pai ai si raspuns deja. ne facem treaba cum trebuie si la timp si suntem obisnuiti de prin 1995 prin sefii care ne reprezinta sa spunem ca nu sunt probleme in institutie sau le rezolvam. ce sa vada oamenii din afara decat oameni morti sau bucati LINK, afumati la propriu, uzi, calmi, fara probleme deosebite:))
Nu sunt probleme,da asa se obisnuieste.Dar cum sa nu fie ,cand B2-ul de la Medgidia circula cu anvelopele uzate peste limita legala,pe alocuri crapate,punand in pericol atat viata echipajului,a pacientilor cat si a celorlalti participanti la trafic si asta doar pentru a,,da bine" mai sus sau,,pe sticla' sau poate pentru a nu risca pierderea,,Oscar-ului"pentru anul ce urmeaza?Ca poate vrem sa ne mai luam si noi inca o masina sau sa facem un sejur in Portugalia ,Spania asa ca sefi ce suntem nu?Si cum sa avem tupeu atunci sa,,ridicam vocea" ? Mai bine sa circule la risc autospeciala cu anvelope ,,lisa" ca cele de F1.
Prin ce trec oamenii care demască ilegalitățile din instituțiile în care lucrează
Am stat de vorbă cu Gianina Cărbunariu, regizoarea a cărei piesă de teatru, „Oameni obișnuiți", își propune să arate presiunile la care sunt supuși cei ce decid să devină avertizori de integritate. Spectacolul a avut premiera la Teatrul „Radu Stanca" din Sibiu.
Gianina a documentat opt cazuri de corupție demascate de whistlebloweri din Anglia, Italia și România și a înțeles de ce acest fenomen prinde atât de greu în țările UE.
VICE: De ce ai ales tema avertizorilor pentru o piesă de teatru? E o temă de nișă, necunoscută publicului. Gianina Cărbunariu: Nu e cunoscută publicului larg, dar există destule cazuri, iar în ultimii ani a devenit o temă destul de vizibilă în toată Europa. Atunci când am decis să încep documentarea, adică în toamna lui 2014, încă nu apăruse cazul din CNADNR, dar citisem în presa britanică despre avertizori. Ce mi s-a părut interesant în toată povestea asta e poziția unor oameni obișnuiți care, printr-un gest, ajung să-și schimbe total destinul și e un gest normal, nu-s niște supermeni, n-au făcut niște acte de vitejie extraordinară. Pur și simplu au acționat normal, adică au adus la cunoștința șefilor direcți anumite nereguli sau abuzuri din mediul lor de lucru, de cele mai multe ori lucruri care puteau fi corectate.
Apoi, Teatrul „Radu Stanca" din Sibiu a participat la un proiect internațional (BeSpectative), așa că am fost invitată și eu să vin cu niște propuneri. M-am gândit la tema asta, pentru că era, într-adevăr, o oportunitate să îmi fac documentarea în mai multe țări. În Anglia și Italia, de exemplu, am avut teatre partenere care m-au ajutat să intru în legătură cu avertizori sau experți în whistleblowing.
Câte cazuri ai documentat în Anglia? În Anglia, trei. Am avut mai multe contacte, dar nu au fost bani ca să stau o perioadă mai lungă. Pe de altă parte, îmi pare bine, pentru că m-aș fi simțit foarte nasol să fi vorbit cu niște oameni, iar poveștile lor să nu fi apărut în spectacol. Evident, povestea fiecărui avertizor în parte e importantă, însă începi să înțelegi fenomenul doar atunci când vezi cum se întâmplă lucruri similare dincolo de țară, de mediul de lucru, de vîrstă, de contextul legislativ. Am ales opt cazuri, dar am citit, în schimb, tot felul de materiale pe acest subiect. Unii avertizori britanici, majoritatea din sănătate, chiar au scris cărți despre experiențele lor, așa că am încercat să citesc cam tot ce am găsit pe acest subiect.
Din ce ai citit, cum reacționează instituțiile sau companiile vizate? Foarte brutal. Oamenii ăștia, în primă fază, se adresează șefului. Sunt niște probleme din interior care au și soluție, culmea. Iar următorul pas, surprinzător pentru avertizori, e că instituția se întoarce împotriva lor.
Din moment ce ei sesizează acte de corupție sau imorale.. Dar nu sunt numai chestii de corupție. Și asta e important de reținut: sunt cazuri în care siguranța oamenilor obișnuiți este în pericol. În Anglia, am avut cazul unei tipe care reclama faptul că pacienții cu demență sunt prost îngrijiți de către angajați, erau chiar situații dramatice. Acei pacienți bolnavi nu puteau să se apere singuri, să spună că erau abuzați, era nevoie de cineva care lucra acolo și care putea să vadă și să înțeleagă ce se întîmplă. Acea îngrijitoare, susținută de încă șase colegi care observaseră aceleași lucruri, a reclamat situația managerului, așteptând ca el să ia măsuri. Nu s-a întâmplat asta. În loc să ia măsuri, compania s-a alarmat că îi va fi șifonată imaginea. E o chestie care apare mereu: imaginea instituției.
Imaginea instituției? Da. „Ați atacat imaginea instituției" - o să auzi chestia asta de la fiecare avertizor cu care stai de vorbă. Și atunci avem o problemă serioasă, dacă o instituție/companie privată începe să pună profitul și imaginea mai presus de viața unui om.
Ai reușit să le creionezi un profil oamenilor cu care ai stat de vorbă? Din cei opt, dacă ar fi să fac un profil, ar fi cam așa: sunt, în general, oameni care au ajuns la un nivel în carieră, cunosc bine sistemul, știu ce e greșit și ce nu, le pasă de ce se întâmplă. Culmea, ei sunt de partea instituției, ei ar vrea ca instituția să meargă. Sunt oameni altruiști, nu se gândesc foarte mult la ei și au valori morale foarte clare. Pentru teatru, nu sunt cele mai bune personaje. Sunt inflexibili, nu ai twist de personaj, n-ai evoluția personjului... aparent, sunt genul de personaj neprofitabil teatral. Pe mine m-a interesat, dincolo de fiecare poveste în parte, un mecanism care funcționează peste tot la fel: de la presiuni asupra colegilor, gen „vă dăm afară dacă vă luați după nebuna/nebunul care s-a apucat să facă sesizări", la restructurări de posturi prin care îi dau afară pe oamenii incomozi, la încercări de discreditare a avertizorilor, la apelul la „regulamentul de ordine interioară", la concedieri, penalizări, sancțiuni etc. Sunt presiuni foarte mari și nu toată lumea poate să reziste.
Nu ți-a fost teamă că abordezi o temă de nișă, iar publicul să nu fie interesat despre un fenomen pe care nu-l prea cunoaște? Nu m-am prea gândit la asta, pentru că mă gândeam la o temă care mă interesa pe mine personal. Mi se întâmplă să mă intereseze o sută de teme și una să devină spectacol. În timp ce-mi căutam avetizorii în Anglia, a început scandalul cu CNADNR-ul și mi-am dat seama că nu o să fiu o ciudată. Povestea lor e publică și e o temă de interes public.
Ai fost nevoită să cauți avertizori din mai multe țări UE? Proiectul putea fi cum voiam eu, puteam să pornesc și de la un text clasic dacă asta ar fi fost alegerea mea, doar că eu am profitat de logistica asta. La un moment dat lucrurile se leagă și se leagă global. Apropo de bigger frame, în UE sunt doar vreo patru state care au lege pentru avertizori, restul nu au... Anglia are o lege destul de disputată de avertizorii de acolo, nu sunt foarte încântați de ea, nu îi ajută foarte tare. În schimb, în Italia nu există nicio lege pe zona asta. Există alte legi la care pot apela, dar mi s-a părut că sunt supuși la presiuni mai mari în mediul de lucru față de cei din Anglia sau din România.
Cum li se schimbă viață, după ce decid să facă pasul public? Înainte să facă acel pas, intră într-o perioadă de hărțuire din partea colegilor. Și aia e perioada cea mai dură.
Asta ai și încercat să transmiți în piesă? Poveștile acestea de hărțuire la locul de muncă ajung să fie horror. Unii au fost intimidați, loviți, luați la mișto. Scena din piesă în care colegii spun că tipul miroase a rahat e reală.
Și ce făceau oamenii ăștia, își dădeau demisia? Mulți nu și-au dat demisia, pentru că ei consideră că locul lor e acolo și al altora nu e. Alții însă și-au dat demisia, pentru că era evident că nu mai puteau veni la muncă într-un loc în care trăiau într-o asemenea tensiune zi de zi.
I-ai chemat la premieră pe toți avertizorii. Care a fost reacția lor? Mi-am asumat riscul să nu le placă spectacolul, dar să vină imediat după și să-și spună părerile. S-a terminat spectacolul și în cinci minute actorii au schimbat locul cu avertizorii care au venit pe scenă pentru a vorbi cu publicul. Lor le-a plăcut foarte tare. E foarte ciudat, când lucrezi pornind de la povești reale. Am avut mari emoții vizavi de cei opt spectatori speciali din sală. Am avut o anumită presiune și în timpul lucrului, mă gîndeam tot timpul că trebuie să nu trădez poveștile lor atunci cînd scriu scenele de ficțiune. Iar dacă ei nu se vor regăsi în felul în care am construit spectacolul, trebuie să le dăm posibilitatea de a se prezenta publicului așa cum cred ei că e cel mai just. Ce mi s-a părut foarte tare la oamenii ăștia e că au trecut prin atâtea lucruri și își permit o oarecare ironie sau autoironie.
Când va veni și la București piesa? În momentul ăsta nu știm. La toamnă, să sperăm.
Și afară? Acum la Viena, dar sper că se va juca și în Italia, Anglia. E greu, teatrul se transportă greu. Dar sper să fie jucată și în mai multe orașe și în România, pentru că eu sunt convinsă că există oameni din ăștia peste tot. Și ceea ce lipsește încă în spațiul public este o înțelegere nuanțată a gesturilor lor. O temă importantă în discuție este diferența între „avertizor de integritate"/„whistleblower" și „turnător". Oamenii ăștia nu își toarnă șefii sau colegii pentru că au ceva cu ei, au nemulțumiri personale, ei trag niște semnale de alarmă și spun că dacă nu se iau măsuri la timp, atunci un avion o să se prăbușească, niște pacienți vor fi prost îngrijiți, niște studenți nu vor beneficia de educația pe care trebuie să o primească sau o autostradă o s-o ia la vale.
Un camion care transporta 13 militari s-a răsturnat aseară, joi, 29 iunie, într-o prăpastie în apropiere de localitatea Valea Urdei, din judeţul Argeş. Trei militari şi-au pierdut viaţa şi 9 au fost răniţi. Camionul implicat în accidentul din Argeş, în care au murit trei militari, era vechi. Declaraţia aparţine ministrului apărării naţionale. Adrian Ţuţuianu a mai precizat că în dotarea Armatei Române mai există alte 700 de camioane asemănătoare. Legat de ipoteza lansată de ministrul de Interne, Carmen Dan, conform căreia accidentul s-a produs din cauza faptului că frânele camionului nu au mai funcţionat, Ţuţuianu a spus că aşteaptă să vadă concluziile procurorilor. LINK
Mai pot adauga Colectiv, povestea cu dezinfectantul diluat, infectiile nosocomiale din spitale etc etc etc...
Trebuie spus foarte clar ca de cele mai multe ori stirile rele nu sunt opera unei fatalitati inexorabile, ci sunt rezultatul nefericit al unui luuung sir de ignorari a regulilor, si daca undeva, in toata insiruirea aceea de "Las-o, ba, ca merge-asa!" cineva zice raspicat: "Nu, bai nene! Nu merge deloc asa!!!" multe din chestiile naspa pe care le vedem la tv nu s-ar intampla.
Acum... ce sa mai zic...?
Unii oameni sunt de otel si zic, altii sunt de mamaliga si-si vad de micimea existentei lor...
nu cred ca este asa.avem o tara varza si multi oameni de [cenzurat]. fior ei de otel dar cand mai ai cateva luni pana la pensie si pleci cu o pensie care o mananci toata viata, pleaca capul orice om, vorba mare a lui sorin cartu,,nu exista oameni care sa nu se aplece la bani sau la femei,,. tu ai iesit din sistem si sti forte bine ce este acolo, eu stiu de vreo zeci de ani, dar se fac compromisuri si de la aia mari si mult mai multe de la aia mici. am avut o experienta saptamana asta in sitemul sanitar din alta tara si sa ma bata dumnezeu, ma intreba nevastamea de ce am lacrimi in ochi dupa ce am iesit din perimetrul spitalului si i-am zis ca e de la curent ca fumamam in masina. ce experienta am avut acolo nu am crezut ca exista. oameni zambitori, care te saluta cand treci pe langa tine si te roaga sa vi cu 10 minute inainte de ora stabilita de consultatie si nu i-ai vazut in viata ta.nu ca la noi cand se rezolva cu pile, desi le am unde stau dar mi-a zis un p..a de prieten sa merg si acolo. aici o taia pe nevastamea domnu doctor universitar si acolo au facut o interventie mediocra. santem in urma in ungurilor mult rau, a fost prima data cand am iesit din tara desi am peste 40 de ani, da sa dea draq daca in viata mea am fost asa dezamagit ca acuma de romania.
Buna ziua! Sunt student al facultatii de pompieri si as vrea sa aflu cateva detalii legate de urmatoarele functii:Locţiitor comandant grup de intervenţie;contabil sef;Ofiţer specialist din cadrul ISU / unităţi subordonate IGSU si Ofiţer principal din inspectoratele judeţene/unităţile subordonate IGSU.Va multumesc anticipat si imi cer scuze ca ma bag asa aiurea in discutie:)
Buna ziua! Sunt student al facultatii de pompieri si as vrea sa aflu cateva detalii legate de urmatoarele functii:Locţiitor comandant grup de intervenţie;contabil sef;Ofiţer specialist din cadrul ISU / unităţi subordonate IGSU si Ofiţer principal din inspectoratele judeţene/unităţile subordonate IGSU.Va multumesc anticipat si imi cer scuze ca ma bag asa aiurea in discutie:)
Nu stiu ce detalii ar fi nevoie, dar din lista functiilor trebuie eliminata cea de contabil sef. Nu de alta, dar trebuie indeplinite oarece conditii, nr. 1 - cea de studii, care nu se "pupa" cu ce faceti acum in facultate, sau conditiile nr. 7, de grad - locotenent, cea cu nr. 8, de vechime in MAI, de minim 3 ani, si 5 vechime in munca, sau cea cu nr. 9 - vechime în specialitatea structurii/studiilor: 3 ani/2 ani. LINK Pregătirea de bază: - studii superioare de lungă durată sau studii universitare de licenţă (S), absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în următoarele domenii de licență: „administrarea afacerilor”, „ştiinţe administrative”, „cibernetică, statistică şi informatică economică”, „contabilitate”, „economie”, „finanţe”, „management”, „marketing”, „economie şi afaceri internaţionale”; - studii postuniversitare sau studii universitare de masterat1 în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției sau în domeniul management;
Si pentru ofiter specialist II la financiar se cer studii de specialitate in domeniul economico-financiar - LINK
Nu pot să cred... Prietenul SF (celebru pentru replica La pompieri s-a lucrat si 24/24, si nu a murit nimeni - citat din memorie, nu stau să caut originalul), super pompierul Apostol, ultima dată IS la Giurgiu, a ieşit la pensie la mijlocul lunii... I-o fi spus cineva că are şanse zero să ajungă IG sau general? LINK
Momentul în care pompieri francezi întorc spatele autorităţilor şi pleacă în timpul unei ceremonii oficiale. „Este inacceptabil, unde se duc?“
Membri ai unei unităţi de pompieri din Franţa au întors spatele unor reprezentanţi ai statului în cadrul unei ceremonii şi au reuşit să obţină astfel o doleanţă mai veche.
Sâmbătă, o ceremonie a unităţii de pompieri din Cholet, un oraş din vestul Franţei, s-a încheiat înainte de a începe.
Nemulţumiţi de degradarea condiţiilor de muncă, membri ai acestui detaşament au întors spatele unor reprezentanţi ai statului şi au plecat chiar înainte de ridicarea drapelului şi intonarea imnului.
Pus în faţa acestei situaţii, primarul din Cholet a declarat: „Este inacceptabil, unde se duc?“.
Cel vizat de acest act de protest a fost şeful Serviciului departamental pentru situaţii de urgenţă, care a părăsit la rândul său imediat locul cu pricina.
Cazul a generat o dezbatere amplă în Franţa, afectată de puternice tensiuni sociale pe fondul mişcării „Vestelor galbene“.
Pompierii care au manifestat astfel s-au apărat prin faptul că solicită de ceva timp creşterea efectivelor.
La rândul său, şeful lor a denunţat într-un comunicat un „act grav care neagă adevăratele valori ale pompierilor“.
Ulterior, el a dat anunţul mult aşteptat. Luni, după o întrevedere cu sindicatul, a anunţat că va angaja 42 de pompieri în următorii şapte ani, mai exact câte şase în fiecare an.
Cu amendamentul că ăia din film sunt pompieri voluntari (discuţia asta, cu pompieri militari vs. civili, voluntari şi modelu' francez a mai fost atinsă aici pe topic, am scris şi io şi Boribum). Nu sunt pompieri militari. Sunt Voluntari.
Cat de cazut in freza poti sa fii ca sa intocmesti, aprobi si publici un asa document? Bah, cum adica dupa rubrica "Numele si prenumele candidatului", urmeaza rubrica "Prenume"??? LINK
Forums
