Armata este si ea bagata in jocul murdar al politicii chiar de comandantul ei suprem... Ma surprinde explicatia presedintelui suspendat legata de numarul de centre de votare legata de controlul voturilor in TO Nemaivorbind ca printre militarii din TO sunt si femei care, nu-i asa, probabil ca intra tot in categoria Ăştia-s militari - bărbaţi care-şi asumă votul şi voinţa... Vorba lui Tipătescu/Caragiale: Zoe! Zoe! Fii bărbată!
Dobriţoiu: Fac apel la preşedintele suspendat să nu implice Armata în campania electorală
Ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a afirmat că cele opt secţii de votare din Afganistan şi Balcanii de Vest au fost dimensionate în funcţie de necesităţi şi numărul mare de militari, menţionând că faţă de 2009, când au fost patru secţii, configuraţia dispunerii unităţilor militare este alta.
Dobriţoiu a transmis precizări referitoare la declaraţiile preşedintelui suspendat Traian Băsescu, care pune la îndoială buna-credinţă a organizării procesului electoral în unităţile militare dislocate în Afganistan.
„Cele opt secţii de votare din Afganistan şi Balcanii de Vest au fost dimensionate în funcţie de necesităţi şi numărul mare de militari dislocaţi în teatrele de operaţiuni. Spre deosebire de alegerile din 2009, când au fost organizate patru secţii de votare, configuraţia dispunerii unităţilor militare române în bazele de dislocare este alta, în conformitate cu necesităţile aliate, iar numărul batalioanelor de manevră a crescut. Mă surprinde că preşedintele Băsescu nu ştie că militarii sunt dispuşi diferit acum faţă de 2009, dar poate că aceasta se explică şi prin faptul că ignoră realităţile dificile ale unui spaţiu de operaţii insurgenţional", a declarat Dobriţoiu, citat de Mediafax.
Ministrul Apărării a adăugat că în ultimele două luni a fost înregistrat un număr crescut de atentate în Afganistan, iar tranzitarea unui număr mare de militari, în convoi, atrage atenţia într-un mediu atât de ostil şi comporta riscuri majore pentru siguranţa deplasării acestora, având în vedere că sunt dislocaţi în 16 locuri, în zona de sud a Afganistanului: „Securitatea militarilor români din Afganistan, şi din oricare alt teatru de operaţiuni, reprezintă prioritate zero pentru mine, ca ministru al Apărării, şi aşa ar trebui să fie si pentru un preşedinte, fie el şi suspendat. Ministerul Apărării Naţionale a întreprins, şi cu acest prilej, toate demersurile organizatorice pentru a asigura dreptul constituţional al cetăţenilor români în uniformă, care îşi riscă viaţa sub drapelul ţării pentru a-şi exercita dreptul de vot. Nu înţeleg de ce există o teamă şi o reticenţă pentru felul în care ar vota militarii din teatrele de operaţiuni la referendum, aşa cum nu înţeleg ostilitatea retoricii agresive la adresa liderilor Armatei Române. Nu noi am acordat grade pe criterii politice, ci, dimpotrivă, am stopat acest fenomen. Noua conducere a Ministerului Apărării Naţionale nu îşi permite să acorde grade cadou, aşa cum au făcut partenerii domniei sale de guvernare timp de doi ani, umilind practic spiritul de corp".
Corneliu Dobriţoiu a făcut „un apel stăruitor la preşedintele suspendat să nu implice Armata în campania electorală".
Preşedintele suspendat, Traian Băsescu, a declarat, vineri, că numărul secţiilor de votare din afara României trebuie să fie cel puţin egal cu cel de la scrutinul prezidenţial din 2009, el acuzând că Guvernul a redus la jumătate numărul acestora. El a dat ca exemplu Spania, unde, la aproape 1 milion de cetăţeni români, sunt nouă secţii de votare. De asemenea, în Afganistan există opt secţii de votare la 1.800 de militari români.
„Este ridicol şi înţeleg şi de ce au făcut acest lucru: au considerat că la fiecare pluton, la fiecare loc în care se află militari români trebuie să fie o urnă de votare, pentru că, dacă sunt doi militari, unu-i şef şi să poată să controleze şi să-l avanseze sau să nu îl avanseze pe şeful de la urne. Ei confundă Armata cu Armata de dinainte de '89. Ăştia-s militari - bărbaţi care-şi asumă votul şi voinţa", a spus preşedintele suspendat.
Restabilirea normalităţii în Forţele Terestre ale României
Scris de : Ion Petrescu 2012-07-18 14:22
Numirea generalului-locotenent Sorin Ioan, ca lider al Statului Major al Forţelor Terestre a surprins pe toţi cei care îl credeau trecut, de foştii guvernanţi, pe linie moartă. Aici nu este însă vorba de o simplă măsură reparatorie, la nivel personal, ci de una de restabilire a normalităţii, în categoria de forţe cu numărul cel mai mare de militari.
Restabilirea normalităţii în Forţele Terestre ale României opinie Numai sub Nicolae Ceauşescu au mai fost numiţi ofiţeri, cu grade mai mici, ca şefi peste subordonaţi, cu grade mai mari, în statele majore ale marilor unităţi din acea vreme. Şi nici acum problema nu este decât parţial rezolvată, pentru că mai sunt situaţii de acest gen, cunoscute, care, probabil, ar urma să fie soluţionate, cu tact, în perioada următoare.
Generalul-locotenent Sorin Ioan este proba unei tenacităţi aparte, a unui profesionalism bazat pe modestie şi spiritul de echipă, a unei sensibilităţi umane greu de ghicit, în spatele unui chip răbdător cu privirile semenilor săi. Un lucru mai puţin ştiut este faptul că, la cursurile şi colegiile urmate în străinătate, a făcut cu brio faţă, în condiţiile în care a învăţat limba engleză ca un autodidact.
Faptul că a trecut prin mai toate funcţiile posibile, de la cea de bază, la nivel pluton, până la postul de secund al şefului Statului Major General – liderul din acea vreme fiind un simplu marinar – nu ţine doar de palmaresul propriu, ci şi de capacitatea sa de a relaţiona, într-un mod aparte, cu camarazii lui. Bine cumpănit.
Cum un militar de carieră trece cel mai tare examen într-un teatru de operaţiuni militare, Sorin Ioan a comandat, în condiţii extrem de complexe, Detaşamentul tactic “Sfântul Gheorghe”, dislocat în Albania, ca parte a Forţei Multinaţionale ce acţiona acolo. Un areal unde generalii italieni s-au bazat pe forţa de acţiune a românilor, în situaţii dintre cele mai dure, despre care nu s-a scris, încă, nicio carte de referinţă.
Ulterior, cu epoleţii de general pe umeri – primiţi pe merit -, Ioan Sorin s-a deplasat în teatrul de operaţiuni militare din Afganistan, unde a organizat afluirea primului batalion român, numit, amical, de americani, “Scorpionii Roşii.” Preţuit de aliaţi, respectat de subordonaţi, este generalul care a creat Forţele Speciale Române şi a lansat sintagma de Forţă Expediţionară Românească. Reuşite care au atras invidii puerile şi marginalizări nedrepte, generate de personaje caricaturale, ce se simţeau atunci, temporar, pe caii mari ai puterii portocalii.
La vremea când îndeplinea funcţia de locţiitor al şefului Statului Major General, era singurul – din camera unde se adunau şefii de direcţii ai structurii menţionate -, ce avea o experienţă militară şi azi neegalată. A ştiut să rabde micimea umană a unor decidenţi deveniţi acum o tristă amintire şi şi-a văzut de misiunile primite. Îi domina, pe liliputanii vremii, prin statura impozantă, privirile reci şi calmul olimpian.
Numirea sa – primul act salutar al noului ministru al apărării – este una primită cu bucurie de toţi cei ce au suferit pe timpul violării ierarhiei militare de dame de consumaţie ale politichiei româneşti, introduse acolo conjunctural, de miniştri şantajabili, din prima clipă, cu asemenea persoane, puse pe căpătuială. Una multilaterală – funcţii, doctorate, vile preluate, prin proceduri măsluite, din patrimoniul armatei.
Generalul Sorin Ioan a devenit, după numire, chiar dacă nu şi-a propus asta, simbolul restabilirii ordinii în ierarhia militară. Şi locul său următor, firesc, este acela de şef al Statului Major General, nefiind vreun alt general care să aibă parcursul său profesional, experienţa şi reuşitele sale.
Sorin Ioan este şi vicepreşedinte al Asociaţiei George C. Marshall-România, una cu un potenţial ce poate fi restartat, într-o formulă nouă, din această toamnă. Numirea lui coincide şi cu promovarea generalului de brigadă Maricel Popa – un spirit aparte -, care a preluat comanda Direcţiei Audit Intern. Măcar el să reuşească eliminarea intervenţiei politicului şi a maşinaţiunilor rău-voitoare, în această structură cu conotaţii malefice, prin care au fost curmate, la ordin, destine militare.
De reţinut că asemenea numiri s-au făcut respectând normele în vigoare, fără pripeală, sau încălcarea vreunei exigenţe tacite a NATO. Aşa cum ar fi trebuit să se procedeze şi la nivelul naţional. Chiar dacă temperaturile înalte, din această vară, au dilatat nefiresc arena politică românească.
Era un act de reparatie necesar. Omul acesta, pe langa ca are o experienta in teatrele de operatii si un parcurs profesional precum putin altii au, este general cu 3 stele de 8 ani ! Nu ar fi fost deplasat, dupa parerea mea, sa fie pus direct in fruntea SMG. Iar cel care trebuia sa fie numit sef al SMFT este, dupa parerea mea, Mircea Savu, care, ca si Ghica, s-a aflat in jenanta situatie de a fi subordonatul unui om inferior in grad. Nu inteleg nici acum cum l-au scos 'din maneca' pe Ariton Ionita, simplu comandant de brigada de geniu, fara ca acesta sa fi trecut pe la comanda unei divizii sau in pozitii inalte in SMFT. Cred ca a sarit nu una, ci 2 sau chiar 3 trepte cand a fost numit acolo. Actuala functie i se potriveste mult mai bine gradului si experientei sale. Asa numitul principiu al 'functiei care doboara gradul' este o aberatie completa. Nu se regaseste in practica niciunui stat cu o armata care respecta ierarhiile reale. Iar principiul rotativei la sefia SMG intre cele 3 categorii de forte iar nu isi gaseste justificare. Are un grad ridicat de artificialitate si au fost fortate toate regulile ierarhiei. A fost capacitata fara niciun motiv real avansarea unui om mult prea tanar pentru o asemenea pozitie. Nici Fortele Aeriene si Fortele Navale nu detin un procent in economia fortelor noastre armate care sa faca de bun simt numirea unui aviator sau amiral in fruntea SMG. Ca loctiitor merge, dar nu ca sef. Nu e vorba aici de nicio lipsa de consideratie fata de generalii aviatori sau amirali si nu neg ca unii dintre ei ar putea fi calificati pentru functia de sef al SMG. Nu a fost, insa, cazul pana acum. Si oricum, asemenea situatii ar trebui sa fie mai degraba exceptii decat o regula.
Prin '96 Sorin Ioan retin ca era lt.-col., cand a trecut in SMTU (sper sa nu ma insel). Iar ca si colonei plini artileristii (si nu numai ei) erau full. Deci si la nivel de '96 functia batea gradul, nu numai inainte de '89. Stiu ca pe atunci el s-a ocupat de plecarea batalionului in Angola, prima misiune externa a MApN. Cat despre afirmatia despre grad si fumctie, cum ca nu se regaseste in practica niciunui stat cu o armata care respecta ierarhiile reale asa o fi, dar atat timp cat la noi gradul este urmare a vechimii si nu a selectiei naturale (a se citi misiuni TO, cursuri, stagii, competente etc.) sistemul se va perpetua. Tot militarul roman este cu urechile ciulite dupa indeplinirea stagiului minim in grad, atent la cursurile de cariera care apar, eventual daca se nimereste un 25 Octombrie, 1 Decembrie sau ziua armei la orizont, iar la indeplinirea stagiului complet intra in sevraj daca nu are functie pentru gradul urmator, prin educatie fiind convins ca i se cuvine. In alte armate (pe care le cunosc eu) problema avansarii in grad si functie este o problema de planificare a carierei, intri locotenent in armata si poti iesi capitan, no problem, daca vrei mai mult (pozitie si bani) atunci trebuie sa te si preocupi de cucerirea fiecarei redute, cot la cot cu ceilalti, indiferent de varsta.
Asta cam asa e, dar logica lui 'functia bate gradul' tot nu mi se pare sanatoasa. In niciun caz nu poate suplini experienta si selectia naturala ci, cred eu, contribuie la adancirea haosului. Stiu ca ma repet dar dau din nou exemplul promovarii absolut surprinzatoare a lui Ariton Ionita. Nu stiu nimic despre competentele sale profesionale si despre criteriile oculte au stat la baza promovarii unui comandant de brigada direct intr-un post de general cu 3 stele. Dupa mine asta nu e decat o dovada in plus ca sistemul este lamentabil. Macar Sorin Ioan are ceva experienta pe teatre de operatii si cursuri de specialitate, asa ca, macar din cat se vede la o lectura a CV-ului sau, avansarile de care a beneficiat se justifica.
Faptul ca in anii 90 mai erau valabile lucruri de dinainte de 89 parca nu ma surprinde. Insa macar la nivelul conducerii superioare, din cate am vazut in anii 2000, parca incepusera sa dispara situatii de genul asta sau cel putin asa mi s-a parut. Oricum, povestea asta este un detaliu, o picatura in marea de probleme care greveaza sistemul. Despre generalul Stefan Danila nu mai vorbesc pentru ca in cazul lui decizia politica a fost cat de poate de explicita.
Mda,e un concept tare interesant asta cu functia care bate (sau doboara ) gradul.
Citind pe ici-colo despre tot soiul de avansari de persoane (în rezerva ?) ma gândesc foarte serios ca pe baza celor scrise în doi ani pe aici ,sa cer administratorilor forumului sa-mi trimita (în mesaj privat,eventual) titlul de doctor si gradul de general (daca niste neni si tanti pot fi colonei,acolo,apoi general e chiar de bun-simt).
Si uite-asa am rezolvat si problema carierei,sa moara camarajii mei de ciuda : general (onorific,desigur) Boribum,doctor în..Geniu. Sau ingenuu..cum se poate scrie pe diploma.
P.S Raportez ca nu voi cere nicodata pensie ...o sa vin cu a mea,de la mine de-acasa,când o fi sa fie cazul.
Oprea da ceva explicatii cu privire la gradele (ca ofiteri in rezerva) acordate cu darnicie unor persoane care nu au nimic in comun cu armata. Am ramas interzis (cum se zice ) de logica explicatiilor date de fostul ministru, si fost ofiter pe deasupra, ca sa nu mai zic doctor in stiinte juridice si conducator de doctorat sau sef de partid. La asa elita, asa tara, nu ma mai mira starea in care am ajuns daca asa gandeste un stalp al vietii politice.
Generalul Oprea lămureşte misterul avansării "colonelului Turcescu"
După câteva săptămâni de tăcere, motivate de faptul că fostul ministru al Apărării, Gabriel Oprea a fost plecat din ţară, iată că Evenimentul zilei a obţinut o explicaţie cu privire la avansările în grad militar a unor nume sonore din viaţa publică românească. Într-o declarație trimisă la redacţie, generalul Oprea explică de ce a ajuns Robert Turcescu colonel, ca de altfel şi alte personalităţi publice. (sublinierile şi subtitlurile aparţin redacţiei)
În spiritul şi litera legii
Începând cu anul 1990 şi sub toate guvernele de până acum au fost avansaţi în rezervă aproximativ 20.000 de cetăţeni români, numărul mediu de avansări fiind de câteva sute pe an. Această realitate este consecinţa firească a prerogativelor legale, a rolului instituţional şi al specificului Armatei în societatea românească.
Întrucât stagiul militar nu mai este de multă vreme obligatoriu, gradul care se acordă în rezervă este, potrivit legii, o corelaţie între studii şi vârstă, fără a fi condiţionat de existenţa unei pregătiri militare anterioare.
Printre cei avansaţi în grad în ultimii 22 de ani se regăsesc oameni din administraţia publică, demnitari, primminiştri, miniştri, secretari de stat, senatori şi deputaţi, oameni din diverse domenii profesionale şi personalităţi ale vieţii publice.
Gradele în rezervă s-au acordat atât celor din afara politicii, cât şi celor care au activat în cadrul partidelor, criteriile de acordare, în schimb, nu sunt politice.Printre cei care au primit grade în rezervă se numără oameni din toate formaţiunile, care au urmat cursuri în instituţiile de învăţământ militare, au activat ca profesori asociaţi în aceste instituţii şi chiar au predat cursuri de specialitate.
Trebuie spus foarte clar faptul că avansările în rezervă sunt onorifice şi nu aduc niciun fel de beneficiu material sau de altă natură celor care le deţin.
În perioada 2010 – 2011, perioadă de criză, am considerat că instituţiile trebuie să aibă o colaborare foarte bună şi foarte consistentă. Ca un om care a activat multă vreme în administraţia publică, atât ca prefect al Capitalei cât şi ca ministru delegat pentru administraţia publică, am înţeles de la bun început rolul cooperării instituţionale şi am imprimat această viziune la nivelul ministerului.
Am constatat cu toţii că sunt primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene care au colaborat foarte bine cu unităţile militare din localităţile şi judeţele lor. Pot aminti ca exemple intervenţiile de la inundaţii şi de la deszăpezire, al căror succes a fost asigurat de eforturile militarilor şi de sprijiniul autorităţilor locale.
Toţi miniştrii apărării au acordat grade în rezervă şi, desigur, toţi au făcut-o legal, în condiţii şi în contexte similare cu cele pe care le-am prezentat. În ceea ce priveşte avansările în rezervă din ultimii ani, acestea respectă integral legea şi practica consfinţită deja în ultimii 22 de ani în instituţia militară.
Kovesi şi Turcescu, avansări justificate
Vreau totuşi să detaliez două exemple care au fost intens invocate în spaţiul public în ultima vreme: cel al doamnei procuror general Laura Codruţa Kovesi şi al jurnalistul Robert Turcescu.
Pentru că nu toţi oamenii ştiu acest lucru, trebuie precizat că Ministerul Apărării are şi ceea ce se cheamă justiţie militară şi magistraţi militari. Magistraţii militari fac parte din Armată şi sunt, din punct de vedere administrativ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. În schimb, ei sunt coordonaţi pe linie profesională de Ministerul de Justiţie şi de Ministerul Public.
Este aşadar o situaţie evidentă de colaborare instituţională concretă şi directă. Faptul că această relaţie a funcţionat foarte bine şi că, prin specificul armei de justiţie militară, doamna Laura Codruţa Kovesi s-a dovedit a fi un partener permanent şi de încredere al Armatei sunt motivele care au stat la baza deciziilor în ceea ce o priveşte, la fel ca şi în cazul altor magistraţi.
În cazul jurnalistului Robert Turcescu, vorbim despre un om care a avut o implicare consistentă pe zona de învăţământ militar, care a promovat obiectiv Armata în spaţiul public şi care a prezentat eforturile şi meritele militarilor. Robert Turcescu a absolvit Colegiul Naţional de Apărare, iar ulterior a predat cursuri, ca profesor invitat în cadrul acestei instituţii. Domnia sa nu a fost remunerat şi nu a primit niciun beneficiu material ca urmare a eforturilor pe care le-a făcut. Armata a fost onorată de acest sprijin şi era normal să acţioneze în consecinţă.
Bineînţeles, consider că orice cetăţean care primeşte un grad onorific, o medialie sau o distincţie trebuie să fie şi el de acord. Probabil că a existat o deficienţă de comunicare în legătură cu avansarea lor în rezervă, iar aceste persoane nu au fost probabil informate despre avansare, conform procedurii, pentru că au dreptul să fie de acord sau nu. Însă am văzut presiunea mediatică la care au fost expuse câteva dintre personalităţile publice care au primit avansări onorifice şi înţeleg într-o mare măsură faptul că au ales să se apere după cum au considerat de cuviinţă.
De exemplu, am auzit un deputat de Bistriţa care a spus că a primit gradul în rezervă cadou şi că nu i-a folosit la nimic. E drept că avansarea în rezervă nu i-a adus niciun beneficiu. Însă îmi amintesc exact contextul în care l-a primit. A fost vorba despre repatrierea trupurilor a doi militari care au căzut pe câmpul de luptă din Afganistan şi care au fost aduşi acasă, la Bistriţa. La acel moment, atât primarul, prefectul şi preşedintele consiliului judeţean, cât şi parlamentari de Bistriţa, inclusiv cel despre care vorbim, au fost alături de Armată, de militari şi au promis sprijin familiilor celor care şi-au dat viaţa în teatrul de operaţii, luptând pentu pace. Prin participarea lor la acest moment greu alături de Armată şi alături de familiile eroilor şi prin implicarea lor în activităţile organizate, au dat onoare Armatei şi Armata la rândul său le-a dat onoare.
Când am preluat acest portofoliu, Armata avea 50% încredere publică, iar la finalul mandatului meu a ajuns să se bucure de încrederea a aproape 80% dintre români. Poate că nu este cel mai important indicator, dar cu siguranţă este un reper onorant al unui mandat dificil, pe care mi l-am asumat într-o perioadă grea.
Intr-adevar sunt niste explicatii jenante. Dacă Oprea nu a gasit explicatii mai consistente din punct de vedere al legitimităţii se relevă faptul ca simbolurile militare au ajuns sa fie elemente de troc şi fală pentru persoane care nu aveau niciun drept sa le posede. Şi astfel, noi, cei care am muncit pentru fiecare grad in parte ne simţim dezonorati si indureraţi in acelasi timp! Ruşine celor care au practicat astfel de fărădelegi!
Sa-i transmita careva tipului care i-a sugerat explicatiile astea domnului general-maresal-ministru-si-ce-o-mai-fi domnul Oprea...ca gradul de colonel onorific nu exista nici în Babuinia.
Fruntas onorific,caporal onorific...astea exista si la altii,si sunt generali activi care au comandat coalitii internationale ce se mândresc cu gradul onorific de soldat de 1°cl. acordat de altii. Pentru a recompensa merite ale unor civili exista decoratii si medalii (si sunt o gramada si în România). Dar sa acorzi un grad de ofiter (si superior,pe deasupra) ca recompensa pentru niste merite finalmente nu iesite din comun,te descalifica pe tine,general cu paispe stele,si armata a carei uniforma o porti. Care este !
M-am mai gândit : nu mai vreau general,ci maresal plenipotentiar suprem special. Cu frisca si mult cacao. Merci.
Deci s-au facut avansari in rezerva pentru primari , prefecti , presedinti de consilii judetene , datorita unei bune coordonari la intervenţiile de la inundaţii şi de la deszăpezire. ''Bineînţeles, consider că orice cetăţean care primeşte un grad onorific, o medialie sau o distincţie trebuie să fie şi el de acord.'' (Oprea) . Deci toate capeteniile astea au fost de acord cu primirea unui grad militar superior pentru ca au adorat sa se joace cu apa si castelele de nisip. Daca au adorat activitatile de interventie si au adorat o viata intreaga tresele militare , de ce nu s-au facut pompieri ? Daca se implica sa fie alaturi de momentele grele prin care trece Armata , daca ii pasioneaza interventiile situatiilor de urgenta , sau le place sa citeasca in fata presei raportul de activitate a Politiei Locale doar pentru a beneficia de un grad pe umar alaturi de noua uniforma , eu zic sa se lase de meseria asta in onoarea militarilor ce au muncit din greu . Daca e asa cum se zice , si anume ca aceste avansari nu le aduc nici un beneficiu material , eu zic sa faca in continuare ce au facut si pana acum , dar numai sub un contract de voluntariat. Asa , vor avea reduceri la impozit pe averile stranse de-a lungul vietii.
''Întrucât stagiul militar nu mai este de multă vreme obligatoriu, gradul care se acordă în rezervă este, potrivit legii, o corelaţie între studii şi vârstă, fără a fi condiţionat de existenţa unei pregătiri militare anterioare.''(Oprea) . Sa ne fereasca Cel de Sus de o mobilizare in care vom ajunge sa murim datorita unui ordin primit de la un colonel civil.
Întrebare : ce tot îi dau unii zor cu încrederea într-o institutie ? Daca gradul de încredere e de 10 % sau 800 % cu ce schimba asta lucrurile,altfel decât la nivelul relatiilor publice al institutiei respective ? Daca încrederea în Armata e de 100 % asta ce înseamna ? Ca Armata poate sa plece în vacanta ? Si daca e de 1 % asta ce înseamna ca trebuie sa faca Armata ?
Singura care ar conta la chestia asta cu încrederea ar putea fi Jusitia,caci daca oamenii nu au încredere în sistemul juridic multe lucruri o pot lua pe aratura. Dar încredere în Armata,în Pompieri,în NASA..chiar nu înteleg. Si daca n-ai încredere,ce ? Nu te mai duci la razboi ? Stai si te uiti cum îti arde casa si nu chemi pompierii...ca n-ai încredere? Cea mai frumoasa mi se pare aia cu încrederea în biserica. Încredere...ca ce ? E un fel de a recunoaste ca oamenii sunt prosti,si de a le-o spune în fata. Prosti fiind însa,ei nu se prind : sa cresti încrederea într-o institutie (ca sef sau decident) tine de multe chestii "de imagine" si de muuuult mai putine lucruri ce privesc institutia respectiva în sine însasi.
Schwarzkopf -caporal,Printul de Monaco -caporal, Forray -1°cl, maresalul Juin -caporal sef,urmeaza McChrystal peste doua luni...sunt mai multi.
Daca tot e off,uite un exemplu de ce a facut o doamna primar care a devenit 1cl de onoare la noi : - localitatea ei fiind proprietara a unui maaaare teren în Sudul Frantei,l-a donat Legiunii pentru a face un cimitir militar. - a platit din buzunarul ei taxele uriase catre stat la donatia terenului respectiv. - vreme de 10 ani,în fiecare an,a facut un cadou personal fiecarui invalid al Legiunii Straine - a organizat zeci de concerte si expozitii ale muzicienilor si pictorilor legionari - a înfiintat o linie de autobuz gratuita care face naveta între Institutia Invalizilor si oras.
Asa ca asta cu Turcescu care a vorbit armata de bine în emisiunile lui TV sau nu stiu ce primar care a înlesnit o înmormântare a unui soldat...sa-i faci colonei,demonetizeaza tare mult gradul în sine. Oricum,sunt ferm convins ca nici macar cel care i-a facut pe aia ofiteri superiori nu are constiinta si reprezentarea reala a ierarhiei militare. Si oricât ar muri caporalii si plutonierii si ar transpira locotenentii si maiorii si coloneii (aia adevarati),o flegma d-asta (grade din burta) e greu de înghitit. Pentru cine mai are vreme de sentimente,desigur... .
Nu am gasit alt thread pentru subiectul asta, asa ca postez aici... Capitanul Mihai Lupoi a ajuns dintr-un ofiter anonim un VIP printr-o ironie a sortii. In decembrie '89 era un obscur capitan la Directia Constructii si Domenii Militare (sau cum se numea pe atunci, nu mai retin). Era conductor arhitect, adica avea Arhitectura de 3 ani, nu era arhitect. Zice-se ca a avut oarece incurcaturi la serviciu cu un stat de plata semnat dar neplatiti oamenii, s-a descoperit chestia asta si in spiritul vremii a fost pus sa dea banii inapoi si i s-a dat un timp sa-si gaseasca o alta unitate unde sa se mute, altfel il pastea inchisoarea. Cert este ca a fost si pe la mine la unitate in perioada aia, sa caute o functie libera. Deci in decembrie '89 el era foaieverdist, era pus pe liber, fapt pentru care nu a fost chemat in unitate cu Radu cel Frumos, ca oricare militar activ. Daca eu nu ma duceam la alarma eram dat dezertor, el nu a fost... Tupeist cat cuprinde, s-a bagat in fata la TV, ba chiar facea apel la armata el, un borfas marunt. Luat de val si avand in vedere uniforma pe care o purta a fost bagat in seama de mai marii vremii, ajungand in acest fel in capul mesei, o perioada chiar ceva ministru. Dupa care si-a revenit si a trecut la ce stia el sa faca, sa fenteze - s-a dat tinta unui atentat, a fugit in Elvetia, s-a intors cand si-a dat seama ca pe acolo nu sunt caini cu covrigi in coada, a incercat sa se lipeasca de mai multe partide, ajungand in final la PNL. Mai mereu afisa o moaca de intelectual, de om care stie multe, dar a fi pe langa oamenii vremii nu inseamna ca aura lor se ia precum gripa. Ma rog, si-a depasit conditia de ofiter bugetar, s-a invartit printr-o lume unde a ajuns accidental, a facut si o oarece avere, dar aţa i-a fost prea scurta, s-a terminat... Dar, nu-i asa? Despre morti numai de bine, RIP...
Fostul senator suferea de multa vreme de cancer. Dupa mai multe operatii in tara si in strainatate el s-a stins din viata la varsta de 59 de ani, scrie pesurse.ro.
Potrivit familiei inmormantarea va avea loc marti Cimitirul Ghencea Militar.
A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale și ministru al turismului între 2 ianuarie și 7 februarie 1990, în primul guvern postrevoluționar. A demisionat din funcția de ministru. A fost ales în Senatul României în legislatura 2000-2004 și 2004-2008, în județul Dolj pe listele partidului PRM. Din luna mai 2005 s-a afiliat PNL. A fost Vicepreședinte al adunării generale NATO. S-a nascut in Piatra Neamt pe 10 iunie 1953. A terminat Facultatea de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti.
În 22 decembrie 1989, în timpul revoluției, având gradul de căpitan în armată, a apărut la televiziunea română anunțând că armata este alături de popor.
Forums
Nemaivorbind ca printre militarii din TO sunt si femei care, nu-i asa, probabil ca intra tot in categoria Ăştia-s militari - bărbaţi care-şi asumă votul şi voinţa... Vorba lui Tipătescu/Caragiale: Zoe! Zoe! Fii bărbată! 
) gradul. 
) de logica explicatiilor date de fostul ministru, si fost ofiter pe deasupra, ca sa nu mai zic doctor in stiinte juridice si conducator de doctorat sau sef de partid. La asa elita, asa tara, nu ma mai mira starea in care am ajuns daca asa gandeste un stalp al vietii politice. 
