Ce parere aveti despre monarhie? Ce stiti despre Monarhie? Stiati ca in timpul monarhiei tara noastra era una din cele mai puternice state din est? Romania in timpul monarhiei a creat o armata de 50.000 de soldati din tarani si au eliberat tara de sub suzeranitate otomana. Regele Carol I a castigat independenta Romaniei la 10 mai. De ce noi Romanii nu sarbatorim acest lucru? In anul 1947, pe 30 Decembrie, Regele Mihai I a fost obligat sa abdice, daca nu ar fi facut acest lucru comunistii amenintau sa omoare 1000 de studenti. Stiati ca fara Mihai I Romania nu pupa nici acuma NATO? Stiati ca fara Mihai I Romania nu pupa nici acuma UE? Stiati ca in 1989 regele a auzit de eliberarea tarii si in anul 1990 s-a intors in Romania si tovarasul iliescu (mi-e scarba sa ii scriu initiala cu litera mare) l-a asteptat pe Majestatea Sa cu tancurile si l-au fugarit din tara? Nu vi-se pare ciudat sa fugaresti un Rege? Un Rege iubit de atata lume ... Stiti care e problema Romaniei? NU CONDUCEREA ! Conducerea tarii e reprezentata de o adunatura de GUNOAIE care urmaresc scopuri presonale. De o adunatura de bosorogi comunisti ! Bag mana in foc pana la cot ca 80 % din cei ce ne conduc tara il pupau in fund pe Ceausescu cand aveau posibilitatea. As putea exclude cateva persoane din categoria asta printre care si pe Traian Basescu. Problema ii la POPOR .... Oamenii inca nu stiu nici acuma ca in tara ii democratie, ei nu stiu nici acuma ca unele legi idioate pot fi votate, ei nu stiu ca au libertate de exprimare. Pe Romani ii doare in cot pana la umar de cum o duce tara ... la vot nu cred ca merg 60 % si apoi se plang ! Oamenii nu se informeaza ... nu stiu nimic despre Monarhie, nu stiu cum a fost Romania in timpul Monarhiei. Romania NU e informata, nu e ajutata sa prospere din punct de vedere cultural. De ce in cartile de Romana nu am vazut niciodata poezia "10 mai" de Vasile Alecsandri? De ce nu fac in timpul campanilor de vot un program Tv special in care sa descrie candidatii, sa indemne lumea la vot. Aaaa, stiu de ce nu ii descrie, pentru ca majoritatea nu au nici 10 clase, am uitat. Urasc cand vad cate un idiot care merge cu carnati si vin prin orase si sate si lumea practic, impresionata, il voteaza domnule :| Imi venea sa imi dau pumni in cap cand am auzit ca oamenii din sat de la mine au cazut de acord sa il voteze pe Vadim Tudor. Voi chiar credeti ca Romania este libera intradevar? Daca da, ganditi foarte pueril. Tara ca sa revina la ce a fost are nevoie de Rege sau cel putin un presedinte care stie sa se impuna. Da poate ma credeti un tanar nebun, dar e parerea mea si mi-o exprim cu mandrie
Traiasca Regele si Tara !
Uitati-va la acest om, uitati-va la statura s-a si cautati documentare cu el. Comparatil cu Iliescu sau orice alt conducator, presedinte al Romaniei.
P.S. Va multumesc ca ati citit si imi cer iertate daca am jignit indirect pe cineva de pe forum. Semper Fidelis !
Eu vreau sa cred in faptul ca sunt o persoana obiectiva si ma pronunt doar dupa studierea dosarului. Plecand de la aceste considerente nu sunt unul din oamenii care huiduie casa regala asemeni unui intelectual de stadion, le respect efortul depus la constitutirea statului roman, deasemnea le respect si dreptul de propietate. Mai exista un topic pe forum fata de problema eventualei noi constitutii unde era mentionata si monarhia constitutionala. Astfel nu ma pronunt mai mult decat domeniul meu, constitutia din 1923 este un act juridic extraordinar si apreciat de intreaga europa la vremea respectiva.Datorita acestui act si legilor ulterioare ce au fost date in considerentele constitutiei din 1923 a permis existenta unui stat roman ferm, liberal, democrat, a 4-a putere europeana, ce se mandrea de capitala sa Micul Paris. Daca aceasta constitutie era una republicana atunci poate nici nu ma deranjam sa scriu aceste randuri. Acum persoana fostului suveran nu doresc sa o iau in discutie pt ca deja intru in subiectivism. Sub aspectul reinstaurarii monarhiei, consider ca acest lucru este imposibil pt ca nu stiu de vre-un stat care sa doreasca prin vot sistemul monarhic. Grecia a respin categoric monarhia prin vot, Italia la fel. Monarhia de regula apare ca o vointa a unei aristocratii conducatoare. De regula desi clasa medie si joasa in prima faza se impotriveste ulterior constata ca situatia aduce mai multe avantaje decat dezavantaje, desigur in ideea unui monarh cerebral, echitabil si onorabil. Din punct de verdre al militarilor monarhul este intodeauna respectat pt ca de regula monarhii au o pregatire militara si inainte sa stea pe tron se taraie putin prin noroi. La noi, in speta nu ma pot pronunta daca o monarhie ar aduce o mai linistita viata politica dar cu siguranta nu ar mai fi scandalurile pre si post alegeri-prezidentiale. Parerea mea..
(n.r.- orice comparatie cu republica americana este redundanta deoarece in ziua cand vom dezvolta atat patriotism si atat spirit civic cat americanii nu va mai conta cine conduce tara)
Mda, cand "casa regala" ne va inapoia cele 42 de tablouri furate si multe alte bunuri ale acestui stat, atunci poate am putea vorbi monarhie... PS: vezi cartea lui Stelian O. Andronic - documente - "36 de ani in serviciile secrete ale romaniei". Lacomia si ipocrizia casei regale s-a aratat nu doar in anii "40 ci si dupa "89...
1. Domnul meu, daca dumneata crezi ca poti pleca din tara in calitate de inamic nr 1 al regimului cu 100 de vagoane de aur si cu o colectie el Greco...pai atunci nu mai are rost sa discutam. 2. Stelian O. Andronic - Operatiunea "DUDUIA" - stim ce este, cine a ordonat-o si scopul pt care a fost "scursa" in presa. Dl Andronic a executat doar ordine...nimic mai mult. Nu mi-l dati ca referinta.(n.r. stim si de ce a fost numita operatiunea "DUDUIA"... si nu "operatiunea panza pe perete" sau orice alt nume de cod) 3. Tablourile... stim exact unde sunt, problema e ca simpla cerere a acestora inapoi poate avea consecinte dezastroase economico-energetico-politice. 4. Si fostul rege Mihai are el mai multe probleme "delicate" si situatii unde putea chibzui mai bine insa acuzele acestea...nu fac parte din ele. Recunosc faptul ca asteptam mult mai mult de la dansul in anumite situatii.
Insa hai sa nu subiectivizam, nu de alta dar eu am vazut ca titlu de topic "Monarhia in Romania" nu "Persoana fostului rege Mihai I".
Uitati-va la acest om, uitati-va la statura s-a si cautati documentare cu el. Comparatil cu Iliescu sau orice alt conducator, presedinte al Romaniei.
m-am uitat... e oleaca senil, oleaca retardat, oleaca autointitulat "de Hohenzollern", oleaca nevorbitor de limba romana si oleaca cu un picior in groapa... si da, seamana destul de mult cu Iliescu...
Se vede ca femeile nu prea le au cu politica :lol: glumeam Nu stiu ce sa zic ... interesante parerile voastre P.S. Nu cred ca ne datoreaza nimic casa regala :-s
Monarhia a avut si bune si rele dar sincer nu cred in valorile ei ,probabil ca atunci cand s-a cucerit independenta romaniei daca era pus sa zicem un presedinte tot acelasi lucru l-ar fi facut ca si un monarh.
O scurtă completare la articolul"Monarhia în România":Regele Ferdinand a fost repudiat de familia Hohenzollern pentru că România a luptat împotriva Germaniei.Interesul ţării pe care o păstorea a fost mai presus decât meschinele interese personale sau de clan.Detractorii monarhiei sunt rugaţi să mai citească şi altceva decât metodici PCR sau note de plată de la birt.
... si pentru ca o adepta a socialismului stiintific mai citeste si altceva decit metodici PCR si note de plata de la Drumetu, luati d-aici un text interesant:
Horia Sima, Vestitorii, Aprilie 1955
Pozitia Miscãrii Legionare fatã de Monarhie a fost precizatã de Cãpitan in lucrarea lui de cãpetenie „Pentru Legionari": "In fruntea neamurilor, deasupra elitei, se aflã Monarhia. Resping republica. In istorie s'au vãzut monarhi buni, foarte buni, slabi sau rãi. Unii s'au bucurat de onoruri si de dragostea popoarelor pânã la sfârsitul vietii, altora li s'a tãiat capul. N'au fost, deci, toti monarhii buni. Monarhia însã, a fost totdeauna bunã. Nu trebuie sã se confunde omul cu institutia, trãgându-se concluzii false" (p. 399).
Corneliu Codreanu a meditat si asupra na turii intrinsece a Monarhiei. Ce conditie trebuie sã îndeplineascã un monarh ca sã fie socotit de posteritate "foarte bun" sau cel putin "bun"? El descopera o lege nescrisã a Monarhiei, pe care o defineste in termenii urmãtori: "Existã o linie a vietii neamului. Un monarh e mare si bun, atunci când se mentine pe aceastã linie. E mic sau rãu, in mãsura in care se indepãrteazã de aceastã linie a vietii neamului sau i se opune. Iatã legea monarhiei. Sunt si alte linii care pot ispiti pe monarh: linia intereselor personale, linia intereselor unei clase, linia intereselor unui grup, linia intereselor strãine (dinãuntru si dinafara hotarelor). El trebuie sã le inlãture pe toate si sa urmeze linia neamului" (p. 399).
Dacã încercãm sã aplicãm legea stabilitã de Corneilu Codreanu domnitorilor care s'au perindat pe tronul României, dela Alexandru Ion Cuza încoace, iatã la ce rezultat ajungem: Domnitorul Cuza meritã calificativul de "foarte bun", pentrucã atât in politica internã cãt si in politica externã s'a identificat total cu linia neamului. S'a îngrijit de ridicarea tãrãnimii si a fãurit Unirea Principatelor. Regelui Carol I numai cu oarecare bunavointã i se parte acorda mentiunea de "bun". El a coborît dela linia neamului la linia intereselor unei clase. Rodnicul început de ridicare a clasei tãrãnesti, inaugurat de Domnitorul Cuza, a fost pãrãsit sub Regeie Carol. Regele Carol I a acceptat sã devinã patronul clasei care l-a adus pe tron. El si-a cheltuit in bunã parte autoritatea regalã ca sã înãbuse legitimele revendicãri ale poporului nostru. Prin transactia la care a ajuns cu clasa suprapusã intârziat cu o jumãtate de veac evolutia politicã si socialã a poporului român. Aceastã clasã nu merita sã se bucure de favoarea Regelui, fiind "oligarhie de strânsurã", cum o numeste Caragiale. "Nu este o oligarhie mãcar statornicã, de traditie istoricã, de bravurã, de obligatiuni morale, de nobilitate ori de merite" (din studiul lui Caragiale asupra rãscoalei dela 1907). Pe plan extern, lunga lui domnie a avut efecte binefãcãtoare: statul român si-a recâstigat independenta si si-a consolidat existenta in raport cu vecinii si marile puteri europene. Totusi, in momentul decisiv, când s'au aruncat sortii unitãtii nationale, orientarea Regelui Carol nu s'a potrivit cu linia neamului. Originea lui etnicã s'a dovedit mai tare decât obligatiile ce le contractase fatã de noua lui Patrie.
„Regele Ferdinand, împotriva oricãror legãturi si interese, s'a plasat pe linia neamului, a îndurat cu el, a fãurit jertfa alãturi de el, a izbândit cu el. Prin aceasta el este mare si nemuritor." In amintirea Reintregirii... (1926)(Pentru Legionari, p.399). Tot atât de mare a fost Regele Ferdinand si in tratarea problemelor interne: domnia lui coincide cu momentul in care tãranii au fost înzestrati cu pãmânt si cu dreptul de a participa la viata politicã a tãrii (votul universal). Cu aceste reforme, natiunea, descãtusatã de servitutile sociale si politice ale trecutulul, avea calea liberã sã-si clãdeascã un viitor strãlucit. Pentru ceeace a urmat, "România Mare cu picioarele de lut", fãptura deformatã a falnicului vis de mãretie româneascã, ce si l-au fãurit luptãtorii din transee, Regeie Ferdinand este mai putin vinovat. Politicienii vechiului regat au continuat si sub cerul României intregite practicile lor corupte de guvernare, asimilând geniului lor rãu si pe reprezentantii politici ai noilor provincii.
Pentru Regele Carol al II-lea, chiar si calificativul de "foarte rãu" nu e destul de aspru ca sã redea toatã întinderea dezastrului ce l-a provocat: partidele sfãrâmate, tara sfãrâmatã si mândria unui neam, tineretul tãrii, ucis ca vitele la abator. Regele Carol s'a coborît pe ultima treaptã de degradare a demnitãtii de Rege: s'a infeudat intereselor streine si a devenit exponentul acestor interese pe tronul României.
Dupã alungarea Regelui Carol al II-lea de pe tron, la 6 Septembrie 1940, noi ne-am conformat învãtãturii lãsatã de Cãpitan: "N'au fost deci toti monarhii buni. Monarhia însã a fost intotdeauna bunã. Nu trebuie sã se confunde omul cu institutia, trãgându-se concluzii false." Am fãcut distinctie între institutie si om si l-am aclamat pe Regele Mihai cum nu a fost Rege aclamat vreodatã in Romania. Este drept cã si Regele s'a purtat leal fatã de noi in eveuimentele din Ianuarie. A venit dela Sinaia ca sã arbitreze conflictul cu Antonescu. Dar Rioseanu, subsecretarul de stat dela Interne si omul de încredere al lui Antonescu, i-a tãiat calea la Ploiesti si l-a oprit sã meargã mai departe sub pretextul cã îi este viata in pericol.
In tot decursul regimului antonescian, sentimentele legionarilor fãtã de Rege au rãm as neschimbate. Regele nu avea nici o putere si deci nici o rãspundere in deslãntuirea prigoanei. Dealtminteri si Regele Mihai se gãsea intr'o situatie precarã. Era un surghiunit pe tronul României. Generalul Antonescu nu numai cã l-a despuiat de prerogative, dar s'a si purtat fatã de el si fatã de Regina-Mamã Elena cu o rarã mojicie. Umilintele ce le-a îndurat Regele Mihai dela Conducãtorul Statului an constituit substratul psihologic al desnodãmântului dela 23 August.
Justificãri istorice sunt greu de gãsit pentru gestul Regelui. O pozitie de primul rang pentru soarta Europei rasaritene, cum este aceea a României, nu se abandoneazã fãrã uicio garantie sau perspectivã. Ea trebuia tinutã pânã s'ar fi ivit un aranjament favorabil sau cedatã numai prin luptã. Se poate invoca in apãrarea Regelui doar inexperienta lui potiticã. Regele era prea tânar ca sa îsi dea seama cã amãrãciunile lui personale sau adulatiile la care era expus ziluic din partea unui anturaj dubios nu pot intra in judecata unui Rege, când soarta tãrii stã in mâinile lui. Cu toate cã Regele si-a asumat formal toate responsabilitãtile actului dela 23 August, istoria nu îi va concede decât rolul unui pion împins si manevrat de altii. Autorii complotului s'au servit de nestiinta lui si de ura ce mocnea in sufletul sãu contra lui Antonescu, pentru a-si realiza planurile lor.
Dupã ce Regete Mihai a fost isgonit din tarã de cãtre comunisti si s'a aliniat fãrã sã vrea pozitiei guvernului dela Viena, Miscarea Legionarã nu a stat nici o clipã la îndoialã ca sã isi exprime din nou atasatnentul sãu fatã de Regele pribeag, intr'o formã care nu mai lãsa nici un dubiu. Prelungita colaborare între Rege si comunisti, noi am interpretat-o într'un sens cum nu se poate mai favorabil pentru intentiile Majestãtii Sale in Memoriul ce i l-am inaintat in 1949: o desperatã încercare de a salva statul roman dela lichidarea totalã, institutia monarhicã servind in ultimii ei ani de existentã ca ariergardã a rezistentei românesti. De altã parte, aparitia Regelui in exil am socotit-o de bun augur pentru lupta de eliberare. Regele va da un nou impuls acestei lupte, ridicând-o la o constiintã maximã. In jurul numelui sau prevedeam cã se va organiza o conducere coherentã si eficientã in acelasi timp, care sã crute exilul de lupte sterile.
Asteptãrile nu numai ale noastre, dar ale marei majoritãti a Românilor din exil, s'au soldat cu deceptii continue. Mai întâiu, Regele Mihai s'a lãsat ispitit de anturajul sãu sã se proclame unic mandatar al poporului român in exil. Cum celãlalt factor constitutional, Natiunea, nu se poate manifesta fiind încãtusatã, Regele ar fi singurul chemat si îndreptãtit sã asigure functiunile politice ale exilului. Consecintele acestei teorii constitutionale, destul de subrede, sunt extrem de grave: Regele face politica exilului. El nu arbitreazã, nu se orienteazã dupã dialogul dintre partide, ci decreteazã. Orice drept de opozitie e suprimat. Discutiile dintre partide sunt irevelante, pentrucã Regele nu ia in considera re decât propria sa pãrere.
Regele Mihai a cãzut exact in culpa Regelui Carol: si-a insusit conceptia dictatorialã a Monarhiei. Ca atare, in exilul actual nu-i posibil sã fii de altã pãrere decât Regele, sã respingi formula impusã de el ca nevalabilã, necorespuuzãtoare momentului si iutereselor românesti, decât trecând peste persoana lui. Considerându-se in exil exact ceeace a fost in tarã si abuzând de prerogativele ce le detinea altãdatã, Regele a fixat componenta politicã a comitelului din exil, numãrul de membri ce trebuie sã îi aibã, a impus anumite persoane si a respins pe altele - chestiuni care sunt de resortul partidelor si trebuie lãmurite in tratativele dintre ele.
Dacã cercetãm mai departe ce calcule l-au determinat pe Rege sã-si asume rãspunderi atât de întinse si atât de nefiresti in raport cu rolul unui monarh in exil, rezultatul e si mai dezastruos: exclusiv pentru a impune si in politica exilului grupul dela 23 August. In vreme ce, in afarã de câteva exceptii, Românii din exil au fãcut eforturi ca sã separe responsabilitãtile formale ale Regelui, in sãvârsirea actului dela 23 August, de responsabilitãlile reale ale adevãratilor lui autori.
Regele actioneazã in sens invers: tot atât de mari eforturi face pentru a nu se distanta de grupul dela 23 August. Generalul Rãdescu, desi se bucura de cuasi-unanima incredere a exilului, a trebuit sã cedeze locul lui Visoianu pentrucã nu era agreat de acest grup. Regele nu l-a numit decât pentru a-l disloca. Era o pozitie care trebuia consumatã, înainte de a face loc lui Visoianu.
Acestea sunt lucruri mai vechi si mai cunoscute. Ele se referã la pozitiile interne ale exilului. Nu le-am fi reamintit daca in ultimul timp însãsi pozitiile externe ale luptei de eliberare nu ar fi primejduite de cousecventa cu care Regele sustine grupul dela 23 August.
Visoianu e fixat pe o pozitie opusã actiunii de eliberare. El joacã pe cartea coexistentei, care este cartea sovieticã si care înseamnã, intr'un limbaj mai clar, perpetuarea robiei poporului român. Acest punct de vedere, Visoianu îl expune fãrã rezerve cui vrea sã îi audã pãrerea despre eliberare. Politica lui Visoianu in exil este un 23 August prelungit, o continuã sacrificare a poporului român.
Visoianu si tovarãsii lui intimi sunt obligati prin trecutul lor sã fie partizanii coexistentei. Eliberarea nu le poate oferi acestora nici o perspectivã. In actuala situatie, cu toatã opozitia înversunatã a exilului, mai joacã un rol. Ei sunt puternic sustinuti in America de acele cercuri care au organizat capitularea Occidentului la Teheran, Yalta si Potsdam. E o retea de complicitãti care continuã sã rãmânã in vigoare si care nu se va spulbera decât odatã cu desãvârsirea procesului de clarificare al opiniei publice americane asupra pericolului comunist.
Regele, angajându-se pânã in pânzele albe cu Visoianu, implicit aderã la politica de coexistentã. Deaceea, mesagiile Regelui cãtre tarã sunt lipsite de orice semnificatie moralã si nu fac decât sã inducã lumea in eroare. Prin atitudinea lui încurajeazã acea directie care tinde sã înmormânteze in statuquo-ul european toate nãdejdile de eliberare ale popoarelor din rãsãrit. Intre Visoianu, tovarãsii acestuia si Rege existã o împletire de interese care vine in conflict acut cu interesele actuale ale poporului românesc.
In imprejurãrile tragice prin care trece neamul nostru astãzi, atitudinea Regelui in exil constituie o adevãratã calamitate. Sentimentele monarhice, atât de înrãdãcinate in poporal nostru, sunt speculate chiar de Rege pentru a da câstig de cauzã oamenilor catastrofei dela 23 August. In loc "de a îndura cu neamul, a face jertfa alãturi de el si a izbândi cu el, cum a fãcut Regele Ferdinand cel mare si nemuritor" (C. Z. C.), Regele Mihai preferã sã se orienteze dupã celãlalt exemplu monarhic, al Regelui Carol II-lea, devenind exponentul unui grup aservit intereselor streine. In loc de a-si cuceri tronul prin luptã, alãturi de toatã suflarea româneascã, se gândeste la o revenire dacã coexistenta va lua totusi cândva sfârsit - prin bruscarea vointei nationale, eventual cu ajutorul unei puteri streine, pentruca, odatã cu el, sã se strecoare din nou in tarã, la locuri de conducere, figurile catastrofei nationale.
Am tinut de datoria noastrã sã dam acest semnal de alarmã, cu riscul de a ne ridica impotrivã un nou val de dusmãnii, pentruca fiecare român din exil sã-si poatã asuma partea lui de rãspundere in desbaterea destinului românesc in lume. Sunt forte care lucreazã si in exil la perpetuarea sclaviei poporului român, iar Regele nu este strãin de ele sau nu se poate elibera de ele. Cât priveste linia monarhicã a Miscãrii, ea nu are nevoie de nici-o pledoarie. Dar linia monarhicã e tot atât de obligatorie si pentru monarh. Un neam nu poate fi dus la pieire numai de dragul unui monarh care utilizeazã pozitia ce o are pentru a tine in loc aspiratiile lui de viatã liberã.
Intre Rege si lupta de eliberare, nici-o constiintã româneascã nu poate sovãi sã se pronunte pentru eliberarea neamului.
Cit despre Mihai, cred ca momentul decorarii lui de catre Stalin cu cea mai inalta distinctie sovietica - ordinul Victoria - spune tot ce era de spus in legatura cu momiia asta de pseudorege care nici macar n-a domnit constitutional la revenirea pe tron. Una peste alta, realitatea e simpla - Romania s-a dus dracului dupa abdicarea lui Cuza, desi si el a fost un individ autoritar (ca sa nu spun mai mult). Monarhiile noastre n-au adus nimic tarii, dimpotriva. Compromisurile infecte pe care le-a facut cu rusii, precum si vagoanele de tren incarcate cu bunurile acestei tari l-au trimis demult pe Mihai la gropa de gunoi a istoriei, orice ar incerca sa spuna altceva. Nici macar casele regale europene nu dau multi scuipati pe el.
Aici nu sunt de acord deloc. Daca nu aveam pe nenea Carol de Germania (astfel sustinerea in alb a Germaniei), pana in momentul destramarii imperiului otoman noi am fi avut o singura indeletnicire(pe care am avtut-o de 1000 de ani): SA PUPAM PAPUCUL SULTANULUI. Zicea cineva mai sus ca la fel ar fi fost si cu un presedinte. Pai un soi de fel de presedinte(ales exact ca si acum, adica cel care da mai multi bani e sef) am avut timp de cateva sute bune de ani. Mare lucru nu s-a realizat, dar cativa "boieri" si-au fact averi grosolane de pe spatele taranului roman(ce comunist suna dar au avut si ei dreptatea lor).Seamana cu ziele noastre nitel.
Opinii despre monarhie emise de către doi intelectuali rafinaţi: ION ILIESCU:"Noi nu avem tradiţie monarhică;România nu a avut niciodată regi sau împăraţi,ci domnitori aleşi de popor." "Alexandru Ioan Cuza a fost primul preşedinte al României." OLIVIU GHERMAN :"Regina Ana ? Nu ştiu cine e,n-am avut-o până acum."
Forums
desigur, Otto, dar m-am folosit de ea ca bag textul de mai sus... 
