Dragi inspectori șefi ce urmăriți acest forum (știu sigur că unii citesc) aveți curajul sub protecția anonimatului să spuneți de ce nu cereți IGSU-lui schimbarea programului,aplicarea legala a Codului Muncii sau a RG-lor, angajarea deficitului de personal, noua organigrama din 2015,echipamente de protecție standardizate,fonduri pentru reparații curente,asigurări de viață?
Curaj? Cine? Oamenii ăia din birourile alea răcoroase pe timp de vara si destul de calde iarna? Hai mă prietene, cred că ești om serios. Cred că le lipsește curajul să întrebe de așa ceva cum ne lipsește noua un echipament adecvat. În altă ordine de idei, unii spun că atunci când a murit colegul de la București, a ieșit un mic scandal la fata locului, chestie care se pare că s-a ascuns. Cum se ascund cam toate problemele. La un moment oamenii nu vor mai înghiți iar când vor prinde ocazia la vreo intervenție își vor varsă nervii pe primi șefi din astia... curajoși.
Dacă am un ciubuc imediat sipi mă filmează, pe cei cu grade subțiri culmea nu-i vede sau aude. Oare credeți că dacă se vrea sipi nu ar afla de incident?
@Coffeeman - ce inseamna scandal? Nimeni nu-si doreste sa aiba accidente de munca de nici-un fel, d'apai cu deces. Din punctul meu de vedere numai spiritul de autoconservare face ca rata accidentelor de munca sa fie atat de redusa. Asta raportat la dotari in tehnica de interventie si echipamente de protectie, plus proceduri gen ISU-nustiucat. Si la Jilava a fost vorba de o nesansa, toti servantii din dispozitivul din exteriorul spatelui halei au avut timp si loc sa se retraga atunci cand a inceput sa cedeze peretele (din placi prefabricate), unul singur a fost prins de coltul uneia dintre placi. La Mihailesti2 au procedat corect, nu s-au bagat sa stinga ce? Si cu ce riscuri? La fel trebuia procedat si la Jilava - un incendiu care trebuia tinut de la distanta sub control pana se consuma, nu erau vecinatati la care sa se propage si nu aveai ce sa mai salvezi din hala care ardea generalizat. Nu este primul si probabil nici ultimul accident de acest fel. Retin ca mai acum ceva ani prin partea de nord-vest a Transilvaniei a murit un subofiter si alti 2 au fost raniti la o interventie in toiul noptii la un incendiu de sura - focul localizat, dar din usile surii s-a trecut la scotocirea resturilor pentru localizare foc mocnit printre resturile afumate, ca asa scria la regulament. De la incendiu/temperatura si mai apoi apa/umezeala, peretii surii au cedat si grinda de deasupra usii principale a strivit un servant. Imi bagam picioarele in ele de paie arse si troace afumate, stateam pana dimineata in zona, daca se reaprinde, dupa care faceam acvariu din sura, sa fiu sigur ca s-a stins definitiv, dar nu ma apropiam de cladirea aia neam. De vina pentru expunerea nejustificata a personalului este conducerea IGSU. De altfel, cum sa ai pretentia de la prim-adjunctul IG, care supervizeaza interventia, sa stie ce si cum, daca el in viata lui nu a condus nici-o interventie ca ofiter sef de ceva, acolo? Ca functia de comandant companie elevi din facultate nu se pune, acolo era vorba de respectarea programului, dunga la pantaloni, plantoane, ordinea in dormitoare, trecut pe la frizer si altele asemenea, adica nu fum, nu apa, nu ploaie, nu oameni disperati ca le arde avutul, nu lipsa apa/hidranti, nu oameni expusi la pericole de accidentare. De IG nu mai zic, ca el n-are nici-o vina, este paralel cu situatiile de urgenta.
@Klaus: de aceea am început cu "unii spun că" deoarece nu pot să confirm ceea ce am scris mai sus. Dar cred că știi la fel de bine ca mine ce fel de scandal. Nesansele astea fac întotdeauna o chestie ciudată cu faptele petrecute, toți au adevărul lor, dar când mai multi au aceleași lucruri de spus,parca nu mai pare așa de ciudat. Mihăilești: au făcut ceea ce au fost nevoiți să facă pentru că sunt patiti ai din fericire au învățat din nenorocirea petrecută am 12 ani. Probabil la Jilava a fost unul care a uitat să coordoneze ai a început cu amenințări? Iar calitatea celor de la SIPi si a șefilor face acesta fapta sa dispară odată cu colegul care s-a dus? Vom vedea.
Nu se va afla nimic, doar dacă vreunul din colegii bucureșteni va povesti aici pe forum și din gura în gura se va duce vorba. De citit cine trebuie sigur citește pe acest forum.
Nu se va afla nimic, doar dacă vreunul din colegii bucureșteni va povesti aici pe forum și din gura în gura se va duce vorba.
Prin ce trec oamenii care demască ilegalitățile din instituțiile în care lucrează
Am stat de vorbă cu Gianina Cărbunariu, regizoarea a cărei piesă de teatru, „Oameni obișnuiți", își propune să arate presiunile la care sunt supuși cei ce decid să devină avertizori de integritate. Spectacolul a avut premiera la Teatrul „Radu Stanca" din Sibiu.
Gianina a documentat opt cazuri de corupție demascate de whistlebloweri din Anglia, Italia și România și a înțeles de ce acest fenomen prinde atât de greu în țările UE.
VICE: De ce ai ales tema avertizorilor pentru o piesă de teatru? E o temă de nișă, necunoscută publicului. Gianina Cărbunariu: Nu e cunoscută publicului larg, dar există destule cazuri, iar în ultimii ani a devenit o temă destul de vizibilă în toată Europa. Atunci când am decis să încep documentarea, adică în toamna lui 2014, încă nu apăruse cazul din CNADNR, dar citisem în presa britanică despre avertizori. Ce mi s-a părut interesant în toată povestea asta e poziția unor oameni obișnuiți care, printr-un gest, ajung să-și schimbe total destinul și e un gest normal, nu-s niște supermeni, n-au făcut niște acte de vitejie extraordinară. Pur și simplu au acționat normal, adică au adus la cunoștința șefilor direcți anumite nereguli sau abuzuri din mediul lor de lucru, de cele mai multe ori lucruri care puteau fi corectate.
Apoi, Teatrul „Radu Stanca" din Sibiu a participat la un proiect internațional (BeSpectative), așa că am fost invitată și eu să vin cu niște propuneri. M-am gândit la tema asta, pentru că era, într-adevăr, o oportunitate să îmi fac documentarea în mai multe țări. În Anglia și Italia, de exemplu, am avut teatre partenere care m-au ajutat să intru în legătură cu avertizori sau experți în whistleblowing.
Câte cazuri ai documentat în Anglia? În Anglia, trei. Am avut mai multe contacte, dar nu au fost bani ca să stau o perioadă mai lungă. Pe de altă parte, îmi pare bine, pentru că m-aș fi simțit foarte nasol să fi vorbit cu niște oameni, iar poveștile lor să nu fi apărut în spectacol. Evident, povestea fiecărui avertizor în parte e importantă, însă începi să înțelegi fenomenul doar atunci când vezi cum se întâmplă lucruri similare dincolo de țară, de mediul de lucru, de vîrstă, de contextul legislativ. Am ales opt cazuri, dar am citit, în schimb, tot felul de materiale pe acest subiect. Unii avertizori britanici, majoritatea din sănătate, chiar au scris cărți despre experiențele lor, așa că am încercat să citesc cam tot ce am găsit pe acest subiect.
Din ce ai citit, cum reacționează instituțiile sau companiile vizate? Foarte brutal. Oamenii ăștia, în primă fază, se adresează șefului. Sunt niște probleme din interior care au și soluție, culmea. Iar următorul pas, surprinzător pentru avertizori, e că instituția se întoarce împotriva lor.
Din moment ce ei sesisează acte de corupție sau imorale.. Dar nu sunt numai chestii de corupție. Și asta e important de reținut: sunt cazuri în care siguranța oamenilor obișnuiți este în pericol. În Anglia, am avut cazul unei tipe care reclama faptul că pacienții cu demență sunt prost îngrijiți de către angajați, erau chiar situații dramatice. Acei pacienți bolnavi nu puteau să se apere singuri, să spună că erau abuzați, era nevoie de cineva care lucra acolo și care putea să vadă și să înțeleagă ce se întîmplă. Acea îngrijitoare, susținută de încă șase colegi care observaseră aceleași lucruri, a reclamat situația managerului, așteptând ca el să ia măsuri. Nu s-a întâmplat asta. În loc să ia măsuri, compania s-a alarmat că îi va fi șifonată imaginea. E o chestie care apare mereu: imaginea instituției.
Imaginea instituției? Da. „Ați atacat imaginea instituției" - o să auzi chestia asta de la fiecare avertizor cu care stai de vorbă. Și atunci avem o problemă serioasă, dacă o instituție/companie privată începe să pună profitul și imaginea mai presus de viața unui om.
Ai reușit să le creionezi un profil oamenilor cu care ai stat de vorbă? Din cei opt, dacă ar fi să fac un profil, ar fi cam așa: sunt, în general, oameni care au ajuns la un nivel în carieră, cunosc bine sistemul, știu ce e greșit și ce nu, le pasă de ce se întâmplă. Culmea, ei sunt de partea instituției, ei ar vrea ca instituția să meargă. Sunt oameni altruiști, nu se gândesc foarte mult la ei și au valori morale foarte clare. Pentru teatru, nu sunt cele mai bune personaje. Sunt inflexibili, nu ai twist de personaj, n-ai evoluția personjului... aparent, sunt genul de personaj neprofitabil teatral. Pe mine m-a interesat, dincolo de fiecare poveste în parte, un mecanism care funcționează peste tot la fel: de la presiuni asupra colegilor, gen „vă dăm afară dacă vă luați după nebuna/nebunul care s-a apucat să facă sesizări", la restructurări de posturi prin care îi dau afară pe oamenii incomozi, la încercări de discreditare a avertizorilor, la apelul la „regulamentul de ordine interioară", la concedieri, penalizări, sancțiuni etc. Sunt presiuni foarte mari și nu toată lumea poate să reziste.
Nu ți-a fost teamă că abordezi o temă de nișă, iar publicul să nu fie interesat despre un fenomen pe care nu-l prea cunoaște? Nu m-am prea gândit la asta, pentru că mă gândeam la o temă care mă interesa pe mine personal. Mi se întâmplă să mă intereseze o sută de teme și una să devină spectacol. În timp ce-mi căutam avetizorii în Anglia, a început scandalul cu CNADNR-ul și mi-am dat seama că nu o să fiu o ciudată. Povestea lor e publică și e o temă de interes public.
Ai fost nevoită să cauți avertizori din mai multe țări UE? Proiectul putea fi cum voiam eu, puteam să pornesc și de la un text clasic dacă asta ar fi fost alegerea mea, doar că eu am profitat de logistica asta. La un moment dat lucrurile se leagă și se leagă global. Apropo de bigger frame, în UE sunt doar vreo patru state care au lege pentru avertizori, restul nu au... Anglia are o lege destul de disputată de avertizorii de acolo, nu sunt foarte încântați de ea, nu îi ajută foarte tare. În schimb, în Italia nu există nicio lege pe zona asta. Există alte legi la care pot apela, dar mi s-a părut că sunt supuși la presiuni mai mari în mediul de lucru față de cei din Anglia sau din România.
Cum li se schimbă viață, după ce decid să facă pasul public? Înainte să facă acel pas, intră într-o perioadă de hărțuire din partea colegilor. Și aia e perioada cea mai dură.
Asta ai și încercat să transmiți în piesă? Poveștile acestea de hărțuire la locul de muncă ajung să fie horror. Unii au fost intimidați, loviți, luați la mișto. Scena din piesă în care colegii spun că tipul miroase a rahat e reală.
Și ce făceau oamenii ăștia, își dădeau demisia? Mulți nu și-au dat demisia, pentru că ei consideră că locul lor e acolo și al altora nu e. Alții însă și-au dat demisia, pentru că era evident că nu mai puteau veni la muncă într-un loc în care trăiau într-o asemenea tensiune zi de zi.
I-ai chemat la premieră pe toți avertizorii. Care a fost reacția lor? Mi-am asumat riscul să nu le placă spectacolul, dar să vină imediat după și să-și spună părerile. S-a terminat spectacolul și în cinci minute actorii au schimbat locul cu avertizorii care au venit pe scenă pentru a vorbi cu publicul. Lor le-a plăcut foarte tare. E foarte ciudat, când lucrezi pornind de la povești reale. Am avut mari emoții vizavi de cei opt spectatori speciali din sală. Am avut o anumită presiune și în timpul lucrului, mă gîndeam tot timpul că trebuie să nu trădez poveștile lor atunci cînd scriu scenele de ficțiune. Iar dacă ei nu se vor regăsi în felul în care am construit spectacolul, trebuie să le dăm posibilitatea de a se prezenta publicului așa cum cred ei că e cel mai just. Ce mi s-a părut foarte tare la oamenii ăștia e că au trecut prin atâtea lucruri și își permit o oarecare ironie sau autoironie.
Când va veni și la București piesa? În momentul ăsta nu știm. La toamnă, să sperăm.
Și afară? Acum la Viena, dar sper că se va juca și în Italia, Anglia. E greu, teatrul se transportă greu. Dar sper să fie jucată și în mai multe orașe și în România, pentru că eu sunt convinsă că există oameni din ăștia peste tot. Și ceea ce lipsește încă în spațiul public este o înțelegere nuanțată a gesturilor lor. O temă importantă în discuție este diferența între „avertizor de integritate"/„whistleblower" și „turnător". Oamenii ăștia nu își toarnă șefii sau colegii pentru că au ceva cu ei, au nemulțumiri personale, ei trag niște semnale de alarmă și spun că dacă nu se iau măsuri la timp, atunci un avion o să se prăbușească, niște pacienți vor fi prost îngrijiți, niște studenți nu vor beneficia de educația pe care trebuie să o primească sau o autostradă o s-o ia la vale.
...daca traiesc si sunt sanatos, o sa pun pe forum copiile documentelor din dosarul penal intocmit in urma plangerii lui Tudosa, dosar penal care s-a terminat cu NUP in urma cu vreun an, dar eu de-abia acum am putut ajunge la Parchetul de pe langa judecatoria Targoviste, sa cer copii dupa el.
1. Nicușor, recunosc că progresezi, ai aflat și tu, în sfârșit, că ai fost locțiitor comandant detașament și nu locțiitor detașament. Felicitări, ești pe drumul bun, ține-o tot așa!
2. Altcineva te-a făcut prost și analfabet, eu doar mă rezumam la a constata această tristă realitate.
3. ...grave prejudicii morale vieții intime? Lăsând la o parte formularea prolixă, lăsând la o parte și faptul că nu puteam aduce prejudicii la ceva ce nu există, presupunând prin absurd că totuși acest lucru s-a întâmplat, asta e bine pentru umanitate, Nicușor, e bine pentru umanitate să nu-ți mai transmiți genele...
4. ...carierii? carierii??? carierii??????????? Mdea, așa se pare, carierii!
5. O altă formulare prolixă; de fapt tot pasajul ăla e varză cu carne și a fost necesar să fac un exercițiu de imaginație destul de consistent ca să înțeleg ce dorești să comunici.
6. Când te-a întrebat fata aia ce să scrie la rubrica "Situația militară" trebuia să răspunzi "Cadru militar în activitate", nu e niciodată târziu să înveți ceva...
7. ...angajații mei? Poate ți-ai cumpărat inspectorat pentru situații de urgență și ți-ai angajat tu niște oameni acolo, Nicușor...! Nicușor, poate ai vrut să spui "subordonații mei" dar de ce să mă mir că ai nimerit "angajații mei" dacă tu nu știi că ești cadru militar în activitate?
8. Asta cu "dat afară" face parte din aceeași categorie ca cele două de mai sus. Nicușor, de dat afară ești dat afară din cârciumă după ce te îmbeți și faci scandal, o instituție militarizată te trece în rezervă, dar așa cum am spus mai sus, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
9. Nicușor, asta ultima... e cireașa de pe tort și da! chiar e priceless!!!
În încheierea mesajului către tine, Nicușor, o să-ți mai spun că înțelepciunea populară ne învață că prostul, dacă nu e și fudul, parcă nu e prost destul, și o să-ți mai spun că umblă pe net o vorbă potrivit căreia e mai bine să taci și să fii luat drept prost decât să vorbești și să înlături orice dubiu că e așa.
Și mai am un mesaj pentru coloneii Diaconiță, Pietreanu, Zărnoianu, Neagu și cine a mai pus umărul la cariera ta:
Uitați-vă, băi băieți, uitați-vă pe cine ați făcut, în lăcomia voastră, ofițer, admirați-l în toată splendoarea lui, contemplați dezastrul pe care voi și alții ca voi l-ați adus asupra armei ăsteia, dezastru care o va afecta și după ce veți fi oale și ulcele!
@ F.A.D. ce să zică colegii de la Buurești? că au venit ofițerii și le-au băgat pumnul pe gură să o lase mai ușor cu postările pe facebook că ei nu au fost acolo și nu ștu ce s-a întâmplat. că toți care s-au angajat la pompieri au fost conștienți de pericolul la care se expun . și când ofițerul respectiv chiar a avut plăcerea să răspundă la întrebări din partea "muncitorilor", prima a fost legată de marirea salarială a personalului M.A.I. unde următoarea secundă ofițerul a plecat că el nu știe să răspundă la întrebarea asta. Oare la ce întrebare poate să răspundă dl. ofițer???.
Aici merge netul prost si nu am timp să descarc a si b, dar primit ca atunci când ajung acasă o să mă uit cu atenție. În altă ordine de idei, Nicolae c red ca face spume acum. Dacă o nimeri să citească ca e cu roșu și poate o fi daltonist. Dar la faza cu whistleblower, chiar sunt curios de ce protecție de va bucura cel care va ieși să spună lumii mizeriile de pe aici.
Forums
ta: 
