22 decembrie '89. Ingroparea regimului Ceausescu. Prima portie de libertate
22 decembrie '89 este ziua in care Romania scapa de dictatura si invata sa-si priveasca viitorul cu incredere. Ziua in care Ceausescu a iesit precipitat din viata romanilor, huiduit si alungat de cei care au avut curajul sa iasa in strada.
Oamenii au gustat atunci din prima portie de libertate, o libertate pentru care multi au platit cu viata. Fuga dictatorului de pe acoperisul Comitetului Central a pus capat definitiv terorii si a deschis portile unor vremuri noi. Vremuri pe care de 20 de ani incercam sa le facem mai bune si sa le apropiem de idealurile pentru care au murit eroii nostri in decembrie '89. 22 decembrie '89 este ziua in care romanii au pornit definitiv pe drumul ireversibil al democratiei. Nasterea Frontului Salvarii Nationale reprezinta punctul culminant al ingroparii regimului Ceausescu. Grupul de conducere, format in jurul lui Ion Iliescu, a pus in seara zilei de 22 bazele noii structuri de putere. Intalnirea membrilor FSN, care a avut loc in sediul Comitetului Central, ramane insa una foarte controversata si acum, dupa 20 de ani. Si asta pentru ca generalul Nicolae Militaru a aruncat atunci o vorba in eternitate: Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni. Presedinte al Consiliului FSN a fost ales Ion Iliescu. Ziua descatusarii unui intreg popor, chinuit si umilit peste masura de regimul totalitar, a venit firesc in dimineata zilei de 22. La ora 9.30, Piata Universitatii era deja ocupata de zeci de mii de manifestanti. Deasupra centrului Capitalei zburau elicoptere care imprastiau manifeste care sa-i convinga pe oameni sa renunte la protest. Este momentul in care, in sediul CC al PCR, ministrul apararii, Vasile Milea, este gasit impuscat. Ceausescu preia conducerea Armatei si il numeste pe Victor Athanasie Stanculescu ministru, in locul lui Milea. Acum, dupa 20 ani, Stanculescu sustine ca a stiut inaintea altor conducatori ai partidului, ai Armatei si ai serviciilor secrete, care va fi deznodamantul. A stiut ca regimul nu mai poate fi salvat. Asa se face ca in jurul orei 11.00, Stanculescu ordona Armatei retragerea in cazarmi. Demonstrantii fortau deja usile cladirii Comitetului Central. Nicolae si Elena Ceausescu urcau cu liftul de serviciu pe acoperisul cladirii, unde ii astepta un elicopter cu motorul pornit. Generalul Stanculescu i-a insotit pana la aparat. Manifestantii erau deja in balconul Comitetului Central. Elicopterul decoleaza la ora 12 si 9 minute, in momentul in care primii revolutionari ajung pe acoperisul CC-ului. Dupa decolarea elicopterului, multimea traieste momentul eliberarii. Oamenii plang si se imbratiseaza, traind cea mai fericita clipa a vietii lor. Primul lucru pe care il fac demonstrantii este sa smulga literele cuvantului "comunist" de pe acoperisul cladirii. Petre Roman a fost printre primii manifestanti care au vorbit multimii din balconul Comitetului Central. Dupa Comitetul Central, Televiziunea devine cel de-al doilea punct fierbinte al Revolutiei. In jurul orei 13.00, aici ajung primele grupuri de demonstranti. Cazimir Ionescu le-a cerut ofiterilor sa deschida portile televiziunii. Acestia i-au ras in nas. Ocuparea televiziunii de catre revolutionari a avut un rol esential in contracararea vidului de putere creat prin fuga sotilor Ceausescu. Practic, televiziunea a devenit atunci portavocea tuturor celor care aveau ceva de spus, dar si a celor care incercau sa organizeze o noua structura de putere. Pana sa ajunga Ion Iliescu in sediul CC, se consumasera deja doua tentative de preluare a puterii si formare a unui nou guvern. Primul initiator a fost Constantin Dascalescu, caruia nu i-a fost greu sa se declare de partea poporului. Ca sa nu se expuna si el huiduielilor, Ilie Verdet si-a incercat norocul in interiorul CC. A rezistat prim-ministru doar 20 de minute. In afara de Verdet si Dascalescu, revolutionarii i-au mai gasit baricadati prin birouri pe Tudor Postelnicu si Ion Dinca. Si asta nu e tot. Revistele pentru adulti, rezervele considerabile de whisky si tigari precum si valuta la liber erau laolalta cu documentele organelor de partid si de stat. Primul popas al cuplului Ceausescu este Snagov. De aici, elicopterul zboara spre Targoviste. Pilotul Vasile Malutan ii debarca pe cei doi inainte de Titu, sub pretextul ca elicopterul poate fi doborat de la sol. In realitate, zborul sotilor Ceausescu a fost intrerupt din ordinul generalului Stanculescu. Abandonati, cei doi opresc o masina care ii duce mai departe la Targoviste, la Institutul pentru Protectia Plantelor. Dupa o ora, aici sosesc doua masini ale Militiei. Cuplul Ceausescu este dus, sub stare de arest, intr-o unitate militara din oras. Balconul a devenit centrul organizatoric al multimii din piata. Grupul format in jurul lui Ion Iliescu se retrage intr-un birou mic din sediul CC, pentru a crea o noua structura de putere. O intreaga dezbatere, care starneste si azi suspiciuni. Exact in momentul constituirii noii structuri de putere, generalul Nicolae Militaru a afirmat ca Frontul Salvarii Nationale exista de 6 luni. Lider al Consiliului FSN a fost ales Ion Iliescu. In unanimitate. Din noua structura mai faceau parte Nicolae Militaru, Alexandru Birladeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, generalii Stefan Gusa si Victor Athanasie Stanculescu. Au fost de asemenea pusi pe lista toti disidentii si cei care s-au remarcat in zilele Revolutiei: Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Laslo Tokes si Dumitru Mazilu. Bucuria libertatii a fost curmata in seara zilei de 22 de rafale de mitraliera. Forte necunoscute au deschis focul asupra cladirii Comitetului Central, asupra Palatului Regal si asupra multimii care se afla in piata. Asedierea Comitetului Central i-a determinat pe liderii noii puteri sa se mute la Televiziune. S-au reunit cu totii in jurul orei 23.00, la etajul 11, ca sa finalizeze documentul. Acesta s-a bazat in mare parte pe proclamatia in zece puncte citita de Dumitru Mazilu din balconul CC-ului. La miezul noptii, Ion Iliescu a prezentat romanilor platforma program si componenta FSN. In comunicatul citit la televiziune s-a mentionat ca frontul "grupeaza toate fortele sanatoase ale tarii" si are ca scop "instaurarea democratiei, libertatii si demnitatii poporului roman". In zilele urmatoare, bucuria libertatii a fost inlocuita de groaza si teroare. Pe strazile Capitalei a inceput sa se traga de peste tot si de niciunde. A inceput razboiul cu dusmanul nevazut. A aparut psihoza teroristilor. In realitate vorbim despre un razboi absurd: romani contra romani. Iscat de cine? Si de ce? Romania avea deje o conducere numita. Ceausescu era arestat si urma sa fie judecat. Armata trecuse de partea poporului. Probabil ca Revolutia, odata inceputa, trebuia sa fie si castigata. Iar sacrificiul a fost unul imens. Peste 800 de oameni si-au pierdut viata in zilele de 22, 23, 24 si 25 decembrie. Masacrul a luat sfarsit doar in momentul executarii cuplului Ceausescu. LINK
Documentare impresionante despre Revolutia din 1989, transmise de CNN
Postul de televiziune CNN dedica un program special implinirii a 20 de ani de la Revolutia Romana.
O echipa de jurnalisti se afla in Bucuresti si transmite de aici corespondente si reportaje despre evenimentele din '89 si schimbarile prin care am trecut in ultimele doua decenii. Corespondentii CNN au stat de vorba si cu o echipa a PROTV careia i-au impartasit impresiile despre tara noastra. Corespondentul Fionnuala Sweeney si echipa CNN au filmat un reportaj in cladirea fostului Comitet Central. Jurnalista l-a intervievat pe fostul prim ministru Petre Roman, un martor cheie al evenimentelor din ziua de 22 decembrie. El a rememorat clipele decisive ale zilei si a condus-o prin birourile care au apartinut candva sotilor Ceausescu. Pentru Petre Roman, momentul a fost unul extrem de emotionant. Membru fondator al Frontului Salvarii Nationale, Roman a retrait momentele de acum 20 de ani si si-a amintit fiecare clipa intocmai. Intrebarile cheie ale Revolutiei raman fara raspuns chiar si pentru niste jurnalisti cu multa experienta. Acum doua saptamani, o alta echipa a postului CNN a realizat in Romania o serie de reportaje si interviuri cu personalitati care au trait zilele Revolutiei din primul rand. In cadrul programului "Toamna Schimbarii - Romania" , postul CNN va difuza si materiale realizate la fabrica de automobile Dacia Renault sau la Casa Poporului. LINK
Istoria comunismului: Eroii de la Televiziunea Română
În urmă cu exact 20 de ani, la Televiziunea Română avea loc un episod sângeros al revoluţiei. Şapte paraşutişti îşi pierdeau viaţa, seceraţi de mai multe rafale de gloanţe. Drama acestei poveşti este de neimaginat. Colegii erorilor de la TVR ştiu cine a tras asupra lor. Nu ştiu, însă, de ce nimeni nu este pedepsit...
23 decembrie 1989: controverse, confuzie şi vărsare de sânge
Pe 23 decembrie 1989 revoluţia îşi arăta partea întunecată. Ziua începea şi se termină cu două masacre despre care nici azi nu ştim tot: unul la aeroportul Otopeni, celalalt la MAPN. Peste tot in Bucureşti şi în ţară se dădeau lupte, nici acum nu e clar cine împotriva cui. Se vorbea despre mercenari străini care încercau să reinstaureze regimul ceauşist.
Cuvântul "terorist" era pe buzele tuturor, iar suspiciunea plana asupra tuturor celor care păreau suspecţi.
În data de 22 decembrie 2009, la sediul Serviciului Român de Informaţii a avut loc celebrarea Zilei Luptătorului Antiterorist.LINK
La eveniment au participat, alături de conducerea Serviciului Român de Informaţii, cadre active şi în rezervă ale Brigăzii Antiteroriste, foşti directori SRI, precum şi personalităţi din componenţa Comisiei Comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea Controlului Parlamentar asupra SRI.
Data de 24 decembrie reprezintă pentru Serviciului Român de Informaţii momentul comemorării luptătorilor antiterorişti şi contraterorişti căzuţi la datorie în cei peste 30 de ani de existenţă ai structurilor de intervenţie antiteroristă şi contrateroristă din România. De asemenea, în fiecare an, conducerea Serviciului Român de Informaţii transmite lucrătorilor din aceste structuri mesajul de mulţumire şi susţinere în dificila şi onoranta activitate pe care aceştia o desfăşoară.
Brigada Antiteroristă reprezintă o forţă de elită, autoritate naţională în executarea intervenţiei antiteroriste şi contrateroriste pe teritoriul României. În anul 2002, Brigada Antiteroristă a împlinit un sfert de secol de existenţă. Cu această ocazie, la data de 21 decembrie 2002, a fost decorat drapelul de luptă al Brigăzii Antiteroriste cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler, pentru merite de excepţie în executarea acţiunilor de combatere a terorismului.La începutul anului 2004, pentru asigurarea coordonării activităţilor instituţiilor care compun Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului, a fost operaţionalizat în cadrul Serviciului Român de Informaţii Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA).
completez eu si cu numele luptatorilor USLA cazuti in macelul de la MaPn, si din aceasta seara in sectiunea Galerie Foto, veti gasi un set de fotografii cu cei mentionati mai jos, asa cum au fost masacrati cu acordul noi puteri( generalul militaru & ion iliescu)
Mr. Gheorghe Trosca Cpt. Cotuna Eugen Trandafir Subofiterii: Muicaru Ion Oprea Emil Costache Ion Neagoie Teodor Surpaceanu Ion
Unul dintre cele mai revoltătoare şi sângeroase evenimente ale Revoluţiei din 1989 a avut loc în dimineaţa zilei de 23 decembrie. 40 de militari şi opt civili au fost împuşcaţi de dispozitivele de apărare ale aeroportului Otopeni, deşi fuseseră chemaţi să întărească apărarea aerogării.
În aceasta mare "afacere" care este,din pacate,Revolutia,gasesc ca Armata nu a facut/face mai nimic : nici pentru reabilitarea nevinovatilor,nici pentru condamnarea vinovatilor. Este uimitoare pentru mine dezbinarea (de fapt,seamana a dezinteres) Ministerului Apararii ca entitate a republicii ce reprezinta forta armata a statului.
E o inadvertenta in articolul de ziar,in sensul ca ziua luptatorului antitero a fost stabilita dupa cei decedati la 23.12.89 si nu invers. Dar la capacitatile majoritatii jurnalistilor nostri...
Si ca sa nu mai fim atât de tristi,am o remarca : tot uitându-ma la Bucurestiul lui Decembrie 1989 ma gândesc : câte locuri de parcare erau pe vremea aceea,dom'le...
A vrut Militaru să-l lichideze şi pe Stănculescu?LINK În seara de Crăciun a anului 1989, la câteva ore după ce supervizase execuţia Ceauşeştilor, generalul Stănculescu a fost întâmpinat la sediul Ministerul Apărării Naţionale cu rafale de mitralieră. Publicăm astăzi a patra parte, ultima, a discuţiei purtate cu Victor Atanasie Stănculescu la Spitalul Penitenciarului Jilava.
Toate au început, dar şi un sfârşit. Inclusiv un interviu-maraton cu generalul Victor Atanasie Stănculescu. Sau cu „fostul general" Stănculescu, chiar dacă asta - vorba unei alte expresii celebre din timpul Revoluţiei - sună ca dracu'. „Adevărul": De ce au murit aproape o mie de oameni după fuga lui Ceauşescu, domnule general?
V.A. Stănculescu: Din multe motive. În Armată ne călcam pe picioare şi eram fără legături, d-aia ne-am şi împuşcat între noi. Să fie clar. Prima porţie de împuşcaţi a fost militarii între ei. Dacă se spunea că în Cimitirul Ghencea sunt terorişti, trăgeau militari neinstruiţi cum trebuie. Trăgeau toţi, ca la nuntă.
Bătaia focului de aici trecea până în partea cealaltă, în Ghencea. Acolo era Autobaza, erau clubul Steaua şi unitatea militară... Apoi, de aici se trăgea către Academia Militară. Se trăgea cu transportoare blindate pentru că se spunea că aici, fiind casele mici, erau terorişti pe deasupra caselor. Nebunia lumii. Cei care trăgeau în faţă, stânga şi dreapta îi omorau şi pe alţii.
Asta era pregătirea: toată vara au fost 80.000 de militari la munci agricole şi pe şantiere, nu la instrucţie...
Mureau oameni din greşeală sau a fost şi un plan, o dorinţă a cuiva...?
A fost o panică. Şi s-a văzut când au început informaţiile la televizor. Că spune „decolează de la kilometrul 80, din subterane, 50 de elicoptere". Omul care habar nu are de Armată ştie că pot fi şi 100. Eu ştiam că s-a făcut acolo o pistă de decolare de rezervă, care avea trei kilometri, şi că n-are nimic dedesubt. E şoseaua stânga-dreapta şi nimic altceva. Absolut nimic.
„Nuţă şi Mihalea îl lucraseră pe Militaru în dosarul «Corbii»"
Cazul Nuţă-Mihalea... Cine a fost vinovat pentru doborârea lor?
E clar. Ei au primit ordin să meargă de la Timişoara la Arad. Apoi, ei au hotărât ca de Arad la Bucureşti să vină cu trenul. Prima problemă: că la Arad, deja Militaru a aflat de mişcarea lor. Şi generalul Hortopan spune (eram în birou când Militaru a dat telefon): „La Arad să fie arestaţi!", şi că va trimite un elicopter să-i aducă. I-a dat traseul unui elicopter, iar pe acest traseu era o unitate de antiaeriană care aparţinea unei unităţi.
I-au arestat la Simeria în tren, i-au dus un elicopter venit de la Sibiu, iar undeva lângă Alba Iulia i-au doborât.
Se dăduse ordin tuturor unităţilor de antiaeriană de lângă Alba Iulia că e interzis orice zbor în spaţiul aerian. Dar ăla era liber să zboare, şi special l-au lăsat liber.
Ordinul de a se ridica elicopterul de la Sibiu l-a dat Militaru în mod direct.
Da, da. Păi, toată treaba era că şi ei doi îl lucraseră pe Militaru în dosarul „Corbii". Răzbunarea a fost completă. Plus răzbunarea că Militaru a strâns din toate arhivele pe care le-a găsit - s-a dus la Piteşti, la arhiva Securităţii - toate documentele lui, care aveau legătură cu el. A avut un plutonier care i-a fost servitor complet şi i-a adus toate dosarele care l-au interesat. Tot ce-a fost... adică a vrut să şteargă tot.
A mai fost de dimineaţă, pe 23 decembrie, măcelul de la Otopeni. Cum s-a întâmplat?
Nu ştiu cum a fost. Ştiu doar de la proces. A fost o proastă legătură între cele două părţi - cei care apărau aeroportul şi cei care au fost forţaţi să vină spre aeroport. Aici deja e o treabă care cred că este din cauza Marelui Stat Major, pentru că trebuia să vadă dacă este necesar să mai aducă forţe suplimentare la Otopeni.
Înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional
Pe 24 decembrie a fost decizia de înfiinţare a Tribunalului Militar Excepţional şi de executare - a doua zi - a Ceauşeştilor. Cum a început Operaţiunea „Târgovişte"?
Punctul unu: s-a spus că trebuie judecaţi.
Cine a spus, când a spus?
Voican Voiculescu şi Brucan.
Şi Iliescu nu era cu ei?
Nu...că în prima etapă Iliescu n-a prea fost de acord, dovadă că el abia a semnat decretul pe 26, după ce a fost convins că ăştia au fost deja omorâţi. I-a fost frică, bănuiesc, să semneze înainte. Altă explicaţie nu văd.
Operaţiunea „Târgovişte"...
Pe 24 am început să adun oameni. Oficiul Juridic al Ministerului, colonelul Soare, parcă. Şi i-am spus: „Caută, că eu n-am legătură". Şi i-am dat de la mine...aveam şi eu un birou în care era Florescu Mugurel. Şi i-am spus: „Du-te la Soare şi vedeţi care să fie completul militar pentru judecată, care să fie de la Apărare, ce să fie de la Parchet".
Deci: acuzarea, justiţia şi apărarea. Şi s-a cerut la Tribunalul Militar Bucureşti, s-a discutat tot prin Oficiul Juridic la Baroul de la Bucureşti, iar de la Procuratură s-a vorbit să vină un procuror. Şi a venit Dan Voinea. S-a spus atât: „Va trebui să vă pregătiţi, că vor fi judecaţi nişte terorişti".
Dintre toţi cei de acolo, când aţi urcat în elicopter, în Ghencea, cu destinaţia Târgovişte, câţi ştiau că e vorba de Ceauşeşti?
Cred că ştiau toţi, dar toţi spun că nu. Doar paraşutiştii, care veniseră de la Boteni, nu aveau de unde să ştie.
Şi judecătorii, procurorul...? De fapt, Dan Voinea deja făcea rechizitoriul.
Dan Voinea nu îl făcea, îl avea, că nu putea să scrie în elicopter. S-a pregătit de pe 24.
Generalul Militaru a avut vreun rol în decizia asta capitală, pe 24? A încercat să-i influenţeze pe ceilalţi?
Sunt convins că aşa a fost. Toţi au fost în spate. Toată treaba s-a discutat în baia de lângă camera de odihnă a ministrului Apărării Naţionale. Că apoi mi-au spus că le-a fost frică să nu cumva să fie microfoane. Era panica asta a ascultării şi a conspiraţiei.
Militaru a stat cu ei înăuntru, în baie? Sau a stat afară?
Nu ştiu câţi au stat, dar în orice caz, au stat împreună. S-au consultat sigur. Era şi logic. Militaru nu putea să fie decât un adept al acestei acţiuni, ca să închidă şi ultima verigă pe care o mai avea.
„Nu mai trageţi, nenorociţilor, că omorâţi un general al Armatei Române!"
Când a revenit de la Târgovişte, unde organizase procesul şi execuţia Ceauşeştilor, generalul Stănculescu a parcurs traseul Ghencea - Ministerul Apărării într-un TAB. Asupra transportorului s-a deschis un foc suspect, soldat cu un mort şi mai mulţi răniţi. Stănculescu bănuieşte că Militaru a vrut să-l lichideze şi pe el.
De ce-i presaţi, în acele zile, pe cei de la Târgovişte să-i lichideze accidental, fără proces, pe soţii Ceauşescu?
Nu i-am presat. Eu am spus altceva: „Fiţi atenţi, să nu cadă în mâinile unora care vor să-i elibereze!". Lui Kemenici i-am spus să nu cumva să-i lase în viaţă dacă se încearcă eliberarea lor. Asta am spus. Să nu fie scăpaţi.
„În caz-limită, îi executaţi".
N-am spus „îi executaţi", am spus să nu scape. Cuvântul „executat" nu s-a pomenit.
Cum a fost cu caseta filmată de colonelul Baiu?
A urmat o noapte teribilă, când s-a refăcut caseta ca să fie dată pe postul naţional, seara târziu, pe 25 decembrie. De ce s-a întrerupt filmarea? Pentru că omul meu a smuls priza şi a ieşit afară, dar a uitat că nu avea acumulatorii. Apoi şi-a adus aminte. Şi până s-a întors...
A prins ultimele focuri...
A prins zgomote.
Paraşutiştii încă mai trăgeau, dar Ceauşeştii erau deja la pământ, nu mai mişcau.
Se terminase. Ăia au tras până s-au descărcat încărcătoarele. În noaptea aia a venit Caramitru şi a zis: „Ce-aţi făcut?".
A crezut că nu i-aţi executat...
Da. Credea că e o înşelătorie.
Mitralieră cu ţeava fierbinte
Când aţi ajuns la minister, după execuţie, era să fiţi „curăţat" ca „uslaşii" lui Trosca în urmă cu două zile.
Am fost la Ghencea şi am aterizat. Ne-am dus, ne-am lămurit că e Crăciunul, când am văzut masa aia la Gaţu, la clubul Steaua. Am venit apoi cu maşina la minister şi după aceea, când mi-au raportat că nu găsesc cadavrele în Ghencea, unde le lăsasem. Şi atunci i-am spus lui Iliescu, am plecat cu transportorul, pe itinerarul pe care l-am anunţat, am căutat în Ghencea cu farurile, m-am plimbat şi n-am văzut nimic...
M-am întors înapoi. Când am ajuns la minister, s-a tras de pe un tanc cu calibrul 12,7, iar de pe un transportor cu 14,5. Proiectilul de 14,5 a pătruns prin blindaj şi i-a luat gâtul locotenentului-major de lângă mine, mitraliorul. Era un TAB nou, de la Moreni... În faţă mai era şoferul, iar lângă el - aghiotantul meu, Mateiciuc. Pe banca din spate mai erau patru militari, care au fost răniţi cu cartuşe trase de foarte aproape. Cartuşele au spart blindajul şi i-au rănit la picioare, pe spate...
Aţi scăpat teafăr, deşi în jurul dumneavoastră erau morţi şi răniţi.
Am scăpat teafăr... Dar nu mai scăpam dacă nu ieşea Mateiciuc să strige: „Nu mai trageţi, nenorociţilor, că omorâţi un general al Armatei Române!". Şi două înjurături. Atunci au înţepenit şi au negat toţi. Eu m-am dat jos, am oprit un inginer care era cu maşina - o Dacia - şi i-am dat legitimaţia mea: „Ia mortul şi du-l la Spitalul Militar!". Horcăia. A murit pe drum. „Dă legitimaţia comandantului spitalului, pe care îl cheamă aşa, şi spune că eşti din partea mea".
Eu m-am dus şi am întrebat cine a tras. „N-am tras, n-am tras". Am pus mâna pe mitralieră - e fierbinte! Când tragi câteva focuri, se înfierbântă. Şi am găsit atunci tancuri în faţă şi transportoare în spate. Cine a tras de jos nu mai ştiu - căci toate cauciucurile au fost împuşcate cu armament de infanterie.
Comanda de foc putea să fie dată de Militaru?
Putea să fie de la cineva trimis de Militaru în zonă. Putea să fie un reprezentant.
Speranţele deşarte ale Ceauşeştilor
Soţii Ceauşescu discutau între ei în cazarmă, la Târgovişte: „Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?". Se refereau la organizarea mitingului din 21 decembrie, la Bucureşti. Aveţi idee cine este Marcel?
Nu ştiu. Discuţia a fost cu primul secretar al Capitalei, Barbu Petrescu.
În timpul procesului eraţi agitat, făceaţi avioane de hârtie, vă mai veneau mesaje de afară, prin bileţele... Militaru era nerăbdător să afle că soţii Ceauşescu au fost executaţi.
Militaru a întrebat o singură dată care este stadiul, ăsta e singurul bileţel pe care l-am avut. Uite-aici - un flintic de hârtie. De unde-a scos Kemenici telefoane mai multe? A îmbogăţit istoria.
Când Ceauşescu se afla la doi metri de dumneavoastră, în timpul procesului, şi vă numea „trădător", după ce vă crezuse salvator...
Am simţit că mă despic.
Privirea lui nu vă ardea un pic în ceafă?
Nu. Sunt un om care acceptă orice privire şi nu mă deranjează.
După trei zile de stat acolo, când v-a văzut - prin vizorul TAB-ului - coborând din elicopter, Ceauşescu s-a bucurat. I-a zis Elenei: „Stai liniştită, e Stănculescu".
Pot să vă spun un singur lucru: dacă a ştiut că l-am scos din clădirea CC ca să-l scap de nenorociri, nu a avut informaţii despre ce s-a întâmplat în cele trei zile. Că am schimbat comanda Armatei, că i-am adus pe ăia... A rămas cu imaginea lui Stănculescu care a chemat elicopterul.
„A fost lovitură militară"
Cât a fost revoluţie şi cât lovitură de stat?
Eu zic că lovitura s-a sprijinit pe acţiunea revoluţionară şi a amplificat-o. A fost lovitură militară. „Lovitură de stat" e prea mult spus... că „statul" a început să se înfiripe abia după ce s-a ridicat elicopterul. Până atunci, toată lumea a stat, n-a mişcat. Şi apoi, toţi au devenit eroi.
Ceauşeştii nu s-au pierdut în faţa morţii.
Se pare că şi-au dat seama târziu că acea iubire haotică pe care o emanau masele a fost fals clădită în jurul lor.
S-au trezit târziu. A fost o lovitură masivă pentru ei. În orice caz, au fost demni în faţa morţii. Nu mă aşteptam.
Domnule Stănculescu, acum sunteţi soldat.
Nu sunt soldat, soldatul e grad militar.
Nici soldat? Degradat militar complet?
Da.
Mai rău decât generalul Şerb, decât generalul Kostyal, care au fost degradaţi de Ceauşescu pentru trădare şi spionaj...
Forums
