Am spus de foarte multe ori ca mintea mea nu mai poate vedea, prin „ochii mintii“, ceva bun ori un viitor cat de cat luminos dar uneori inca mai sper la un viitor macar noros cu doua-trei raze ce strabat plumbul cerului.
Sper sa nu ma bucur iarasi ca un copil inainte de craciun dar, pentru cine are rabdarea recomand o lectura aici: LINK -> Expunere de motive - achizitie TBT 8X8 Piranha 5 (.doc, 34 KB) si in special Anexa 3 - grafic livrare-plati primele 94 de TBT 8x8 Piranha 5 (.doc, 15 KB) . Cei care au lucrat la aceste documente greu s-au abtinut sa topaie in sus de bucurie. Desigur urmeaza pasul procedural legislativ de aprobare insa speram sa nu ne trezim iarasi in fata unui zid. Partea si mai buna, daca sitit sau nu, din cele 600 de 8x8-uri, facute 227 ne-am orientat spre aproape 100 de la MOWAG. In confuzia generala cei de la Rheinmetall erau mai sa isi ia jucariile si sa plece insa aparent restul pana la 227 va fi achizitionat de la Rheinmetall prin subsidiara lor loco din curtea ROMARM. Fara pretentii de expertiza mentionez ca cele doua tab-uri sunt similare insa Agilis-ul ofera un pic mai mult, fiind o platforma pretabila pentru mai multe optini inclusiv artilerie autopropulsata, daca va mai amintiti solicitarea de informatii din 2015 cu privire la un anumit tip de piese de artilerie. Inainte sa apara tot felul de experti de internet care ne explica cat de complicata este mantenata pentru echipament ce are conceptii si productie diferita sau cat de slab este un echipament in detrimentul altuia, cand tragem linie, trebuie sa ne amintim un lucru important: un gigant multinational specializat in industrie grea modernizeaza o fabrica romaneasca si da de lucru romanilor.
Ministrul Aprararii a confirma achizitia echipamentelor produse de Rheinmetall 227 vor fi achizitionate integral de la GD(a se citi americani) iar restul de 400 de la RM(a se citi nemti). Asadar din postarea anterioara imi asum gresala, nu vor fi 90 de la GD si restul de la RM. Sub aspect de comentariu: 1. Ma bucur enorm ca doi giganti ai industriei grele isi vor dezvolta capacitati in Romania.Enorm.Acest aspect insemna angrenarea unui numar ridicat de entitati economice in productie, aceste echipamente au nevoie de la cablaje la centuri de siguranta.Complexitatea fiind deosebita si furnizorii vor acoperi o gama foarte larga. 2. Am ramas uimit de prestatia ministrului, ce spre marea mea uimire in interviu nu a spus balarii. Terminologia corecta a fost de apreciat din punctul meu de vedere. In spate felicitari consilierului dansului, respectiv Gl. lt. Anastasof. Zicea un citat tradus aproximativ, nu trebuie sa fi tu neapart destept ci sa te inconjori cu oameni competenti si mai apoi sa ai intelepciunea din urma sa si sti cand sa ii asculti si cand nu.As avea o virgula totusi, putin cam fortata folosirea termenului "coleg" fata de un general cu 4 stele. Experineta mea de viata de pana acum asa cum a fost putina sau multa m-a invatat ca civilul fie el si ministru veci nu va fi "colegul" militarului. Pe final sa dea cel de sus sa nu fie afirmatile ministrului o lista catre Mos Craciun ci sa si vedem ceva obligatoriu palpabil in cel mai scurt timp. Pt cei care au rabdare, interviul complet:
Azi e Ziua cercetasului militar, umbrita de scandalul de la varful DGIA, scandal care arunca o nemeritata pata pe obrazul unei bresle altfel extrem de onorabila .
In sfarsit... treaba lor...! a celor implicati in scandalul asta adica!
Eu beau o bere in sanatatea tuturor celor care poarta cu mandrie si respect de sine roza pe umar si in suflet!
Sunt uimit de cele ce se intampla desi am crezut ca le-am vazut pe aproape toate in materie de relatie politic-armata. Daca vicierea intentionata a procesului de achizitie a corvetelor nu batut la ochi precum un tanc vopsit rosu in poligon, dupa evenimentul cu rachetele patriot consider actiunea de a intarzia achizitia echipamentelor patriot ca fiind de natura penala. Deja nu mai putem vorbi de optini politice aici trebuie sa se pronunte parchetul si mai apoi judecatorul.Nu indraznesc sa afirm cu subiect si predicat la ce set de infractiuni ma gandesc… In orice situatie “ei” nu intra sub jurisdictia instantelor militare si atunci am sa fac o referire la consecintele de natura contractual civila, vicierea procedurii aduce o data imposibilitatea achizitiei si mai apoi renegocierea contractului initial. Aprobarea guvernului sua este si ea limitata din punct de vedere a timpului in care se poate face achizitia astfel orice discutie va incepe de la 0 plus negocierea de pe o pozitie de slabiciune si neseriozitate aratata partenerului strategic. Aici este un triplu fault: diplomatic, strategic si autodefensiv.
Din umila mea experienta, "luptatorul" civil se rezuma la abilitatea de a da cu pumnul dupa voie ori nevoie, pe cand armata implica in primul rand disciplina de a actiona si reactiona in functie de conditii si obligatoriu pe baza unui ordin. Nu-i prea mult loc de pumn acolo eventual de o proportionalitate a armelor in uz. Parerea mea...
Partea asta de replica imi da ocazia sa expun cateva idei pe care le rumegam de ceva timp.
In toata lumea civilizata, psihologii militari cauta un anume profil psihologic, un om suficient de agresiv incat sa fie capabil sa ucida, caci pana la urma despre asta e armata, nu? dar care in egala masura sa-si poata tempera pornirea asta si sa poata functiona ca parte a unui colectiv.
Fiindca psihologia nu e o stiinta exacta, si sper ca nu va fi niciodata! se-ntampla Dragos Ciupercescu si tineri care fac pe ei in trapa avionului si refuza sa sara sau uita tot ce au invatat cand se trage in ei.
Cu cat ce urmeaza sa faca militarul respectiv e mai complex, FOS de exemplu, cu atat psihologii sunt mai atenti sa nu lase sa intre in bransa indivizi in afara marjei despre care vorbeam.
Suntem fiinte sociale, omul devine parte a grupului in care traieste si se pliaza pe asteptarile acestuia, ale colectivitatii din care face parte, vreau sa zic, dar un om nu e ca un aparat electric, il scoti din priza si inceteaza sa functioneze, si cand unui om ii e stimulata agresivitatea ani de zile si apoi ii ceri sa functioneze normal intr-o societate care descurajeaza agresivitatea si care nu intelege nimic din ce inseamna razboioul, nu te poti astepta ca asta sa se intample batand din palme, asadar
1. cine intra in sistem trebuie sa fie constient ca valorile lui se vor schimba
2. societatea are o responsabilitate fata de cainii astia care o pazesc
Mi se pare odios ca in 2017 am ajuns sa vorbim de suportul psihologic nesesar(obligatoriu) de care militarul trebuie sa beneficieze.Asistenta chiar post cariera militara ar trebui sa faca parte dintr-un pachet de baza de care orice militar sa beneficieze. In 2005 cine vorbea de astfel de chestiuni era trimis el insusi la o "verificare"...
Eu daca mai aud odata porcaria aia cu "testele psihlogice" cred ca apuc un papagal din asta de stirist de guler. De parca nu era destul ce s-a intamplat in ultima vreme, parca oamenii isi cauta cele mai propice momente sa fie imbecili. Caci mai mult decat imbecil acelui, hai sa-i zicem om ca asa zice constitutia, nu poti sa ii spui. Poate numai eu observ cum intr-o fraza de 100-150 de cuvinte se repeta termenul de militar de vreo 10-15 ori ( LINK - sau toti trebuie sa cititm cancan? aia care mai citim... sau nu-i voie sa public asta ). Revenind la cotidian ma uimeste cat de usor dupa actiunile unui dezaxat, fie ca vorbim de politie sau armata, se pune in discutie intreaga institutie. Intamplarea face ca dobitocul ala de si-a omorat concubina sa fie practicant cu state vechi al sportului national romanesc, traditionalo-familist, daca femeia spune ceva plezenste-o peste ochi. Hai sa vorbim un pic de educatie, practici tampite incurajate intr-un fel sau altul socialmente si mai apoi sa ajungem la armata, politie sau FBI ( LINK ) . Acum din stres post traumatic nu-l scoate. Da nu-i ce trebuie asistenta psihologica in armata, se stie de o lume intreaga, dar cum dracu sa pui problema chiar atat de inept? Ca dobitocul ala nu a cerut asistenta si i sa refuzat, nu a avut un coportament normal si ulterior a fost in teatrul de operatiuni si s-a intors cu sechele. Asta batea femei inainte sa puna piciorul in unitate... Si acum cu testarea psihologica, la MApn cel putin aproximativ ai 200 de itemi care indica daca o persoana este apta de serviciu militar si nu daca o persoana poate sau nu sa devina un criminal in 2 pana la 10 ani. Se pot identifica anumite aspecte ce tin de deviatii dar nu pot prevede vitorul si numerele la 6/49. Cat de prost sa fii sa crezi faptul ca acele teste identifica un viitor infractor? Pai asa dam la 18 ani la toata lumea testul, care pica ii bagam direct la beci, de ce sa mai asteptam si faptic sa omoare pe careva. Pe cuvantul meu daca nu este un asalt mediatic la tot ce poarta uniforma, ca-i albastra, kaki, negre sau mai stiu eu ce culori sunt. Si asta-i interesant ca asaltul nu este cu privire la Ion Xulescu, ce intamplator intre 3 violuri si-a gasit timpul sa fie si politist sau militar, ci asaltul este la institutie.Daca era medic era mai ok? Da vitanjor? Cand Basescu a intordus media ca amenintare la adresa sigurantei nationale, am zis ca are el ceva cu media ca nu-l sufla unde trebuie, ei uite ca batranul marinar le-a mai nimerit si el.
Înainte de a vorbi despre testările psihologice, jurnaliștii lui pește prăjit ar trebui să urmărească cel puțin o dată interviul cu Butoi Tudorel (link-ul pe care l-am pus pe topicul Politia). Poate pricep și ei într-un final că iarna nu-i ca vara.
Am mai scris de-a lungul timpului tot felul de opinii mai mult sau mai putin accide cu privire la modul de a promova cariera militara. Conculzionez simplu, sec si fara perspectiva de revizuire. Nu au priceput nimic domnii astia de la etaj. Da nimic-nimic. Daca peste gard, din Ungaria in US aceste parti ale vietii militare sunt intr-un tandem excelent cu mari companii de recrutare din lume adica tot aia care aduc oameni la Google, Mircosoft si Apple, la noi efectiv nu vrem sa ne despartim de astfel de abrodari: LINK Acum daca la autoevluarea SMAp s-a bautut putin fierul in materie de personal si mobilizare la nivel de Mapn in general atat legislatia cat si politica in materie de RU nu tine pasul cu piata muncii si nu vrea. Bravo ba! Asa se face recrutare.
Probabil se cunoaste deja doleanta Mapn de a cumpara 175 de camioane Iveco. Ne bucuram, era si cazul. Astazi am vazut un ROMAN, nou-nout in veredele inchis specific si am ramas un pic pe ganduri. Da, aspectul general era similar cu cel din 1980 insa la dotari parea ok. Soferul, pe care l-am asaltat, mi-a explicat scurt ca-i motor de MAN "pe el", "din ala cu euro 5" si ca se conduce "mai usor ca loganul". Ma gandesc la mai marii patrioti, aia de plang de grija romanilor pe la TV... chiar atat de scumpe sunt camionele de la Brasov incat poti lua doar cateva. Da sigur, prost sa fi sa nu pricepi ca aici este o placinta si trebuie la toata lumea o felie, mai mare mai mica in functie de... insa chiar doar doua faramituri sa dai la ai tai? Partea economica nu o mai comentez...
Lucian Davidescu - 20 August 2017 - Cine Cumpără Arme Fără Offset Este Trădător De Țară! Este ca și cum și-ar cumpăra bemveu doar ca să rămână apoi fără bani de benzină. „There are no known offset agreements proposed in connection with this potential sale”. Asta conține anunțul că SUA ne permit să le cumpărăm de 1,25 miliarde de dolari rachete sol-sol HIMARS, rând luat cu copy-paste de la Patriot. Polonia și România sunt acum țările europene cu cele mai mari bugete de înzestrare neangajate. Probabil undeva la 20 de miliarde de dolari în următorii 10 ani în cazul României și cel puțin la fel de mult pentru Polonia. Diferența de abordare este însă ca de la cer la pământ. Polonezii negociază offset-ul la sânge, ba chiar, atunci când nu le convin condițiile, se ridică de la masă și anulează negocierile. Românii spun că „ce atâta offset”, ca poate pică ceva (Adrian Țuțuianu, foto: incomod-media.ro), iar „negocierile” înseamnă cel mult o mână întinsă pe sub masă. Offsetul militar presupune ca, în cazul unei achiziții de armament, o parte din banii cheltuiți să se întoarcă în țara cumpărătoare, sub formă de investiții, subcontractări, transfer tehnologic etc. În România, legea prevede un offset de minimum 80%, dar nu a fost respectată la nici o achiziție importantă (mai recent, a fost inclusă chiar o derogare pentru înțelegerile încheiate între guverne – instituită sub guvernarea Ponta și dusă până la capăt de cabinetul Cioloș). Reperul este de 100% – dar nu sunt numărați banii efectiv plătiți ci mai degrabă impactul lor în economie, cu ajutorul unor multiplicatori. Ideea este ca la sfârșit cumpărătorul să vândă la rândul lui ceva în plus din propria ogradă, pentru a se echilibra. Totuși, offsetul nu este un moft economic ci este componentă fără-de-care-nu-se-poate a unei strategii de apărare de succes. Cel puțin la fel de importantă ca înzestrarea în sine! Dintre țările care țin o armată, există trei categorii mari: – Statele care își permit să producă propriul armament – cărora liniile de asamblare existente le permit ca la nevoie să tureze producția și să își mențină forța pe termen lung. În general, acestea sunt marile puteri. – Statele care importă toate armele de care au nevoie și care astfel sunt echipate cel mult pentru descurajare. De obicei, țări din „lumea a treia”, rămase acolo ca mentalitate chiar dacă au dat de bani mai mulți. Pentru ele contează doar prestigiul și paraîndărătul. S-a văzut asta în cazul Irak-ului, care cu „a patra forță militară a lumii” a rezistat doar o lună la „Furtuna în deșert”. – Statele care nu își permit să producă chiar tot, dar încearcă să dezvolte o capacitate de apărare sustenabilă. Pentru ce nu pot produce local, ele folosesc ca pârghie principală de negociere offset-ul militar. Iată cazurile pentru care este necesar offset-ul, în ordinea importanței: 1. Atunci când o armată cumpără echipament pe timp de pace, o face într-un număr limitat, potrivit bugetului. Totuși, dacă linia de asamblare este construită și rămâne în țara beneficiară, cu un grad de integrare a producției cât mai mare, atunci ea poate fi activată la nevoie pentru a înlocui și suplimenta echipamentul pierdut în luptă. Ar fi, să zicem, cazul ideal de offset. Dacă armata română va cumpăra elicoptere AH-1 Cobra produse la Brașov, este un exemplu de AȘA DA! 2. Piesele de schimb pot fi un coșmar pe timp de pace și o tragedie în vreme de război. Degeaba ai cele mai moderne avioane dacă îți lipsește chiar și una singură dintre piesele care se uzează frecvent și care trebuiă aduse de peste ocean. Fără mentenanță locală de nivel ridicat, orice echipament devine țintă inertă pentru inamic. 3. Producția unor echipamente avansate nu poate fi întotdeauna delocalizată integral. Dar este important ca măcar muniția să poată fi produsă local, dintr-un motiv similar: nu se cumpără prea multă pe timp de pace, oricum expiră – dar pe timp de război degeaba ai avioane și elicoptere dacă li s-au terminat rachetele. Aici nu prea există deocamdată exemple pozitive. 4. Uneori nu este posibil nici ca toată muniția să fie produsă local – sunt de exemplu rachete avansate ale căror detalii constructive nu pot fi divulgate și/sau pentru care delocalizarea este nefezabilă economic. Nu înseamnă însă că lucrurile trebuie să se oprească brusc. De exemplu, Patriot este un sistem antiaerian cu bătaie lungă, pe care România îl importă ca atare. Dar este nevoie și de sisteme cu rază medie și scurtă. Măcar pe ultimele – cele lansate de pe umăr – România le-ar putea produce în cantități nelimitate. Doar că îî lipsește tehnologia necesară. Una dintre componentele majore ale contractelor de offset, de obicei prima pe care isistă statele care își știu interesul, este transferul de tehnologie. 5. Investițiile în economie, fără legătură directă cu obiectul contractului, par irelevante pentru securitate dar de fapt sunt foarte relevante. În cazul în care nimic de la punctele 1-4 nu este posibil, atunci totul este plătit cash și, din punct de vedere financiar, se întâmplă un fenomen foarte sever. Sumele uriașe care ies din economie duc la adâncirea deficitului de cont curent și, posibil, la o corecție prin deprecierea cursului valutar. Când corecția se întâmplă, bugetul în lei deja întins la maxim al Apărării este dat peste cap de faptul că trebuie să importe în continuare, pe baza contractelor în vigoare sau pentru menetenanță, plătind în euro sau dolari mai scumpi. Moment în care va trebui tăiat ceva fie de la înzestrare, fie de la mentenanță – astfel că rămânem cu mormane de fiare inutilizabile. Și toate ăstea se întâmplă chiar și dacă, în condiții egale, echipamentele cumpărate fără offset sunt mai bune/ieftine decât cele care ar fi fost cumpărate cu offset. Contractul de offset are rolul să prevină situația asta. Vânzătorul se angajează să aducă investiții care să compenseze măcar parțial ieșirile de capital. Nu pierde mai nimic în felul ăsta, sunt investiții care probabil ar fi fost făcute oricum, dar poate în alte țări. Este însă nevoie de o negociere destul de complicată, multilaterală, între furnizorul de armament, statul din care provine și posibilii investitori cu care primii doi au relații economice respectiv politice. Experiența a demonstrat că se poate: Când au cumpărat 48 de F-16 (noi, nu gioarse reșapate!) în 2004, polonezii au obținut un offset-record de 170% din valoarea achiziției – 43 de proiecte de investiții, incluzând modernizarea unei rafinării și extinderea unei fabrici auto a General Motors. Fabrica auto fi un reper bun și pentru România. Vrea cineva să ne vândă avioane, elicoptere, rachete sau corvete – contracte de ordinul a 1-5 miliarde de dolari fiecare? Atunci să facă bine să aducă și câte o fabrică de mașini în România! Fie că o delocalizează din Vest pentru forță de muncă mai ieftină, fie că o aduce mai aproape din Rusia sau Turcia unde nu mai sunt perspective economice și diplomatice ca altă dată, fie că o face de la zero sedus de succesul Logan – treaba lui! Măcar cu atât dacă ne alegem, încă două-trei fabrici auto de talia celor din Pitești sau Craiova, în orașe industriale cu șomaj mare. Asta ar însemna câteva procente în plus la PIB și venituri la buget cât să acopere integral tot program de înzestrare a Armatei. Dacă se întâmplă așa, România investește în propria prosperitate și rămâne cu o armată credibilă. Dacă se întâmplă ca până acum, România toacă niște miliarde pe fiare vechi și pe paraîndărătul unora care la război vor da fuga să își încaseze pensia specială în Monte Carlo.
Întrebare serioasa, pusa serios : de ce toți militarii români căzuți în misiune , soldați, gradați și subofițeri sunt înaintați la gradul de sublocotenent post-mortem și nu la cel imediat următor celui deținut la momentul decesului ?
Întrebarea se adresa cuiva (oricui) e familiarizat si cu fabricarea legii militare, nu doar cu citirea și aplicarea ei. Am întrebat pe Fesbuc, pe un grup d-asta de militari, da' n-am avut noroc. Încerc și aici.
Cred că este pur şi simplu o logică inflaţionistă. Probabil că, undeva, cândva, în anii 90, la începutul misiunilor externe ale Ro Army, la primele casualties, luaţi de valul emoţiilor, ceva şefi cu putere de decizie au scris nişte rapoarte cu propuneri adresate ministrului şi ăla le-a aprobat, şi odată creat precedentul a fost greu de dat înapoi şi tot aşa. Totul pe fondul unui mai vechi dispreţ faţă de aceste grade şi faţă de statutul ofiţerului (de armată,"premianţii" aveau alt statut...), dispreţ manifestat prin aruncarea acestora fără discernământ în dreapta şi stânga, şi asta de prin anii 50 încoace. Aşa, la prima strigare, cam ăsta a fost mecanismul. Mindsetul. Apropo de mindset-ul bolşevic şi statutul ofiţerului, fascinante resorturile pentru care URSS nu a semnat Convenţia de la Geneva (nesemnare invocată ulterior de nazişti ca pretext pentru toate ororile).
Asa m-am gândit și eu. Dar ma gândeam și ca odată cu trecerea timpului, careva o fi avut ideea de a se apleca asupra problemei. Pentru ca este una.Si e mai grăitoare despre o anumita stare de fapt decât poate părea.
Forums
se-ntampla Dragos Ciupercescu si tineri care fac pe ei in trapa avionului si refuza sa sara sau uita tot ce au invatat cand se trage in ei.
