Cu toate că am participat la discuţii, nici măcar o clipă nu am crezut (şi nici nu cred) că Rusia va ataca un stat NATO. Au luat Sevastopolul, au păstrat portul care-i costa o groază de bani, gata! Restul a fost şi este joc de glezne. Ca în bancul cu rabinul care l-a liniştit pe evreul care se plângea de "spaţiu' locativ" prea mic. Acum ruşii au început să se retragă în cazărmi şi dinspre occident se aude un oftat de uşurare. Au uitat de Crimeea şi cred că vor uita şi de aderarea Ucrainei la UE. Se vor depărta "în vârful picioarelor", înţelegând că Ucraina este "cuiul lui Pepelea" şi că nu e bine să fie "bătut" în spaţiul UE. Ucrainenii să se spele singuri pe cap!

Citesc (privesc) informaţii despre cât de "tari" sunt eventualii beligeranţi şi ce arme sofisticate şi performante au ei. Să nu scăpăm din vedere că la "capătul" oricărei arme este cel puţin un soldat, un om. În funcţie de motivaţia acelui om obiectul-armă poate fi armă sau un obiect de paradă. Istoria a dovedit că motivaţia cotropitorilor a fost mereu inferioară faţă de aceea a celor care se apărau ...