Sondaj în Marea Britanie: Populaţia vrea ieşirea din UE
Aproape jumătate dintre britanici au spus că ar vota pentru ieşirea ţării din Uniunea Europeană (UE) în cazul unul eventual subiect pe această temă.
Peste 49% dintre britanicii care au răspuns la sondajul institutului YouGov, au declarat că ar opta pentru ieşirea ţării din UE, 28% s-au arătat pentru rămânerea în blocul comunitar, iar 17% sunt indecişi. Un sondaj similar a fost realizat şi în Germania, acesta arătând că 57% dintre cei intervievaţi sunt favorabili rămânerii în UE, 25% s-ar pronunţa pentru părăsirea Uniunii, iar 9% se declară nedecişi. În Franţa doar 43% dintre cei care au răspuns la sondaj sunt pentru rămânerea în UE, 32% împotrivă şi 10% indecişi.
Potrivit Agerpres, în ceea ce priveşte perspectivele europene, locuitorii tuturor celor trei ţări sunt în majoritate pesimişti: francezii în proporţie de 66%, britanicii de 65%, germanii de 54%. Datele acestor sondaje sunt incluse în cel mai recent barometru EuroTrack, realizat de YouGov în Marea Britanie, Germania, Franţa, Danemarca, Suedia, Finlanda şi Norvegia, în perioada 19-28 octombrie.
Germania se apropie de acceptarea rolului militar . După lupte seculare care au durat 67 de ani, politicieniii germani și opinia publică admit că Germania ar trebui să fie un jucător politico-militar pe scena europeană și est-asiatică.
"Germania trebuie „să-şi accentueze leadershipul" şi „să participe intens" la forţele armate europene şi, dacă este necesar „să meargă în frunte". Germania, al treilea cel mai mare exportator mondial de arme, depăşită doar de SUA şi de Rusia, exportă nu numai în NATO şi în membrii aliaţi ca Israel, dar şi în Orientul Mijlociu sau în ţări din Uniunea Africană şi din vestul Africii".
Ma gandesc si eu ca doresc parasirea UE.Nici cel mai brav economist nu poate sa explice in detaliu de ce englezul si germanul trebuie sa-i dea bani grecului pentru ca el nu are abilitatea de a se administra catusi de putin decent. Militar, Germania a revenit la o parte din vechile obiceiuri: O campanie din 2008 pentru reintroducera sistemului de decoratii pentru Armata:
Eu unul , nu am dorit niciodata ca Romania sa faca parte din U.E. Dar daca poporul a decis , acum tre' sa trag si eu din greu pentru ideile altora; nu ca as fi putut sa schimb lumea cu ideile mele. Dar daca am consumat in acea vreme apa rece avand dintii stricati , acum simtim durerea. Si ne-am imbatatat cu acea apa rece , dorindu-ne si astazi o tara ca afara. Dar mai astept
pana la urma unde e problema? in conditiile in care noi nu respectam niste criterii stabilite pre si post aderare, nu-mi pun problema cum ar fi aratat romania daca nu am fi avut un aparat de control din afara. probabil eram o albanie mai mare iar cei ca @Radu89 in loc sa bea apa rece, ar fi baut-o murdara.
Problema (cu toate ca nu e problema) e ca noi consideram ca ni se cuvin o multime de chestii,care în fapt se obtin (prin munca,prin razboi,prin hotie,etc. dar se obtin). Si imediat ce nu ni se da ceva,o luam de la Burebista încoace... . Contrar credintei generale ca totul e sa vrei,este esential sa si poti. În viata,reclama aia de la Adidas Torsion de demult ("I want,I can") nu face mare lucru.
Domn,~40 de ani.Ocupatia:boss la o firma de IT&comunicatii( a lui).Profit anual:cam cate fire de par avem toti cei care scriem pe pagina asta,incluzand si firele de par din barba.Inceputuri:un oarecare.Stil de viata initial: in apartament la bloc,2 camere,totul in chirie;al lui il vanduse ca sa aiba capital de start.Stil de viata actual:destul de sportiv.
Morala:daca vrei musai poti.Asa mai sunt unii care au ajuns ofiteri prin armate straineze,plecand de la nimic.Cata vreme ai un cap pe umeri si nu esti grav bolnav,poti.
Nadgob,poti pune problema si altfel.UE ii sponsorizeaza mai mult sau mai putin direct pe astia care ne rup si pe fata si pe dos.Eurocratii au nevoie de voturi si nu-i doare capul de unde vin.Ieftine sa fie,adica sa vina de la unii care nu zbiara prea tare cum sunt cehii sau polonezii.Fara UE era rau acum 10 ani.Dar iesea Bobalna.Oricum va iesi,dar stai sa le se termine nemtilor creditul,ca nici macar aia n-au ramas pe banii lor.
Ma gandesc si eu ca doresc parasirea UE.Nici cel mai brav economist nu poate sa explice in detaliu de ce englezul si germanul trebuie sa-i dea bani grecului pentru ca el nu are abilitatea de a se administra catusi de putin decent.
Hehehe, nu numai ca-i dau grecului bani, ba ii mai si sterg zdravan din datorii. Iar grecul le-o trage iar si iar...
Punctul cheie este alegerea reprezentantilor prin vot direct,online.Sa vedem daca se creeaza un precedent.Nu cred ca or sa faca nici 2 lire vechi,acuma la prima strigare,dar se poate sa faca mai mult decat restul,care sunt niste nulitati,ca ai nostri.
Cum a ajuns comediantul Beppe Grillo sa imparta cartile puterii in politica italiana? Politologul Fabrizio Tassinari explica de ce italienii i-au votat pe populisti
“Populistii au castigat si asta este o veste proasta pentru Uniunea Europeana si Italia”, afirma analistul italian Fabrizio Tassinari intr-un interviu pentru HotNews.
Multi dintre observatorii vietii politice italiene sunt inca socati de rezultatele alegerilor de zilele trecute care i-au scos drept mari castigatori pe Silvio Berlusconi si comediantul Beppe Grillo. Partidul lui Grillo, lansat pe un blog in urma cu trei ani, a obtinut 25% dintre voturi. De ce au votat asa italienii?
V.Mixich: S-a reintors Silvio Berlusconi din morti dupa aceste alegeri?
Fabrizio Tassinari: Da. S-a intors din morti, dar ar trebuie sa ne intrebam daca a fost vreodata mort. In noiembrie 2011 a fost indepartat de la putere si i-a facut loc lui Mario Monti. Dar mai degraba s-a retras voluntar de pe scena politica si apoi a ales sa revina. Astfel ca, dintr-o anumita perspectiva, a obtinut un rezultat electoral uimitor. Asta desi partidul sau nu a obtinut mai mult de 25%, ceea ce e mult mai putin decat ce a obtinut in alte alegeri. Dar daca nu ar fi fost el, partidul sau nu ar fi scos mai mult 10-15%. In situatia actuala, Berlusconi este fie cel care are puterea de “a unge regele”, fie cel care poate bloca pe oricine altcineva. Si acesta e un rezultat uimitor pentru el.
"BEPPE GRILLO FOLOSESTE UN LIMBAJ VIOLENT, INSPAIMANTATOR PENTRU MINE"
V.M.: Cum va explicati ca in ciuda tuturor scandalurilor sexuale in care a fost implicat a reusit sa-si conserve baza electorala?
Fabrizio Tassinari: Face campanie electorala formidabil. E un amestec de show, farmec si promisiuni foarte populiste. Mario Monti a fost foarte urat pentru introducerea taxei pe proprietate. Berlusconi nu doar a promis ca o va elimina, dar a promis chiar si ca va returna cetatenilor banii din acea taxa. Astfel de masuri, care sunt practic la granita mitei electorale, au fost decisive pentru a convinge o parte din electorat, in special votantii
Peste 70% dintre italieni cred ca partidele politice si Parlamentul sunt „corupte sau extrem de corupte”.
Transparency International batrani. Dar, probabil va dati seama, foarte multi dintre noi suntem socati acum, astfel ca nu va pot da o explicatie stiintifica in privinta votului pro-Berlusconi.
V.M.: In Lombardia exista o miscare catolica puternica, Comunione e Liberazione, apropiata chiar de cardinalul Scola, unul dintre favoritii la scaunul pontifical, care l-a sustinut pe Berlusconi. Au votat acesti catolici lombarzi pentru Berlusconi? Si de ce au facut-o, in ciuda moralitatii indoielnice a lui Berlusconi?
Fabrizio Tassinari: Ca sa fiu sincer nu am inteles niciodata de ce un lobby catolic atat de puternic il sustine pe Berlusconi. In termeni pragmatici cred ca argumentele morale sunt depasite de cele economice. Exista un numar de astfel de argumente care ii conving pe lobbistii catolici sa voteze pentru Berlusconi, care a luat mult din ceea ce apartinea crestin-democratilor. Desigur reputatia lui a fost patata de aceste scandaluri si criticile inaltilor prelati catolici au devenit din ce in ce mai fatise. Dar asta este intr-un fel umbrit de argumente economice.
V.M.: Care au fost performantele secesionistilor din Liga Nord?
Fabrizio Tassinari: Liga Nord a obtinut rezultate destul de proaste. Ei aveau o sustinere foarte puternica in nord, in Lombardia, Piemont, Venetto. De data asta au platit scump pentru alianta lor cu Berlusconi. Am putut vedea lideri din Liga Nord avand probleme sa explice la TV de ce s-au aliat cu Berlusconi. Au fost afectati si de scandalurile de coruptie de anul trecut.
V.M.: Miscarea lui Beppe Grillo a fost pornita online in urma cu doar trei ani si nu are niciun plan concret de guvernare. Cu toate acestea a fost votata de unul din patru italieni. De ce atat de multi? Pare incredibil: 25% dintre italieni au votat pentru un comediant.
Fabrizio Tassinari: E inca prea devreme pentru o analiza, dar as putea indica doi factori care au determinat succesul lui Beppe Grillo. Primul e mesajul. Ar fi putin sa spunem ca e populist. Felul in care exprima furia si
Fabrizio Tassinari este cercetator la German Marshall Fund pe teme de democratie si economie politica europeana. Publica regulat in The Economist, Financial Times, Le Figaro si este comentator invitat la CNN. A obtinut un doctorat in stiinte politice la Universitatea din Copenhaga si a publicat cartea “De ce se teme Europa de vecinii ei” in 2009 la editura Praeger.
carte de vizita fustrarea este mai mult decat populism. As spune ca foloseste mai degraba un limbaj violent, inspaimantator pentru mine. De-a lungul campaniei a repetat ca toti oponentii lui sunt morti sau ar trebui sa fie morti. Desigur poti spune ca e un comediant, ca acesta este stilul lui, un soi de umor, dar sunt sigur ca e o acoperire convenabila pentru a crede ca omul nu vorbeste serios.
Dar intr-o tara ca Italia, unde in ultimii 10 ani cei doi oameni care au facut reforme au fost amandoi ucisi de extremisti, sa folosesti un astfel de limbaj e un lucru foarte foarte periculos. Cred ca o buna parte din atractia lui Beppe Grillo vine din faptul ca omul pur si simplu urla pana ce il asculti. Foloseste orice truc pentru a se face auzit.
Al doilea motiv ar fi faptul ca a avansat un set de politici in domenii specifice, precum Internetul, mediul, transporturile. Nu are o ideologie, nu are politici in sensul inalt al cuvantului, nu putem spune pe ce convingeri se bazeaza politicile sale in zona dreptatii sociale sau a proprietatii private. Grillo are un set de politici cu care nimeni nu poate fi in dezacord. Cine poate sa nu fie de acord cu faptul ca Italia, Romania sau Franta nu ar avea nevoie de o banda si mai larga de Internet? Sau cu faptul ca Italia nu ar trebui sa fie o economie verde? Unul dintre lucrurile pe care Grillo le spune adesea este ca modelul sau pentru Italia e Danemarca. E amuzant: cine ar putea sa nu fie de acord ca Italia sau Romania sa nu semene mai mult cu Danemarca? Dar acum cand a castigat voturi multe vom vedea ce poate face si in practica.
"NU STIM DELOC CARE SUNT CONVINGERILE PARLAMENTARILOR LUI BEPPE GRILLO"
V.M.: Credeti ca Beppe Grillo a devenit un copil-minune al politicii italiene sau este cosmarul politicii italiene transformat in realitate?
Fabrizio Tassinari: Cred ca deja este un copil-minune. Cine ar fi crezut ca poti castiga atat de multe voturi pornind in urma cu trei ani de la un blog. Am vorbit cu atat de multi italieni si sunt uimit de cat de mult sprijin are de-a lungul tarii. Asadar deja este un copil-minune. Daca se poate transforma intr-un cosmar? Nu prea cred. La sfarsitul zilei, toate aceste miscari populiste, si asta se aplica si altor tari europene, atunci cand sunt supuse testului guvernarii trebuie sa dovedeasca din ce stofa sunt facute. E mult mai usor sa faci o campanie politica din opozitie, sa spui “suntem impotriva lor”, “suntem impotriva acelei masuri”, “suntem diferiti”. Dar castigand atat de multe voturi esti pus intr-o pozitie in care trebuie, intr-un fel, sa iei decizii si sa fii constructiv, nu doar distructiv. Grillo va trebui sa dovedeasca foarte curand din ce aluat este facut pentru ca situatia in noul Parlament va fi foarte fluida si el va avea un rol important de jucat acolo.
V.M.: Candidatii partidului lui Beppe Grillo au fost alesi printr-un vot online. Asta imi aminteste de metodele de “democratie directa” propuse de Partidul Piratilor din Germania sau de anumite curente din miscarea Occupy Wall Street. Credeti ca vom vedea in viitor o crestere a utilizarii acestor metode de “democratie directa” in tarile UE?
Fabrizio Tassinari: In special de cand cu criza economica suntem martorii unui regres al sustinerii populatiei pentru sistemul nostru democratic. Exista aceasta perceptie larg raspandita ca democratia nu mai reprezinta nevoile noastre si intr-un fel nu mai e legitima. Chiar faptul ca managementul crizei Euro este dirijat de Consiliul European si de Comisia Europeana si nu de Parlamentul European intareste aceasta senzatie. Aceasta modalitate de a practica democratia prin apelul la miscarile de la nivel local este o reactie, un fel de a spune: atentie! daca vrem sa ne mentinem sistemul politic atunci trebuie sa-i oferim legitimitate de jos in sus.
In
Economia Italiei este intr-un declin grav, fiind intr-o scadere mai accentuata chiar decat cea a Greciei sau Spaniei comparand nivelul din 2012 cu cel din 2001.
acelasi timp asta nu e un sfarsit a ceva, ci o cale de a face ceva si de a oferi anumitor partide legitimitate. Grillo va avea acum in Parlament peste o suta de parlamentari. Acestia sunt oameni complet necunoscuti publicului. Nu stim care sunt convingerile lor. Probabil sunt oameni foarte curati, fara cazier penal, onesti, dar nu stim deloc care sunt convingerile lor. Acesta este si un semn mare de intrebare in ceea ce priveste democratia directa.
V.M.: Partidul lui Beppe Grillo a facut uz de retorica contra imigrantilor. Credeti ca vom vedea o intensificare a acestui discurs in politica italiana?
Fabrizio Tassinari: Nu am vazut cartea imigratiei jucata prea des in campania electorala. Liga Nord, desi condusa de Roberto Maroni care e mult mai moderat decat era Bossi, are o influenta nationala tot mai mica, au obtinut doar 5%. Celelalte partide, chiar aliatii lui Berlusconi, chiar si Monti, niciunul dintre ei nu a avut o retorica anti-imigrationista puternica. Cred ca vom auzi mai putin asa ceva in urmatorii ani.
"DA, PUTEM SPUNE CA ITALIENII NU INTELEG GRAVITATEA SITUATIEI"
V.M.: Camera Deputatilor in Italia va fi dominata de coalitia de stanga, in timp ce Senatul de coalitia de dreapta. Este democratia italiana intr-un punct mort acum?
Fabrizio Tassinari: Ma tem ca da. A fost o dezamagire majora pentru partidele democrate. Sperau sa obtina cu 5-7% mai mult decat au castigat. Cred ca ei sunt constienti ca au pierdut alegerile. Stanga a pierdut aceste alegeri. Vor incerca sa formeze un guvern care sa aiba grija de lucrurile de baza in viitoarele luni, inclusiv de
Italia se claseaza pe locul 73 din 185 in clasamentul Bancii Mondiale care stabileste cat de favorabila este o tara pentru mediul de afaceri. Este una dintre cele mai slabe clasari printre tarile UE.
alegeri pentru Presedintele Republicii, probabil de reforma electorala. Dar evenimentul cel mai probabil este sa avem din nou alegeri curand. E o perspectiva foarte proasta dar in prezent e cea mai probabila.
V.M.: Mario Monti a fost numit “consulul Germaniei” in Italia. Acum Monti va trebui sa plece. Credeti ca rezultatele alegerilor din Italia vor pune in pericol stabilitatea zonei Euro?
Fabrizio Tassinari: E o posibilitate foarte serioasa. Criza Euro a depins foarte mult de perceptia asupra pietii si a abilitatii anumitor tari si guverne de a face reforme. Mario Monti a adus perceptia stabilitatii, desi in realitate nu a reusit sa faca atat de multe pe cate si-ar fi dorit. Dar a dat perceptia stabilitatii. Alegerea sa de a intra in jocul electoral i-a patat imaginea in multe aspecte. Daca ne-am imagina rezultatele de astazi fara Mario Monti, daca Monti nu ar fi candidat, atunci am fi avut tot un impas dar si un personaj, ca el, care putea veni din exterior si juca un rol important. Desigur ca niciodata sa nu spui niciodata in politica italiana, dar si-a pierdut mult din credibilitate. El si-a dorit sa fie cel care face cartile dar rezultatele au dovedit ca s-a inselat.
V.M.: Rezultatele acestor alegeri sunt asadar o veste proasta nu doar pentru Italia, ci si pentru Uniunea Europeana?
Fabrizio Tassinari: Categoric.
V.M.: Practic jumatate dintre italieni au votat pentru politicieni mai traditionali, in timp ce cealalta jumatate a votat pentru populisti. Privind din aceasta perspectiva, cine a castigat alegerile din Italia: politicienii traditionali sau cei populisti?
Fabrizio Tassinari: Populistii. Fara nicio dificultate. Nu e nicio indoiala. Bersani a luat 30% si Monti a luat 10%. Amandoi sperau sa castige 5-10% mai mult. Berlusconi a castigat 30% si Beppe Grillo a luat 25%. Si despre amandoi se credea ca vor lua 5-10 procente mai putin. Numerele sunt incontestabile. Populistii au castigat si asta este o veste proasta pentru Uniunea Europeana.
V.M.: Asta inseamna ca o buna parte dintre italieni nu au inteles situatia economica serioasa in care se afla tara lor?
Fabrizio Tassinari: Desigur ca Bersani si Monti, niste politicieni nu prea carismatici, au fost cei care au explicat riscurile economice. De cealalta parte avem politicieni care intreaba “de ce trebuie sa mai ramanem in zona Euro?” Si aceasta intrebare a fost formulata din nou si din nou in ultimii ani. Aceasta idee ca da, Euro e bun si e bine ca suntem parte din Uniunea Europeana, ca fiind in Euro ratele dobanzilor sunt foarte mici si ca ne putem imprumuta in aceleasi conditii cu Germania, nu a fost niciodata mentionata. Nu. Ce a contat in ultimii ani e ca preturile au crescut si ca ni se cere sa facem sacrificii pentru ca asta ne cer nemtii si de ce sa nu ne intoarcem la lira ca sa iesim din asta.
Da, poti spune ca italienii nu inteleg gravitatea situatiei. Dar vedeti, Italia nu are o constiinta civica atat de puternica ca tari precum Germania de exemplu. Astfel ca pe termen scurt astfel de argumente sunt atractive. Din pacate deja pietele economice au raspuns dramatic la rezultatele alegerilor din Italia. Berlusconi raspunde ca de ce trebuie sa ne masuram cu nemtii? Cui ii pasa? Sigur, putem spune ca populatia nu intelege. Dar probabil, in anumite zone ciudate ale creierului, credem ca nu trebuie sa ne pese de asta pentru ca exista cineva care ne da motivele sa nu o facem.
Olanda s-a cam săturat de UE şi procesul integrării
Olandezii nu mai sunt interesaţi de construirea “unor relaţii tot mai strânse între popoarele Europei în orice domeniu posibil”. UE, în opinia guvernului de la Haga, trebuie să fie europeană numai acolo unde acest lucru este necesar şi naţională întotdeauna acolo unde este posibil.
Mesajul Guvernului Olandei a fost cuprins în scrisoarea adresată Parlamentului olandez. Ea va fi transmisă apoi Comisiei Europene.
Haga este, după Londra, a doua capitală europeană, care spune oficial că s-a încheiat perioada construirii “unor legături tot mai strânse între popoarele Europei în orice domeniu posibil”. Noţiunea aceasta este menţionată în tratatele Uniunii, mai concret chiar în preambul deja de la începutul existenţei UE, adică de la tratatele de la Roma, transmite RADOR.
Astăzi, problema este contestată nu numai de veşnic eurosceptica Marea Britanie, care nu a dorit nici intrarea în zona Schengen, nici moneda comună euro, dar este contestată şi de ţara fondatoare Olanda, aflată de la început în curentul principal al integrării.
Este adevărat că premierul olandez, spre deosebire de cel britanic, nu vrea excepţii de la politicienii Uniunii pentru ţara sa şi nici transferarea inversă a competenţelor Uniunii Europene către capitalele naţionale. Dar totuşi, retorica sa eurosceptică şi apelul la frânarea integrării înseamnă că David Cameron a găsit un aliat preţios în persoana lui Mark Rutte. “Aceasta este fără îndoială o informaţie pozitivă pentru Cameron. Ea arată că nemulţumirea de status quo-ul european nu este un fenomen britanic. Lui Cameron îi va fi mai uşor acum împreună cu Olanda să convingă ţări ca Suedia şi Germania” – consideră Mats Person, directorul institutului Open Europe din Londra, primul care a comunicat informaţia despre iniţiativa olandeză.
Olanda însă, în ciuda lozincilor eurosceptice, recunoaşte că este necesară continuarea integrării în domeniul conducerii economice, adică în sfera cheie pentru evitarea în viitor a crizelor în zona euro.
Poziţia olandeză a luat naştere după consultările cu zeci de firme şi sindicate. Cuprinde 54 de puncte concrete privind detaliile prevederilor Uniunii, precum şi soluţii propuse de la problemele de migraţie şi politică socială la bugetul Uniunii şi impozite, până la protejarea mediului, administrarea pădurilor şi prevenirea inundaţiilor. Concluzia care se degajă din cele 54 de observaţii este fără echivoc: Uniunea ar trebui să facă legi numai acolo unde este necesar şi numai în acel domeniu în care acest lucru este justificat de caracterul paneuropean al fenomenului. De exemplu, directiva antiinundaţie ar trebui să cuprindă economia apei numai în cazul acelor ape a căror inundaţie poate provoca daune altor state, iar coordonarea europeană fiscală poată să apară numai acolo unde se produc abuzuri la scară internaţională.
Multe din cererile olandeze concrete ar putea fi pe placul Poloniei. Mai puţine reglementări în economie, împotrivire faţă de crearea unui buget separat pentru zona euro.
Sunt însă şi propuneri periculoase. “Cererea de limitare a bugetului Uniunii este una din ele” – spune pentru “Rzeczpospolita” Rafal Trzaskowski, eurodeputat PO în Comisia Constituţională a Parlamentului European. A doua este reformarea fondurilor structurale astfel încât ele să fie primite numai de regiunile cele mai sărace din cele mai sărace ţări. “Aceasta este o cerere veche britanică, care în practică duce la lichidarea politicii de coeziune. Cu cât mai puţine ţări primesc fonduri structurale, cu atât va fi mai mic sprijinul pentru susţinerea economiilor lor” – explică Trzaskowski.
Mai importantă însă decât cererile concrete este semnificaţia generală a manifestului guvernamental. “Tot ce propun olandezii se poate obţine prin reforme interne. Este o demagogie subminarea în acest scop a bazelor UE şi îndoiala legată de sensul integrării. Acesta este un fenomen foarte periculos pe timp de criză” – consideră Trzaskowski.
Adevărul este că Haga se distanţează de Bruxelles şi vorbeşte tot mai mult ca Londra. Este adevărat că nu propune să se ia o parte din competenţele Bruxelles-ului şi să fie retrocedate capitalelor naţionale, dar vorbeşte direct de necesitatea schimbării legii în cazurile în care Curtea de Justiţie a Uniunii a emis un verdict care a interpretat prevederile concrete într-un mod ce venea în contradiţie cu principiile creatorilor lor. Aceasta ar însemna că sentinţele Curţii Europene de Justiţie încetează să fie o sursă importantă a legislaţiei Uniunii, devenind mai curând un pretext pentru retragerea din diferite iniţiative. Olanda spune însă clar că nu vrea schimbări în tratatele Uniunii. “Aceasta este o problemă pentru Cameron” – consideră Mats Person, căci premierul britanic ar dori o astfel de revoluţie instituţională, pentru a-i lua Bruxelles-ului o parte din putere.
Mai mult decât un simplu proiect politic, Europa ar trebui să fie un rai al libertăţii de exprimare şi al toleranţei. Intelectualii joacă un rol central în această privinţă, dar, din păcate, nu îşi păstrează mereu spiritul liber, remarcă filosoafa Alicja Gescinska.
Aşa cum Europa nu este doar o entitate geografică, UE este mai mult decât un corp politic. Am văzut-o la început şi întâi de toate ca un proiect moral. Dacă ne străduim cu toţii să avem o societate deschisă în Europa, asta implică nevoia de a sprijini valori specifice, precum libertatea, toleranţa şi responsabiliatea individuală şi interpersonală. Acestea sunt valori morale care trebuie să fie ancorate politic şi instituţional. Altfel, aceste valori se năruiesc.
Deseori privim valorile de care ne bucurăm de parcă ar fi garantate. Doar când riscăm să le pierdem ne dăm seama că nu e chiar aşa. Acum câteva săptămâni, sociologul cu renume internaţional Zygmunt Bauman a fost ameninţat de 100 de skinhead polonezi în timpul unei prelegeri de la Universitatea din Wrocław. Acest incident turbulent mi-a amintit de nevoia de libertate intelectuală şi de rolul intelectualilor în societate.
Intelectualii contrabalansează extremismul politic
Conceptul de intelectualism are mai degrabă conotaţii negative. Evocă imagini cu un om cu părul alb într-un turn de fildeş, care crede că are o viziune mai bună asupra societăţii decât oamenii care o formează. Intelectualii sunt, totuşi, indispensabili pentru o societate sănătoasă. Istoria ne-a învăţat că prima ţintă a regimurilor totalitare – de stânga şi de dreapta – este mintea întrebătoare a gânditorilor critici.
Dezbaterea intelectuală poate reprezenta o contragreutate majoră faţă de extremismul politic şi retorica populistă. De aceea nu este o coincidenţă că atacurile cele mai grave asupra spaţiului intelectual vin de la surse populiste şi extremiste. Asta se poate vedea în Ungaria lui Viktor Orbán, unde libertatea presei şi opoziţia sunt frânate, unde intelectualii sunt puşi în umbră şi unde antisemitismul, intoleranţa şi lipsa de libertate sunt în creştere. Atacul de la Wrocław asupra libertăţii intelectuale a venit de asemenea dintr-un colţ nu prea democratic.
Grămada de huligani a fost până la urmă îndepărtată din universitate de poliţia bine înarmată şi de membri ai unităţii poloneze anti-terorism. Libertatea intelectuală a fost salvată, ai putea crede. Dar dacă libertatea de gândire şi de expresie devine problema serviciilor noastre antitero, nu înseamnă că se întâmplă ceva rău în Europa? Libertatea de gândire într-o cămaşă de forţă este dificilă.
Ideile sunt o marfă
Libertatea intelectuală este poate mai puţin evidentă acasă decât ne imaginăm. Sunt multe căi pentru a reduce libertatea; nu trebuie neapărat să implice forţa explicită. Manipularea, presiunea implicită, conformismul şi chiar cultivarea a ceva atât de vag precum zeitgeist (spiritul timpului) sunt căi eficiente pentru a-i pune pe oameni să gândească la fel.
În zilele noastre, mai mulţi factori constrâng spaţiul intelectual. Presiunea asupra mediului academic pentru a publica și constrângerea cifrelor de vânzări de pe piaţa cărţilor conduc conţinutul şi forma de gândire într-o direcţie anume. Ideile sunt o marfă şi nimeni nu e plătit să exprime o idee care nu vinde.
Această presiune economică este o forţă motrice în spatele radicalismului în creştere şi a simplificării în exces. Trebuie să fii remarcabil pentru a vinde. Un adevăr la mijloc va fi curând călcat în picioare de năvala unor opinii extreme. Nuanţele se remarcă rareori. Este nevoie de afirmaţii îndrăzneţe.
Autoexaminare critică
Acesta este de asemenea efectul populismului asupra dezbaterii politice şi sociale: rigiditatea şi agresiunea în creştere în argumentaţie, care stau nu numai în calea dialogului ci şi a autoexaminării critice. Și fără dialog şi autoexaminare critică, spaţiul intelectual este foarte strâns.
Un adevărat filosof este cineva care pune întrebări despre orice şi, mai întâi şi înainte de orice, se chestionează pe sine
Un adevărat filosof este cineva care pune întrebări despre orice şi, mai întâi şi înainte de orice, se chestionează pe sine. Propria relativizare este indispensabilă pentru o minte deschisă. Libertatea de gândire există doar când îţi poţi pune sub semnul întrebării propriile opinii. Chiar dacă această autochestionare şi autorelativizare te pot face câteodată să te simţi ca un şarlatan, după cum a remarcat cândva filosoful polonez Leszek Kolakowski. Kolakowski era chiar modelul unui spirit liber. Era antiteza filosofului care stă tot timpul cu pumnul ridicat, clamându-şi adevărul. Kolakowski şi-a subliniat propria ignoranţă la fel de mult ca pe ignoranţa celorlalţi. Făcând asta, a făcut fără îndoială mai multă dreptate adevărului decât autoproclamatele minţi critice care sunt mai ales critice cu ceilalţi şi nu cu ele însele.
Europa are nevoie de succesorii lui Kolakowski
Pe 10 iulie, eram în Varşovia, luând pare la o dezbatere despre valorile europene şi cum să fie interpretate politic. Dezbaterea a fost organizată de Comisia Europeană pornind de la faptul că interacţiunea între intelectuali şi politicieni poate duce la o politică mai bună. Totuşi, mai mulţi membri ai delegaţiei poloneze au profitat de ocazie pentru a-i face morală preşedintelui Comisiei, José Manuel Barroso, şi să îl învinuiască pentru (presupusa) sărăcire culturală a Europei. Tonul lor arogant era simptomatic pentru teoria pe care o apăram, şi anume că intelectualii sunt prea des vinovaţi de afirmaţii rigide şi arogante. Procedând astfel ei înşişi obstrucţionează dezbaterea deschisă de care au nevoie pentru a funcţiona.
Între timp, stăteam lângă György Konrád, scriitorul maghiar care, precum Kolakowski, este întruchiparea gândirii libere, la fel de subtil precum este de modest. L-am văzut cum îşi dădea ochii peste cap când dezbaterea a luat o astfel de întorsătură acuzatoare şi mi-a spus că începea să-l doară capul. Europa ar beneficia dacă ar avea mai mulţi descendenţi ai lui Kolakowski şi Konrád. Chiar dacă unii cred că, spunând asta, este o dovadă de aroganţă şi îngâmfare din partea mea. Este timpul să mă retrag şi să mă autoexaminez, cu alte cuvinte.
Islanda intenţionează să renunţe definitiv la procesul de aderare la Uniunea Europeană, în condiţiile în care Bruxelles-ul se pregăteşte să-i impună sancţiuni ca urmare a diferendului privind pescuitul, a anunţat joi Ministerul islandez de Externe, citat de AFP.
Negocierile de aderare, începute în anul 2009, au fost suspendate în luna ianuarie a anului în curs pentru a permite desfăşurarea campaniei electorale pentru alegerile legislative. Dar, aceste alegeri au fost câştigate de o coaliţie de centru-dreapta care susţine rămânerea ţării în afara UE şi negocierile nu au mai fost reluate. Actualul guvern a promis un referendum pe această temă, al cărui rezultat probabil ar fi o respingere a aderării, dar unii membri ai executivului susţin o renunţare la aderare fără consultarea populaţiei.
Problema cea mai spinoasă la aceste negocieri este pescuitul. Ministerul islandez de Externe a anunţat joi că l-a convocat pe şeful misiunii UE la Reykjavik pentru a-i cere explicaţii în legătură cu interdicţia privind importurile de hering şi macrou din Insulele Feroe.
Potrivit Uniunii Europene, Insulele Feroe practică pescuitul excesiv în Atlanticul de nord. Până în 2013, stocurile de hering atlantico-scandinav au fost gestionate în comun de Norvegia, Rusia, Islanda, Insulele Feroe şi UE, printr-un plan convenit de gestionare pe termen lung şi o repartizare prestabilită a capturii totale admisibile (TAC).
Cu toate acestea, în 2013 Insulele Feroe au decis în mod unilateral să iasă din acest acord şi au stabilit o cotă autonomă de peste trei ori mai mare decât cea convenită anterior. În mod similar a procedat şi Islanda, care va fi probabil vizată de aceleaşi sancţiuni europene.
Atât Insulele Feroe cât şi Islanda susţin că procesul de încălzire climatică a provocat o migraţie a macroului către nord şi astfel ele estimează că respectivele cote sunt rezonabile.
Serbia a demarat negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Anunțul oficial a fost făcut astăzi, la Bruxelles, de comisarul pentru Extindere Stefan Füle. Marele obstacol rămâne recunoașterea provinciei Kosovo.
Serbia speră să devină al 29-lea membru al UE la orizontul lui 2020, urmând pașii țării vecine Croaţia, care a aderat la 1 iulie 2013. Unii experţi apreciază, însă, că negocierile ar putea dura aproximativ zece ani.
Serbia refuză în continuare să recunoască independenţa proclamată în 2008 de către majoritatea albaneză din Kosovo, fosta sa provincie sudică.
Forums
