Fostul comandant de batalion din Şcoala Militară, colonelul Micu, fie-i ţărâna uşoară, pe lângă lecţiile despre armată specifice, avea câteva vorbe pe care ni le-a spus ca la cazarmă.
Două dintre ele, care aveau aproape acelaşi înţeles erau destul de colorate ca exprimare dar pline de sens şi cine a avut minte a înţeles sensul, dincolo de culoarea neortodoxă. Cu scuzele de rigoare am să citez una din spusele lui Micu, pentru că situaţia în care se pun conducătorii României şi în care pun şi România, arată că aceştia nu au cunoscut această zicală dar le-ar fi prins bine dacă o ştiau. Spunea colonelul Micu: ” Ţine minte măi elev ce spune Micu: Nu umbla cu curul gol pe lângă bariera … ridicată!”. Nu cred că are cineva nevoie de traducere. Trebuie să admit că am ţinut cont toată viaţa de acest sfat ca şi de multe altele. Sfatul este oarecum apropiat de zicala cu ochii şefului şi copita măgarului, dar are un sens aparte, nu cere doar să te fereşti ci mai ales să nu întărâţi. E ca şi cum ai umbla îmbrăcat în roşu pe lângă un taur înfuriat.
Ei bine, de la declanşarea conflictelor în Ucraina, de la Euromaidan şi până în prezent, cei doi coabitanţi români se întrec care să stea mai aproape de graniţa Rusiei, cu pantalonii lăsaţi în vine, de parcă ar fi concurs. De la începutul conflictului, fără să fie întrebaţi de nimeni, fără să îi bage cineva în seamă, cei doi dau declaraţii după declaraţii vizavi nu atât de conflictul din Ucraina, cât de Rusia, Putin, ruşi, bineînţeles de cele mai multe ori făcând jocul altora care îi folosesc pentru a băga in foc castane pe care ghiciţi cine le va scoate.
Nu mai redau declaraţiile, sunt deja cunoscute. Amintesc doar că ei vorbeau de sancţiuni când nimeni nu pomenise de ele, dădeau sfaturi lui Putin când acesta nu ceruse de la nimeni nici un sfat, ameninţau când nu aveau cu ce, se cereau în echipe de negociere când nu îi băga nimeni în seamă. Pe lângă toate astea, se contraziceau unul pe altul şi fiecare pe sine, de nu mai ştiau şi nu ştiu românii dacă sunt în toate minţile. Cearta pe CSAT şi bătaia pe funcţia de comandant suprem a adus în faţa românilor şi a întregii Europe doi copii de grădiniţă care se ceartă pe lopeţică la groapa cu nisip. Nici nu ştii care dintre ei este mai bun de luat de urechi, dar în mod cert comportamentul lor cere corecţii. Numai că din păcate ei nefiind copii, fiind oameni mari, chiar mai mari decât ar merita, faptele şi declaraţiile lor se răsfrâng şi asupra celor care se fac vinovaţi de faptul că sunt contemporani cu ei.
Pentru ei, România este o pătură pe care şi-o dispută pentru a se acoperi cu ea şi a trăi bine până la capăt. Nu îi interesează nimic altceva, pentru ei necazul altuia este o bună ocazie de a scoate profit, de a-şi face campanie, ei se dau cu barca trasă pe uscat, pentru ei războiul este o bună ocazie de a mai da de lucru firmelor celor faţă de care sunt datori vânduţi.
Domnul Preşedinte vorbeşte despre Harcov, despre pericolul federalizării Ucrainei, dar nu spune nimic despre ”regionalizarea” României, aşa cum nici domnul Ponta despre pactul făcut cu UDMR pentru o autonomie lărgită a regiunii Har-Cov. Pe ei chiar nu îi interesează de loc situaţia din România, văd numai peste graniţă? Cum pot să vadă dacă sunt cu spatele la barieră sau sunt dirijaţi?
Se dau mari conducători de oşti, de ţară şi guverne, dar se fac unul pe altul mafioţi, corupţi, incompetenţi arătând lumii două personaje jalnice, patetice, lipsite de personalitate, lipsite de conştiinţă şi de cel mai elementar bun simţ.
Se bat cu cărămida în piept vorbind de patriotism, de fraţii basarabeni, de românii din Ucraina, dar de fapt pe ei nu îi interesează nici românii din România, pe care se bat care să îi jecmănească mai mult, care să le taie din pensii şi salarii, şi care să pună mai multe taxe şi impozite. Ce sentiment românesc pot avea ei faţă de românii din afara ţării, când pe cei din ţară îi sărăcesc, îi hrănesc după un Codex Alimentarus cancerigen, le vând munţii şi satele, le vând minele de aur şi apele de sub pământ pentru a trăi ei bine ?
Vorbesc despre datoria faţă de ţară, se plâng că nu mai are cine să apere ţara în eventualitatea unui război, se miră ce legi să mai dea ca să îi cheme înapoi pe cei cărora acum câţiva ani le spuneau că dacă nu le convine în ţară să plece, dar de fapt vând ţara hectar cu hectar unor regi care au trădat-o şi au lăsat-o pradă hienelor doar să scape ei cu viaţă familie şi avere, urmaşilor unor grofi care au furat-o şi batjocorit-o, iar acum o fură din nou, şi fac apologia cedării de suveranitate, pentru a se pune în slujba unor ipotetice State Unite ale Europei, sau Uniuni a Republicilor Statelor Suverane aripa Vest sau cum s-o numi.
Mint, ameninţă, se plâng, se laudă, se spurcă unul pe altul ca la uşa cortului, se toarnă unul pe altul ambasadelor marilor puteri, cerşind sprijinul şi ocrotirea, oferind statelor civilizate imagine unor politicieni depravaţi care pentru o salbă de galbeni sunt gata îmbrace orice haine amestecându-se până la identificare cu clanurile pe care se prefac că le combat.
Se prefac că au iniţiativă, că au propuneri pentru alţii, dau lecţii şi sfaturi au pretenţii, ridică glasul, iau măsuri radicale şi dau declaraţii belicoase împotriva unora care îi provoacă pentru a arăta lumii ce papagali pot sta în fruntea unei ţări, doi papagali care pretind că merg pe un drum când de fapt unul trage hăis şi unul cea.
Le lipseşte cea mai mică urmă de decenţă, dar vorbesc despre moralitate, despre drepturile omului, ale ţărilor, se autoinvită la masa naşului când de fapt nu au cu ce să îşi plătească nici paharul cu apă plată oferit din complezenţă.
Au pretenţia să stabilească ei reguli pentru alţii, cine să participe la negocieri, cine are dreptul să vorbească sau nu, care referendum este legal sau legitim şi care nu, ce populaţie este majoritară şi care este minoritară dar ei nu sunt în stare nici să spună care este populaţia cu drept de vot din propria ţară.
Fac aprecieri vizavi de gesturile sau declaraţiile altora, îi fac pe toţi cei care se iau de ei nebuni, beţivi, clowni, uitând de circul pe care ei îl fac de ani de zile şi starea de jenă şi ridicol în care s-au pus cu diferite ocazii, certându-se în faţa Europei pe scaunul oferit la conferinţe şi consilii europene, umilindu-se şi umilind ţara pe care cică ar reprezenta-o. Este de râsul lumii, ca matrafoxatul, aşa cum a fost numit unul din ei de subordonatul celuilalt, să vorbească de beţia altuia.
Se ceartă pe instituţiile statului ca pe ciorapi şi trag de ele arătând unul spre altul şi plângându-se că celălalt vrea să ia toate jucăriile.
Fac sluj în faţa maimarilor lumii, încercând să le anticipeze dorinţele, oferind pe tavă tot ce aceştia ar putea dori, punând la dispoziţia celor care le pot asigura scaunul, armata, sau ce a mai rămas din ea, pământul pentru baze permanente şi rezervele naturale ale pământului.
Fac declaraţii provocatoare, dar ţipă ca din gură de şarpe când sunt provocaţi tot prin declaraţii de aceeaşi factură.
Iau măsuri de război, vorbesc de mobilizare, rezervişti, buget de război, mărirea bugetului apărării, industrie de apărare, tancuri şi avioane, dar apoi declară că România nu este în pericol, că toate astea sunt simple măsuri periodice, fără nici o legătură cu situaţia de la graniţă.
Fac 10 exerciţii militare pe săptămână cu trupe, nave, avioane ale unei puteri care când este NATO, când forţă naţională, dar condamnă prezenţa trupelor unei ţări la propriile graniţe. Se pretind ameninţaţi prefăcându-se îngrijoraţi de soarta ţării, şi invocă articolul 5 pentru o intervenţie într-o ţară care nu are nici o legătură cu NATO. Vorbesc despre articolul 5 al Pactului NATO, dar pe de altă parte spun că nu suntem în pericol de a intra în război. Atunci de ce vorbesc de art 5, când mint , când invocă art 5 sau când spun că nu suntem în pericol?
Vorbesc amândoi despre independenţă, suveranitate, dar bat din călcâie şi se prezintă la ordin ori de câte ori sunt chemaţi la Bruxelles pentru a primi ordinul de luptă în 11 puncte, sau la ambasade, singuri, cu miniştri sau comisii parlamentare cu tot, dovedind că de fapt sunt slugi în propria ţară. Unde s-a mai pomenit ca un prim ministru să fie chemat la o ambasadă? Cine e stăpân şi cine este acceptat în România? Când Geoană s-a dus la Vântu, a fost dezavuat că s-a coborât şi s-a dus la ordinul unui mogul de presă, dar când premierul se duce la un ambasador, tot în campanie electorală, nimeni nu spune nimic, acest lucru pare normal. Ce mai este normal într-o ţară atipică?
Mai vorbesc domnii coabitanţi acuma despre drepturile românilor din Ucraina, români pe care probabil vor vrea să îi apere cu tot ce pot şi cu tot ce le oferă americanii, avioane, tancuri, sau mai ştiu eu ce. Probabil în numele acestor români vor invoca art 5 ca să poată să îi ”apere” . Dar până acum domnii coabitanţi nu au auzit de românii din Ucraina? Iar ea, Europa, când a dat soarta românilor din Transnistria pe mâna ”peace-keeper”-ilor Armatei a 14-a ruse, nu ştiau că aceştia au drepturi? Acum brusc au devenit deosebit de importanţi pentru conducerea politică a României, UE şi SUA? Nu cumva cineva se foloseşte de ei pentru a interveni acolo?
Unul vorbeşte despre preluarea atribuţiunilor lui Ceauşescu, de Comandant Suprem şi despre decizia de a interveni împotriva unui avion oficial al unei ţări vecine, avion care zbura peste teritoriul ţării, invocând o presupusă măsură europeană. Celălalt declară clar şi concis : ”ca participant la ultimul Consiliu European, pot spune că nu s-a discutat problema survolului” deci măsura luată de premier nu are la bază o decizie UE şi practic ar fi o încălcare de protocol şi o decizie personală a premierului care astfel şi-a încălcat atribuţiunile funcţionale, pentru că politica externă intră în atribuţiunile preşedintelui.
Premierul cere întrunirea CSAT pentru a discuta probleme de siguranţă naţională, preşedintele spune că nu e cazul, că nu suntem în pericol de război şi nu suntem ameninţaţi, dar nici unul nici altul nu spun că declaraţiile miniştrilor şi consilierilor legate de instituirea unor baze militare americane permanente este o ameninţare la fel de permanentă asupra vecinilor pe care îi învinuiesc că vor să se extindă, dar şi o ameninţare şi ţintă prioritară pentru orice inamic, nu neapărat la României cât al SUA.
Pe de altă parte, preşedintele României şi vicepreşedintele Rusiei se ceartă ca doi beţivi pe margine şanţului iar premierul face din cearta lor subiect de politică externă şi ţipă că se simte ameninţat ca Aspasia Cojocaru, de un mesaj al unui alt beţiv închipuit. Dacă vorbele lui Rogozin sunt simple vorbe aruncate la beţie, cum spune Băsescu, de ce se întruneşte CSAT şi se răspunde diplomatic atâta vreme cât oficial, diplomatic nu am primit nimic? Aş putea concluziona că unul din ei minte, dar din cât îi cunosc, mint amândoi.
Unul se laudă că l-a invitat pe Joe Biden în România şi că acesta a promis că va veni de dragul lui. Celălalt ca să arate că el este mai tare, spune că Joe Biden după ce a fost invitat i-a cerut părerea, întrebându-l dacă e bine să vină sau nu. Infantilisme. Lumea rea spune însă că Joe Biden nu vine la noi pentru a discuta problema războiului civil în Ucraina ci pentru a discuta problema gazelor din Ucraina pe cere le va păstori juridic fiul său. Acum mai are cineva dubii cu privire la interesele americane în ”democratizarea” Ucrainei? Aşa este ajutată Ucraina să devină independentă energetic şi să nu mai depindă de ruşi ci de familia Biden. Alţii, şi mai răi spun că Băsescu l-a invitat pe Joe Biden ca să se laude că vine cineva şi la noi şi nu întrebe lumea de ce nu vine Obama la noi şi merge doar în Polonia. Adevărul este că in ultimii 25 de ani am fost mereu trataţi ca o ţară second-hand, dacă nu last- hand, am intrat în NATO după ce au intrat toţi vecinii noştri care au cerut, în UE la fel iar în Shengen încă mai visăm. Spune şi asta ceva. Declaraţia ambasadei SUA vizavi de subiectul vizitei lui Biden care cică ar fi sprijinul în lupta anticorupţie arată odată în plus că licuricii ne cred idioţi, vânzând castraveţi la grădinar. Noroc cu corupţia asta din România, că au şi vizitatorii motiv de ”discuţii”.
Asistăm la jocuri de copii, copii inconştienţi care au transformat economia în tarabă de târgoveţi, conducerea armatei în glugi de coceni, politica externă în bodegă, jandarmeria în caftangii cu permis de rupt picioare, spitalele în cimitire, cimitirele în afaceri cu locuri de veci, învăţământul în fabrică de diplome pentru agramaţi, puşcăriile în case de odihnă pentru politicieni, iar ţara în arenă de circ. Eu zic să lase ei grijile umanităţii pentru cei care le declanşează şi le provoacă şi să se ocupe de problemele românilor dar nu să le creeze ci să le rezolve.
Se pare că cei doi coabitanţi au mai pus-o de o coabitare, un mic armistiţiu înainte de măreţele vizite care urmează să le lumineze feţele, aşa că s-au văzut şi au decis care este poziţia României faţă de Rusia sau Ucraina. De ce nu vorbesc despre poziţia lor? Poziţia lor este una ”nepotrivită” cum ar spune un celebru preşedinte american. Eu îi văd pe amândoi cu pantalonii în vine,aplecaţi, cu faţa spre Licurici şi cu fundul spre ”bariera ridicată”de la graniţa de Est. Ştiţi ce e culmea? Amândoi acum 25 de ani aveau aceeaşi poziţie, dar îndreptaţi invers, cu faţa spre Est şi fundul spre Vest. Stimaţi coabitanţi, staţi cum vreţi, dar fiţi atenţi la difuzoare,să prindeţi anunţul, nu se ştie când se schimbă iar direcţia, să nu pierdeţi ocazia. Cambei!
PS. Înainte de a vorbi despre poziţia lor, deja exprimată, cei doi ar fi trebuit să vorbească românilor despre poziţia tehnicii NATO împrejurul Rusiei, aşa cum se vede în foto. Este curios cum ”situaţia românilor din Transnistria” şi a Moldovei nebăgată în seamă de când a fost vândută ruşilor de cei care plâng de mila ei acum, a adunat pe lângă Rusia mai multă armată decât a fost folosită în războiul din Irak sau Vietnam. Lipsesc din foto rachetele Tomahawk, focoasele nucleare, submarinele americane de atac, ascunse in Marea Nordului portavioanele Nimitz si Stennis, staţionate la distanţă de croazieră. Toate astea aşteaptă momentul, ordinul şi… pifanii. Cu ce ar putea ajuta România efortul NATO?
Ultimă oră: MApN ne anunţă printr-un comunicat că : ”Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a dispus înfiinţarea la nivelul ministerului a unui Centru de investigaţii socio-comportamentale. Specialiştii centrului vor desfăşura activităţi de profilaxie şi combatere a stresului operaţional specific misiunilor militare, prin pregătirea psihologică a personalului şi identificarea din timp a cazurilor sensibile care pot determina tulburări psiho-comportamentale.” Comunicatul a uitat să menţioneze că asta nu are nici o legătură cu Ucraina şi este o activitate planificată care se execută periodic. LINK
NATO Secretary General Anders Fogh Rasmussen said that Romania does not stand alone in light of the crisis unfolding on NATO's borders. During his visit to Bucharest on Friday (16 May 2014), Mr Fogh Rasmussen stressed that the Alliance would do what is necessary to defend all its members: “You are part of NATO and every Ally has NATO’s full protection.”
Prefer sa avem pace ! Protectia NATO este doar pretext pentru consolidarea bazei militare americane din Romania si accesul nelimitat la spatiul aerian si maritim romanesc. Chiar razboiul din Ucraina mi se pare ca ar fi parte din razboiul pentru adjudecarea controlului la gurile Dunarii si la Marea Neagra. Mai ales ca Marea Neagra are dubla importanta: strategica si economica (prin prisma resurselor).
Dom'le, prefer ca partidele (indiferent care ar fi ele) sa vina cu o platforma program, cu ceva concret bazat pe cifre si pe indicatori economici, cu obiective pe termen mediu si lung, fara sa aiba ca motivatie eliminarea (nu fizica ) a unui anumit personaj politic.
Dacă vorbim de alegerile prezidenţiale, atunci platforma program trebuie să se rezume la o singură propoziţie: voi respecta Constituţia României în litera şi spiritul ei! Dacă vorbim de alegerile legislative, nu-mi amintesc să fi venit vreun partid fără platformă program, indiferent cât de fantezistă era. Ceea ce spuneti dvs, domnule Djebel, poate intra tot în categoria fantezistă, cu excepţia partidului (partidelor) aflat(e) la guvernare pe durata campaniei electorale. Până nu vezi cu exactitate situaţia politico-economică a ţării, programele sunt loterie curată. Ca şi cum dvs aţi anunţa rezultatul unei curse viitoare fără să aveţi înformaţii despre condiţiile acesteia. Eliminarea adversarilor politici prin metode de mahala se poartă şi la case muuult mai mari, mai ales când nu mai ai cu ce plusa ...
ALM,vorbiti de parca am fi in preistorie.Exceptand informatii furnizate de baietii veseli in mod oficial si la care au acces inaltii demnitari,nu cred ca exista persoana din Romania care sa nu aiba acces la informatii economice.In plus institutiile astea cu statistica si analiza is cam obligate sa le puna la dispozitia solicitantului. Deci poti sa vezi gradul de colectare a taxelor,cheltuielile,investitiile,poti compara,poti stabili corelatii si relatii de cauzalitate.E foarte adevarat insa ca ''greaua mostenire'' e o scuza prea buna,care inca tine. Platformele electorale,cel putin pe partea economica,pot fi privite cu oarecare precizie.Oricine zdravan la cap in 2004 a putut sa prevada ca usurarea fiscalitatii prin cota unica va duce la imbunatatirea mediului de afaceri si cresterea nivelului de trai.Lucru ce s-a intamplat.Dupa cum cresterea birocratiei si a taxelor in ultimii 5 ani a dus la mai multe falimente si scaderea nivelului de trai.Lucru evident pt. oricine cu IQ deasupra lui 0.Vorba raposatului Sun Tzu,nu ai auzul fin daca auzi tunetul. Problema cu platformele se rezuma la intrebarea ''ce-mi iese mie?''. Daca produci ceva,vei prefera pe cei care te lasa in pace sa o faci.Daca vrei sa iei un ban moca,il vei vota pe ala care-l fura de la cei ce produc bani,interesul general duca-se pe pustie.
Ce ascunde diversiunea "Partea țigănească" a filierei fraților Băsescu?
Fraţii Traian şi Mircea Băsescu ar putea fi şi verigi într-o reţea internaţională de trafic clandestin controlat cu arme destinate zonelor de conflict?
Încercăm de câteva săptămâni să înţelegem idioţenia în care s-a lăsat prins Traian Băsescu. El nu şi-a dat seama că nu fratele său este miza acestui scandal ce se conturează din ce în ce mai mult ca o veritabilă diversiune menită să ascundă ceva mult mai grav.
Încă din zilele imediat următoare punerii în scenă a regiei scandalului “Băsescu-Anghel (alias Bercea Mondial)” au circulat informaţii extrem de grave despre resorturile sale şi despre regizorii din culisele afacerii.
Prima informaţie, aparent incredibilă, ne aducea la cunoştinţă agitaţia febrilă în care a intrat domnul Duane Butcher, fostul însărcinat cu afaceri ad interim al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti şi audienţele de maximă urgenţă solicitate de acesta, concomitent cu convocarea la briefig a colaboratorilor Departamentului de Justiţie al SUA din Ministerul Public al României.
Domnul Duane Butcher a învederat imperativ oficialilor români “surprinderea şi îngrijorarea faţă de turnura cazului domnului Mircea Băsescu, în contextul unor aluzii făcute la un post de televiziune, care sugerau implicarea fraţilor Băsescu în afaceri cu armament situaţie care, dacă va scapa controlului, poate dăuna SUA”.
Nota bene: 1. Departamentul de Stat, Departamentul Jusției şi FBI şi-au trimis de mai multe ori, în anii anteriori, emisarii la Cotroceni, în încercarea de a descâlci iţele încurcate ale unor operaţiuni clandestine de trafic cu arme, cu înalte implicări ale unor oficiali de la Bucureşti.
2. Este în practica internaţională a serviciilor speciale, care controlează traficul clandestin cu arme, “întoarcerea” traficanţilor pentru a lucra în operaţiuni speciale subscrise strategiilor politice realizate prin mijloace secrete.
3. În interiorul unora dintre comisiile parlamentare speciale, din România, care ar trebui să supervizeze operaţiunile externe delicate ale serviciilor secrete, au existat murmure de nemulţumire în legătură cu protecţia acordată livrărilor de arme părţilor implicate în evenimentele în desfăşurare din Ucraina.
4. Demersul precipitat al însărcinatului cu afaceri a.i. D. Butcher nu ar putea fi una dintre explicaţiile plauzibile ale manierei şi grabei cu care se întrevede instrumentalizarea judiciară a cazului?! Caz apărut pe fondul defecţiunilor generate de lupte intestine şi fratricide ale serviciilor secrete, poziţionate, unele sub autoritatea lui Traian Băsescu, altele obediente lui Gabriel Oprea prin “doctorii în ştiinţe militare şi informaţii”, creaţi de el, la foc continuu, şi poziţionaţi acum în funcţii pentru care sunt obligaţi. ...
Articolul este mult prea mare ca să fie postat. Dar poate fi citit aici LINK
Cum am ajus sa balansam bugetul apararii cu alesii locali?Mai aud si pe un mare destept al poporului zicand ca nu-i o problema bugetul aprarii ca nu suntem noi in conflict(n.a. vezi 300 de km de la granita noastra).
Până prin 1990, toţi românii se pricepeau la fotabal. Poate din cauză că aveau locuri de muncă şi n-aveau timp pentru altele. Astăzi românii se pricep la toate, în special la acţiunile care încep cu "să ne dea". Domnule @truepride, aţi împrumutat discursul electoral al lui Băsescu! Nici nu bănuţ din bugetul Apărării nu ajunge în buzunarele aleşilor locali! Nici măcar în bugetele locale! Sumele repartizate fac parte din bugetul de stat consolidat şi nu se poate transfera un leu de colo, colo. Din fondul de rezervă al guvernului, subţiat de inundaţiile de mai ieri (ce scurtă ne e memoria) s-a acordat o "halcă" zdravănă (700.000.000 lei) pentru cârpeli rapide, necesare MApN. După 8 ani de scăderi succesive al bugetului Apărării, din 2012 a început o creştere firavă, dar creştere. Dar 8 ani de mizerie (inclusiv de drepturi ale personalului tăiate cu peste 25%) nu se pot compensa în doi ani ceva mai buni. Distrugerea industriilor orizontale, nu permite puţinelor fabrici cu profil militar să performeze. Şi nu-i numai asta! Dimensiunile "Armatei Române" nu mai justifică producţia militară internă, iar de exporturi nici nu mai poate fi vorba. Ori suntem capitalişti, ori nu mai suntem! Aşa că trebuie să importăm echipamente militare, dacă se poate fără bani. Că bani nu prea sunt sau, dacă vă face plăcere să vă îndatoraţi şi nepoţii, se pot obţine prin împrumuturi cu dobânda în independenţă politică şi economică! Da, avem 300 de km de graniţă, pe care am pierde-o în câteva ore fără ajutor substanţial din parte NATO. Fără "pachete mari" de la NATO, putem să ne înarmăm cu super arme cei câţiva soldati care-i mai avem şi rezultate ioc. Nici măcar Gărzile Muncitoreşti din 1968 nu mai există. Aşa că, dacă ne-am trezi cu "Marea Armată Roşie" la graniţă, singura noastră şansă ca să scăpăm netasaţi ar fi să întoarcem iar "armele" după scenariul din 1944 ...
Singura noastră şansă ca neam, dacă s-ar ajunge până acolo, în nici un caz nu ar fi să întoarcem (iarăşi) armele. Ar cam trebui să luăm exemplu de la Polonia, despre cum se moare în picioare şi cum se renaşte din propria cenuşă, precum pasărea Phoenix.
Domnule ALM,ati fost ofiter.Sunt convins ca ati auzit de chestii numite corelarea obiectivelor cu mijloacele disponibile si raportul de forte.Marea armata rusa are pe teatrul principal de operatii 20 si ceva de batalioane.Marea armata rusa nu poate cuceri nimic.Iar raspandirea defetismului,mai ales in situatii de criza si mai ales cand nu e fondat pe nimic real stiti ca nu e de bine. Sunt destui habarnisti care ar face in izmene la prima vorba in rusa,dar pe aici sunt si unii profesionisti.Care ar trebui sa fie lucizi,realisti si sa-si pastreze capul limpede cand e greu. Inteleg retorica,dar au toate limite.Si imi cer scuze daca am fost prea incisiv.Personal ma consider deja in stare de razboi
Singura noastră şansă ca neam, dacă s-ar ajunge până acolo, în nici un caz nu ar fi să întoarcem (iarăşi) armele. Ar cam trebui să luăm exemplu de la Polonia, despre cum se moare în picioare şi cum se renaşte din propria cenuşă, precum pasărea Phoenix.
Mai ales ca nu se va pune problema de a fi invinsi.Ca suntem pe topicul de politica,guvernul vecin nu a facut nimic pt. a scapa unitatile de voluntari din incercuirea rusa.Se descurca aia singuri.A trebuit sa de un OUG pt. ca birocratii lor sa inceapa sa transfere arme inspre unitatile Garzii Nationale.Pana ajung armele, aia infrunta artileria si blindatele ruse cum pot. Si e o logica profunda aici.Daca patriotii se intorc de pe front la Kiev,nu raman nici fulgii din inamicul nr. 1 al natiei vecine:freaca menta agatati de un scaun si bugetul public.Ori la noi e o situatie similara.Daca ar fi sa fie cu razboi,romanii aia care ar lupta si invinge ar trata politrucii paraziti cu un pat de PM peste dinti. Frumusetea zilelor ce le traim e ca ajung cateva mii/zeci de mii pt. a face soarta a zeci de milioane.Nu mai suntem in epoca miscarilor de mase.Suntem in era unor miscari reduse numeric,dar hotarate,disciplinate si organizate.Daca se adauga si nitica experienta de front... Ce efecte va avea asta asupra actualei forme de democratie(cea reprezentativa) ramane de vazut.
Forums
) a unui anumit personaj politic. 
