putere, chiar dacă avem impresia că a dispărut credinţa, viitorul României va fi demn şi luminos, pentru că pe dedesubtul viiturii rău mirositoare de acum curge fluviul credinţei strămoşeşti. Trebuie doar să îndrăznim!
Acest interviu a fost publicat, parţial, în „Formula AS”
Mie mi-a spus un prieten (un tip mult mai destept decât o sa pot fi eu vreodata) asa : "Auzi,bai,românu' câta vreme are carne de porc în frigider sta linistit". Traind,vazând,citind,ascultând si timpul trecând tind sa cred si eu ca el.
A-propos de politica : înteleg ca statul român recunoaste noile autoritati de la Kiev. Totusi,nimeni nu s-a dezis de vocea asasinului ala comunist,fost presedinte al tarii,care a tratat evenimentele din Ucraina drept "razmerita". Stiu ca sunt alte lucruri mai importante...asa e mereu în România,mereu e altceva mai important,mai nou,mai breiching niuz,dar asemenea disonante în discursul unei tari zice-se civilizate (si cu ce pretentii!)mai rar.
Sunt curios cum ar arata fata lumii daca s-ar organiza un referendum românesc,iar rezultatul sa fie adoptat de tot mapamondul.
1. Cum vreti sa arate România ? Cu cine sa se învecineze ? 2. Cum vreti sa se comporte SUA cu restul lumii ? 3. Ce sa faca U.E ? 4. Ce sa faca Rusia ? 5. Ce popoare/rase/religii/nationalitati ar trebui eradicate de pe fata Pamântului pentru ca omenirea sa se simta bine ?
Uluitoarele profeții ale yoghinului Gupta Swami despre România: Va fi nașpa. Rău!
Tot ce ni se întâmplă azi și ce ni se va întâmpla mâine a fost prezis. Tot ceea ce scriu ziar4ele străine despre noi nu vine decât să confirme clarviziunea extrem de amănunțită și de precisă a unui celebru yoghin care ne-a vizitat țara în 2004. Gupta Swami. Haha! Și marile nenorociri încă nu s-au abătut asupra noastră. Urmează! Pe lângă premonițiile acestui Om, Nobelul în economie al lui Krugman pare teza de plagiat a lui Ponta. Frankfurter Allgemeine e vacs! Aliodor Manolea – impostor. Merkel – blondă!
Dar cine este Gupta Swami? E un profesor indian, doctor în istoria religiilor – doctor pe bune! – care a anticipat cu o incredibilă acuratețe momentele de răscruce ale omenirii: căderea lui Gorbaciov, atentatul terorist din Indonezia, căderea navetei Columbia sau prăbuşirea şi execuţia sumară a soților Ceauşescu. Unul dintre puciștii care au asistat la simulacrul de proces, probabil cel care făcea avioane, și-a amintit că Sinistra a pronunțat de vreo două ori numele lui. Le prezisese sfârșitul încă din 1983, fapt ce i-a atras expulzarea. Pare incredibil, nu? Așa e, dar ascultați ce spunea în 2004:
„Am să vă spun ce se va petrece în viitor în această ţară şi, totodată, am să vă spun ce va pătimi poporul acestei ţări. (Deci e de bine: țara asta are un viitor! Dar veștile bune se opresc aici – n.n.) După ce actuala guvernare, preşedintele Băsescu, va câştiga din nou alegerile (bine, pe asta îmi amintesc că a prezis-o, cu excepția sondajelor și a exit poll-urilor lui Vântu, toată lumea, chiar și Carmen Harra), cam în a doua jumătate a acelui mandat (uau, să recunoaștem că pentru o așa exactitate în predicție nici Monica Tatoiu nu are calificare) se va declanşa o altă revoluţie în România, iar acea revoluţie va fi cu totul diferită de revoluţia care a avut loc în anul 1989. (Aici rămâne să vedem ce a vrut să spună omul prin «va fi cu totul diferită», fiindcă deocamdată am văzut o revoluție, ce-i drept, una mai mică decât aia din 1989, dar urmată tot de un fel de lovitură de stat.)
Trebuie să ştiţi că, înainte să se declanşeze acea nouă revoluţie în România, guvernarea va fi extrem de brutală şi se va prezenta aproape ca o dictatură, cu toate că acea guvernare va continua să se numească, de ochii lumii, democraţie. (Exact ce susținea USL despre Băsescu și exact ce susțineau ziarele nemțești despre USL. Noi pe cine să credem? La care dintre dictaturi s-o face referire? Să trecem peste, e neimportant. Ce ne-ar fi interesat, apropo de dictaturi, este dacă va mai lua vreo echipă românească Cupa Campionilor, ca pe vremea de dinainte de ’89.)
Înainte de dezlănţuirea acelei revoluţii, românii o vor duce chiar extrem de rău. (I-auzi scumpirile! Urmează retragerea capitalului străin și migrația capitalului românesc în Elveția. Urmează 2014, care, deși va fi mai bun decât 2015, va fi mai rău decât 2013.) Viaţa lor va fi mai grea şi mai chinuită decât a fost pe vremea dictatorului Ceauşescu. (Atenție, Gâdea! Urmează să vi se reducă emisia la două ore. Să te văd eu cum îl convingi pe Ciuvică să stea doar două ore pe zi în studio!) În acele vremuri, înainte să se declanşeze acea revoluţie în România, legile vor fi din ce în ce mai multe, constrângătoare şi deosebit de aspre. (Vezi multele OUG, legea lui Mitică etc.) Cei ce se vor afla la conducerea ţării se vor manifesta adeseori într-un mod violent, inuman şi chiar necruţător. (Vezi cazurile «Băsescu lovind un copil» și «Ponta dându-și singur cu tesla-n procente».) Criza socială ce va apărea atunci în România se va adânci din ce în ce mai mult, iar masele de români care i-au ales pe reprezentaţii lor vor înţelege, într-un târziu, că prin înlăturarea dictatorului Ceauşescu au adus la conducere alţi dictatori ce sunt mai cruzi, mai răi şi mai lacomi (Iliescu, Iliescu, X, Iliescu, Băsescu, Crin. X, adică Emil, nu se pune, fiind învins el însuși de dictatura Securității.) La un moment dat, masele de români îşi vor da seama că, după revoluţia ce a avut loc în anul 1989, totul a mers de la rău la extraordinar de rău. (Aici e cam ce zice și colegu’ Toma: USL = PDL = aceeași mizerie.) Preşedintele României va fi ucis (!!!) până la urmă într-un atentat ce va fi pus la cale de opozanţii lui dintr-unul dintre partidele de guvernământ. (Aoleo! Să sperăm că e doar o parabolă a yoghinului! Că va fi «ucis» în plan politic. Deși Ponta parcă tot zicea ceva că Băsescu va avea soarta lui Ceaușescu sau Gaddafi. Nu tot el a zis, parcă mai alaltăieri, că «Nemernicul de Băsescu își joacă la referendum viața și libertatea»? De ce «viața»?! Iar moartea procurorului Cristi Panait nu dovedește oare că nici măcar nu trebuie să apeși pe trăgaci? Deci oricum ai da-o, e nasol!)
La scurt timp după moartea sa (încă o dată: «politică»! Please!), fariseismul criminalilor ce se vor afla la conducerea României (Rezon! Crin chiar n-a omorât pe nimeni! Și-a omorât doar timpul) va declanşa tulburări sociale fără precedent. Atât datorită lipsurilor, cât şi datorită bolilor care se vor declanşa şi a crimelor care se vor comite în timpul acestei noi revoluţii (bla, bla…), toate acestea combinându-se şi cu cel de-al Treilea Război Mondial (Crimeea, Strehaia etc. – începe acu’!), populaţia României se va reduce considerabil, aproape la jumătate. (Hai, bre, ne iei cu parabole? «Războiul> se duce, de fapt, cu Institutul Național de Statistică, ca să se înjumătățească numărul celor înscriși pe listele electorale.)
Aşa cum vă spuneam, de pe teritoriul Bucovinei se va ridica un om bun, înţelept şi credincios întru Dumnezeu (Ăsta-i ori MRU, ori Patriarhul Daniel! Dănuț Diaconescu, stai jos, dumneata ești din Caracal!), care va fi tare ca o stâncă. (Mă rog…) El va conduce acest popor cu o mână de fier (…deși are față de tocilar, respectiv de corporatist cu barbă), dar, totodată, va fi un om bun, înţelept şi drept.
Acest mare conducător va opri prăbuşirea naţiunii române şi tot el, prin activitatea sa plină de înţelepciune, o va înălţa în fruntea statelor de pe glob. (Să vedeți că ăsta e în stare să ne bage la loc în UE!)“
Este că v-am cam luat mau’? Dați pe Google dacă nu mă credeți! O să aflați lucruri încă și mai nașpa prezise de Gupta Swami.
A, probabil că mulți dintre voi se întreabă dacă acest mare vizionar dă și un termen clar în ceea ce-l privește pe cel din cauza căruia am ajuns aici, Ion Iliescu. Dacă ne spune când va pleca Ion Iliescu să le dea îngerilor lecții de democrație. Ei bine, veștile sunt la fel de proaste: nici măcar Gupta Swami nu s-a încumetat să avanseze o dată, măcar aproximativă! LINK
Ce s-a intamplat cu tine ( domnule Crin ), ce s-a intamplat cu voi ( U.S.L. mai precis P.N.L. - ule)?
Este o intrebare la care electoratul roman incearca sa raspunda dupa socul politic petrecut in Parlamentul Romaniei. Alesii nostril s-au adunat in Parlamentul Romaniei cu ocazia prezentarii noului guvern. Si ce sa vezi? P.N.L. – ul iese la rampa ca sa mai confirme inca o data in fata poporului, a electoratului ruperea U.S.L.-ului, iar domnul Crin presedintele senatului Romaniei ( omul care ocupa a doua functie in Stat ) iese la rampa ca un scolar rebel care a raspunde obraznic si se intoarce in “ banca “ sa fara sa tina cont ca o parte a electoratului roman se astepta la un comportament decent si responsabil din partea dumnealui, la un comportament de profesor in adevaratul sens al cuvantului. Cum o sa explice semenilor sai, electoratului sau ce inseamna Onoare, Demnitate, Responsabilitate, Cuvantul dat, Respectarea unui contract incheiat, Respectarea unui angajament luat fata de cineva s.a.m.d. ? Uniunea Social Liberala a luat fiinta prin incheierea unei aliante intre Partidului Social Democrat, Partidului National Liberal si Partidul Conservator, avand copresendinti pe domnii Victor Ponta si Crin Antonescu. Obiectivul principal al Alintei era sa castige alegerile parlamentare in majoritate, sa instaureze un nou guvern avandu-l ca prim – ministru pe domnul Victor Ponta iar intr-un viitor apropiat domnul Crin Antonescu sa devina presedintele Romaniei cu sprijinul U.S.L.-ului, prin vointa electoratului. Ca urmare a planului a programului politic prezentat de noua formatiune politica respectiv Alianta U.S.L., Electoratul s-a mobilizat si a adus schimbarea. Electoratul s-a prezentat la vot in numar foarte mare si a dat votul de incredere U.S.L.-ului. Dar cum se intampla de obicei la romani si anume ca orice minune tine …, de curand am asistat la ruperea Alintei de catre P.N.L. De ce se intreaba electoratul? Noi electoratul v-am votat pentru platforma program care a fost prezentata in campania electorala, v-am votat pentru schimbare si pentru o viata sociala mai buna. Acum cand Romania a iesit din criza economica inregistrand indici de crestere in economie, acum cand mai mult ca niciodata avem nevoie de stabilitate economico - financiar – sociala si politica, acum cand situatia internationala devine incordata datorita unor situatii de destabilizare, acum v-ati gasit oameni buni? Cum ramane cu cuvantul dat, cum ramane cu angajamentele luate de dumneavoastra fata de popor, cum ramane cu Onoarea cu Demnitatea, cu Responsabilitatea politica fata de tara fata de electoratul care va dat votul de incredere cu speranta ca veti face numai bine? Domnule Crin Antonescu credem ca ati “ dat cu mucii in fasole “, asa cum bine zice o vorba veche soldateasca romaneasca. Domnule Crin Antonescu noi, o parte a electoratului U.S.L., al partidului dumneavoastra si mai mult ca probabil ca suntem in asentimentul intregului electorat, credem ca ar trebui sa se stearga cu buretele mizeriile din ultimele zile sis a va intoarceti acolo unde va este locul, acolo unde va trimis electoratul roman. Credem ca refacerea U,S.L.-ului mai este posibila, juridic nu s-a desfiintat, electoratul va vrea impreuna ca atare nu aveti ce face decat sa fiti acolo unde v-am trimis prin votul nostru. Nu inselati increderea electoratului nu dezamagiti si dumneavoastra poporul roman. Intelegem ca poate a fost un moment de ratacire, ceva neintelegeri ca in orice “ casatorie – aranjata “ ( avand in vedere ideile politice liberale versus ideile politice social-democrate ), dar nu uitati ca dintr-o coabitare bazata pe respect va rezulta si multumire si iubire ( asta o spun ca sa ne mai destindem ), vor veni rezultate bune pentru electorat ceea ce este foarte important. Intelegem ca vin alegerile europarlamentare, poate vreti sa fiti singuri in alegerile respective, poate vreti sa va testate capacitatea de a merge la alegeri singuri ca partid, si poate dupa aceste alegeri veti reface Alianta U.S.L., astfel incat electoratul sa va aleaga Presedintele Romaniei si sa duce-ti la indeplinire planul pentru acest mandat castigat in alegerile trecute. Si nu uitati in ultimul rand ca Electoratul roman va mandatat printre altele ca pe perioda acestui mandat sa structurati in societatea romaneasca doua partide puternice respectiv un partid de stanga, stanga –centru ( de exemplu P.S.D.-U.N.P.R. ), si un partid de dreapta liberal ( cum ar fi P.N.L.-P.C. ), astfel incat sa se termine odata cu aceste partidulete care apar ca si ciupercile dupa ploaie fara sa aiba continut, ci seinfiinteaza numai de dragul sa aratam ca avem democratie… democratie poate sa existe firesc si fara o padure de partidulete. Daca tot am ales calea democratiei americano – europene, atunci vrem si noi sa avem doua partide “ mari si late “, asa cum au unii mai precis S.U.A. …“ Democratii “ si “ Republicanii “. Multumim prim – ministrului domnului Victor Ponta pentru faptul ca ramane credincios electoratului, pentru faptul ca doreste sa pastreze stabilitatea in tara, pentru faptul ca a lasat usa deschisa pentru reintoarcerea partenerilor de guvernare. Sa speram ca scena politica se va linisti cat mai repede iar partenerii de guvernare se vor intoarce acolo unde le este locul, acolo unde Electoratul i-a trimis prin votul sau.
Mai mult ca sigur ca unii vor fi de accord sau nu vor fi de acord cu ceea ce s-a scris mai sus, ca atare incheiem cu un celebru citat:
“ Voi lupta cu tine pana la ultima picatura de sange, ca sa nu fii de acord cu mine” .
- “ Minoritatile nationale altele decat cea maghiara !? “.
Culmea ironiei sortii sau alegerii? Sa aduci la gevernare un partid care a fost aliat in guvernarea de trista amintire “ PDL – UDMR “, participand direct si indirect la nenorocirea societatii, la masurile tampite de taieri de pensii si salarii, sa aduci la guvernare un partid care nu are respect fata de poporul roman, fata celelalte etnii, sa aduci un partid care nu are girul electoratului majoritar din Romania? Curios. Probabil ca s-a facut intelegerea prezenta pentru salvarea situatiei si pentru stabilitatea in tara. Domnul presedinte Traian Basescu a aprobat noul guvern ( Ponta 3 ). De data aceasta a dat dovada de seriozitate, maturitate politica si responsabilitate fata de societatea romaneasca. Daca tot suntem la subiectul “ maghiari “ ar trebui sa se termine odata cu… citam: “ minoritatile nationale, altele de cea maghiara “… , chiar nu intelegem de ce maghiarii trebuie sa fie separate, sa se separe de celelante minoritati nationale de pe teritoriul nostru. Vrem ca atunci cand spunem “ Minoritatile Nationale “ sa se inteleaga prin aceasta Cetatenii Romani de etnie germana, maghiara, turca, tatara, greaca, tiganeasca, sarba, ucraineana, ruseasca, bulgara s.a.m.d care traiesc alaturi de noi pe teritoriul Romaniei. Nu este normal si democratic ca unele etnii sa fie grupate iar maghiarii sa fie peste celelante minoritati. Nicaieri in lume nu exista asa ceva, ca atare maghiarii daca nu stiu sa convietuiasca cu celelalte minoritati nationale si cu majoritatea respective poporul roman, atunci sa fie invatati. Nu cumva este vorba de ceva “ rasism si separatism “ din partea maghiarilor fata de celelalte etnii? Sa se termine odata cu curentul acesta de “ stegulisme – maghiarizare locala – tinuturisme- “. In alte state cu vechime in ale Democratiei, nu exista asa ceva adica asa zisa minoritate maghiara sa aiba drepturi altele de cele de care se bucura toate minoraitatile nationale si mai ales fata de bastinasi. Am studiat cat de cat impreuna cu partenerii nostri si nu am gasit nicaieri in lume ceea ce se spune “ minoritatile nationale altele dacat cea maghiara “. Toata lumea are drepturi egale indiferent de etnie, toata lumea mananca aceeasi paine, toata lumea merge la “ institutia WC “, toata lumea are dreptul la viata, la munca, la drepturile si libertatile constitutionale ale unei tari, sau la cele prevazute in Carta O.N.U. Ce vor acesti maghiari, sa fie mai deasupra romanilor, a celorlante minoritati, a europenilor, a americanilor? De ce nu vor sa fie in randul lumii? Credem ca ar fi cazul ca aceasta minoritate maghiara sa fie in rand cu lumea si sa nu mai tot insiste cu “ vrem ceva mai superior decat ceilalti “. Vrem ca maghiarii sa respecte in primul rand Constitutia Romaniei, sa respecte Imnul national al Romaniei, sa respecte Drapelul romaniei, sa respecte limba oficiala a Romaniei, sa respecte populatia Romaniei, sa respecte celelalte minoritati nationale si sa se integreze in viata de z cu zi a Romaniei asa cum o face toata lumea de pe teritoriul tarii noastre. Nu intelegem cum o minoritate de aproximativ un million de maghiari ( ne cam indoim de numarul acesta avand in vedere ca multi din alte etnii s-au declarat la recensamant ca “ maghiar “ ori la presiunea locala etnica, ori pentru pasaportul maghiar asa cum au facut-o multi cetateni de etnie tiganeasca s.a,m,d. ) poate sa ceara mai mult decat cere bastinasul sau altul de alta etnie. In Franta, in Polonia, in Germania, in tarile scandinave in tara Democratiei S.U.A., asa ceva nu exista, adica ceea ce vor maghiarii de la noi ca minoritate. Vrem ca etnicii mahiari sa nu mai fie inregimentati cu forta in UDMR sau alte “ Consilii “ de partid. Dorim sa vedem cum etnicii maghiari au libertatea din partea mai “ marilor “ maghiari sa-si aleaga partidul dupa convingerile sale politice, si nu sa fie obligati prin faptul ca daca esti de etnie maghiara trebuie sa fii obligatoriu ntr-un partid maghiar s.am.d. Asta nu este democratie la voi. Asa cum la orice intrunire a unor minoritati nationale fie ea greaca, turca, germana, lipoveneasca, ucraineana s.a.m.d. se respecta printre altele insemnele statului roman, se arboreaza drapelul Romaniei, se intoneaza Imnul de stat al Romaniei, se vorbeste si in limba romana pentru invitatii romani, deci se arata respect fata de Romania fata de poporul roman asa ar trebui sa procedeze si minoritatea maghiara de pe teritoriul tarii noastre. Nu intelegem de ce minoritatile nationale ( turca, tatara, grace, tiganeasca s.a.m.d. ) trebuie sa aiba emisiuni audiovizuale grupate in “ Minoritatile Romaniei “ iar minoritatea maghiara sa aiba “ Emisiune in limba maghiara “ individuala? Vor cumva sa ne invete limba lor? Credem ca ar trebui sa invete ei mai bine limba romana. Am avut onoarea si cinstea sa participam la un spectacol extraordinar organizat cu ceva timp in urma de minoritatea nationala turca intr-un mare oras din tara. Stiti cum a inceput? Simplu si firesc. Prezentarea s-a facut in limba turca si romana ca sa inteleaga toata lumea, s-a arborat intai drapelul Romaniei, apoi al Turciei, s-a intonat Imnul national al Romaniei dupa aceea al Turciei. Unul din momentele emotionante a fost si momentul cand toata lumea s-a ridicat in picioare la arborarea drapelelor si intonarea Imnurilor de stat. Moment emotionat si plin de respect. Ar trebui sa invete si minoritatea maghiara acest respect fata de tara in care traiesc.
Azi ministrii UDMR din noul guvern au depus juramantul Fata de Romania : "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Sa-i felicitam si sa le uram succes.
Mai mult ca sigur ca unii vor fi de acord sau nu vor fi de acord cu ceea ce s-a scris mai sus, ca atare incheiem cu un celebru citat:
“ Voi lupta cu tine pana la ultima picatura de sange, ca sa nu fii de acord cu mine” . Esenta Democratiei.
Forums
