Eurodeputatul Godfrey Bloom "dă din casă":

“Ei bine, domnule Președinte (José Manuel Barroso), îmi vine în minte un citat al marelui filosof american Murray Rothbard care spunea: “Statul este o instituție talhara”. Impozitarea este un sistem prin care politicienii și birocrații fură banii de la cetățenii lor pentru a-i risipi într-o manieră rușinoasă. Acest loc nu este o excepție. Este fascinant, și mă întreb cum reușiți să vă păstrați seriozitatea atunci când vorbiți de evaziunea fiscală. Întreagă Comisie și birocrații din Comisie nu plătesc impozite. Voi nu plătiți taxe și impozite ca și restul cetățenilor! Voi aveți tot felul de avantaje….. Voi sunteți cei mai mari evazioniști fiscali din Europa, și totuși voi stați aici și dați lecții! Oamenii din Uniunea Europeană încep să înțeleagă mesajul. O să vă dați seama că euroscepticii vor deveni din ce în ce mai numeroși. Și să vă mai spun ceva, când popoarele își vor da seama de ceea ce sunteți, nu vor avea nevoie de mult timp sムia cu asalt Parlamentul și să va spânzure. Și vor avea dreptate!”

Puterea Gazprom: Preşedintele PE se opune unor noi sancţiuni împotriva Rusiei şi cere relaţii mai apropiate

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a declarat marţi, în contextul crizei din Ucraina, că se opune pentru moment adoptării unor noi sancţiuni împotriva Rusiei, ţară cu care UE are „interese comune”, făcând referire la aprovizionarea cu energie, scrie AFP.

„Credibilitatea Uniunii Europene în acţiunile internaţionale depinde de realism. UE a luat măsuri şi nu este necesar, pentru moment, să adopte noi măsuri”, a declarat Schulz, adăugând că „există interese comune” între Rusia şi UE.

„Care este interesul Rusiei? Să exporte energie. Care este interesul UE? Să aibă energie la preţuri rezonabile. Care este interesul Rusiei? Să câştige bani din exportul de energie, deoarece are nevoie de aceşti bani pentru a investi în ţara lor, iar pentru asta au nevoie de investiţiile care vin din Europa, deci există interese comune”, a argumentat acesta.

Schulz a subliniat că îşi doreşte o „mai bună înţelegere între guvernul rus şi UE”, însă a explicat că în contextul actual în care manifestanţii pro-ruşi au început să ocupe clădiri oficiale în estul Ucrainei şi să proclame independenţa regiunilor cerând ajutorul militar al Rusiei, trebuie să „rămânem vigilenţi”.

„Sper că guvernul rus nu va comite greşeala de a ne pune în faţa faptului împlinit divizând Ucraina”, a declarat acesta.

Preşedintele PE este de părere că „trebuie privit cu grijă care este importanţa” ultimelor evenimente din Ucraina. „Este o mişcare de masă în estul Ucrainei sau sunt revolte foarte limitate? Nu este limpede pentru moment”, a afirmat Schulz.

În opinia lui Schulz, deşi Rusia a încălcat dreptul internaţional în Crimeea, „trebuie luată în consideraţie realitatea”, care este că „peninsula aparţine Federaţiei Rusiei. Este un fapt împlinit".

Între timp ruşii îşi manifestă din plin dorinţa expansionistă şi ameninţă să anexeze şi estul Ucrainei. Declaraţiile lui Schulz sunt menite însă să-i liniştească pe ruşi, nu pe ucraineni, care se află acum într-o situaţie extrem de delicată şi se pare că UE tocmai i-a întors spatele.

Se pare că dependenţa statelor europene de gazul rusesc se dovedeşte a fi o pârghie extrem de puternică în balansarea relaţiilor cu UE. La asta se adaugă şi relaţiile economice convenabile pe care le au unele naţiuni europene puternice. Prin sancţiunile ulterioare germanii vor trebui să renunţe la vânzările de maşini-unelte şi maşini în Rusia, francezii vor trebui să renunţe la vânzările de arme către regimul lui Putin, iar britanicii vor trebui să oprească oligarhii ruşi să se folosească de Londra ca de loc de joacă şi de spălare de bani.

Cazul Kurz: cum sunt trataţi românii ca cetăţeni de mâna a doua ai UE


După campaniile isterice din presa britanică împotriva românilor despre care se credea că vor invada Regatul Unit şi vor abuza de sistemul social, a venit rândul ministrului de Externe al Austriei, Sebastian Kurz, să ceară o reducere a alocaţiilor pentru copii românilor care lucrează în Austria la nivelul celor din România. Ca şi în dezbaterea din Marea Britanie, argumentele sunt false, dar ele arată cum este înţeleasă egalitatea de unele state din Europa de Vest.

Pe scurt Sebastian Kurz a pledat într-un interviu acordat „Kronenzeitung” pentru o reformă imediată la nivelul UE a alocaţiilor pentru copii şi a altor prestaţii sociale, arătând că doar în 2013 peste 65 de milioane de euro s-au dus în Ungaria, 13 milioane în Solvenia, 48 de milioane în Slovacia, 31 de milioane în Polonia şi 11 milioane în România pentru copii rămaşi acasă ai muncitorilor din aceste ţări.

Deşi România este abia pe locul 5 în această privinţă, şeful diplomaţiei austriece nu s-a referit la copii unguri sau slovaci, ci s-a arătat în particular nemulţumit de faptul că statul austriac plăteşte o alocaţie de 160 de euro pentru copilul unui român care lucrează în Austria, deşi în România această indemnizaţie este mult mai mică.

În opinia sa, alocaţiile acestea ar trebui reduse în Austria la nivelul din România, de 19 de euro. Kurz a explicat pentru postul public de televiziune ORF că pentru doi copii români sub 10 ani, ai căror părinţi muncesc în Austria, statul austriac plăteşte lunar aproximativ 300 de euro, ceea ce corespunde unui salariu mediu din România.

Această declaraţie este profund discriminatorie şi incorectă pentru că ea deschide calea unei diferenţieri primejdioase între cetăţenii europeni şi încalcă libertăţile fundamentale pe care s-a construit UE, printre care dreptul persoanelor din orice stat membru de a lucra într-o altă ţară din UE, fiind tratate la fel ca şi cetăţenii acesteia. Lucrătorii din noua Europa sunt consideraţi cetăţeni de mâna a doua, care pot fi discriminaţi, chiar dacă plătesc taxe şi contribuie la bugetul acelor ţări ca şi cetăţenii autohtoni, ceea ce este o mare nedreptate. Cu alte cuvinte, ministrul de Externe austriac vrea egalitate şi libertate de circulaţie a persoanelor, „dar nu pentru căţei”, cum spune fabula de Grigore Alexandrescu.

Ministrul austriac al Muncii, Rudolf Hundstorfer (SPO), a încercat să dreagă busuiocul, arătând că Sebastian Kurz a vorbit în nume personal şi nu în cel al guvernului de la Viena. Totodată, el a respins măsura reducerii alocaţiilor ca fiind „nedreaptă”, dar este un semnal îngrijorător atunci când şeful diplomaţiei unui stat face astfel de declaraţii care incită la încălcarea tratatelor UE şi la revizuirea principiilor fundamentale ale Uniunii. Pericolul este că România, ţară aflată în afara zonei euro, nucleul dur unde se iau deciziile importante, să devină şi de jure un membru second class al UE, abuzat nu doar de companii austriece precum Schweighofer sau OMV, ci şi de politicieni populişti din UE, care încalcă drepturile românilor ce lucrează legal în străinătate.

Ministrul austriac al Muncii Hundstorfer a arătat foarte bine, într-un interviu pentru radio ORF, că „românii lucrează în Austria şi îşi plătesc taxele. Nu mi se pare fair ca un român care munceşte aici să primească o alocaţie mai mică pentru copii decât un austriac sau german care lucrează aici”.

Dacă Austria se plasează alături de Marea Britanie, cerând practic renunţarea la egalitatea între cetăţenii europeni şi la libertatea forţei de muncă manifestată prin libera circulaţie a persoanelor, atunci ea se poziţionează singură în afara Tratatelor şi în afara UE. Este greu de imaginat că asemenea măsuri discriminatorii precum alocaţii diferenţiate ar putea întruni consensul necesar schimbării tratatelor, şi asta repede aşa cum cere Kurz.

Britanicii propun ca cetăţenii UE care pleacă în altă ţară să primească acces la prestaţii sociale precum alocaţii pentru copii şi indemnizaţii de şomaj abia după 5 ani. Cu alte cuvinte, ei vor că aceştia doar să contribuie, dar să nu primească nimic în schimb timp de 5 ani.

Normal că sistemele sociale şi veniturile în ţările UE sunt foarte diferite, dar tocmai asta a fost ideea ca muncitorii din ţări sărace să aibă posibilitatea să caute de lucru în alte state, care indiferent ce ar zice, au nevoie de forţă de muncă calificată.

Pe de altă parte, ca şi în cazul aşa-zisei invazii româneşti în Marea Britanie, cifrele nu arată că românii ar profita de pe urma sistemului austriac de protecţie socială. Potrivit „Wiener Zeitung”, procedura de aplicaţie pentru prestaţii sociale este una strictă în Austria. Cetăţenii UE care vor să rămână mai mult de patru luni în ţară trebuie să demonstreze că au un loc de muncă, că au asigurare socială şi destui bani pentru un trai decent. Mai mult, pentru a avea acces la şomaj şi alocaţii sociale, persoana care munceşte în Austria timp de doi ani cel puţin, trebuie să fi fost cel puţin un an asigurată.

Ceea ce omit să spună şi ministrul austriac al Muncii şi ministrul de Externe Sebastian Kurz este că muncitorii proveniţi din alte state ale UE plătesc mai mult la sistemul de asistenţă socială din Austria decât câştigă din acesta. Potrivit „Wiener Zeitung”, care citează date OECD, în 2013 migranţii au contribuit cu 2.400 euro mai mult, iar tendinţa este de creştere. Jurnalista austriacă Marina Delceva arată că deşi copiii românilor care muncesc în Austria primesc alocaţii mai mari decât în România, ei nu pun statul austriac la alte cheltuieli cu prestaţii sociale deoarece „nu merg aici la şcoală, la medic sau la grădiniţă. În schimb un elev costă statul austriac 7.000 de euro în medie pe an, în timp ce alocaţiile pentru copii se ridică la aproximativ 1.800 euro anual”.

Tot pe aceeaşi linie, colegul de partid al lui Kurz, europarlamentarul ÖVP Othmar Karas, a declarat că există o interdicţie de discriminare la nivelul UE şi că pentru aceleaşi contribuţii la sistemul social, trebuie să primeşti aceleaşi prestaţii sociale. Nu se pot reduce prestaţiile sociale pentru unii cetăţeni UE şi pentru alţii nu.

În concluzie, vor urma alegeri regionale în Austria, dar România nu poate accepta să fie tratată aşa de un stat care câştigă enorm din investiţiile sale în România prin companii precum OMV şi Schweighofer Holzindustrie care îşi permit să facă la noi ce nu le este permis acasă.