Boribum, uite aici cativa baieti care au fost sa-i ureze de bine criminalului acu' ceva timp (bineinteles ca au fost saltati de oamenii fideli stapanului):
"Oamenii fideli stapânului" si-au facut mereu datoria în România,oricine si orice le-ar fi poruncit stapânul acela. Pe Pan Halipa l-au batut jandarmii în Basarabia,si sa-l bati acolo pe Pan Halipa e ca si cum ar da politia în Maniu la Alba Iulia. Si totusi s-a întâmplat ! Oamenii fideli stapânului au fost mereu fideli,orice le-ar fi facut rau stapânirea (si le-a facut!). Cu aia nu ai ce sa discuti,si nu ai la ce bun sa te astepti din partea lor.
16 decembrie 1989, ora 14.23 este momentul la care primul glonţ din arma unui militar pleacă către un huligan care vroia libertate. Ion Coman raportează lui Ceauşescu că deja a început să se tragă, anticipând ordinul pe care cel mai iubit fiu al poporului urma să îl dea. Acum Ion Coman se judecă cu statul român şi îşi cere înapoi gradul şi pensia de general. Pentru servicii aduse ţării.
Suntem în 16 decembrie ora 14.23 (la care este programat acest post să apară), iar 99,99 % din români habar nu au sau au uitat complet ce înseamnă data asta şi ce s-a petrecut acum 23 de ani. Ştim mai multe despre şi ni se spun mai multe despre Gigi şi Piţi, despre tot felul de fufe care arată ţâţe la tot poporul, despre tot felul de fotbalişti decât despre cei care au murit acum 23 de ani pentru că nu au mai suportat. Ştim mai multe şi despre Mihai Viteazu sau Ştefan cel Mare decât ei. Până la urmă ştim mai multe despre Ceauşescu decât despre victimele lui. Ştim mai multe şi ni se spun mai multe despre aproape oricine decât despre Nicoară Elena, Nemoianu Virgil sau Miron Ioan. Nu ştiţi cine sunt ăştia? Trei oameni care au murit la Timişoara pentru că au strigat pe stradă “Libertate” ucişi de armata română, care a jurat să îşi apere poporul, nu conducătorii.
Dau un ochi pe cele mai mari portaluri de ştiri româneşti. Iată cele mai citite ştiri (top 5 pe principalele site-uri):
- “Ce se întâmplă dacă te uiți la FILME PORNO. AVERTISMENTUL oamenilor de știință”; A se remarca sublinierea cuvintelor cheie.
- “Cine este MONSTRUL din SUA care și-a ucis MAMA și 20 DE COPII”. Monstrul, mama şi copiii
- “Ce PAROLE folosesc cel mai des femeile pe INTERNET”. Mă mir că nu scrie şi “Tu ce parolă foloşeşti? Vezi AICI dacă te încadrezi în TREND”.
- “Cea mai SEXY antrenoare: Sosia româncă a Angelinei Jolie i-a înnebunit pe americani”.
- “INNA, cu SFÂRCURILE la înaintare pe Facebook! Vezi cum a pozat pe site-ul de socializare”.
Ştim la perfecţie şi comentăm îndelung despărirea dintre doi oameni care nu or făcut nimic în viaţa lor exceptând că sunt capabili să spună suficient de multe cretinătăţi încât să apară la televizor. O eventuală împăcare a lor este breaking news în orice troleu care se respectă şi la orice canal teve care sare de 1% audienţă.
Sigur, sunt şi stiri serioase, pe care aparent nu le citeşte nimeni. Nu sunt deloc ştiri despre 16 decembrie 1989. O vorbă spune că naţia care nu îşi cunoaşte trecutul riscă să îl repete. E adevărat. Şi mai adevărat este că o naţie care nu îşi cunoaşte eroii riscă să nu îi aibă niciodată. Am ajuns la o societate cu un nivel sub zero al valorilor morale, în care un brazilian care ne cântă despre dujmani şi respect din spatele unui lanţ aur este mai apreciat şi mai mediatizat decât un ochelarist care o descoperit leacul pentru cancer. Suntem mai atenţi la noua gagică a unui tip are primeşte zece mii de euro pentru că joacă fotbal (sau cel puţin aşa spune el) decât la faptul că sistemul de educaţie e subfinanţat masiv. Plângem pe umerii unui fotbalist care are contract mic, adică câştigă numai 2000 de euro pe lună, dar ne doare în cur de un medic rezident care are mai multă şcoală decât fotbalistul ăla vacanţă câştigă 2000 de euro pe an.
Cred că toate astea se întâmplă pentru că nu avem eroi. Ăia care s-au dus în stradă în 16 decembrie la Timişoara nu s-au dus acolo nici pentru bani, nici pentru o altă maşină. Au urlat că vor libertate, fără să creadă că o vor obţine. Iar noi ne-am bătut joc de ei şi nici măcar nu ştim cum îi cheamă. Nu ştim cui îi cheamă pe cei care i-au omorât. Câteva zeci dintre ei sunt în continuare eroi necunoscuţi, pentru că nişte oameni, care trăiesc astăzi printre noi şi ne dau lecţii de viaţă, au decis să le ardă cadvrele, pentru a nu mai şti nimeni cine au fost. Cel care a dat ordinul să se tragă în ei a fost graţiat acum ceva vreme şi nu s-a agitat nimeni. A stat sub trei ani la puşcărie pentru că a dat ordinul de a se trage în oamenii pe care a jurat să îi apere. Cam atât stă la puşcărie şi unul care a condus beat. Cei care au tras nu au fost niciodată condamnaţi sau identificaţi. Cei care au ars cadavrele a patruzeci de eroi nu au fost nicioadată condamnaţi. Dau însă interviuri cu nonşalanţă prin ziare, iar misiunea lor a reuşit. Toţi cei care au preferat să moară decât să trăiască viaţa aia fără speranţă şi fără viitor sunt uitaţi.
Numele lor e greu de găsit pe net, oricât de stupid sună. Acum trei ani, 200 de oameni din galeria Politehnicii Timişoara le-au scris numele pe un stadion. Le vedeţi numele în pozele de mai jos. Pânzele albe, fără nume pe ele, sunt pentru cei care nu au fost niciodată identificaţi. Ar merita ca uneori să încercăm să aflăm ceva despre aceşti oameni. Poate vom învăţa de la ei mai mult decât de la nevetebratele pe care punem ştampila la nişte alegeri pentru care cei din lista de mai jos au murit acum 23 de ani. Poate pentru copii noştri ar fi mai util să citească despre ei decât despre sfârcurile unei cântăreţe crescută pe calculator. Poate, poate o să realizăm că oamenii ăi nu or murit acum 23 de ani, ci atunci când nimeni mai ştie nimic de ei. Pentru că uitarea ucide, nu gloanţele. Şi poate odată vom avea şi o listă a ucigaşilor, chiar dacă faptele sunt prescrise.
Iată şi lista lor 17 decembrie:
1. Andrei Maria, 25 ani, casnica, podul Decebal. Arsa la crematoriu.
2. Aparaschivei Valentin, 48 ani, sofer, Calea Girocului.
3. Apro Mihai, 31 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.
4. Avram Ioan Vasile, 40 ani, C.T.C.-ist, Opera.
5. Balmus Vasile, 26 ani, muncitor, Catedrala. Ars la crematoriu.
6. Balogh Pavel, 69 ani, pensionar, str. Transilvaniei colt cu str. Resita. Ars la crematoriu.
7. Barbat Lepa, 43 ani, contabila, Piata Libertatii. Arsa la crematoriu.
8. Banciu Leontina, 39 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.
9. Belehuz Ioan, 41 ani, impiegat CFR, str. 13 Decembrie. Ars la crematoriu.
10. Belici Radian, 25 ani, pompier, Piata 700. Ars la crematoriu.
11. Bonte Petru Ioan, 22 ani, muncitor, str. Transilvaniei. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.
12. Botoc Luminita, 14 ani, eleva, Calea Lipovei. Gasita in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.
13. Caceu Margareta, 40 ani, functionara, Catedrala. Arsa la crematoriu.
14. Caceu Mariana Silvia, 37 ani, functionara, Catedrala.
15. Carpin Danut, 29 ani, parchetar, Calea Aradului. Ars la crematoriu.
16. Chšršsi Alexandru, 24 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.
17. Ciobanu Constantin, 43 ani, muncitor, str. Transilvania (in balconul locuintei). Ars la crematoriu.
18. Cruceru Gheorghe, 25 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.
19. Csizmarik Ladislau, 55 ani, profesor de muzica, Opera. Ars la crematoriu.
20. Ewinger Slobodanca, 21 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.
21. Fecioru Lorent, 38 ani, muncitor.
22. Ferkel-Suteu Alexandru, 43 ani, sudor, Calea Girocului. Ars la crematoriu.
23. Florian Antoniu Tiberiu, 20 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.
24. Girjoaba Dumitru Constantin, 24 ani, electrician, Catedrala. Ars la crematoriu.
25. Grama Alexandru, 18 ani, muncitor, Calea Aradului.
26. Hategan Petru, 47 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.
27. Ion Maria, 57 ani, pensionara, Calea Girocului (in masina). Sotul afirma ca a mai fost impuscata si in spitalul judetean.
28. Iosub Constantin, 17 ani, elev, Catedrala. Ars la crematoriu.
29. Iotcovici Gheorghe Nutu, 25 ani, strungar, Opera. Ars la crematoriu.
30. Istvan Andrei, 42 ani, muncitor, Catedrala.
31. Juganaru Dumitru, 37 ani, mozaicar, Calea Girocului.
32. Lacatus Nicolae, 28 ani, muncitor, Piata Traian. Ars la crematoriu.
33. Luca Rodica, 30 ani, functionara, Calea Girocului. Arsa la crematoriu.
34. Lungu Cristina, 2 ani, prescolara, Calea Girocului.
35. Mardare Adrian, 20 ani, muncitor.
36. Maris Stefan, 40 ani, mecanic, Calea Girocului.
37. Miron Ioan, 58 ani, pensionar, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.
38. Motohon Silviu, 35 ani, ajutor maistru, str. Ialomita. Ars la crematoriu.
39. Munteanu Nicolae Ovidiu, 25 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.
40. Nagy Eugen, 17 ani, elev, Calea Girocului. Ars la crematoriu.
41. Opre Gogu, 30 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.
42. Osman Dumitru, 24 ani, barman, Opera. Ars la crematoriu.
43. Otelita Aurel, 34 ani, muncitor, Calea Lipovei (in locuinta). Ars la crematoriu.
44. Paduraru Vasile, 30 ani, muncitor.
45. Pinzhoffer Georgeta, 35 ani, muncitoare, Calea Lipovei.
46. Popescu Rozalia Irma, 55 ani, pensionara, calcata de un autovehicul blindat linga podul Decebal.
47. Radu Constantin, 33 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.
48. Sava Angela Elena, 25 ani, muncitoare, Catedrala. Arsa la crematoriu.
49. Sava Florica, 33 ani, vinzatoare, Piata Traian.
50. Simicin Nicolae, 32 ani, muncitor, Calea Lipovei.
51. Sporer Rudolf Herman, 33 ani, zugrav, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.
52. Stanciu Ioan, 42 ani, operator chimist, Catedrala. Ars la crematoriu.
53. Tako Gabriela Monica, 10 ani, eleva, Bd. Republicii.
54. Tasala Remus Marian, 23 ani, sculer-matriter, Piata 700 (impuscatura superficiala la git). Dus de prieteni la spitalul judetean, a fost gasit apoi cu o impuscatura in frunte.
55. Todorov Miroslav, 25 ani, muncitor, str. Vasile Alecsandri.
56. Tintaru Teodor Octavian, 21 ani, electrician, podul Decebal.
57. Varcus Ioan Claudiu, 15 ani, elev, Calea Girocului.
58. Wittman Petru. Ars la crematoriu.
59. Zabulica Constantin, 30 ani, muncitor, Piata Stefan Furtuna. Ars la crematoriu.
60. Blindu Mircea. Impuscat linga Gara de Est de militianul Atomii Radu.
61. Zornek Otto, 53 ani, zugrav. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu .
62. Pisek Stefan. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu.
63-70. Certificate medicale nerevendicate (din grupul celor incinerati). 5 dintre aceste certificate pot apartine celor arsi la crematoriu pentru care nu s-a gasit certificat medical (moartea stabilita prin marturii), si anume Csizmarik Ladislau, Florian Antoniu Tiberiu, Ewinger Slobodanca, Ianos Paris, Radu Constantin.
18 decembrie:
1. Ciopec Dumitru Marius, 20 ani, electromecanic, Calea Girocului.
2. Ianos Paris, 18 ani, fara ocupatie, Calea Girocului. Ars la crematoriu.
3. Leia Sorinel Dinel, 23 ani, operator chimist, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.
4. Mariutac Ioan, 20 ani, muncitor, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.
5. Nemtoc Vasile Marius, 19 ani, muncitor, Catedrala.
19 decembrie:
1. Curic Veronica, 32 ani, casnica, Piata 1 Mai (Iozefin).
2. Reiter Edita Irina, 39 ani, functionara, Bd. Tineretii.
Horia Roman Patapievici povesteste din propria experienta cum a functionat represiunea comunista in perioada 21-22 decembrie 1989. Eseul se numeste "In preajma streangului". LINK
"Toti cei care au condus arestarile, ancheta si detentia nu sunt oameni obisnuiti si nici normali. Sunt criminali cu suspendare anume salarizati pentru a tortura si ucide.
Acesti oameni au fost crescuti pentru asa ceva si in marea lor majoritate isi iubesc meseria. Ei vor putea spune mereu ca si-au facut decat datoria. Astazi, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, se amesteca pe strada printre noi.
Asasinii circula in Romania printre fostele si viitoarele lor victime. Ei nu asteapta decat un nou regim care sa le redea posibilitatea legala de a intimida,tortura si ucide."
Pe baza unor relatări de presă conform cărora Ianoş Paris ar trăi, Iosif Veverca {militianul care l-a impuscat pe Paris} a obţinut, în 2001, rejudecarea procesului său. În cursul procesului M.B.G., autoarea unui articol de presă din 1990 în care se susţinea că Ianoş Paris ar trăi în Ungaria, a declarat că nu-şi mai aminteşte cum a aflat că Ianoş ar fi în viaţă. Au fost audiaţi mai mulţi martori şi a fost făcută percheziţie la o adresă din Timişoara, unde un martor susţinea că ar sta ascuns Ianoş Paris, fără să se găsească dovezi despre asta. Nici Interpolul nu a confirmat că Ianoş Paris ar trăi pe undeva, prin străinătate. În apărarea lui Veverca au sărit jurnalişti, dar şi unii “revoluţionari”. S-a desfăşurat o întreagă campanie de presă în favoarea fostului maior de miliţie, în care se amintea repetat că nu a fost găsit cadavrul lui Ianoş Paris, fără a se pomeni însă ceva despre incinerarea cadavrelor eroilor de la Timişoara. În 2003 Curtea Supremă a respins cererea de revizuire înaintată de Veverca.
Marturisesc ca de cele mai multe ori îi consider pe suporterii echipelor de fotbal niste decerebrati (datorita manifestarilor,nu de altceva). Gesturile acestea de amintire pentru niste morti nevinovati,însa,facute de niste tineri care nu au trait acele zile,ma obliga la respect.
Marturisesc ca de cele mai multe ori îi consider pe suporterii echipelor de fotbal niste decerebrati (datorita manifestarilor,nu de altceva). Gesturile acestea de amintire pentru niste morti nevinovati,însa,facute de niste tineri care nu au trait acele zile,ma obliga la respect.
Aseara a fost un mars de comemorare a eroilor ce au facut baricada de la Inter pe traseul Universitate-Romana-Piata Revolutiei, au participat vreo 200-300 de oameni din care 90% au fost din galeriile de fotbal. Pentru ca in ziua de azi singurii care mai iau atitudine pentru ceva, fara sa facem dansul pinguinului, suntem noi, din pacate. Romanii dorm linistiti, sunt complet anesteziati de tot ceea ce ii inconjoara. Lumea e preocupata de shopingareala si poze cu luminitele de pe Magheru, dar barem sa aprinda o lumanare sau sa tina un moment de reculegere, nu s-au sinchisit cu nimic, la un moment dat le si strigam celor ce erau pe bulevard si ne priveau tamp "Au murit si pentru voi, de ce nu veniti cu noi?"
PS: O sa vin cu poze si filmulete de la mars cum le am.
Pentru cei care nu pot fi acolo din motive obiective dar si-au adus aminte de acei oameni si au depus o lumanre ori o coroana de flori in orasele tarii, cred ca merita acelasi respect. In oraselul meu natal, am vazut un grup de tineri ce au depus o coroana la monumentul eroilor revolutiei.Respectele mele acelor tineri si voua pentru apelul facut, orice forma ar imbraca.
Mitingul lui Ceauşescu se spărsese şi lumea începuse să vină la Universitate. La str. batiştei şi în zona rondului de la Universitate apăruseră forţele de ordine dispuse în cordoane: scutieri de la U.S.L.A., miliţieni şi civili care, de la o poştă, se vedea că sunt de la securitate. Pe la ora 16, am plecat spre Piaţa Romană, în zona unde se află acum restaurantul McDonald’s. Strada care ducea spre magazinul Eva era blocată de U.S.L.A. şi miliţie.
La un moment dat am auzit un ordin, s-a strigat ceva de genul „Acuma!”.Scutierii au început să se deplaseze spre noi lovind cu bastoanele în scutur. Au format un cordon în jurul nostru. Am încercat să fug. Cei de la U.S.L.A. s-au dat în lături şi o hoardă de miliţieni s-a năpustit asupra noastră. Câţiva civili au început să tragă în oameni din grupul nostru pe care apoi îi predau miliţienilor. Pe mine m-a prins un civil îmbrăcat cu o haină lungă, de culoare albastră. Aproape imediat m-au dat „în grija” unor miliţieni de la secţia 1. Am fost duşi la secţia 1, unde mai erau alte zeci de arestaţi înghesuiţi pe holuri şi prin birouri.
Am fost interogaţi, bătuţi. Noaptea am fost duşi la Miliţia Capitalei şi apoi la închisoarea Jilava. Aici a fost ceva de neînchipuit. Eram călcaţi în picioare. Un militar mă lovea cu cizmele în fluierul piciorului ameninţându-mă să spun tot ce ştiu despre capii revoltei. În timp ce eram bătut eram întrebat continuu cine este şeful meu şi ce am cu Ceauşescu, care are grijă de popor.
Dan Popescu, 40 ani"
_________________________
"Tratamente cu pumnii
În ziua de 21 decembrie 1989, am fost arestat în zona de la Universitate, unde participasem la manifestaţie. Ne-au aruncat în dube ca pe sacii de cartofi. Erau răniţi, oameni cu maxilarele zdrobite, nasuri rupte, mâini şi picioare fracturate, ochi scoşi. Am fost duşi direct la Jilava, după o plimbare de o oră, o ora şi jumătate prin oraş.
În zona penitenciarului unde mă aflam erau circa 400 de arestaţi, mulţi cu răni foarte grave şi care erau lăsaţi de izbelişte. Toată noaptea, de afară s-au auzit împuşcături. Mie nu mi s-a luat interogatoriu. A doua zi, pe la ora 16, ne-au eliberat.
Până în prezent a fost un dezinteres total faţă de ceea ce ni s-a întâmplat şi Ion Iliescu nu este străin de tergiversarea dosarelor privind revoluţia. Acest personaj poartă răspunderea pentru tot ceea ce s-a întâmplat.
Nicolae Bănuţoiu, 40 ani, rănit şi reţinut"
_____________________
"Marturie de la Baricada
Bucuresti, 21 Decembrie 1989
Era trecut de ora 23. Fiind speriat, deoarece începuse să se tragă în plin, am fugit spre fântâna de la universitate. Lângă mine a venit un civil care, binevoitor, mi-a zis că are maşina parcată pe str. Ion Mincu, lângă Arhitectură, şi s-a oferit să mă ducă acasă. Am avut încredere în el. Ajunşi pe str. Academiei, l-am văzut făcând un semn altui civil.
A apărut un ofiţer de la Armată care m-a prins de mâini şi m-a tras spre gangul de la Odeon. Au venit încă doi miliţieni şi cred că un soldat care m-a luat la bătaie cu pumnii şi picioarele. Mă întrebau de ce nu îi las să doarmă liniştiţi şi ce mi-a făcut tovarăşul Ceauşescu de îl huidui atât. A apărut un colonel de armată care, după ce mi-a dat doi pumni, m-a întrebat la fel „Ce ai cu tovarăşul Ceauşescu? Partidul ţi-a dat casă, de mâncare, loc de muncă şi tu faci pe nebunu?” Norocul meu a fost că dinspre Universitate au început să vină şi alte grupuri de demonstranţi. Preocupaţi să prindă şi alţi protestatari, am fost lăsat în paza unui soldat şi am reuşit să fug adăpostindu-mă timp de trei ore în scara unui imobil din Pasajul Victoriei.
Dacă vom face o comparaţie , aproape în orice domeniu , vedem că astăzi lucrurile nu sunt mai bune decât în 1989 , acesta este punctul meu de vedere şi precizez că nu sunt un nostalgic al comunismului dar mă pot considera un mic.... dar mic de tot naţionalist. Vă propun să vă răpiţi 10 minute din viaţa preţioasă a dumneavoastră şi să ascultaţi aceste două melodii...doamneee cât adevăr încearcă să transmită....
P.S. Eu sunt mândru că sunt contemporan cu acest OM
Un lucru esential exista astazi,spre deosebire de 1989 : libertatea. De gândire,de exprimare,de actiune,de credinta. Ca nu foloseste nimanui (sau nu foloseste majoritatii) asta este altceva. Peste foarte mult timp,societatea va evolua. Dar asta nu e o chestiune de actualitate.
Suporterii timișoreni au realizat un graffiti în memoria eroilor Revoluției din decembrie '89. Desenul a fost realizat pe Calea Girocului, acolo unde acum 24 de ani locuitorii cartierului au purtat lupte grele, ridicând baricade din troleibuze pentru a împiedica intrarea tancurilor în oraș pentru reprimarea Revoluției. Ziua de 17 decembrie este declarată zi de doliu în Timișoara.
Forums
