Ar fi fost preferabil ca instituțiile statului să fie așezate în clădiri mai vechi dar frumoase în locul ălora moderne și oribile (Ministerul Finanțelor și noul sediu al Ministerului Armatelor, găzduite în niște orori de beton ).
Da, francezii au făcut o Revoluție și au avut norocul și bunul-simț să nu demoleze tot. Dealtfel, ar fi fost și foarte greu : nu și-au desfigurat ei capitalele cehii,ungurii,polonezii ori estonienii sub comuniști, de ce ar fi facut-o francezii cu Robespierre ? N-are toată lumea șansa de a fi cunoscut cârmaci din Scornicești !
Off topic. Culmea e că polonezii ar fi avut contextul potrivit ca să-şi dea în petec cu nişte betoane din astea. Pentru că nemţii, ca să-i "pedepsească" pentru revolta din Varşovia din 44, le-au distrus capitala complet. Complet . Dar ei au preferat să şi-o reconstruiască aşa cum fusese. LINK
@alexius, eu unul nu contest faptul ca s-au folosit și clădiri construite pe vremea regatului/imperiului ca sedii, dar simbol al regalității, al absolutismului absolut, a fost Bastilia. Când vorbim de Republică, ne referim în primul rând la Declaratia Drepturilor Omului și Cetateanului de unde-și trage seva, un lucru mult mai profund decât fast, clădiri sau Garda Republicană și care a schimbat lumea pentru cel puțin 200 de ani. Părerea mea.
Djebel Declarația Drepturilor Omului dar și naționalismul de mahala ne-a mai lăsat Revoluția Franceză. Declarația e apă de ploaie. Sunt sigur că toți protagoniștii Războiului din Yugoslavia au ținut cont de ea. Revoluția a dus la extrem naționalismul de operetă, ăla vulgar. Cu Germanii (francii – Capețienii/Valois și casele nobiliare) care au stăpânit și chinuit sărmanul popor francez/gal (galii –ăia necuceriți de romani). Aviz și pentru următoarele teorii protocroniste. Fantezii periculoase scornite de Densușianu cu dacii liberi și alte prostii. Monarhia reprezenta un echilibru al acestor mișcări.
Bastilia , simbolul absolutismului?
Păi ce mai reprezenta Bastilia la momentul Revoluției. Pe la începutul secolului 18 mai erau ținuți aproape 50 de prizonieri care își permiteau să-și plătească întreținerea și decorarea celuelor cu tapiserii. Cu timpul a devenit închisoare de intelectuali și negustori de poduse contrafăcute. Stăteau câteva săptămâni într-un confort absolut și apoi erau eliberați. La momentul asaltului popular din 14 iulie 1789 mai erau 6 persoane deținute în citadelă.
@alexius, până și eu știu că pe 14 iulie 1789 mulțimea cauta praf de pușcă și arme, dar de la Richelieu citire fortul Bastilia a fost transformat în închisoare de stat pentru opozanții regimului. De aici și simbol al absolutismului monarhic. N-o zic eu, o zice cartea.
După cum ai observat, n-am zis nimic despre iacobini, însă principiile Declarației... sunt valabile și astăzi. Din punctul meu de vedere, monarhia a fost un factor de echilibru abia atunci când a ajuns la faza constituțională (aici nu mă refer la Franța 1791-1792).
Subscriu principiului de mai sus, cel referitor la constitutionalism. Speta franceza la fel ca si cea germana si austriaca din 1918, dizolvarea monarhiilor in fapt, se poate rezuma comasarea unei puteri uriase de decizie in mana unei singure persoane.Monarhii care si-au concentrat prea multa putere in persoana proprie au le-au fost retinute in sarcina toate esecurile unei societati. Tot timpul m-a uimit acest aspect, evolutia monarhiilor de la inceputul sec 20, acele monarhii care au ignorat “lectia franceza” au fost de facto abolite si inlocuite cu republici. Ca sa revin la eterna mea obsesie, liderul. Monarhul poate fi lider fara doar si poate.Liderul inapt in structrile absolutiste este desigur sanctionat dar la fel si in cadrul consitutional. Republica italiana s-a consitutit pe un referendum(relativ-corect si fara tancuri sovietice) pe ineficienta unui lider atunci cand tara avea nevoie de el cel si cel mai mult.Fiul sau, Umberto al II-lea a prins 34 de zile de “mandat” asadar mult prea putin timp pentru a face o impresie notabila. In arhitectura constitutionala monarhica, putem discuta de un tip de lider in persoana suveranului si alt timp de lider in persoana cancelarului sau a primului ministru. Un lider nu-l exclude pe altul la fel cum un antrenor bun nu il exclude din lot pe cel mai bun jucator al sau. Intentia ar fi eventual ca acel jucator sa joace cat mai bine si cat mai mult. Iar antrenori, am vazut multi jucatori buni nici unul din ei neputandu-se numi antrenor bun. Spre exemplu am studiat putin de ce spanioli il numesc pe Regele Juan Carlos , lider si nu orice altceva. Un rezumat poate fi si acest documentar, cam prost din punctul de vedere al audio-ului. LINK Apropos de constructii, de multe ori am spus pe site ca sunt carlist cu referire la Carol al II-lea. Stim-stim, curvar de prima mana la fel ca si Eremia Grigorescu si Al. I Cuza. Diferenta de perceptie o da propagand comunista ce nu a avut nimic de impartit cu marele general roman posibil primul maresal al Romaniei daca nu isi incheia socotelile cu viata prematur si cu Al. I Cuza nici atat, Cuza domnea pe cand comunismul era in stagiul de infantilism ideologic. Carol al II-lea a redesenat Bucurestiul, nu dupa mintea sa ci cu ajutorul unor arhitecti in mare parte fancezi. Eventual acest aspect a contribuit in parte la “micul Paris”. Dupa cum spune si Boribum mai sus, am avut noi noroc de carmaci din Scornicesti si ce sa vezi, hai cu buldozerul si asa din micul Paris am vrut sa facem o Moscova la mana a III-a. De la fostul hipodrom regal la spitalul brancovenesc la multe altele, cam 40.000 la numar conform ordinului arhitectilor din Romania. Ce a scapat cu chiu cu vai de buldozer a fost ajutat de natura in 1977. Si de parca asta nu ar fi destul, monarhie ori republica, trebuie sa fi o clasa speciala de imbecil sa lasi istoria sa se naruiasca in fata ochilor.
Fara doar si poate cea mai des intalnita forma de guvernamant este republica. Monarhie constituie o exceptie pentru anumite tari ce au printre valorile nationale si un cult real al istoriei dar si o istorie bazata pe adevar fata mitizari sau subevaluari. Mai important au si o practica indelungata a istoriei in scop educativ si mai important o istorie ce nu a fost trunchiata in functie de miscarile politice din tara.Republica aduce dupa cum am mai spus perceptia ca nu exista functii nealese dar si o falsa opizitie fata de opulenta monarhica. Faptic acesta perceptie este gresita, costurile alegerilor presedintelui daca este ales prin vot direct plus costurile periodice asigurarii unui nivel de trai decent fostilor presedinti genereaza pe o perioda de 50 de ani spre exemplu costuri mai mari. Pe de alta parte acestea sunt costuri universal acceptate pentru functionarea in regim republican. Nu exista alternative la aceste costuri, este adevarat ca un presedinte dupa ce a reprezentat statul la cel mai inalt nivel nu I se poate oferi conditii precare de viata. Desigur argumentul forte al republicii este alegerea si faptul ca liderul* la nivel de stat poate fi ales. Aici am o singur mare rezerva, cum se poate ca in republica prin masinatii politice sau interpretari largi ale legii un individ nidciodata ales sa poata ajunge presedinte? Un exemplu pe cat de fictiv pe atat de posibil. Un presedinte al republicii este suspendat, in locul sau vine fie vicepresedintele fie pe model european presedintele corpului leguitor. Acel presedinte de corp leguitor poate fi un individ care desi a canditat la alegeri, nu a castigat, prin redistrubuire ajunge pe un loc in corpul leguitor, respectiv parlament. Din ce observ si ce am observat in timp republica a devenit mult mai monarhica in general prin indoirea mai multor principii ale republicii teoretice astfel incat unele functii sa fie aparent elective dar cu posibilitate de “inscaunare” si prin alte metode. Asta semana putin a numirile specifice cartii “Princepele”, evident principele find un exponatul unui regim monarhic. Ar mai fi o falsa teza, ce a guvernelor care ofera acest echilibru specific tarilor vestice si nu monarhia. Asta ar fi pentru careva care nu a deschis o carte de istorie. Echilibrul este oferit de practica democratica si constitutionala a unui regim in timp. Cum poti sa realizezi acesta constructie cand la nivel politic o tii din soc in soc, politic, social economic. Monarhia a oferit acel fundament astfel incat guvernul sa poata dezvolta societatea. In principiu ar fi vorba de secolul 19 iar actualmente rolul de mediator al monarhului nu mai este atat de necesar precum in trecut. Am sa argumentez mai jos de ce. Chestiunea cu guvernul echilibrat este ca si cum ai veni la masa pusa si nu te intereseaza cum de s-a ajuns acolo. Trecand spre republica acum, acesta forma de guvernamant ar trebui sa fie un raspuns problematicii unei clase elitiste de regula aristocratice oarecum abuzive.Oricat de socialist suna acest aspect, fundamentul acestei conceptii apare undeva prin Roma antica, republica romana find mai mult sau mai putin- conform legendei formate pe faptul ca unii membri ai aristocratiei printre care si fiul ultimului Rege al Romei avea un comportament extrem de abuziv. Violul Lucretiei- conform legendei – este punctul de unde a pornit abolirea regatului si instaurarea republicii. Mai aproape de prezent republica a fost practic motorul idei de monarhie pana in sec 20. Republicile in perioada sec XV si mai departe au aparaut din aceleasi motive, lupta impotriva autoritatii abuzive a monarhului dar acestea s-au terminat inevitabil in anarhie. Lupta pentru functia suprema fie ca vorbim de lorzi protectori sau consuli prin metode specifice acelor vremuri a fost punctul nevralgic al republicii si nu res publica adica bunul public, buna functionare a societatii. Aceste evenimente in special cele legate de Cromwell au dus la un puternic argument pro monarhie in acea perioada si la nivel de teorie a unor arhitecti ai notiunilor de liberalism spre exemplu. Greu oricum de lucrat cu acest concept, sa nu uitam ca Republica Democratica Nord Coreeana este cel mai bun exemplu de monarhie ereditara neconstitutionala, absolutista si nedemocratica. Monarhia aduce si ea anumite avantaje dar si dezavantaje.In mod fundamental gresit o mare majoritate a populatiei numeste monarhul “decorativ”, “ceremonial”. O analiza cu privire la modelul constitutional norvegian mentioneaza puterile regelui ca fiind “de rezerva” in sensul in care o criza politica poate fi gestionata prin interventia si abilitatea de mediere a monarhului.Conceptual exista o confuzie intre perceptia romaneasca asupra democratiei si cea existenta in democratiile consolidate. Credem in acest rol “creremonial” desi in fapt este vorba de o consulatre normala si reciporcitate intre seful de stat si guvern. Faptul ca nu exista disensiuni si un respect pentru functie am ajuns sa il consideram a fi “formalitatea” unei functii. Ce ne plac noua romanilor intrigile si divergentele. Acum modeul britanic sau spaniol sunt in fapt niste exceptii de la regula.Acestea sunt niste varinate extrem de adaptate la nevoile “locale”. Cu o scurta mentiune la modelul spaniol, constructia post-franco presupune un rege pseudo-autoritar, ceea ce conform constitutiei si este. Faptul ca nu si-a exercitat niciodata puterea este o alta discutie. Revenind la aceste puteri de rezerva, monarhul find un reprezentant permanent al natiunii trebuie sa aiba si parghile constiutionale sa actioneze in cazuri exceptionale. Notiunea de mediator si echilibru sunt diferit percepute faptic ultimul monarh european care a apelat la rolul de mediator si echilibru a fost Regele Belgiei in criza politica din 2007-2011. Tot intamplarea face ca nivelul de educatie si de trai al monarhiilor sa fie ceva mai ridicat, dar la nivel european acestea sunt intradevar intr-un top al tarilor bogate. In acest context puterile monarhului nu se prea exercita ca nu exista cauza. Un caz aparte al medierii in cadrul constitutional monarhic am avut si in Spania, cazul Cataloniei. Sincer abilitatile mele cel putin in acest moment nu imi permit sa categorisesc inca situatia spaniola. Implica si o oarecare estimare-estimativa deoarece evenimente sunt inca in desfasurare, chiar daca exista o atenuare dupa interventia mediatoare a Regelui. Indraznesc sa fac o supozitie aici, orice democratie bazata pe un sistem de alegeri ajunge periodic la un blocaj. Blocajul acesta poate fi mediat intr-o forma sau alta, dar la nivel de presedinte de stat acest lucru este ceva mai greu deoarece, desi este reprezentativ daca este ales prin vot direct, el va fi intodeauna contestat de electoratul care a avut alta optiune. Medierea devine foarte greoaie sau chiar imposibila. Spun ca episodul catalan in structura republicana a Spaniei ar fi generat o criza si mai mare. Din aceste motive si multe altele spun ca discutia republica monarhie este uriasa iar in Romania cel putin frizeaza imbecilitatea, incultura si prostia. La o discutie atat de ampla, greoaie ce nu s-a putut transa de 2000 de ani sa vi sa spui nu sustii monarhia datorita unor minciuni stridente la adresa Regelui Mihai sau sa nu sustii republicanismul pentru ca presedintii alesi pana acum nu se ridica la un standard minim al functiei imi pare a fi inca un exemplu ca mocirla in care suntem va tinde spre permanenta fara o posibilitate de revizuire. Vreti monarhie functionala? Va mutati in UK, Belgia, Danemarca, vreti republica functionala, va mutati in SUA, Germania, Franta ce va gadila mai placut, cert este ca aici dupa cum bine a spus CTP, rege va ramane doar neamprostia. Iar in materie de republicanism tind sa cred acelasi aspect, presedinte va ramane doar neamprostia cu unica diferenta a iluziei eligibilitatii pe la 4-5 ani, depinde cum I se mai nazareste la unul sau altul sa modifice constitutia. Apropos de republica, dupa cum am mai spus nu inclin intr-o directie sau alta, dar in acest concept de democratie fie in cadrul republican sau in cel monarhic votul este sacrosanct. Adica ce s-a votat devine de facto obligatie de rang constitutional. Nu avem un referendum care statuteaza 300 de parlamentari ca fiind directia in care dorim sa mergem? Pai cum vin marii republicani sa ne vorbeasca de res publica insa mecanismul de baza al republicii votul – este ceva optional cand nu serveste interesului de grup. Astia sunt la fel de republicani ca si Nero. Eu sa fiu Imparat pe viata, restul ma doare’n… si dau foc si Romei daca trebuie. Si ma intreb un singur lucru, se poate sa fi republican principialist si dar sa admiti ca monarhia ar da rezultate mai bune in tara ta? *am sa ma refer atat la monarh cat si la presedinte ca si lideri. Am mai sustinut acesta idee ca societatea poate avea multi lideri iar o societate minim-inteligenta nu va exclude liderii de mai multe tipuri. Iarasi un stat inteligent accepta aceste tandemuri, ba chiar le incurajaza.
Foarte interesanta disertaţia Truepride. Oricum dacă despicam firul în patru si analizam starea de fapt comparativ cu teoria, cam peste tot sunt republici.
Adică Res Publica (lucru public) state in care toti cetatenii pot avea dreptul teoretic sa ocupe functii si demnitati publice (primari, alesi municipali, locali, parlamentari, sau membri ai unui consiliu de ministri), adica puterea executivă si legislativa este exercitată de cetăţeni aleşi in mod direct de naţiune (populaţie) pentru o perioadă determinată de timp. Daca s-a ajuns la o asa diluare a puterii monarhului, incat sa depinda de capriciile unui guvern in aprobarea Listei Civile, sau alte decizii de natura personală, eu zic că e foarte clar unde s-a ajuns. Un monarh slab sau cu personalitate nici nu mai contează în cazul unor bune guvernări bune, şi al unui climat politic stabil. Asistăm astfel la un melanj interesant croit în zeci de ani, în regatele europene, în care primul ministru (cu o majoritate parlamentară confortabilă) este faptic conducătorul statului pe durata mandatului său cu atribuţii similare unui preşedinte. Suveranul ajunge practic un „tolerat“. Se poate vorbi printr-o forţare a logicii că şi regatele actuale ale Europei sunt nişte republici cu simbolistici monarhice.
În societatea românească nu se poate vorbi încă despre principii când oamenii (cei mai mulţi) o trântesc pe aia cu ce a făcut Carol II sau Mihai I la 23 august si cum a tras Carol I cu tunul în ţărani. Remarc şi grupul monarhiştilor care s-au ataşat sincer de imaginea Regelui Mihai, dar fără a stăpâni noţiuni elementare de politică. Acum constat că s-au împărţit în două: susţinătorii Prinţului Nicolae (machiştii) şi cei ai Margaretei. Dar idei, principii, avantaje, dezavantaje, nimic concret.
Până nu scăpăm de şabloanele gen: „Casa Regală va trăi din banii noştrii“ sau „Dacă va veni Monarhia, viaţa va fi mult mai bună“, nu ajungem nicăieri.
Rămânem aici într-o formă de.. să-i zicem „republică“ infracţională captivă noii aristocraţii de origine comunistă.
Stimate alexius, foarte interesant ce spui tu aici. Foarte interesant. Dar vreau sa fac putin mai clar rolul asta ceremonial. Toata lumea vorbeste de aceste formalism ca suprem argument anti republica parlamentara ori monarhie constitutionala. Sa va da un exemplu, als nostru presedinte are si el anumite roluri ceremoniale. Unul din acestea este avansarea in grad a generalilor. Ministerele/serviciile propun cmandantul sef aproba sau nu. Vital acest “sau nu”. Penultimul presedinte, Bazeus din rolul asta ceremonia a demonstrat cam cat rau poti face cu o prerogativa aparent “ceremoniala” si lipsita de importanta. Ploaie de stele, generali precum Oprea, Ontanu etc. Daca veti cauta pe site, am scris mai demult ca nu imi pemit sa critic eu generali cu 4 stele pe umar ori ministrii a apararii dintr-un respect principial ierarhic si atat. Nimic mai mult. Dar parca ce am vazut in mandatul lui Basescu a fost prea mult. Pai Oprea a avut ultimul grad in activitate capitan da-o dracului de treaba.Ontanu? Si iara o serie de veterani de razboi, cinste lor pentru ce au facut pana au cauzt in captivitate dar mai apoi s-au intros in Romania cu Diviza TV si au fost comunisti de frunte.Cum dracu sa le mai pui setele pe umar, fie el si onorifice. A fost ploaie de stele atunci iar pentru amaratul de militar, ofiter fie, ce se chiuie in 5 ani de la capitan la maior ori la lt-col ii dadea sange pe nas de nervi. Aceste avasari va spun cu subiect si predicat au afectat capacitatea de aprare a Romaniei. Un rol aparent formal lipsit de importanta iti aduce armata in genunchi…
Voi reveni cu un comentariu mai amplu la ce ai mai scris mai sus. Ai niste puncte foarte bune, dupa umila mea parere, care zic eu ar fi interesant sa le dezbatem.
E, aici ai atins un punct dureros. Președintele (deși nu se spune nicăieri in manualul de republicanism că statul trebuie să aibă un șef) ar putea fi un om fără cultură, fără educație temeinică, fără noțiuni elementare de bun simț, iar într-o țară mai needucată chiar se întâmplă. Atunci avem astfel de fenomene bizare, excesive, iar lipsa măsurii este la ordinea zilei. Poate unii ar trebui să studieze atent declarațiile lui Ion I. C. Brătianu.
Așa avem foști primari, miniștrii, actori (buni sau de duzină), sportivi, foști sportivi, care primesc grade militare și sunt avansați la excepțional. Unii primesc nu știu ce decorații prezindențiale de se trag în fiecare lună salve de salut de către un pluton la cimitirul Bellu. Eu nu știu în ce țară sportivii, primesc grade militare fără să știe cum arată o uniformă.
În ce măsură au afectat avansările astea capacitatea de apărare a statului nu pot să știu. Tind să mă îndoiesc că un sentiment de scârbă și dezamăgire ar fi acaparat spiritul unor tineri ofițeri ai Armatei.
Societatea românească a cunoscut multe excese, corupție, minciună oficializată, trădarea, venalitatea, mimarea adorației, mimarea loialității, mimarea muncii, furtul fără opreliști serioase, impozitarea tiranică, amestecul în viața altora, mahalagismul, lipsa de educație, și toate acestea au mai fost estompate de generația pașoptistă care l-a și adus pe Principele Carol și domnia lui lungă.
Ulterior societatea românească a început să revină la vechile metehne, ajutată și de veselul Carol II. Dar lovitura de grație a bunului simț a dat-o comunismul. Să fii prost, rău și nesimțit era o virtute în regimul democrației populare. Așa au crescut generații până la cei care au preluat puterea în 89 și s-au perpetuat într-o republică infracțională cum au fost anii 90 și tunurile sale financiare. Nu era nicio șmecherie de deșteptăciune să dai un tun în anii 90, era doar o chestie de conexiuni.
.... pentru amaratul de militar, ofiter fie, ce se chiuie in 5 ani de la capitan la maior ori la lt-col ii dadea sange pe nas de nervi.... Aceste avasari va spun cu subiect si predicat au afectat capacitatea de apărare a Romaniei. Un rol aparent formal lipsit de importanta iti aduce armata in genunchi…
Îmi permit să vă atrag atenţia asupra unui fenomen ce s-a manifestat în perioada respectivă strict în armata Ro, aia kaki şi NATO. Datorită piramidei gradelor şi funcţiilor, implementate de bine de rău de prin 2000 încoace, o grămadă de ofiţeri au bătut pasul pe loc şi au trecut în rezervă cu gradul de căpitan. Sau au fost avansaţi cu 1-2-3 ani mai târziu. Cinci ani? Numai fericiţii. Fenomenul a luat sfârşit (în sensul că a fost rostogolit pentru mai târziu, scadenţa e în zilele noastre) când fostul viitor mareşal Oprea a mărit gradul funcţiilor de ofiţer din armată cu o treaptă. Cumulaţi chestia asta cu paralela pe care orice om de bun simţ o poate face comparând gradul funcţiilor lor din armată cu cele din celelalte instituţii din SNAp (în general pe acolo acolo activează "premianţii" - e suficient să vă uitaţi peste anunţurile concursurilor recent promovate pe la MAI pentru trecerea în corpul ofiţerilor, majoritatea prevăd funcţii cu 3-4 trepte peste gradul acordat). Şi mai cumulaţi cu situaţia generatoare de revoltă pe care prea repede s-a pus capac a filierei indirecte şi a raportului lui Alexandru ăla cel recent demisionat şi mă opresc aici.
Sigur situatia este mult mai ampla, punctam doar o perioada odioasa generata(in parte, caci vorbim de un amalgam de cauze) de o atributie aprent neimportanta a presedintelui republicii. Ca sa revin ontopic, la partea cu Carol al II-lea, aici am o opinie diferita dar cum am spus am sa revin cu ceva mai amplu. Spun ca am o opinie diferita deoarece mi se pare a fi un personaj cu bune cu rele insa ideal pentru a fi demonizat de comunism. Daca curvasaraia este acceptabila pentru Cuza si pentru Grigorescu, pentru el brusc subit si dintr-o data nu. Sigur si eu am invata istoria dintr-un manual unde "camariala burghezo-mosiereasca condusa de Rege a saracit poporul muncitor". Daca va spun ca am gasit aceeasi farza intr-un manual din 2000 si ceva? Eu am realizat un proiect de cercetare al constitutilor Romaniei pe vremuri.Prima problema pe care am sesizat-o am fost ca pana in 1938 cei trei regi au actionat intr-un regim constitutional similar si identic pe anumite aspecte. Asadar incusiv termenul de dictatura este incorect, eventual putem discuta de autoritarism. Din 1938 analiza constitutionala m-a dus doar la reactionsim din partea lui Carol pe fondul grazii dar si al clasei politice. Constitututia din 1923 a creat un blocaj din multe motive, unul ar fi impartirea teritoriala, altul ar fi centralismul si lista este lunga.Toate acestea pe fondul de autoritarismului lui Carol al II-lea pe care l-as vedea mai degraba orientat spre o solutie-viteza indiferent din ce parte vine in detrimentul unei solutii care sa provina de la el insusi. In schimb ce am observat a fost o preocupare pana la obsesie a acestuia fata de cultura. Spunea Conu Paleologu la un moment dat ca fiecarei minti sclipitoare a acelor vremuri Carol i-a gasit o scena.Ce folos avea un Shakespeare, fara scena, care isi canta piesele in carciumi? Sigur partile mai putin bune sunt evidente, autoritarismul caracteristic intra in conflict flagrant cu ideea de mediator specifica monarhilor. La fel in esecul Romaniei Mari, nu stiu cat si cum putea sa ajute actiunea militara sau un eventual ordin de mobilizare.Cert a fost ca trebuia sa faca ceva. Ce? Habar nu am, iar zeci si zeci de ani mai tarziu cu fundul in fotoliu pot eu fi un adevarat expert in ceea ce trebuia sau nu trebuia atunci cand iti este confiscata un sfert din tara.
Public doar titlul, restul nici nu ma mai intereseaza: “Trump il admira pe presedintele Chinei, pentru mandatul pe viata: Poate ar trebui sa incercam si noi!” . Intr-o varianta extrem de scurta doi presedinti de republica, republica deaia faloasa, de sa bat cu caramida in piept cat de republicani sunt, se felicita pentru insasi ideea permanentei functiei de presedinte.Daca intr-una dintre acele republici s-a rezolvat problema, in a doua va dura ceva mai mult ca na, democracy si toate bazaconiile astea ce nu-i lasa pe marii oameni de stat sa isi faca damblaua. In interesul poporului desigur. La ceva distanta in spate vine Tzarul-presedinte-rus care face literalmente cam ce vrea el. Ca paranteza, in SUA, pana in 1951 cand a fost introdus in constitutie, limitarea la doua mandate era o cutuma doar.Roosvelt a avut patru mandate spre exemplu. Scriam acum ceva timp despre incalcarea vizibila si din ce in ce mai mult a principiilor generale ale republicii. Pe plai mioritic, republica inseamna sa ai ceva cu Margareta si Duda.Incultura limiteaza orice discutie despre functionalitate din pacate.Dar oricum la noi republica democratica post 89’ a inceput cu trei mandate ale unui comunist luminat cu becul, sa mai zica cineva ca nu suntem in rand cu marile puteri.Avem si HIMARS acum… gata. Cum am ajuns sa ne aratam dosul principilor si argumentam cat de ultil este sa le incalcam pana si estenta democratiei, fundamentul existential al republicii. In alta ordine de idei, am citit ca marele monarhist de Teleorman si celalalt oportunist cu masini frantuzite au retrars proiectul statutului casei regale.Ma minueaza cati oameni au crezut ca pe astia doi ii doare in basca de orice altceva inafara de dosarele lor. Clasa speciala in materie de prostie este sa argumentezi financiar miscarea dupa ce au dat per cabinat de parlamentar inca 5000 Ron(1100 Euro x 466 = 512.600 Euro, deci juma de milion pe luna! ). Desigur, dupa ce ai numai oameni care isi pot justifica averile in parlament. Ca sa reglementezi un statut pentru acesti oameni ar fi fost util, sa le dai ceva gratuit, nu , pentru ca nu asa functioneaza o societate. Sa le oferi prilejul sa puna mana la tara asta, l-a tras aici cu restul ar fi fost, prin acesta lege, un act inteligent. Cat de prost sa fi sa nu pricepi ca Margareta este primita unde tu nu faci poza nici cu paznicul. Ca esti teoreticianul doctrinar al republicii sau tatal monarhistilor, accepta ideea ca Margareta si Duda pot da o mana de ajutor, cere acest serviciu si plateste-i asa cum se cuvine pentru orice serviciu.Exact cum fac nemtii cu Hohenzollerni lor sau austriecii cu Habsburgi lor, desi acolo a durat cam un secol impacarea. Republica ramane nu ti-o fura nimeni de sub fund… si repet asta de cate ori voi scrie ceva despre notiunea de monarhie, sunt republican principialist cu cea mai profunda scarba fata de compromiterea zilnica a notiunii de republica atat in Romania cat si peste gard. Cu respect desigur, una nu exclude pe alta, fata de regalitate si ceea ce a insemnat acesta institutie. Si intrebarea mea istorica favorita: Cum ar arata Romania in prezent daca din varii situatii istorice 1918 ne-ar fi prins cu un presedinte in functie, fara abilitatea politica a Mariei si fara principialismul lui Ferdinand. Sa nu uitam ca Romaniei infrante in 1918 i s-a pus sub nas pacea separata, acceptata de politic dar nepromulgata de Rege(Pacea de la Buftea-București).
China are o problematica diferita. O alta cultura, si dupa ce s-a mai petrecut prin China in ultimii 50 de ani, nu mai ma surprinde nimic. In SUA n-o sa se schimba nimic, indiferent ce-si doreste Trump. D-aia "Republica", forma asta de guvernare care suna asa de frumos pt naivi, poate da nastere unor astfel de derapaje. In Rusia, poate e o chestiune de timp pana cand Putin se va proclama presedinte pe viata, sau chiar "Tar" cum solicita unele voci, chiar din partidul sau. Poate ati observat cu cata viteza sunt ridicate monumente ale tarilor Rusiei (Alexandru I, Alexandru II, Alexandru III, Nicolae II etc) prin orasele Federatiei. Paradoxal, in acelasi timp este promovat cultul lui Stalin si al eroilor sovietici. Jirinovski, un alt lider nationalist, i-a cerut chiar lui Putin sa fie un Franco pentru Rusia si sa-l aduca pe tron pe marele duce Gheorghe Mihail (care traieste in Belgia). Evident ca aceasta ultima ipoteza pare foarte putin probabila.
La romanica, povestea cu statutul nu cred ca afecteaza cu nimic Casa Regala, asa cum o fi ea, ONG sau institutie bugetara (iarasi o anomalie). Studiez fara incetare istoria Romaniei si nu incetez sa ma minunez de cate scandaluri politice, inclestari fizice si mahalagisme au avut loc , cu precadere in perioada 1859-1940. Guverne de o saptamana, o luna, lideri politici despre care afirmam acum ca sunt niste monumente ale politicii, si citim ca umblau cu pistolul in parlament sau loveau cu sticla in cap oponentii.
Daca am fi fost republica in acele vremuri imi este greu de crezut ca mai existam ca stat pana acum. Singura institutie, in tot acel vacarm politic, care asigura continuitatea si reprezenta garantul statalitatii era Regele.
In Romania, studiind mentalul societatii, singura forma de guvernamant posibila si potrivita este numai Monarhia Constitutionala. Oamenii au nevoie sa creada in ceva mai presus de politicieni. Atat timp cat oamenii sunt tinuti intr-un climat de ura, indiferenta, nu se va ajunge nicaieri.
Nu toate natiunile au vocatie catre republici, precum Franta, care este si ea o struto-camila cu un semi-dictator pe o perioada de 7 ani (deh, orgoliile lui de Gaulle).
un semi-dictator pe o perioada de 7 ani (deh, orgoliile lui de Gaulle).
Pentru acuratețe, vom spune ca septenatul exista din 1873 (MacMahon, contele de Chambord, a Treia Tepublica, chestii, trestii) și nu a fost nicidecum decis de De Gaulle. Iar din 2000 încoace e cincinal.
La fel si eu citesc istoria(-ile).Istoria politico-militara a secolului XIX si sec XX. Pe langa asta sunt un mare fan al istoriei constitutionalismului in toate formele sale. Ce am vrut sa subliniez cu abordarile astea tampite in materie de republica, pai este gresit pana sa si gandesti asa ceva. Ca Trump nu va aplica acest principiu nu ma intereseaza in mod neaparat insa este fundamental gresit sa gandesti in meterie de permanenta a functiei prezindetiale. Pai un sef de stat pe viata, ales, fie si demoncratic nu mai intruneste conditiile existentiale ale republicii. Asta este monarhie electiva, la fel ca Vaticanul. Si asta este socnat pentru mine ca vorbim de doua state unul relativ democratic si altul departe de idee dar ambele au la comun pseudosanctificarea notiunii de republica. Acum Rusia a fost tot timpul un caz particular. Noi vorbim de Tar, tarul in titulatura sa completa era denumit Autocrat al Rusiei iar Duma era un fel de colegiu consultativ. Din acesta mentalitate rusul nu s-a desprins niciodata. Mi s epare comic oricum. Ei tot incerca varianta asta republicana si sunt precum un urs care incecrca sa se bage in vizuina vulpii. Pai nu merge oricat te-ai chinui. Ei sa revina la monarhie mi se pare a fi un pas normal. Sincer la ei o Rusie monarhica si acceptarea traditiei autocrate in sensul in care aceasta atributie sa fie transferata primului ministru imi provoaca fiori. Si asa sunt formidabili, dar o revenire la traditionalismul care inca le ofera un sentiment aparte de mandrie… mi-e teama sa ma gandesc. Am mai spus ca sunt republican in principiu dar sunt si monarhist idealist. Am mare admiratie penru regii Romaniei si sunt primul care recunoaste faptul ca acest sistem si nu altul a dat solutii optime necesitatii societatii romanesti. Si da, observatia este excelenta, Romania a avut o viata tumultoasa politic. In fapt este plus-minus cateva asasinate ceea ce avem azi. Totusi cred ca perioada aia a produs niste varfuri, varfuri care nu mai pot fi produse in ziua de astazi. Ca paranteza citeam de un prim ministru al Romaniei, Dimitrie A. Sturza care a fost certificabil medical schizofrenic. A fost trimis la sanatoriu de Regele Carol I dupa ce I s-a raportat printre altele(multe multe altele) ca latra in sedintele consiliului de ministrii. La sanatoriu a si murit. Fara doar si poate am vazut in Regii Romaniei un factor de echilibru, atat cat a permis vremurile. Inculsiv in Carol al II-lea, dar aici este o discutie foarte ampla, personal cred ca este printre cele mai neindereptatite personalitati din istoria Romaniei (la egalitate cu Antonescu). Nu vorbesc de mitizari si privit doar din unghiuri care ne satisfac preconceptiile.Parerea mea este ca in acele vremuri tulburi sa trasezi niste linii simple asa cu batul pe pamant: ala-i rau, ala-i bun este sora cu ignoranta.La fel, sa judeci cu notiunile pe care le avem astazi acele vrmeuri este idem gresit.
Forums
. Dar ei au preferat să şi-o reconstruiască aşa cum fusese. 
