Ce curaj,ce frumusete,ce cutezanta ! Bun,serios acum : daca faceti marsurile astea si la iarna,ofer un ceai fierbinte. Nu ca mi-ar fi simpatici aia cu Rosia lor montanasa sau de stepa sau ce dracu o fi,sau primul ministru si sleahta aia de netrebnici,ca nu-mi sunt. Dar daca cineva renunta la proiectul acela (bursier,dealtfel) sau îsi da demisia pentru ca 15-20-25-30.000de oameni se plimba pe strazi...înseamna ca sunt chiar prosti.
La iarna vor fi 200000.La ce scoruri vor fi la facturi,oamenii vor trebui sa sa faca ceva miscare,sa se incalzeasca. Astia de ies amu sunt micii burgheji.Au un net,oleaca de interes sa se informeze,otara de idee despre cum arata un stat ok.Proletariatul stie ca doar ca hoti toti,dom'le.Bani sa dea de mici si bere nu mai sunt,ca nu mai are cine sa-i produca. Nu stiu cat mai ai din contract,dar in curand sper sa fie necesar sa te angajez.Munca relativ simpla,dar care implica multe calatorii prin tot felul de insulite,paradisuri fiscale si tari care nu au tratat de extradare cu Romania.Plata in functie de livrari.
Daca ei nu au grija de propria pajiste si de proprii platitori de biruri , cum pot eu sa-mi dau girul pentru ca acesti canadieni sa faca o treaba excelenta in propria mea ograda ? Haida de .
„Valea Toxică” din Canada
Localnicii o numesc „Aleea Cancerului”, „Valea Toxică” sau „Valea Chimicalelor”. Asta pentru că, aici, rata de persoane care dezvoltă cancer este mult mai mare decât media naţională - la fel cum sunt şi numărul avorturilor spontane şi cel al copiilor născuţi morţi. „Aici” înseamnă zona industrială din oraşul canadian Sarnia: 25 de kilometri pătraţi pe care îi împart în jur de 60 de uzine şi rafinării petrochimice.
40% din industria petrochimică a Canadei este înghesuită în cei 25 de kiloemtri pătraţi din Sarnia. Benzină, plastic, pesticide, fertilizatori, cosmetice - toate se produc aici. Doar în 2013, zona industrială va genera vânzări de 24 de miliarde de dolari.
Este, totodată, şi cea mai poluată zonă din Canada. Doar în prima jumătate din 2013 au avut loc 3 scurgeri de hidrogen sulfurat. Una dintre ele a îmbolnăvit mai mulţi copii de la o şcoală din apropiere, care au ajuns de urgenţă la spital. În Primul Război Mondial, britanicii au folosit hidrogenul sulfurat ca armă chimică. Jurnaliştii VICE au realizat un documentar despre problemele cu care se confruntă comunitatea locală din Sarnia.
„Te simţi ca un eşec, simţi că n-ai reuşit să ai grijă de copiii tăi. Te simţi neputincios”, spune Christine Rogers, ale cărei trei fiice au fost afectate de scurgerea de hidrogen sulfurat care a avut loc în ianuarie 2013 la rafinăria Shell aflată în Valea Toxică.
Când erau mici, fetele credeau că ţevile din care iese fumul care acoperă „Valea Toxică” sunt „făcători de nori”. După ce mama le-a explicat că este de fapt vorba despre poluare, ele au găsit o nouă zicală „the more clouds in the sky, the more people will die / cu cât mai mulţi nori pe cer, cu atât mai mulţi oameni vor muri”.
Scurgerea de hidrogen sulfurat nu a fost anunţată de Shell, nici sesizată de autorităţi: atunci când au simţit mirosul de ouă clocite în aer şi au văzut că mai mulţi copii se simt rău, profesorii de la acea şcoală i-au dus la spital şi au semnalizat o posibilă scurgere.
Pentru că Shell nu a oferit niciun fel de informaţii şi nici n-a recunoscut scurgerea, copii au fost diagnosticaţi greşit ca având gripă când, de fapt, se îmbolnăviseră din cauza expunerii la hidrogen sulfurat.
„Vrem să se schimbe. Dacă scurgerea era mai mare? Companiile care lucrează aici trebuie să investească în tehnologie, să pună siguranţa deasupra dolarilor. Dar auzim mereu că ar costa prea mult. Nu-mi pasă de banii tăi, vorbim despre copiii mei!”
Valea toxică din Canada, prima parte
Jurnalistul VICE merge apoi la rafinăria Shell, una dintre cele mai mari din zonă. „Aerul miroase a benzină.” În ultimele cinci luni au avut loc trei scrugeri de hidrogen sulfurat de la această rafinărie.
La mijlocul anilor 1800, au fost descoperite zăcămintele de ţiţei din Sarnia. În anii 40, zona a fost puternic industrializată pentru a susţine eforturile de război.
O comunitate de localnici a fost forţată să se mute de aici în 1942, când în zonă au sosit numeroşi industriaşi şi muncitori pentru a înfiinţa o fabrică de cauciuc pentru Corporaţia Polymer. Producţia se îndrepta exclusiv către Forţele Aliate în eforturile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Apropierea de SUA au transformat Sarnia într-o adevărată poartă pentru activităţile comerciale cu produse petrochimice.
Marile companii s-au îmbulzit să cumpere pământ de la nativii Aamjiwnaang, totul într-o perioadă în care conceptul de protejare a mediului înconjurător sau de standarde ecologice nu exista.
„Istoria n-a fost dreaptă cu nativii Aamjiwnaang, nu există dubiu. Dar ceea ce am încercat să fac a fost să mă asigur că această generaţie va duce o viaţă mai bună”, spune Mike Bradley, care de 25 de ani este primarul oraşului Sarnia.
„Prima a fost fabrica de cauciuc, care a avut nevoie să fie lângă apă pentru a putea exporta în timpul războiului. Apoi celelalte uzine au apărut în jurul ei, tot lângă apă, în mijlocul pământurilor nativilor, care acum au fost transformate în rezervaţie. Cu siguranţă că astăzi nu s-ar mai permite aşa ceva”, continuă el.
Jurnalistul VICE este condus apoi de Ada Lockridge, locuitor din rezervaţia Aamjiwnaang, la un lac din apropiere, unde înainte se organiza sărbătoarea nativilor Aamjiwnaang. Aceasta până când oamenii de ştiinţă au arătat cât de infestată este apa.
Elementul găsit în cea mai mare concentraţie în lac este mercurul. Pentru oameni a fost amplasat un panou pe care, sub imaginea unui craniu cu două oase, este explicat pericolul. Animalele sălbatice însă continuă să intre şi să bea apa. Gâştele sunt dezorientate, nu mai reuşesc să zboare.
Ada este şi fondatoarea unui grup independent de control, numit „Brigada Găleată”, care testează periodic aerul pentru a depista scurgeri nedeclarate de substanţe toxice, cu ajutorul unui aparat special. Valea toxică din Canada, partea a II-a
Practic, este vorba despre o pungă aflată în interiorul unei găleţi cu capac etanş. Punga se umple cu aer printr-un mic orificiu, la care este conectat un filtru electric, asemănător unui mic aspirator.
De multe ori, localnicii sunt cei care anunţă compania că există o scurgere, povesteşte activista.
„Trăim într-o lume în care companiile petroliere au o putere uriaşă, de multe ori chiar şi în faţa guvernelor. Aşa că rămâne pe seama activiştilor ca Ada Lockridge să se opună”, spune Jim Brophy, om de ştiinţă specializat în ecologie, care lucrează de multă vreme în Sarnia.
Afacerea Roșia Montană 2 By radu on September 25, 2013
Avem 6.000 de tone de aur, adica 250 de miliarde de euro! Această informație, sub diferite forme, circulă de mult pe NET. Ori n-a ajuns la factorii de decizie, ori trădarea de neam și de țară este totală.
În anul 1961 am avut, în subunitatea pe care o comandam la Timișoara, un soldat care a lucrat la mina Barza. Ne-a relatat că acolo s-a gasit un foarte bogat filon de aur pentru care s-a primit ordin de la Gheorghiu Dej să se opreasca exploatarea și să se închidă galeria cu un zid gros de beton, pentru a rămâne ca rezervă generațiilor viitoare. Acum acolo zidul este spart și lucrează din greu străinii care se fac că fac cercetari geologice, scoțând zilnic cantități de aur numai de ei știute. Câtă mârsăvie din partea celor care le-au dat acces la bunurile neamului nostru ! Există o zicală care se potrivește bine aici : ,,nu avem noi topoare câte cozi de topor aveti voi”!
Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuși, opt firme străine au primit licenșe de exploatare în zonele epuizate, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conțin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. Explicația: Au avut hărțile geologice ale statului român, ne-a spus dr. ing. Florea Neagu Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în patrulaterul aurului - adică perimetrul Baia de Criș, Săcărâmb, Zlatna și Baia de Arieș, din Munții Apuseni – dar și în Maramureș, sunt exploatate, cu eficiență, de foarte mult timp. Pe timpul lui Ceauseșcu se scoteau între 14 și 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracția a scăzut dramatic,iar în 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că sunt epuizate, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat si realizat mine de aur în patrulaterul aurului.
Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Națională a refuzat să mai cumpere aur de la minele românești pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal prețios decât 15% din tot ce înseamnă rezerva valutară. Cum aceste mine nu aveau voie sa vandă metalul extras decât Băncii Naționale, au dat, cum era de așteptat, faliment. Dacă vechile firme românești care se ocupau de metalul prețios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecțiunea și exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea se terminaseră!!!. 250 de tone, doar la Rosia Montana Potrivit declaratiilor făcute pentru DailyBusiness. ro de reprezentantii firmei Gabriel Resources, la Roșia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal prețios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munții Zarandului, închisă pentru că nu mai era rentabilă, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ștefan Marincea, președintele Institutului Geologic Român, a declarat că în țara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puțin 54 de miliarde de dolari. Interesant este și faptul că toate firmele străine au mers la punct ochit – punct lovit, adică au obținut licențe de prospecțiuni și exploatare exact pe zonele cele mai bogate … Cum?
Încă este mult aur în subteran! Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparțin școlii de geologie din România… Am fost directorul Institutului de Proiectari Miniere și am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam și producții de 40 de kilograme de aur pe tona de minereu, ceea ce este foarte foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu știu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informațiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine “au găsit” metale prețioase în România consultând hărțile geologice realizate pe vremea lui Ceaușescu. Acum,statul, prin reprezentanții săi, a stiut perfect ce dă în concesie, ne-a spus dr. ing. Neagu. Prima hartă a bogățiilor românești datează din 1925 în 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naționale. Școala românească de prospecțiuni geologice a crescut constant.
Zăcămintele din țară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialiști și înregistrate pe profile, adică secțiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate și într-un calculator adus de la americani și instalat într-unul din sediile Intreprinderii de Prospecțiuni și Foraje Geofizica, în strada Biserica Amzei din București. În 1971, cei de la prospecțiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat șn alt sediu, in strada Coralilor din Capitală, unde se găseau și profile geologice realizate în toata țara. Pe baza acestor informații, Ceaușescu făcuse un plan de extracție pânâ în anul 2050. Dupa 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul.
…imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfășoara activități în domeniul prospecțiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus ca prețul vânzării documentației secrete a fost de 10.000 de dolari… Privatizarea rezervelor este ținută la secret Am cerut Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licențele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Raspuns: Informațiile solicitate nu se incadrează în categoria informațiilor de interes public.. (…) Sunt documentații care fac parte din categoria informațiilor clasificate. Iată ce scrie în Constituția României, art. 136: Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Iată ce spune Legea 544/2001: Accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritațile publice, în conformitate cu Constituția României. Datorie externă, 92,1 miliarde În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Băncii Naționale, publicate cu patru luni în urmă, țara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro.
Record pentru pretul aurului Aurul a înregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie (n.r.-unitate de măsură egala cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzacționat la 1.502,96 dolari, față de 1.493,9 cu cât fusese vândut marți. Economiștii apreciază ca prețul aurului a crescut cu 5% în aprilie, iar trendul ar putea continua, metalele prețioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.
Profesorul Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucuresti, unul dintre cei mai cunoscuti geologi romani specializati pe zacaminte de aur. Un studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că suntem în elita mondială a metalelor prețioase. “Ocupăm locul cinci în lume la extracție, în decursul istoriei”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie București, autorul cercetării. Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. Cât înseamnă asta? Dacă ne raportam la cursul BNR de vinerea trecută, când un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro! Și aceasta în condițiile în care poporul român se luptă cu sărăcia și cu nesiguranța locurilor de muncă. Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiție multimilenară. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judetul Sălaj și aparțin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoșii noștrii cunoșteau metalurgia aurului.
Suntem pe locul cinci in lume “Din străvechime până acum, din Carpații României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite și Australia. După cum se vede în grafice, cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decat poporul român. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adica vreo 6.000 de tone. Rămâne de văzut cum vor fi folosite. Deocamdată, pe noi, pe specialiști, nu ne întreabă nimeni nimic”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuți geologi români specializați pe zăcăminte de aur. Tara noastra primeste prea putin pentru zacamintele pe care le concesioneaza Conform Legii minelor, modificata in 2009, Romania primeste din partea companiilor care exploateaza bunurile subterane o redeventa de doar 4% din tot ce se extrage . Adica, daca se castiga 100 de milioane de euro din extractia aurului, statul incaseaza 4 milioane, iar restul merge la firma care exploateaza mina. “Eu cred ca aceste redevente sunt in defavoarea tarii noastre, care primeste prea putin pentru zacamintele pe care le concesioneaza. Sigur ca investitorul trebuie sa castige, dar o afacere trebuie sa fie reciproc avantajoasa, adica trebuie sa castige si Romania, sau Romania in primul rand, pentru ca este proprietarul”, ne-a spus prof. Gheorghe Popescu. De mentionat este faptul ca in Africa de Sud redeventa pentru aur este de 20%.
Avem 6.000 de tone de aur, adica 250 de miliarde de euro! Sorin Golea / Noiembrie 2011 LINK
La iarna vor fi 200000.La ce scoruri vor fi la facturi,oamenii vor trebui sa sa faca ceva miscare,sa se incalzeasca. Astia de ies amu sunt micii burgheji.Au un net,oleaca de interes sa se informeze,otara de idee despre cum arata un stat ok.Proletariatul stie ca doar ca hoti toti,dom'le.Bani sa dea de mici si bere nu mai sunt,ca nu mai are cine sa-i produca. Nu stiu cat mai ai din contract,dar in curand sper sa fie necesar sa te angajez.Munca relativ simpla,dar care implica multe calatorii prin tot felul de insulite,paradisuri fiscale si tari care nu au tratat de extradare cu Romania.Plata in functie de livrari.
M-as bucura sa fie 200.000 de oameni. M-as bucura sa fie macar 5.000 de oameni. Si si mai tare m-as bucura ca treaba sa fie rezolvata.
Afacerea Roșia Montană 2 By radu on September 25, 2013
În anul 1961 am avut, în subunitatea pe care o comandam la Timișoara, un soldat care a lucrat la mina Barza. Ne-a relatat că acolo s-a gasit un foarte bogat filon de aur pentru care s-a primit ordin de la Gheorghiu Dej să se opreasca exploatarea și să se închidă galeria cu un zid gros de beton, pentru a rămâne ca rezervă generațiilor viitoare. Acum acolo zidul este spart și lucrează din greu străinii care se fac că fac cercetari geologice, scoțând zilnic cantități de aur numai de ei știute. Câtă mârsăvie din partea celor care le-au dat acces la bunurile neamului nostru ! Există o zicală care se potrivește bine aici : ,,nu avem noi topoare câte cozi de topor aveti voi”!
Avem 6.000 de tone de aur, adica 250 de miliarde de euro!
V-ati scos ! Bravo ! Daca se recupereaza si tezaurul de la rusi + datoria Germaniei imperiale si suta de lei dati de bunica-mea la Fondul Libertatea,se fac 500 de miliarde.De euro. Cumparati America,nu alta !
„Nu aştepta de la ei viziune. Zilnic sînt prinşi în rezolvarea unor chestiuni punctuale – unele dintre ele de ordin personal – şi sting incendii mărunte. Nu mai au timp pentru lucrurile mari, nu sînt oameni de stat. Nu ştiu şi nici măcar nu au timp să fie. Şi nici n-au timp să înveţe.“
Omul care îmi spunea toate aceste lucruri este un insider, care cunoaşte cît se poate de bine măruntaiele guvernării şi raporturile de forţe din şi dintre partidele aflate la guvernare.
Mi-au revenit în minte cuvintele acestea în ultimele zile, cînd scandalul Roşia Montană pare să bulverseze întreaga scenă politică. Aurul pare să le fi luat minţile tuturor, iar reflexul politicianului autohton este să încerce să tragă un mic profit din ceea ce se întîmplă. Să se poziţioneze, să fandeze, să aburească. Îl vedem pe Crin Antonescu preluînd rolul intransigentului, pe Traian Băsescu încercînd „să se extragă“, după ce ani de-a rîndul a fost un adevărat şef de PR pentru controversatul proiect minier. Îl vedem pe Victor Ponta prins în ambiguităţi, într-o încercare de a cîştiga timp, doar-doar situaţia se va detensiona de la sine. Şi totuşi, proiectul minier, eventualitatea măcinării a vreo patru munţi pentru o grămadă de aur pare să le fi întunecat tuturor judecăţile. Să o luăm cu calm, privind cifrele. Compania Roşia Montană Gold Corporation afirmă că, de pe urma exploatării, statul român ar putea obţine între 1,8 şi 2,1 miliarde de dolari. La acestea s-ar adăuga 880 de locuri de muncă directe în timpul exploatării şi 3600 de locuri de muncă în total (directe şi indirecte) pe perioada operării. Nu e puţin. Dar să mai privim şi către declaraţii ale oficialilor. Premierul Victor Ponta a anunţat că, în cazul renunţării la proiectul de minerit de la Roşia Montană, doar costurile statului pentru ecologizarea zonei şi păstrarea patrimoniului se ridică la 480-500 de milioane de euro, bani pe care statul nu îi are. Într-un raport oficial al RMGC, care tratează exact varianta nerealizării proiectului, se afirmă că nota de plată pentru ecologizare şi păstrarea patrimoniului ar fi de numai 23,2 milioane de euro. Dar să presupunem că cifra mare, de 500 de milioane de euro, ar fi cea reală. Deci, dacă am decide să păstrăm munţii la locul lor, atît ne-ar putea costa curăţirea zonei, pe care trebuie să ne-o asumăm noi, România. Trebuie spus însă că banii nu trebuie daţi toţi deodată, că lucrările se întind pe parcursul mai multor ani şi, da, se fac cu mînă de lucru locală. Deci, cu înfiinţarea, şi nu cu desfiinţarea de locuri de muncă.
Avem banii? Bineînţeles. Uniunea Europeană pune la dispoziţia României 4,5 miliarde de euro exact pentru Programul Operaţional Mediu, în perioada 2007 – 2013. La aceşti bani, statul român se obligă să mai pună de la el puţin peste 1 miliard de euro drept contribuţie naţională. Din toate aceste fonduri am cheltuit vreo 800-900 de milioane, pe restul am mai avea timp să-i cheltuim pînă în 2016. Şi oare nu ar fi de acord Bruxelles-ul să finanţeze depoluarea zonelor miniere din Apuseni? Evident că da, măcar pentru că riscurile poluării sînt transfrontaliere.
Da, dar aurul? De unde mai cîştigă statul român între 1,8 şi 2,2 miliarde de dolari? Vestea bună este că stăm pe grămezi uriaşe de aur, doar că nu le vedem. De la aderarea la Uniunea Europeană am atras ceva mai puţin de 4 miliarde de euro din fonduri de coeziune. Mai rămîn de luat 16 miliarde, plus că, pentru viitorul ciclu bugetar, avem de cheltuit aproape 40 de miliarde – fonduri de coeziune şi fonduri din cadrul Politicii Agricole Comune. Bine folosite, aceste sume colosale pot da ţării şansa de a ieşi din sărăcie, cu zonele ei miniere, cu zona rurală, cu oraşele monoindustriale cu tot.
Şi atunci, nu e ciudat că liderii politici se iau la trîntă pentru controversatul proiect minier, însă nu ne spun nimic despre cum vor scoate grămezile enorme de aur din trezoreria de la Bruxelles? Au ocupat ecranele televiziunilor şi au inundat Internetul cu duelurile lor pentru o miză, totuşi, atît de mică! Să ne mai amintim doar că principalele critici venite dinspre Comisia Europeană, în legătură cu Acordul de Parteneriat pentru Bugetul 2014 – 2020, se referă chiar la lipsa de viziune a guvernanţilor de la Bucureşti. Adică exact ceea ce a lipsit şi pînă acum, din moment ce rata de absorbţie este cum o vedem. Dar nu despre lipsa de viziune vorbea şi interlocutorul meu din sistem?
Şi mai e ceva: în timp ce dumneavoastră citiţi aceste rînduri, alt aur ni se scurge printre degete, fără ca măcar să ne dăm seama. Sînt miile şi miile de specialişti, oameni cu calificări înalte, care pleacă în fiecare zi din România. Doar numărul medicilor care au emigrat, de la aderarea României la Uniunea Europeană, se ridică la 20.000. Conform Colegiului Medicilor, pierderile înregistrate de România se cifrează la aproximativ 230 de milioane de euro, numai de pe urma pregătirii acestor specialişti.
Şi, în acest timp, bărbaţii noştri de stat se bat ca chiorii pentru vreo 2 miliarde de dolari! Ceva e în mare neregulă în povestea asta!
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro. LINK Boribum:America a cumparat pe cine trebuie in Romania.....iar cele 500 de miliarde vor merge aici: LINK
... Boribum:America a cumparat pe cine trebuie in Romania.....iar cele 500 de miliarde vor merge aici: LINK
Precis dacă, în loc să cităm documente, cităm bloguri băsiste ...
asa e, domnu' ALM. in loc sa citam bloguri "basiste", mai bine citam documentele prezentate de mihai gadea la antena 3. dati-mi voie sa cred ca sunteti membru de onoare al fan clubului antena 3. cine nu e cu noi, e.. basist. dialog: "- Antena 3 e aici? - Da! Antena 3 e aici, raspunde ALM." cele de mai sus reprezinta realitatea, asa cum o vad eu. scopul meu nu este sa jignesc pe cineva.
daca mi-ati multumit, inteleg ca am avut dreptate si ca sunteti mandru de apartenenta la fanclubul A3 totusi, poate o sa reusiti sa depasiti logica trunchiata a respectivului post. sper ca nu v-ati pregatit de parastasul lui gadea, badea si ciutacu. ei sunt morti doar profesional. cred totusi in invierea dumneavoastra morala.
Forums
