Uite aici stire (experimente militare) de ultima ora ! Evident, Realitatea.net!
În anul 1960, colonelul American Joseph Kittinger a înregistrat recordul mondial pentru săritura cu paraşuta de la cea mai mare înălţime, neînvins până în ziua de azi. Îmbrăcat într-un costum presurizat, el s-a înălţat într-o nacelă la peste 31.000 de metri deasupra Terrei, după care s-a aruncat în gol, fiind aproape de a atinge viteza sunetului în timpul căderii.
La asa o aerodinamica ar fi trebuit sa treaca de Mach 1. Cred ca n-a facut-o fiindca a uitat sa-si puna pe casca un spargator de unda de soc. Va dati seama ce bang sonic tragea colonelu'?
Hazel Takanaka, fost ministru de finante al Japoniei, spune de ce a renuntat la controlul sistemului financiar japonez in favoarea celui "international".
A facut asta deoarece Japonia a fost amenintata cu "un dispozitiv de provocat cutremure."
Tot mai multe voci dau vina, fac raspunzator, sistemul HAARP, pentru provocarea cutremurului din Haiti. Undeva, tot pe acest forum aminteam de acest sistem, care are la baza o aplicatie stiintifica a lui Tesla, iar rusii (URSS) folosesc un sistem similar (SURA), de peste 20 de ani. In scrierile sale, gen. Strainu aminteste de razboiul geofizic …
Deşi Armata SUA şi Departamentul de Stat al SUA au fost avertizate din timp (baza navală americană de pe Insula Diego Garcia din Oceanul Indian a primit imediat un avertisment), intervalul de două ore dintre momentul cutremurului de gradul 9 Richter şi devastatorul tsunami care a lovit sudul Asiei nu a fost folosit pentru a avertiza populaţia din India, Sri Lanka sau Thailanda despre apropierea dezastrului. Distrugătorul tsunami a fost consecinţa războiului climatic desfăşurat cu ajutorul proiectului HAARP derulat de "US Strategic Defence Initiative". Pentru că Charles McCreery de la Pacific Warning Center (Centrul de Avertizare din Pacific), cu sediul iî Hawaii afirmă: "Am avertizat (despre tsunami) atât Centrul de Operaţiuni al Departamentului de Stat, cât şi Armata SUA". Buletinele de avertizare susţineau, însă că "nu există pericol de tsunami", pentru Oceanul Pacific. Dar tăceau, în chip misterios, asupra valului ucigător format în Oceanul Indian. Şi care era monitorizat încă de la formare, prin sateliţi şi sistemul GPS (Global Position System). Cum se explică atunci lipsa de avertizare? Marina SUA se află pe lista beneficiarilor avertismentelor transmise de Pacific Warning Center. În plus, marina are un sistem sofisticat de urmărire prin satelit, care i-au permis monitorizarea valului seismic, pas cu pas. Totuşi marina a rămas "mută", deşi printr-un simplu telefon în Sri Lanka, Thailanda sau India ar fi putut să evite tragedia umană care s-a produs. Congresul încearcă să stabilească de ce Guvenul SUA a avertizat doar două ţări aliate, Australia şi Indonezia, dar nu şi ţări din lumea a treia, ca India, Thailanda, Sri Lanka. Ori pe cele de pe coasta de sud-est a Africii, lovite după opt ore şi afectate grav de imensul val seismic. Congresul SUA consideră că Guvernul american avea datoria să anunţe, din timp, toate ţările din regiunea Oceanului Indian, care erau ameninţate de tsunami... Praf în ochi. Se pun următoarele întrebări: de ce nu au fost informate guvernele statelor din regiunea Oceanului Indian despre iminenţa dezastrului? A existat o evidentă "selectivitate" în alegerea ţărilor avertizate de SUA? De ce SUA au trimis unităţi militare în zona calamitată, şi nu au solicitat numeroasele organizaţii umanitare americane pentru a organiza ajutorul?
Programul HAARP şi manipularea vremii
Razboiul climatic este astăzi o realitate. Avansate în acest extrem de periculos domeniu militar sunt Statele Unite, Rusia (moştenire de la fosta URSS), China, India şi alte câteva state. Deoarece însă experienţele în domeniul războiului climatic lovesc, în prezent, zone întinse ale planetei, aceste experienţe sunt ţinute departe de mass-media şi de opinia publică. În 1992, la Gokona (Alaska), a demarat unul din programele cele mai secrete ale SUA: programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program). Programul HAARP este condus de Air Force Research Laboratory's Space Vehicles Directorate, şi constă într-un sistem de antene speciale, de mare putere, prin care se realizează "controlul modificărilor din ionosferă", care afectează ulterior grav atmosfera şi scoarţa terestră. "HAARP este conceput ca să inducă modificări mici de temperatură în ionosferă, ale căror rezultate şi influenţă pe Terra, sunt apoi analizate cu ajutorul instrumentelor HAARP" se declară nonşalant pe site-ul HAARP. Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică: "HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă - viu sau mort - generând fenomene absolut devastatoare. Richard Williams de la Laboratorul Davis Sarnoff, din Princeton, este mult mai categoric: "HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global". Chiar documentele Pentagonului sugerează că scopul HAARP este "exploatarea ionosferei în scopurile Departamentului Apărării". În acest scop, pe lângă experimente de modificări climaterice, HAARP a realizat, chiar în SUA, "pene totale de curent", intreruperea curentului pe regiuni întregi, suspendarea comunicaţiilor etc, fără să fie tras la răspundere, datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, din 1992, prin programul HAARP, Statele Unite experimentează manipularea acoperită a schimbărilor climatice, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice, care vor permite Statelor Unite şi Noii Ordini Mondiale să domine regiuni întinse ale Terrei. Să reamintim că, deloc întâmplător, Administratia Bush a refuzat permanent să semneze "Acordul de la Kyoto", privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.
HAARP contra ţărilor de pe "axa răului"
Ceea ce mass-media a trecut sub tăcere sunt schimbările dramatice şi neobişnuite din ultimii ani, care au intervenit în ţări considerate de Administraţia Bush ca fiind pe axa răului. În Coreea de Nord, s-au consemnat o succesiune de stări de secetă, urmate de mari inundaţii. Rezultatul: întregul sistem agricol al ţării a fost distrus, iar Coreea de Nord a fost nevoită să recurgă la masive importuri de alimente, pentru a preveni foametea. În Cuba, modelul a fost similar - secete cumplite, urmate apoi de inundaţii devastatoare - cu aceleaşi rezultate: importul de alimente sau foametea. În Iran, Irak şi Siria am asistat la o secetă prelungită, începând din 1999. În Afganistan, patru ani de seceta au premers invazia americana din 2001, distrugând total economia rurală şi aducând o foamete cumplită. Tehnicile de modificare a vremii pot destabiliza puternic economia unor ţări, le pot afecta grav ecosistemul şi pot produce maladii în masă. Aceste state vor fi astfel silite să solicite "ajutor internaţional". Cum este, de pildă, cel acordat de Armata SUA în zona Oceanului Indian, permiţând astfel americanilor să ocupe zone strategice, sub pretexte "umanitare". De notat aici că India (putere nucleară) a refuzat politicos "ajutorul", declarând că are toate resursele necesare gestionării situaţiei!
HAARP în date şi cifre
Într-o zonă arctică aflată la 320 de km est de oraşul Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să trimita mai mult de 3000 megawaţi în straturile superioare ale atmosferei. Acesta este proiectul HAARP, şi a costat SUA peste 30 de milioane de dolari. Scopul? "Pentru a studia variaţiile complexe din ionosfera Alaskăi" conform Marinei şi Forţelor Aeriene SUA. La care Pentagonul adaugă: "şi pentru a dezvolta noi tehnologii de comunicaţie şi supraveghere care vor permite armatei să trimită semnale spre submarinele nucleare şi spre bazele militare din subsol". Complexul HAARP este situat într-o regiune izolată lângă orăşelul Gakona din Alaska. În 1997 a intrat în funcţiune întregul complex format din 180 de turnuri înalte de 21 de metri formând o arie de transmiţătoare capabile să trimită unde radio de 2,5 - 10 MHz cu o putere de peste 3 gigawaţi.
Organizaţia Naţiunilor Unite este apendicele SUA
În ciuda multiplelor cercetări ştiinţifice care s-au realizat în domeniu, ONU nu a avut niciodată pe agenda sa de discuţii problema manipulărilor climatice în scopuri militare. Subiecte ca "război climatic" sau "tehnici de modificare a mediului" nu au fost amintite nici de către delegaţiile oficiale şi nici de către grupurile de acţiune în domeniul mediului care au participat la Conferinţa de la Haga despre Schimbările Climatice din noiembrie 2000. Se pare că, în această direcţie, ONU şi celelalte organizaţii cu nume pompoase nu sunt decât nişte apendice ale concernului militaro-industrial mondial. Cercetătorul de renume mondial dr. Rosalie Bertell confirmă că "oamenii de ştiinţă din armata SUA lucrează în prezent la realizarea de sisteme climatice folosite ca arme de război. Metodele includ crearea şi dezvoltarea de furtuni puternice şi direcţionarea evaporării apei în atmosfera Pământului pentru a produce inundaţii direcţionate." Francmasonul Zbigniew Brzezinski "vedea" deja din 1970 (aşa cum declară în cartea sa "Între două epoci"): "Tehnologia va pune la dispoziţia conducătorilor lumii anumite tehnici pentru declanşarea unui război secret... Tehnici de modificare a vremii vor putea fi folosite pentru a produce îndelungi perioade de secetă sau furtuni puternice." Nu mai este un secret pentru nimeni că asemenea "calităţi" de prezicere a viitorului nu sunt din domeniul paranormalului: este vorba doar de înfăptuirea acestor "preziceri" care sunt puse la cale chiar de marii maeştri masoni cu ajutorul oligrahiei militaro-industriale mondiale.
Deşi HAARP este prezentat opiniei publice ca un simplu "program de cercetare academică", conform afirmaţiilor oficiale, dr. Rosalie Bertell subliniază că, în plus faţă de manipularea vremii, HAARP se mai foloseşte şi la altceva. "Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă care au însă o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plăcilor tectonice" care ar duce la cutremure artificiale.Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, subliniază câteva tipuri de "arme neconvenţionale" care utilizează unde electromagnetice radio. El se referă la "războiul climatic", indicând că atât SUA cât şi URSS deja ajunseseră în 1980 la rezultate remarcabile în "provocarea schimbărilor bruşte de vreme (uragane, secetă)." Aceste tehnologii fac posibilă "declanşarea unor perturbări atmosferice folosind semnale radar de foarte joasă frecvenţă (ELF)". Cercetatorul dr. Nicholas Begich, care este o personalitate activă în campania publică împotriva HAARP, descrie HAARP ca fiind "o tehnologie de transmitere a undelor radio foarte puternice care ridică zone largi din ionosferă (stratul cel mai înalt al atmosferei) prin focalizarea unui semnal radio şi "fierberea" acestor zone. Semnalele electromagnetice sunt apoi reflectate înapoi spre sol şi penetrează totul - viu sau mort." Dr. Rosalie Bertell portretizează HAARP ca fiind un "încălzitor gigantic care produce disfuncţionalităţi majore în ionosferă, creînd nu numai adevărate "găuri" în stratul de ozon, dar chiar rupturi de foarte lungă durată în stratul protector - care în mod normal opreşte radiaţia cosmică, nocivă pentru orice formă de viaţă." Semne ciudate pe cer 28 iulie 1976: un puternic cutremur a distrus oraşul Tangshan din China, omorând peste 650.000 de oameni. Chiar înainte de primele mişcări seismice de la ora 03:42 (noaptea), cerul oraşului a fost luminat aproape ca în plină zi. Luminile, de o bogăţie coloristică uimitoare (de la roşu la alb), au fost văzute pe o distanţă de 300 kilometri în jur. Frunzele numeroşilor copaci au fost arse complet iar culturile de legume au fost uscate pe o parte. Cu siguranţă acesta nu a fost un cutremur natural. Cecetătorii afirmă ca aceste efecte au rezultat din folosirea unor tehnologii tip Tesla şi HAARP care au permis apariţia luminilor şi a plasmei electromagnetice şi direcţionarea acestora spre zona ţintă.
Un precedent repetat
Celebrul cutremur devastator care a ras de pe faţa pământului vechiul oraş Bam din Iran a avut loc pe 26 decembrie 2003, ora 01:56 GMT. De la momentul construirii sale (în urmă cu 2000 de ani), oraşul Bam nu a mai fost martorul unui astfel de cutremur. Acum au rămas numai ruine... Cutremurul din Asia a avut loc pe 26 decembrie 2004 la ora 00:59 GMT, adica exact la 1 an si 58 de minute! Coincidenţă? Cercetătorul militar colonel dr. Emil Străinu susţine că omenirea dispune de tehnologiile necesare pentru a produce distrugeri zonale punctuale prin catastrofe naturale dirijate, de tipul furtunilor violente, inundaţiilor sau cutremurelor. Străinu spune că din punct de vedere militar ceea ce s-a petrecut în Oceanul Indian poate fi descris ca un seism artificial scăpat de sub control. Cutremurul a fost atât de puternic, încât a produs o vibraţie a axei Pământului, a micşorat viteza de rotaţie a planetei în jurul axei sale, harta Asiei s-a modificat prin deplasarea mai multor insule cu zeci de metri de la poziţia iniţială şi e de aşteptat o modificare a climei terestre în viitorul apropiat. În zilele care au urmat cutremurului a apărut o informaţie bizară: serviciile secrete occidentale avertizaseră din timp Indonezia că în preajma Crăciunului în Asia de Sud ar putea avea loc... acte de terorism. Semnele de întrebare inundă mediile de informare: americanii ştiau de tsunami, dar nu au avertizat statele din zonă; fără o motivaţie clară, o navă militară a SUA a vizitat zonele sinistrate.
Confirmări locale
În anul 2003 apărea la Editura de Înalte Studii Militare o carte ciudată: "Războiul geofizic - tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare" sub semnătura cercetătorului militar colonel dr. Emil Străinu. În cartea menţionată, războiul geofizic e prezentat ca un nou tip de conflict militar bazat pe tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopul agresiunii militare, metode care produc pe cale artificială dezastre naturale diverse, de la ploi torenţiale şi inundaţii la... cutremure. La întrebarea dacă seismul devastator urmat de tsunami ar fi putut fi provocate de om, expertul militar Străinu a spus: "Nu numai că este posibil, dar este şi foarte probabil. Omenirea are la această oră puterea tehnologică de a produce ploi, uragane şi cutremure. Marile puteri studiază asemenea tehnici de pe vremea Războiului Rece". "În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat în Asia poate avea patru cauze. Prima ipoteza este testarea, în ideea războiului geofizic, a unei arme nucleare foarte puternice scăpate de sub control din cauza unor greşeli de calcul a calităţii sau cantităţii materialului detonat. A doua ipoteză este testarea unei arme cu particule de energie ultraînaltă asupra scoarţei terestre. A treia ipoteză e un experiment militar necunoscut. A patra ipoteză e cea a unui scandal provocat pentru a masca altceva mult mai grav", ne-a explicat Emil Străinu. "Cele două plăci tectonice care s-au deplasat sunt numite crustale de mare adancime şi nu le e cunoscut prea bine mecanismul deplasării. A fost însă un cataclism asemănător celor care au zguduit planeta la nasterea formelor de relief. Cât despre deplasarea axei de rotaţie a Pământului, trebuie spus că nu e o noutate - în timpul cutremurului din România, în 1977, seismologii au detectat zdruncinături ale axei asemănătoare. Şi la un experiment nuclear se văd asemenea perturbaţii. Partea neplacută e că sunt de aşteptat replici în diferite zone ale globului, deoarece Pământul este elastic şi pentru a reveni la echilibru mai trebuie să se mişte", a declarat Harald Alexandrescu, directorul Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucuresti.25 Ianuarie 2005 de Andrei Comănescu
Anul 1944: in randurile militarilor din US Navy, se nascuse legenda unui crucisator care ar fi disparut din portul militar Norfolk, statul Pennsylvania, si ar fi fost teleportat in Philadelphia, statul Virginia. Povestea a inceput sa capete contur in 1950, cand Carl Allen, un fost capitan de nave de razboi, i-a transmis mai multe scrisori doctorului Morris K. Jessup, in care ii descria cu lux de amanunte Experimentul Philadelphia.
K. Jessup, un inversunat cercetator al fenomenelor paranormale, a intreprins o ampla investigatie, adunand martori si dovezi, pentru a demonstra ca, pe 28 octombrie 1943, crucisatorul USS Eldridge a fost teleportat din Norfolk in Philadelphia. Jessup a publicat mai multe carti si a realizat cateva documentare de televiziune despre Experiment, dar a fost ironizat si contrazis de US Navy.
Vom incerca acum, la 60 de ani de la producerea presupusului Experiment, sa discernem intre entuziasmul unora si scepticismul altora fata de subiect si sa repovestim istoria luand in calcul toate variabilele care au stat la temeiul ei.
28 octombrie 1943 In octombrie 1943, Carl Allen era secund pe crucisatorul SS Andrew Furuseth, care, alaturi de USS Eldridge, facea parte din convoiul de nave de razboi USG-23. Conform spuselor lui Allen si ale altor marinari chestionati ulterior de catre Jessup, in iunie 1943, armata americana instalase pe USS Eldridge mai multe utilaje si tehnologii militare experimentale, majoritatea – echipamente electronice.
Printre acestea, doua generatoare ce distribuiau energia prin intermediul a patru puternici magneti montati pe punte, tuburi de amplificare a puterii si circuite modulatorii. Potrivit martorilor, tot acest arsenal ar fi avut menirea de a genera campuri electromagnetice masive, capabile sa oculteze intregul crucisator in fata undelor radio si luminoase, facandu-l astfel invizibil pentru navele inamice. O parte dintre marinarii prezenti pe diverse nave din convoiul USG-23 i-au marturisit lui Jessup ca, la 28 octombrie 1943, pe USS Eldridge s-au efectuat teste ale echipamentelor dedicate Experimentului si ca in aceeasi zi, in jurul orei 17.00, crucisatorul a pornit generatoarele de campuri electromagnetice.
Se pare ca tehnologia de invizibilitate a functionat, deoarece, conform declaratiilor, nava a fost invaluita intr-o ceata verzuie si apoi s-a facut nevazuta. Dupa 10 minute, celelalte crucisatoare din convoi au observat ca USS Eldridge nu disparuse numai de pe radare si din campul vizual, ci disparuse fizic, cu totul, din locul in care stationase. Carl Allen, care fusese detasat din convoiul USG-23 cu SS Andrew Furuseth in portul Philadelphia, afirma ca, pe 28 octombrie la ora 17.15, peste port s-a lasat subit o ceata verzuie si, ca din neant, a aparut USS Eldridge.
Crucisatorul ar fi stationat in Philadelphia pana a doua zi dimineata, cand ar fi pornit in directia Norfolk. Pe parcursul noptii, mai multi militari si echipe medicale ar fi urcat la bordul navei. Allen crede ca, in acea noapte, o mare parte a echipajului USS Eldridge a fost inlocuita. Jessup vs. Marines Cercetarile lui Jessup conduc la concluzia ca, pe parcursul Experimentului, o parte dintre marinarii din echipajul initial ar fi sfarsit in ospicii, in timp ce altii pur si simplu ar fi disparut. Cei care au putut fi chestionati au marturisit ca sufera de amnezie si ca nu-si aduc aminte sa fi fost vreodata cu USS Eldridge in Philadelphia, acesta fiind si punctul de vedere al US Navy.
Marina americana a adus martori de pe SS Andrew Furuseth, care au afirmat ca noaptea de 28 octombrie 1943 a fost una cat se poate de obisnuita. Mai mult, cinci veterani de pe Eldridge, care traiesc si astazi, declara ca habar nu au cum a inceput legenda despre Experimentul Philadelphia, dar ca s-au distrat copios pe seama ei. Un argument in plus pentru sceptici il reprezinta faptul ca in nici o arhiva (a armatei, a guvernului sau a serviciilor secrete americane) nu exista macar cea mai mica mentiune despre Experiment sau despre vreun incident deosebit in care sa fi fost implicat USS Eldridge (in timp ce alte incidente, Roswell de exemplu, sunt consemnate in dosarele US Army sau CIA).
Vremea – o armă redutabilă Cel ce va controla vremea, va controla lumea de Alex Ionescu
În ultimii ani diferitele părţi ale globului au fost expuse din punct de vedere climatic la modificări drastice. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane au afectat major viaţa locuitorilor din zonele respective. Un grup de specialişti englezi care au realizat recent un "Atlas complet al lumii" vorbesc chiar de modificări ale conturului unor continente, vizibile din satelit. Explicaţiile meteorologilor sau ale diferiţilor reporteri prezenţi în zonele calamitate au însă mereu drept leit-motiv încălzirea globală a planetei! O explicaţie neutră, care face ca nimeni să nu poată fi considerat responsabil pentru aceste dezastre. Iată în continuare ce spun unii specialiştii – ale căror studii sunt mai puţin mediatizate, încercând să facă puţină lumină în acest domeniu atât de ceţos al vremii, cu tot ceea ce înseamnă ea.
În iunie 1988, dr. James Hansen de la Institutul Goddard de Studii Spaţiale din New York a informat Senatul American că a găsit o metodă pentru a calcula temperatura medie la suprafaţa pământului prin luarea în considerare a mii de date de la staţiile meteo de pe glob. Metoda implica o divizare a suprafeţei Terrei în pătrate de 5 grade latitudine pe 5 grade longitudine, calculând pentru fiecare pătrat temperatura medie pentru fiecare lună, din fiecare an. S-a descoperit astfel că pe ansamblu, pe parcursul a 140 de ani, creşterea globală a temperaturii a fost de doar 0,6˚C ± 0,2˚C. Temperatura medie nu a crescut continuu: pe perioade scurte de timp s-au putut observa fluctuaţii – scăderi sau creşteri cuprinse între 0,15˚ şi 0,5˚C. Prin realizarea de măsurători comparative în apropierea zonelor locuite şi în afara lor, s-a observat creşterea temperaturii globale doar în zonele locuite, dar nu cu valori care să genereze o psihoză colectivă.
Şi atunci de ce o creştere de doar 0,6˚C, care nu poate afecta sistemele biologice, a fost considerată totuşi îngrijorătoare? La acea vreme autorităţile au vorbit în mass media despre studiile dr. Hansen ca despre un indicator al unui viitor dezastru, însă au omis să precizeze care este valoarea creşterii globale a temperaturii. S-au făcut şi în continuare măsurători ale temperaturii atmosferice cu ajutorul baloanelor meteo şi acestea au arătat că pe ansamblu, nu există nici o modificare a temperaturii între anii 1956 şi 2000. Compararea măsurătorilor realizate de sateliţi, baloanele meteo şi la suprafaţa terestră, au arătat doar foarte mici diferenţe între diferitele sisteme. Toate măsurătorile indică aceleaşi modificări atmosferice şi temperaturi asemănătoare. Şi atunci de ce se vorbeşte despre încălzirea globală a planetei? Ce rost are acest refren obsedant care ni se repetă de câţiva ani prin intermediul presei, televiziunii şi radioului? Are el rolul de a deturna atenţia de la adevăratele cauze ale catastrofelor climatice care au început să se petreacă tot mai des? Ce ştiau cei care anticipau o încălzire a climei în 1988 - pe baza unor studii care dovedeau contrariul?
Producerea de inundaţii masive cu ajutorul unor arme climatice
Ideea modificării la voinţă a vremii este veche. De mii de ani înţelepţii vechilor civilizaţii cunoşteau această artă spirituală şi mai ales cum să realizeze aceasta fără a perturba echilibrul general al planetei. Ei cunoşteau faptul că o modificare a unei părţi duce la modificarea întregului. Nu la fel procedează astăzi cei care, prin intermediul producerii unor vibraţii de joasă frecvenţă în atmosferă au creat adevărate arme climatice. Oamenii de ştiinţă au dezvoltat în prezent două modalităţi de manipulare a climei: HAARP şi GWEN.
HAARP. Acest acronim provine de la High-frequency Active Aurol Research Project – Proiectul de cercetare a Aurorei activată cu frecvenţe înalte. HAARP este “un secret păstrat la fel de bine ca şi cel al Proiectului Manhattan, care ne-a adus bomba atomică”, după cum afirmau în revista Nexus dr. Nick Begich şi Jeanne Manning atunci când au scris articolul “Îngerii nu se joacă cu HAARP”. Acest proiect, afirmă dr. Rosalie Bertell, preşedinta Institutului Internaţional de Interes în domeniul Sănătăţii Publice (IICPH), va fi prezentat publicului ca fiind un scut spaţial faţă de diferite arme sau, pentru cei mai creduli, ca fiind un aparat care repară stratul de ozon.
În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă joasă (EFJ). Turnurile HAARP arată ca nişte antene normale, dar sunt specializate în emisia de unde radio. Acest tip de turnuri sunt localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai mare arie de turnuri HAARP în Gakona , Alaska , pe o suprafaţă de 40 de acri. Turnurile HAARP de pe teritoriul SUA sunt acţionate de Directoratul vehiculelor spaţiale ale Laboratorului de cercetare al forţelor aeriene americane (Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate).
HAARP are capacitatea de a plasa cantităţi enorme de unde de joasă frecvenţă (EFJ) în atmosfera terestră, deasupra unor zone strategice şi de a menţine constantă energia, în cazul în care ar exista variaţii, într-o manieră mai precisă şi mult mai bine controlată decât un detonator nuclear. Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate. Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.
HAARP diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei, care aruncă difuz în atmosferă unde de joasă frecvenţă, prin focalizarea semnalului de la majoritatea, dacă nu de la toate turnurile de pe cei 40 de acri, într-un singur fascicul. Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că armata poate crea, datorită acestui instrument, o gaură uriaşă în atmosfera superioară, distrugând astfel protecţia planetei faţă de radiaţiile solare. Dr. Bertell spune despre HAARP că este "un reşou uriaş care poate determina ruperi majore ale ionosferei, creând nu numai găuri, dar şi incizii lungi în stratul protector de deasupra Pământului".
Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska , aceste turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al pământului. Din punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă Michel Chossudovsky, profesor de Ştiinţe Economice la Universitatea Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să destabilizeze selectiv agricultura şi sistemele ecologice pe regiuni întinse.
GWEN. Acest acronim provine de la Ground Wave Emergency Network (Reţeaua de urgenţă a undelor terestre). Acestea sunt turnuri enorme care au fiecare câte 100 de cabluri de cupru înfipte în formă de evantai sub baza turnului. Departamentul de apărare a construit aceste turnuri sub motivul că vor fi utile în comunicaţii în timpul sau după o catastrofă nucleară. Această poveste cu comunicaţiile nu va sta în picioare în momentul în care vom înţelege că suflul nuclear distruge orice echipament de telecomunicaţie, făcând imposibilă transmisia radio pentru mai multe ore. Tehnologia EFJ poate crea cutremure şi erupţii vulcanice. Turnurile GWEN sunt localizate în California chiar de-a lungul faliei tectonice şi în zonele vulcanice din nord-vestul Pacificului. Vedem deci cum ceea ce nu poate realiza HAARP prin intermediul atmosferei, GWEN realizează prin intermediul solului. GWEN conlucrează deci din plin cu HAARP.
Marea Inundaţie din Midwest (1993) a fost creată utilizând arme climatice
Reginald E. Newell de la M.I.T - Massachusets Institute of Technology scria în “Geophysical Research Letters Journal” că în atmosfera joasă plutesc uriaşe râuri de apă. Aceste “râuri” nu sunt apă condensată, ci vapori care curg efectiv. Cu alte cuvinte, omul nu le poate vedea şi nici nu realizează când le traversează cu avionul. Dar aceste râuri de vapori sunt enorme. Ele au dimensiunea a 600-700 de km lăţime şi până la 7500 de km lungime. Aceste "râuri" sunt situate la 3 km deasupra pământului, şi au un debit de aproximativ 165 milioane de litri de apă pe secundă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 5 râuri atmosferice în emisfera nordică şi 5 în emisfera sudică.
Acum, ştiind că există aceste "râuri" în atmosferă, cum e cel mai uşor de creat o inundaţie? Cel mai simplu ar fi să se pună un dig în calea unui astfel de râu şi apa respectivă să fie redirecţionată spre pământ. S-a observat că energia de frecvenţă joasă (EFJ) creează un dig electronic în atmosferă. Aceste diguri electronice pot bloca râurile de vapori, determinând căderea unor cantităţi uriaşe de apă pe pământ.
Un astfel de dig atmosferic artificial a fost creat în 1993 prin acţiunea combinată a turnurilor HAARP din Alaska şi GWEN din Midwest. Oamenii de ştiinţă au lăsat deschisă emisia EFJ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Rezultatul? A plouat pe tot acest interval. Turnurile GWEN sunt plasate exact pe linia nord-sud, la nord de râurile Missouri şi Mississippi . Bineînţeles că aceste două râuri au fost incriminate pentru producerea inundaţiilor. Pe lângă morţi, răniţi şi distrugerea de locuinţe, această furtună a produs pierderi agricole în valoare de 12-15 miliarde USD.
Care a fost starea vremii în Europa în vara aceasta? În centrul şi vestul Europei erau inundaţii masive, iar în România pârjol. Frontul de instabilitate atmosferică din Europa, despre care ştim că în general înaintează zilnic de la vest către est, se înţepenise parcă undeva deasupra Austriei. Timp de o lună a stat acolo ca şi cum ceva îl ţinea pe loc. Acel ceva a fost exact un astfel de dig atmosferic de netrecut, care a făcut ca apele să rămână în centrul şi vestul Europei, iar seceta la răsărit.
Cu ce scop se creează astfel de calamităţi?
Nu mult după inundaţia din Midwest, din 1993, au apărut tot felul de ştiri despre lipsa de discernământ sau de inspiraţie a celor care şi-au construit sau reconstruit case, în zone predispuse la inundaţii. Aceste ştiri sfătuiau oamenii să nu mai construiască case în astfel de zone. Un plan ingenios pentru a muta populaţia în zonele dorite.
HAARP, după cum afirmă Michel Chossudovsky, face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.
În 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie privind utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a condiţiilor de mediu. Convenţia care a rezultat – Convention on the Prohibition of Military and Any Other Hostile Use of Environmental Modification Technique (ENMOD), a impus semnatarilor, printre care şi USA, să se abţină de la utilizarea oricărei tehnici de modificare a vremii, care ar putea duce la efecte severe, pe termen lung sau pe arii foarte întinse care să afecteze economia şi societatea. Douăzeci şi trei de ani mai târziu, în noiembrie 2000, la Haga, a avut loc Conferinţa despre modificarea climei. Nici delegaţiile oficiale, nici grupurile de acţiune în ceea ce priveşte mediul înconjurător care au participat la această conferinţă, nu au ridicat deloc problema războiului climatic sau a tehnicilor de modificare a climei (ENMOD). La modul oficial, peste acest subiect s-a aşternut o tăcere suspectă. Totuşi numeroşi oameni de ştiinţă au continuat să tragă semnale de alarmă.
Dr. Rosalie Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.
Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, amintea despre diferite tipuri de arme neconvenţionale care utilizau frecvenţe radio. În conformitate cu un raport din 1999 publicat în Intelligence Newsletter, el se referea direct la războiul climatic, indicând faptul că atât SUA cât şi Rusia aveau deja din 1980 tehnicile necesare pentru dezlănţuirea unor modificări climatice instantanee. Până la urmă şi Napoleon a fost învins în 1812, tot datorită condiţiilor climatice.
Bibliografie:
1. Site-ul Institutului Goddard de Studii Spaţiale din New York : http: //www.giss.nasa.gov 2. Michel Chossudovsky - New weapon could trigger climate change 3. Vincent R. Gray - Regional temperature change, 2003 4. The Times, London , 23 noiembrie, 2000 5. Intelligence Newsletter, 16 decembrie, 1999. 6. Nicholas Begich and Jeane Manning - The military’s pandora’s box, Earthpulse press, Alaska , 1995. 7. Rosalie Bertell - Background of the HAARP Program, 5 noiembrie, 1996.
Lasand la o parte teoria conspiratiei care alimenteaza filme si situri, concret se pot realiza si modificari la nivelul climei si genera cutremure si induce anumite stari conflictuale la nivel de populatii; in acelasi fel se poate genera si scaderea criminalitatii pe anumite zone geografice, inducerea unoi idei ca oamenii sa munceasca sau nu munceasca etc. Se pot realiza fie cu ajutorul unor aparate special construite sau a unor creiere pe rol de emitator.
Forums
! Evident, Realitatea.net!
