In urma cu cateva zile, cod galben si portocaliu peste tara, Lugojul ramas fara electricitate. Pompierii, prompti, sar in ajutorul oamenilor napastuiti.
Facem doua arcuri peste timp.
.
Inapoi la pana de electricitate de la Lugoj. Cautati si voi ce fel de personal a angajat ENEL in ultima perioada, si spuneti-mi si mie daca gasiti fie si un singur anunt de angajare de electrician, il stii, omul ala onest si profesionist, in salopeta si cu bocanci, care face niste vraji si se intampla lucruri frumoase in viata oamenilor.
Nu pot decat sa ma bucur cand cineva care zice ca stie exact cum stau lucrurile si pe care nu am niciun motiv sa nu il cred onest ma contrazice cand sunt sceptic, si nu pot sa nu-mi exprim dorinta de a fi contrazis de cat mai multe ori de cineva care stie ce vorbeste de fiecare data cand sunt sceptic.
Nu pot decat sa ma bucur cand cineva care zice ca stie exact cum stau lucrurile si pe care nu am niciun motiv sa nu il cred onest ma contrazice cand sunt sceptic, si nu pot sa nu-mi exprim dorinta de a fi contrazis de cat mai multe ori de cineva care stie ce vorbeste de fiecare data cand sunt sceptic.
Presupun ca este o greseala ce ai scris,nu ca ai fi ironic inutil tu admin fiind. Despre situatie iti spun cum se vede de aici: 1Am vrut o tara ,,ca afara,, si astfel avem curentul dat unora ,,de afara,, recte italieni. Astia opereaza ,,ca afara,, adica doar incaseaza,dar nu mai investesc. Au disponibilizat electricienii pentru ca, nu-i asa?Am vrut o tara ca afara si afara se luicreaza cu firme subcontractoare. Si la noi,fiind acum ,,ca afara,, sunt numai subcontractori care fac reparatiile. Si toti subcontractorii ENEL lureaza la foc continuu de cand au inceput proiblemele. Problema e ca ele, problemele, sunt foarte mari.Linii de medie si de inalta tensiune la pamant.Alea de medie se rezolva relativ repede,pe cand cele de 110KV cu stalpi rupti ,(care stalpi au fost pusi la vremea lor cu elicopterul pe dealurile alea) se rezolva greu. Ideea e ca se lucreaza din greu.Cu ce e. Cat despre angajarea electricienilor , nu ai cautat unde trebuie.Se cauta la greu electricieni.Inclusiv eu caut vreo 2. Dar de unde sa-i iei?Scoli profesionale nu mai sunt.
p.s. Zilele astea am avut nevoie de un PRB. Poti sa tragi cu pusca.Toate sunt pe liniile de curent afectate.
Acum imi cer scuze ca am avut nesimtirea sa cred ca pot stii mai bine situatia de la fata locului decat de la mii de km departare.
Te asigur ca am fost cat se poate de serios cand am spus ca ma bucur sa fiu contrazis cu argumente credibile. Romania e tara in care sper sa ma intorc intr-un anume moment al existentei mele si in care sper sa se intoarca si fii-mea intr-un anume moment al existentei ei, si-as fi nebun sa ma bucur ca tara mea se duce de rapa.
Am eu multe defecte, dar nebun nu sunt.
Off-topic si nu prea:
apkah wrote ...
Se cauta la greu electricieni.Inclusiv eu caut vreo 2. Dar de unde sa-i iei?Scoli profesionale nu mai sunt.
Ghinion de nesansa, unul dintre electricienii care ar fi putut lucra acolo e vecin cu mine, si-n ciuda faptului ca are o multime de nemultumiri aici, face o munca pentru care e supracalificat, castiga mai putin decat localnicii care fac aceeasi munca samd, strange din dinti si nu se gandeste nici macar o singura secunda sa se intoarca.
Poti sa-l condamni? Eu zic ca nu, fiindca neincredere in educatie, sanatate, politie, pompieri, politicieni, in general in viitorul Romaniei...
Asta imi aminteste de o mai veche discutie de pe topicul asta:
Pârvu Florin wrote ...
Pe bune, tu chiar iti inchipui ca eu si colegii mei ne facem iluzii ca daca vreodata am avea probleme ne-ar putea ajuta pompierii?
wrote ...
Firma unde lucrează Pârvu să facă contract cu o firmă de pompieri civili unde să se angajeze tot Pârvu ca pompier ca să se salveze singur că pompierii militari nu sunt în stare să-l salveze...
Radem-glumim, dar dupa cum merg lucrurile nu cred ca e prea departe momentul in care Romania va fi formata exclusiv din militari, pompieri, politisti, jandarmi, sri-sti, sts-isti, alti -isti, si pensionari, care-or sa se apere, or sa se protejeze si-or sa se salveze ei intre ei. Cine mai creaza plusvaloare si cine le mai plateste soldele si pensiile oamenilor alora? Dumnezeu cu mila...
Asta daca nu ne trezim si nu ne hotaram, fie si in al doisprezecelea ceas, sa-l inlocuim pe Eugen, vecinul meu electrician, cu Nguyen, vietnamezul, spre exemplu.
Stiu, arata diferit, mananca niste chestii nedefinite care put si vorbeste mult si tare intr-o limba ciudata din care nu intelegem o iota, dar poate o sa reuseasca sa-si faca decent slujba pentru care a fost angajat fara sa faca chestii nasoale cand nu lucreaza. Si sa nu ne miram daca dupa cativa ani de Romania, mai ales daca e tanar, Nguyen va dori sa fie pompier, sau politist, sau militar.
Bine, visez... Romania nu e pregatita sa angajeze femei la pompieri, la interventie, de Nguyen nici vorba nu poate fi...
Nguyen, vietnamezul, chiar exista la pompieri, si-l mai cheama si Nguyen, si n-are nici burta, cum ii sta bine unui pompier.
La multi ani, Nguyen, tie si celor pe care ii iubesti, si cheama cat mai multi conationali de-ai tai seriosi si care cred ca Romania poate fi locul in care sa-si implineasca visele.
Sper ca vecinul tau electricianul sa nu se incadreze ca muulti altii la ce a scris omul asta :
Emigraţia este boala unei naţiuni. Ştii cât de bolnavă e o naţiune după numărul emigranţilor săi. Ţinând cont de această realitate crâncenă, am putea constata că România e mai bolnavă decât Siria. Este concluzia superficială pe care suntem tentaţi s-o punem privind doar parţial realităţile.
Mie misterul emigraţiei mi-a fost dezvăluit la supermarket. Aţi stat vreodată să urmăriţi modul în care cumpără românii? Încercaţi să vă uitaţi în coşurile celorlalţi şi, mai mult, urmăriţi modul în care oamenii trag produsele de pe rafturi. Veţi observa un stil compulsiv, un instinct de-a cumpăra tot. Nu-mi amintesc să fi cumpărat vreodată mai mult de-o pungă de orez. La asta mă gândeam în momentul în care observam perplexat cum o bătrână punea în coş nu mai puţin de douăzeci de pungi de orez. Orez din acela comun, din care se face pilaf. M-am gândit că o avea vreun magazin pe undeva pe la ţară şi cumpără la promoţie. Asta până când l-am auzit pe soţul ei întrebând-o: „Nu e cam mult orez?”. Răspunsul ei a venit natural: „Lasă să fie, să nu rămânem fără!”. Acest „să nu rămânem fără” e cheia întregului mister. Un deceniu România a trăit spaima de „a rămâne fără”. Fie că era vorba de ulei, zahăr, pâine, carne sau orice altceva. Criza anilor 80 ne-a marcat profund. Am putea spune că acea frică de a „nu rămâne fără” se traduce acum în profitabilitatea extremă a supermarket-urilor. Teama de criză o avem în inconştient şi mişcările pe care le facem sunt consecinţa acesteia.
La fel stau lucrurile şi cu emigraţia. De fapt sunt chiar mai grave. România a avut statut de colonie penitenciară pentru aproape jumătate de secol. A traversa graniţa era o aventură chiar şi în cazul statelor din lagărul socialist. La Occident nici nu se putea măcar visa. Era un teritoriu interzis, deschis doar nomenclaturiştilor şi odraslelor acestora, din nefericire doar o pată neagră pentru noi, ceilalţi. Existau, desigur, fericiţii care-aveau câte-o rubedenie pe-acolo şi care puteau spera, dincolo de coletele burduşite cu tot felul de junk-uri fascinante pentru noi, la o ieşire în paradisul interzis.
Toată această frustrare ne-a făcut pe noi, ca naţie, să acţionăm la fel de compulsiv ca bătrânii din supermarket atunci când e vorba de trecerea graniţei. Am rămas cu aceeaşi imagine idilică a occidentului paradisiac, unde totul e lapte şi miere şi, parcă dintr-o „răzbunare a puşcăriaşului”, părăsim compulsiv ţara. O facem cu speranţa de mai bine şi, culmea, chiar dacă totul ne dovedeşte că e rău, rămânem acolo din ruşinea de a nu ne întoarce învinşi acasă. Cum poţi să te întorci sărac din paradis? E ceva de neconceput să nu reuşeşti acolo unde totul, dar absolut totul, e lapte şi miere. Înseamnă că e ceva e în neregulă cu tine.
În fapt nu-i nimic în neregulă şi nici Occidentul nu s-a schimbat. Doar diferenţele dintre aici şi acolo s-au micşorat, astfel încât probabilitatea de a te întoarce „bogat” de-acolo e din ce în ce mai mică. Ce însemna „bogat” acum două decenii? O maşină care abia-şi târâia tablele, luată cu banii de-un salariu modest, era regina şoselelor aici unde, bătrâna Dacie, abia-şi mai căra oasele. O pereche de blugi, asortată cu geaca de rigoare, câteva tricouri şi „adiadaşii” originali, toate acestea te propulsau în vârful societăţii şi în admiraţia tuturor. Ceea ce obţineai atunci în Occident poţi obţine şi-acum. Problema e că, la fel de facil, poţi obţine aceste „simboluri ale bunăstării” şi-aici.
Fac parte dintre cei care-au trăit ambele experienţe. Am avut intenţia, la fel ca mulţi alţii, să emigrez, chiar am făcut-o o perioadă de timp. N-am dat greş acolo, ba dimpotrivă. Ăsta-i motivul pentru care acum duc o existenţă oarecum nomadă, într-un du-te-vino perpetuu. Cu toate că n-am revenit îngenuncheat, pot spune că atunci am simţit deplin privirile întrebătoare ale apropiaţilor care, mai direct, mai pe ocolite, nu se lăsau până nu mă întrebau „ce s-a întâmplat, de ce te-ai întors?”. Răspunsul meu, invariabilul „nu mi-a plăcut, acolo nu-i bine”, trezea ori suspiciuni, ori zâmbete răutăcioase. „Te-ai întors, distrusule?”, păreau a spune duşmanii. „Dacă n-ai fost în stare să reuşeşti nici măcar acolo unde-i simplu, ce crezi c-o să faci aici?”.
Da, am trăit şi „coşmarul reîntoarcerii învinsului”, dar şi uimirea celor care, văzându-şi bănuielile spulberate, trăgeau din nou concluzii aiuristice: „Ăsta e nebun. Are bani să facă tot ce vrea şi s-a întors în mizeria asta!”. Pot spune că ştiu de la A la Z cam toate stările prin are trece un emigrant. De-aceea privesc cu compasiune modurile „triumfaliste” ale celor care se-ntorc din concediu. Strâng bani un an de zile, fac foamea şi suferă acolo pentru a le demonstra celor de-acasă că totul e bine, e mai bine decât şi-ar putea imagina oricine. Este „fake life”-ul pe care şi-l asumă, iar de partea aceasta a baricadei e minciuna ridicată de societate la nivel de axiomă.
Dacă staţi şi priviţi cu admiraţie într-acolo, faceţi un efort şi încercaţi să vedeţi lucrurile de-aproape. Priviţi hoardele de muncitori români ieftini care lucrează în construcţii în Italia şi care trăiesc pe sub podurile din afara Romei. Ăştia sunt „fericiţii” care vin în ţară c-o pereche de blugi noi şi cu adidaşi chinezeşti pentru care-au muncit un an şi-au făcut foamea în ultimele două luni. „Inginerii” din Spania care fac munci necalificate şi sunt „fericiţi”, agricultorii low cost care trăiesc din plin paradisul într-o de sclavie inferioară calitativ celei din antichitate. Cei care-s mai ajunşi dau mai mult de jumătate din leafă pe o chirie discutabilă, „clasa medie emigrantă” optimizează chiria înghesuindu-se alături de mai multe familii într-un apartament ca vai de el, în timp ce săracii îşi adorm între cartoane iluzia „vieţii mai bune” şi ruşinea de a se întoarce învinşi în ţară.
Dacă veţi privi însă şi mai de aproape, trecând de greutăţile emigrantului român, veţi înţelege că şi acolo, sub stratul de polei, problemele sunt grave. Sistemul de sănătate atât de lăudat de-aici este, în realitate, unul la fel de putred. Într-adevăr, unele spitale arată mai bine decât ale noastre, dar ce folos dacă trebuie să aştepţi luni de zile până să-ţi vină rândul? Ce folos că după ce aştepţi o eternitate în final nimereşti pe mâna unui medic prost şi nu poţi face nimic? Dacă nu-ţi convine trebuie să te duci la privat şi-acolo, ca să te primească, probabil că trebuie să-ţi donezi un organ. Ca să ridici tu pretenţii să fii văzut sau operat de vreun profesor universitar, nici vorbă! Protocolul e cât se poate de clar şi dacă n-ai noroc îţi vezi zilele scurtate cu fiecare vizită la medic. Atunci începi şi-ţi pui întrebarea: „oare nu era mai bine acasă, unde puteam să merg la orice medic vreau?”. Dar, desigur, instinctul de-a scăpa de „haosul ordonat şi reglementat” de-acolo e imediat inhibat deoarece, nu-i aşa?, nu te poţi întoarce ca un învins. Aşa că suferi cu stoicism, chiar dacă asta înseamnă pentru tine un final nefericit.
Emigraţia română e atipică. E formată din oameni fugiţi dintr-un instinct inconştient, acumulat în timp, şi ţinuţi acolo de frustrare. Foarte puţini sunt cei care reuşesc cu adevărat şi extrem de puţini cei care nu doresc să se reîntoarcă acasă. Culmea e că cei care se întorc, cei care fac pasul înapoi spre ţară, sunt cei care-au reuşit acolo şi care, culmea!, riscă cel mai mult întorcându-se. Marea majoritate, cu toate că din punct de vedere practic n-are nimic de pierdut, stă acolo ţinută de propria frustrare.
E o frustrare imensă, un val de nemulţumire pentru propria neputinţă. Val care e manipulat securitate – acest sinistru stat paralel în sine – în interesul propriu. E simplu să le spui unor amărâţi că tot ceea ce li se întâmplă e din cauza unora care au confiscat ţara. „Nu, suferinţa pe care o ai nu e cauzată de iluzia ta că ai putea trăi mai bine acolo unde eşti şi pe unde faci foamea, ci de X sau Y care nu convine sfintei sekurităţi” – ăsta-i mesajul transmis hoardelor de amărâţi. Modul de lucru, cu toate că-i rudimentar, e eficient. Se ia un slogan simplist şi se repetă până la epuizare. Plăvanul a fost propulsat de „Puie Monta”. Aceeaşi placă stricată repetată şi repetată şi repetată. Aceeaşi schemă rudimentară, simplistă, numai bună de priceput de către minţile sărace ale hoardei emigrante.
Mi-e frig între cartoane: „Puie Monta!”
Mi-e rău de mor: „Puie Monta!”
Iar mi-am pierdut job-ul: „Puie Monta!”
Nevasta m-a părăsit pentru patronul arab: „Puie Monta!”
Acum reîncepe jocul sinistru cu un slogan mult mai simplu, mult mai ucigător de neuroni: „Muie PSD!”. O culmea a frustrării întronizată peste aceeaşi schemă. Văd sloganul desenat cu cârnaţi pe grătar, cu macaroane, cu ardei ornând salata boeuf. „Muie PSD!” ia locul lui „Puie Monta”, care acum e de partea celor buni. C-aşa a zis sekuritatea care dă strigarea.
Ţi-e frig între cartoane? „Muie PSD!”
Te doare de mori şi mai ai de aşteptat o veşnicie la spitalul occidental? „Muie PSD!”
Te-a părăsit nevasta pentru patronul arab? „Muie PSD!”
Avem un nou vinovat de serviciu:„Muie PSD”. E aceeaşi schemă la fel de fake, la fel de tembelizantă. De la „domnul Jos Iliescu” la „Muie PSD” nu a trecut decât o grămadă de timp pierdut aiurea şi manipulat în fiecare detaliu. Ba de-o parte, ba de alta.
Problema celor care „pun botul” e una banală: simplitatea de a da vina pe altul pentru frustrările tale nu rezolvă absolut nimic. Ba, mai mult, e plătită cu propria-ţi viaţă. Chiar dacă frustrarea ta profundă te face să-l urăşti pe celălalt – nevinovat totuşi pentru rahatul în care-ai intrat singur – şi să-i provoci un disconfort, reţine totuşi că cel care plăteşte în final eşti tu. Ştiu, e frustrant, dar trebuie să treci peste asta şi să-ţi resetezi existenţa. Întoarce-te în ţară, asumă-ţi eşecul şi începe să trăieşti normal. Nu-i vorba de „Jos Iliescu”, „Puie Monta” sau „Muie PSD”. E vorba de viaţa ta, nefericitule emigrant!
P.s. Lasa-l pe Nguyen ss isi faca Vietnamul lui superb. In ultimii ani vad tot mai multi parinti tineri si copii. Foarte multi copii. Se vor gasi si pompieri.
Dispretul asta suprem pentru ,,inapoiatii,, care au ramas in tara este minunat explicat in ce am postat. Probabil ca Platon avea glaucom cand dialoga cu Glaucon , ca altfel nu imi explic ce legatura are cu ce am postat eu. Dar, ma tog, cu un inapoiat ca mine care nu am emigrat, nu ai ce discuta. Iti explica imediat Boribum ce si cum. Eu totusi nu pricep de ce va mai intereseaza ce se intampla cu noi in Romania din moment ce ati plecat din ,,mizeria,, asta. De ce mai vorbiti romaneste, de ce mai veniti ,,in concedii,, aici?
Păi chiar așa, de ce ? Pe scurt, așa cum i-am spus unei cucoane la începuturile mele pe acest forum : "pentru că nu e țara mă-tii, pe care ți-a lăsat-o ție moștenire. E a ta tot atât cât e și a mea".
Ar fi prea simplu, să pleci din pricina conaționalilor ăia imbecili care l-au ales pe Iliescu după Revoluție și care, iată, au reușit să transforme rahatul din țară într-o țară de rahat și să mai și taci ! Dacă tot ai plecat, de ce mai vorbești ?
În concedii vin oamenii, mulți au rude acolo, au doruri, au motive. Eu nu-mi permit concedii în România (viața e totuși scurtă...) și nici nu câștig suficient pentru asta. Dar e de înțeles ca oamenii se întorc, tot așa cum e de înțeles că pleacă.
Aici, de pompieri fiind vorba, ei sunt cei mai îndreptățiți să spună dacă le e bine ori nu. Din ce scriu, văd că nu. Problema nu e de ce scrie unul plecat de la ei ci de ce ăia rămași nu sunt mulțumiți.
Iar problema principală nu e (ne)mulțumirea, ci prostia. Cand vrei o "țară ca afară" nu-l alegi pe Iliescu după ce l-ai dat jos pe Ceaușescu. Dacă o faci, înseamnă că esti prost. Iar din locurile populate cu proști, cine te poate învinovăți că ai plecat ? Pleci, revii, speri, scrii, citești...speri. Multă speranță. Mie mi-ar fi plăcut (pentru mine, în primul rând) ca în ăștia 30 de ani scurși din 1989, eu să-mi fi pierdut viața aiurea prin lume iar ai mei, acasă, să fi făcut ceva normal, bun, funcțional. Din ce observ, ambianța e mai apropiată însă de o clinică de psihiatrie decât de vreo casă de oameni normali.
,,Moldova nu a mea,e a urmasilor urmasilor nostrii,, ar zice unu. Dar ma rog...un patriot nemernic. Tot nu mi-ai raspuns la intrebare: ai plecat dintr-o tara ,,de rahat,, populata cu ,,prosti,, dupa propriile tale cuvinte. Ai plecat, te-ai ,,scapat,,. Lasa ,,prostii,, in prostia lor. Tu esti ,,dastept,,,ai iesit din rahat. Felicitari. Dar uite ca unora le place in el. Si nu vor ,,binele,, tau bagat pe gat. Ca doar nu e tara ma-tii, pe care ti-a lasat-o mostenire...e tot atat a ta cat si a mea...
Păi nici n-am pretins că e doar a mea, dimpotrivă chiar, am avut încredere în majoritatea patrioată că știe ea ce face, chiar am eliberat spațiul și am lăsat lumea să se manifeste. Faptul că unii, mulți, au fost nevoiți să plece la jumătatea vieții, să facă drumuri (și fizic, si mental) între țara lor si locurile pe unde au fost nevoiți să plece, să sufere și să spere și să mai și audă cuvinte dintr-astea din partea celor rămași, asta nu e în regulă. Și nu e în regulă pentru că rezultatul, țărișoara care este, e departe de a fi în regulă. "Stim noi mai bine ce e bine" și "voi n-ati mâncat salam cu soia", cam ăsta e discursul. Din fericire, însă, lumea s-a schimbat și incet dar sigur lucrurile se vor schimba. În bună parte datorită plecaților ăștia si mai ales copiilor lor.
Bun, hai să lăsăm pompierii să vorbească de-ale lor.
Sunt mândru că sunt Român! Dar pot sa zic că pentru prima dată la vârsta de 17 ani poate eram bătrân dar totuși am părăsit România pentru 2 săptămâni de vacanță și am avut ocazia sa vad lucruri făcute de om și construite de om. La întoarcerea în țară am avut ocazia de la Arad cum merg către Moldova care nu e a mea și nu e nici a mamei dar e a tuturor care s-au născut aici, sa văd lucruri care se dărâmă și sunt Darmate sau se învechesc pe zi ce trece. După revoluție toți au fost puși pe furat pentru că eram așa de saraci că nu avem cele necesare acasă. Am făcut curățenie rapid și am darmat totul rapid iar acum dam vina unul pe altu. Fiecare trăiește cum poate dar toți au un Țel și acesta este ,,O viață mai bună".
Cu pădurile ce aveti că nu sunt a lu mama? Cu aurul ce aveți că nu e a lu mama? Ceaușescu a ținut secret și a păstrat multe rezerve naturale iar acum am ajuns sa ne vindem și pământurile acel noroi negru in care cresc plantele. Rușine mie.
...... lucruri făcute de om și construite de om. ..... sa văd lucruri care se dărâmă și sunt Darmate sau se învechesc pe zi ce trece. .... Am făcut curățenie rapid și am Darmate totul rapid iar acum dam vina unul pe altu. Fiecare trăiește cum poate dar toți au un Țel și acesta este ,,O viață mai bună". ....
Offtopic - Tu scrii un text și, înainte de a-l posta aici îl treci probabil prin Gugăl Translate prin câteva limbi și înapoi în limba română. Abia atunci e destul de elaborat ca să merite să fie încărcat pe forum. Altă explicație pentru topica sărăcăcioasă, limbajul rudimentar și multiplele greșeli de exprimare io unu' nu văd. Problema e că este obositor pentru cei care încearcă să urmărească discuția.
@Terentius, imi permit sa am alta parere, chiar si cu riscul de a te supara. Am lucrat cu multi subofiteri si MM, de MT nici nu mai vorbesc, ba chiar si cu unii ofiteri care nu aveau o exprimare tocmai academica, uneori poate nici coerenta. Si m-am inteles de minune cu ei, iar de la unii am avut ce invata. In cazul de mai sus consider ca mesajul este destul de simplu si profund, dincolo de cuvintele asezate in propozitie dupa o topica proprie, litere lipsa sau dezacorduri. In plus, poate ca omul si-a scris postarea de pe telefonul mobil in drum spre sau intorcandu-se de la o interventie, si nu de la o tastatura pe birou, la o cafea. Eu cred ca SF nu este un grup exclusivist, ci mai repede unul ghidat dupa principiile sedintelor de brainstorming (tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un număr mare de idei, pentru soluționarea unei probleme), respectiv cantitate, fara critici, idei indraznete si stimularea discutiei.
Forums
