Legat oarecum de ce zicea ŽELJKO,sunt 2 feluri de americani:cei care se gandesc prima data la tara lor si cei care se gandesc prima data la Israel.Cercurile militare si de informatii au facut(si dupa cum se va vedea mai jos fac in continuare) tot ce-i duce capul sa nu atace IranulPt. americani si pt. lume ar fi un dezastru.Sunt insa si unii mai la mana lobby-ului evreiesc din State ori pur si simplu mai dusi cu pluta(cei din cercurile zis religioase) pt. care America nu-i altceva decat goriloiul israelitilor.
Ofiterii de informatii de mai jos se adauga unei liste ce-l are in frunte pe generalul Petraeus,directorul CIA Panetta,amiralul Mullen si inca multi altii mai mititei care pun la indoiala prietenia Israelului fata de unicii lor prieteni.Ce-si fac evreii cu mana lor,lucru manual se cheama. Personal nu cred in razboi cel putin pana la alegeri.Daca e sa fie razboi va fi tot in urma unui eveniment catastrofic,gen 11 septembrie,numai ca mult mai mare.Si e foarte posibil ca dupa un astfel de eveniment,anumiti baieti veseli de la americani sa nu se uite numai in curtea adversarilor,ci si a ''prietenilor''.
A series of CIA memos describes how Israeli Mossad agents posed as American spies to recruit members of the terrorist organization Jundallah to fight their covert war against Iran. BY MARK PERRY | JANUARY 13, 2012
Buried deep in the archives of America's intelligence services are a series of memos, written during the last years of President George W. Bush's administration, that describe how Israeli Mossad officers recruited operatives belonging to the terrorist group Jundallah by passing themselves off as American agents. According to two U.S. intelligence officials, the Israelis, flush with American dollars and toting U.S. passports, posed as CIA officers in recruiting Jundallah operatives -- what is commonly referred to as a "false flag" operation.
The memos, as described by the sources, one of whom has read them and another who is intimately familiar with the case, investigated and debunked reports from 2007 and 2008 accusing the CIA, at the direction of the White House, of covertly supporting Jundallah -- a Pakistan-based Sunni extremist organization. Jundallah, according to the U.S. government and published reports, is responsible for assassinating Iranian government officials and killing Iranian women and children.
But while the memos show that the United States had barred even the most incidental contact with Jundallah, according to both intelligence officers, the same was not true for Israel's Mossad. The memos also detail CIA field reports saying that Israel's recruiting activities occurred under the nose of U.S. intelligence officers, most notably in London, the capital of one of Israel's ostensible allies, where Mossad officers posing as CIA operatives met with Jundallah officials.
The officials did not know whether the Israeli program to recruit and use Jundallah is ongoing. Nevertheless, they were stunned by the brazenness of the Mossad's efforts.
"It's amazing what the Israelis thought they could get away with," the intelligence officer said. "Their recruitment activities were nearly in the open. They apparently didn't give a damn what we thought."
Interviews with six currently serving or recently retired intelligence officers over the last 18 months have helped to fill in the blanks of the Israeli false-flag operation. In addition to the two currently serving U.S. intelligence officers, the existence of the Israeli false-flag operation was confirmed to me by four retired intelligence officers who have served in the CIA or have monitored Israeli intelligence operations from senior positions inside the U.S. government.
The CIA and the White House were both asked for comment on this story. By the time this story went to press, they had not responded. The Israeli intelligence services -- the Mossad -- were also contacted, in writing and by telephone, but failed to respond. As a policy, Israel does not confirm or deny its involvement in intelligence operations.
There is no denying that there is a covert, bloody, and ongoing campaign aimed at stopping Iran's nuclear program, though no evidence has emerged connecting recent acts of sabotage and killings inside Iran to Jundallah. Many reports have cited Israel as the architect of this covert campaign, which claimed its latest victim on Jan. 11 when a motorcyclist in Tehran slipped a magnetic explosive device under the car of Mostafa Ahmadi Roshan, a young Iranian nuclear scientist. The explosion killed Roshan, making him the fourth scientist assassinated in the past two years. The United States adamantly denies it is behind these killings.
According to one retired CIA officer, information about the false-flag operation was reported up the U.S. intelligence chain of command. It reached CIA Director of Operations Stephen Kappes, his deputy Michael Sulick, and the head of the Counterintelligence Center. All three of these officials are now retired. The Counterintelligence Center, according to its website, is tasked with investigating "threats posed by foreign intelligence services."
The report then made its way to the White House, according to the currently serving U.S. intelligence officer. The officer said that Bush "went absolutely ballistic" when briefed on its contents.
"The report sparked White House concerns that Israel's program was putting Americans at risk," the intelligence officer told me. "There's no question that the U.S. has cooperated with Israel in intelligence-gathering operations against the Iranians, but this was different. No matter what anyone thinks, we're not in the business of assassinating Iranian officials or killing Iranian civilians."
Israel's relationship with Jundallah continued to roil the Bush administration until the day it left office, this same intelligence officer noted. Israel's activities jeopardized the administration's fragile relationship with Pakistan, which was coming under intense pressure from Iran to crack down on Jundallah. It also undermined U.S. claims that it would never fight terror with terror, and invited attacks in kind on U.S. personnel."It's easy to understand why Bush was so angry," a former intelligence officer said. "After all, it's hard to engage with a foreign government if they're convinced you're killing their people. Once you start doing that, they feel they can do the same."
A senior administration official vowed to "take the gloves off" with Israel, according to a U.S. intelligence officer. But the United States did nothing -- a result that the officer attributed to "political and bureaucratic inertia."
"In the end," the officer noted, "it was just easier to do nothing than to, you know, rock the boat." Even so, at least for a short time, this same officer noted, the Mossad operation sparked a divisive debate among Bush's national security team, pitting those who wondered "just whose side these guys [in Israel] are on" against those who argued that "the enemy of my enemy is my friend."
The debate over Jundallah was resolved only after Bush left office when, within his first weeks as president, Barack Obama drastically scaled back joint U.S.-Israel intelligence programs targeting Iran, according to multiple serving and retired officers.
The decision was controversial inside the CIA, where officials were forced to shut down "some key intelligence-gathering operations," a recently retired CIA officer confirmed. This action was followed in November 2010 by the State Department's addition of Jundallah to its list of foreign terrorist organizations -- a decision that one former CIA officer called "an absolute no-brainer."
Since Obama's initial order, U.S. intelligence services have received clearance to cooperate with Israel on a number of classified intelligence-gathering operations focused on Iran's nuclear program, according to a currently serving officer. These operations are highly technical in nature and do not involve covert actions targeting Iran's infrastructure or political or military leadership.
"We don't do bang and boom," a recently retired intelligence officer said. "And we don't do political assassinations."
Israel regularly proposes conducting covert operations targeting Iranians, but is just as regularly shut down, according to retired and current intelligence officers. "They come into the room and spread out their plans, and we just shake our heads," one highly placed intelligence source said, "and we say to them -- 'Don't even go there. The answer is no.'"
Unlike the Mujahedin-e Khalq, the controversial exiled Iranian terrorist group that seeks the overthrow of the Tehran regime and is supported by former leading U.S. policymakers, Jundallah is relatively unknown -- but just as violent. In May 2009, a Jundallah suicide bomber blew himself up inside a mosque in Zahedan, the capital of Iran's southeastern Sistan-Baluchistan province bordering Pakistan, during a Shiite religious festival. The bombing killed 25 Iranians and wounded scores of others.
The attack enraged Tehran, which traced the perpetrators to a cell operating in Pakistan. The Iranian government notified the Pakistanis of the Jundallah threat and urged them to break up the movement's bases along the Iranian-Pakistani border. The Pakistanis reacted sluggishly in the border areas, feeding Tehran's suspicions that Jundallah was protected by Pakistan's intelligence services.The 2009 attack was just one in a long line of terrorist attacks attributed to the organization. In August 2007, Jundallah kidnapped 21 Iranian truck drivers. In December 2008, it captured and executed 16 Iranian border guards -- the gruesome killings were filmed, in a stark echo of the decapitation of American businessman Nick Berg in Iraq at the hands of al Qaeda's Abu Musab al-Zarqawi. In July 2010, Jundallah conducted a twin suicide bombing in Zahedan outside a mosque, killing dozens of people, including members of the Islamic Revolutionary Guard Corps.
The State Department aggressively denies that the U.S. government had or has any ties to Jundallah. "We have repeatedly stated, and reiterate again that the United States has not provided support to Jundallah," a spokesman wrote in an email to the Wall Street Journal, following Jundallah's designation as a terrorist organization. "The United States does not sponsor any form of terrorism. We will continue to work with the international community to curtail support for terrorist organizations and prevent violence against innocent civilians. We have also encouraged other governments to take comparable actions against Jundallah."
A spate of stories in 2007 and 2008, including a report by ABC News and a New Yorker article, suggested that the United States was offering covert support to Jundallah. The issue has now returned to the spotlight with the string of assassinations of Iranian nuclear scientists and has outraged serving and retired intelligence officers who fear that Israeli operations are endangering American lives.
"This certainly isn't the first time this has happened, though it's the worst case I've heard of," former Centcom chief and retired Gen. Joe Hoar said of the Israeli operation upon being informed of it. "But while false-flag operations are hardly new, they're extremely dangerous. You're basically using your friendship with an ally for your own purposes. Israel is playing with fire. It gets us involved in their covert war, whether we want to be involved or not."
The Israeli operation left a number of recently retired CIA officers sputtering in frustration. "It's going to be pretty hard for the U.S. to distance itself from an Israeli attack on Iran with this kind of thing going on," one of them told me.
Jundallah head Abdolmalek Rigi was captured by Iran in February 2010. Although initial reports claimed that he was captured by the Iranians after taking a flight from Dubai to Kyrgyzstan, a retired intelligence officer with knowledge of the incident told me that Rigi was detained by Pakistani intelligence officers in Pakistan. The officer said that Rigi was turned over to the Iranians after the Pakistani government informed the United States that it planned to do so. The United States, this officer said, did not raise objections to the Pakistani decision.
Iran, meanwhile, has consistently claimed that Rigi was snatched from under the eyes of the CIA, which it alleges supported him. "It doesn't matter," the former intelligence officer said of Iran's charges. "It doesn't matter what they say. They know the truth."
Rigi was interrogated, tried, and convicted by the Iranians and hanged on June 20, 2010. Prior to his execution, Rigi claimed in an interview with Iranian media -- which has to be assumed was under duress -- that he had doubts about U.S. sponsorship of Jundallah. He recounted an alleged meeting with "NATO officials" in Morocco in 2007 that raised his suspicions. "When we thought about it we came to the conclusion that they are either Americans acting under NATO cover or Israelis," he said.
While many of the details of Israel's involvement with Jundallah are now known, many others still remain a mystery -- and are likely to remain so. The CIA memos of the incident have been "blue bordered," meaning that they were circulated to senior levels of the broader U.S. intelligence community as well as senior State Department officials.
What has become crystal clear, however, is the level of anger among senior intelligence officials about Israel's actions. "This was stupid and dangerous," the intelligence official who first told me about the operation said. "Israel is supposed to be working with us, not against us. If they want to shed blood, it would help a lot if it was their blood and not ours. You know, they're supposed to be a strategic asset. Well, guess what? There are a lot of people now, important people, who just don't think that's true."
Statele Unite acuză Iranul că furnizează armament pentru acţiunile de reprimare din Siria 14 Ianuarie 2012
Iranul furnizează armament Siriei pentru a ajuta regimul Bashar al-Assad să comită acţiuni de reprimare, afirmă oficiali americani de rang înalt, citaţi de AFP şi Mediafax.
Generalul iranian Qassem Soleimani, comandantul unităţii Qods (din cadrul Gardienilor Revoluţiei), s-a aflat în capitala Siriei în ianuarie, conform oficialilor americani citaţi.
"Suntem siguri că generalul Qassem Soleimani a fost primit de membri de rang înalt ai regimului sirian, inclusiv de preşedintele al-Assad", adaugă unul dintre oficialii citaţi.
"Apreciem că această vizită are legătură cu susţinerea pe care Iranul o acordă regimului sirian pentru reprimarea manifestaţiilor", a spus oficialul citat, afirmând că există informaţii că Iranul ar furniza Siriei echipamente militare şi armament.
În paralel, Statele Unite au transmis, vineri, Rusiei îngrijorarea în legătură cu nava care ar transporta circa 60 de tone de echipamente militare în Siria.
"Am transmis preocuparea noastră Rusiei şi Ciprului, care a fost ultima escală a acestei nave", a declarat Victoria Nuland, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat.
O navă rusă transportând o "încărcătură periculoasă" se îndreaptă spre Siria,după o scurtă escală în Cipru, a dezvăluit vineri seară o sursă a armatorului. "Nava Chariot transportă o încărcătură considerată periculoasă, dar nu suntem obligaţi să ştim ce este în containere", a declarat o sursă din cadrul companiei Westberg Ltd, cu sediul în Sankt-Petersburg.
Conform presei ruse, nava, care se îndreaptă spre portul sirian Tartous, ar putea transporta până la 60 de tone de echipamente militare exportate de compania rusă Rosoboronexport. Sursa din cadrul Westberg Ltd nu a confirmat această informaţie.
Nava Chariot a făcut escală în Cipru pentru realimentare, iar autorităţile cipriote i-au permis plecarea doar cu condiţia de a se îndrepta spre Turcia, în loc de Siria. Dar echipajul a decis să continue pe ruta iniţială după plecarea din portul cipriot.
americanii incep sa mute pe tabla de sah Imaginea care anunta necazuri. Iranul raspunde Europei, iar americanii trimit artileria grea
portavioane americane
Acestea sunt poortavioanele nucleare USS Abraham Lincoln si USS John C. Stennis, doua dintre cele mai temute arme ale marinei americane. Privelistea anunta necazuri mari pentru intreaga lume.
Acestea sunt doua dintre cele zece portavioane care au la bord incarcatura nucleara de clasa Nimitz, aflate acum in serviciul Marinei SUA. Au ajuns in stramtoarea Ormuz, locul in care tensiunea creste de la o ora la alta.
Stramtoarea Ormuz este o zona geografica foarte importanta. Pe aici trece 40% din titeiul transportat pe mare zi de zi, extras din Orientul Mijlociu. Cine controleaza aceasta stramtoare, poate spune ca detine controlul asupra unei parti importante din economia mondiala. HARTA Stramtorii Ormuz
Potrivit Washington Post, Iranul a amenintat luni din nou cu inchiderea stramtorii Ormuz, ca raspuns la embargoul petrolier discutat zilele acestea la Bruxelles si aprobat de catre Uniunea Europeana, care a urmat deciziei asemanatoare a SUA. Toate acestea pentru a sanctiona faptul ca Iranul nu renunta la programul sau nuclear.
Sosirea acestor doua nave in zona Stramtorii Ormuz vine la putin timp dupa ce Iranul a testat mai multe rachete capabile sa loveasca bazele militare si navele de razboi americane prezente in zona.
Pretul petrolului a crescut cu peste un dolar dupa embargul UE impus Iranului
Pretul petrolului a crescut luni cu peste un dolar dupa ce ministrii de Externe din Uniunea Europeana au convenit sa interzica importurile de petrol iranian.
Aprecierea cotatiilor este sustinuta si de deprecierea dolarului.
La ora 15:37 GMT, petrolul Brent, destinat pietei londoneze, era tranzactionat in crestere cu 1,37 dolari, la 111,23 dolari pe baril Pretul petrolului destinat pietei americane, cu livrare in martie, a urcat cu 1,2 dolari, la 99,53 dolari pe baril, dupa un maxim al sedintei de 99,8 dolari pe baril.
UE a decis luni interzicerea imediata a tuturor noilor contracte cu Iranul in sectorul petrolier. Anularea contractelor existente va avea loc treptat, pana la 1 iulie, pentru a permite tarilor dependente de petrolul iranian sa se reorienteze.
Iranul vinde in statele UE circa 20% din petrolul produs, mai ales in Italia, Spania LINK Grecia
incarcatura nucleara de clasa Nimitz ........................................................... Stramtoarea Ormuz este o zona geografica foarte importanta. Pe aici trece 40% din titeiul transportat pe mare zi de zi
Încarcatura nucleara de clasa Nimitz NU exista. Asa cum nu exista infectii cu Boribumeloza sau rasa de câini dog surnamianez.
Prin Ormuz trece 35% din titeiul etc., nu 40 %
Articole de rahat (bok,în limba turca în original),scrise de niste inculti într-ale ziarelor si jurnalisticii.
De multe ori,vad ca ziarele românesti citeaza editiile online ale ziarelor din lume. De ce nu le citesc si pe cele tiparite ? Crede ziaristul românesc ca totul e online ? Nu,nu este. Multe nu e online,trebuie citite/traite/scrise /vazute live. Jurnalistilor care sînteti voi jurnalisti.
Sa inteleg, deci, cu virgule sau fara virgule, ca acele portavioane ar cara ceva uraniu. Acolo, la vreo cateva mii de tone. Asa, ca orice cargobot. Da, unele transporta carbuni, altele petrol, iar portavioanele de clasa Nimitz cara...uraniu. Corect era sa scrie 'cu propulsie nucleara', nu ?
„Frontul israelian este pregătit cum nu a mai fost vreodată”, a declarat fostul ministru al Apărării Pasive a Israelului şi a evocat în media o ofensivă a statului evreu care s-ar derula pe parcursul unei luni.
Potrivit presei israeliene, premierul Benjamin Netanyahu ar intenţiona să atace siturile nucleare iraniene - care ameninţă Israelul - până în noiembrie, adică înaintea alegerilor prezidenţiale americane.
Corriere della Sera a publicat detaliile planului secret al Israelului privind un atac contra Iranului, dezvăluite de Richard Silverstein, un israeliano-american al cărui site este supranumit WikiLeaks al Israelului. El a publicat un extras al documentului oficial secret care provine de la cabinetul pentru securitate, unde se iau deciziile vitale pentru ţară.Va fi un atac coordonat cu un atac cibernetic „fără precedent” care va face KO în câteva minute internetul, telefoanele, radioul, TV, comunicaţiile prin satelit, conexiunile de fibră optică a tuturor edificiilor strategice iraniene. Obiectivul este de a lipsi regimul de la Teheran de orice ştire despre ce se întâmplă în ţară.
Potrivit documentului, prima fază prevede utilizarea tehnologiei sofisticate pentru a scoate din funcţiune infrastructura Iranului şi bazele subterane de rachete de la Khorramabad şi Ispahan. Apoi vor fi paralizate centralele electrice prin scurt circuite provocate de muniţie din fibre de carbon, mai subţiri decât un fir de păr, care vor face inoperabile transformatoarele. În a doua fază, zeci de rachete balistice, capabile să acopere o distanţă de 300 km, vor fi lansate asupra solului iranian de pe submarine israeliene, poziţionate în vecinătatea Golfului Persic. Rachete proiectate să penetreze în profunzime.
Informaţii aflate în posesia israelienilor relevă existenţa de centrale nucleare subterane, ca cea de la Fardu, în apropierea oraşului Qom, unde este dificil să se ajungă doar cu un bombardament simplu. A treia fază prevede alte rachete, de această dată de croazieră, care vor fi lansate pentru a face KO sistemele de comandă şi control, de cercetare şi dezvoltare şi ale rezidenţelor persoanelor implicate în planul de îmbogăţire a uraniului. Imediat după aceea, satelitul israelian de recunoaştere TecSarva trece deasupra Iranului pentru a evalua daunele suferite de aceste obiective.
Informaţiile vor fi transferate avioanelor în zbor spre Teheran, aparate cu tehnologie încă necunoscută marelui public, inclusiv aliatului american, „invizibile pentru radare”, care vor fi trimise în Iran pentru a termina treaba.
„Vor lovi un număr restrâns de obiective care au nevoie de asalturi ulterioare pentru a fi distruse definitiv. Obiectivul clar este de a spulbera orice posibilitate de dezvoltare nucleară a regimului islamic. Şi pentru a evita o contraofensivă iraniană în teritoriul israelian de a distruge instalaţiile de lansare a rachetelor.
Deocamdată, guvernul lui Netanyahu este în minoritate în cadrul cabinetului pentru securitate, iar SUA îşi afirmă încă refuzul de a aproba un atac antiiranian.
Războiul cu Iranul – cum va începe, precum şi ce va urma imediat după aceea
Am lucrat în calitate de consultant de specialitate, la trei companii de tehnică aeronautică de vârf. Specialitatea mea este aceea de a conceptualiza noi strategii militare, mai ales în conexiune cu cele mai noi şi avansate sisteme de luptă. Ceea ce observ că se petrece la ora actuală pe scena mondială pe tema Iranului constituie cea mai înfricoşătoare combinaţie de circumstanţe pe care am văzut-o vreodată. Şi am văzut multe în cei 20 de ani de carieră militară, în care am fost implicat în proiectarea celor mai avansate strategii de luptă!
Curând, în săptămânile sau lunile ce vor urma, se va declanşa un război împotriva Iranului. Războiul va fi pornit fie de Israel, fie de SUA, fie printr-un embargou economic NATO/UE/SUA, sau prin anumite forme de diversiune, numite „steaguri false”. Ceea ce e de reţinut este faptul indiferent de modul în care va începe, acest conflict va cuprinde apoi întreaga lume.
Indiferent dacă războiul va începe printr-un atac aerian orientat împotriva câtorva obiective militare şi nucleare iraniene, sau printr-o invazie de proporţii împotriva miilor de obiective iraniene, probabilitatea ca acest conflict să devină un conflict regional major în 48 de ore de la declanşarea lui este de peste 90% (n. trad.: în termeni militari, conflict regional major = „conflict armat care cuprinde mai multe state învecinate cu statele aflate în mod direct în conflict”).
Iranul nu va permite israelienilor sau/şi americanilor să îi atace teritoriul fără o ripostă majoră. Iranul nu va fi pasiv şi anemic, aşa cum a fost Irakul când a fost atacat de Bush. Iranul va ataca atunci masiv bazele americane şi/sau israeliene din zonă, ceea ce va declanşa atunci o şi mai mare înverşunare din partea americanilor/israelienilor.
Iranul a echipat, plătit şi antrenat un masiv dispozitiv de rachete în Liban (cel mai mare dispozitiv de rachete din istoria omenirii). Sunt acolo două tipuri de rachete: fără ghidare şi cu ghidare. Acest dispozitiv se constituie într-o forţă militară colosală de tip MAD-FORCE (Mutually Assured Destruction-Force = Forţă de Asigurare a Anihilării Reciproce, o forţă imbatabilă ce are scopul de a descuraja o invazie masivă inamică, prin posibilitatea declanşării unei contra-ofensive nimicitoare). Numărul total de rachete din Liban este estimat a fi între 40.000 şi 110.00 de bucăţi. O parte din ele sunt rachete fără ghidaj de tip Katyusha, dar mare parte sunt rachete cu ghidare şi cu rază mai lungă de acţiune. Toate dispozitivele sunt deservite de unităţi ale Forţelor Speciale ale Hezbollah.
Forţele Speciale Hezbollah sunt de fapt trupe de comando iraniene, super-antrenate şi super-echipate, iar numărul militarilor lor depăşeşte efectivele unei brigăzi (n.trad.: Brigada = unitate de luptă ce conţine între 3-5 Regimente, cu un efectiv de 3.000-5.000 luptători, condusă de un General).
Rachetele neghidate, binecunoscutele Katyusha, sunt oarecum primitive, dar foarte eficiente în distrugerea fiecărui centimentru pătrat al unui sector inamic asupra căruia sunt lansate. Sunt rachete de artilerie de 122 mm, cu raza de acţiune de aprox 30 km/19 mile, şi sunt au o încărcătură de aproximativ 30 kg / 66 uncii de material exploziv. Rachetele ghidate, care sunt în număr foarte mare, sunt mai avansate şi pot fi ghidate cu precizie.
În timpul războiului din 2006 (dintre Israel şi Libia), Hezbollah a lansat aproximativ 4.000 de rachete (dintre care 95% de tip Katyusha), toate purtând super-explozive „fără inteligenţă”, adică neghidate. Restul de 5% de rachete au fost de fabricaţie Iraniană, de tip Fajr-3 şi Ra”ad 1, propulsate de combustibil lichid.
Ce se mai ştie este că rachetele „inteligente”, cele ghidate, cu raza mai mare de acţiune, sunt sub controlul direct al unor ofiţeri sirieni şi iranieni.
Această combinaţie de rachete cu rază scurtă, cu rachete cu rază medie de acţiune din Liban, alături de cele ghidate, cu rază lungă de acţiune din Siria, împreună cu un număr mai mic de de rachete aflate pe Fâşia Ghaza şi Malul Vestic (West Bank), la care se adaugă rachetele ghidate cu rază lungă de acţiune din Iran reprezintă, însumate, o forţă deloc neglijabilă, ce este aţintită asupra Israelului.
Războiul din 2006 dintre Israel şi Hezbollah (numit de israelieni „Al Doilea Război Libanez”) a fost o încercare a Israelului de a anihila acest dispozitiv masiv MAD-FORCE din Liban. A fost o încercare eşuată. Sirienii cumpăraseră (şi livraseră Hezbollahului) un mare număr de rachete antitanc de producţie rusească, temutele AT-14 KORNET. Aceste rachete, relativ ieftine, propulsate cu combustibil solid, pot fi ghidate cu precizie. Comandourile iraniene şi-au construit foarte multe buncăre de tragere, din beton armat, pe teritoriul Libanului. Eficienţa lor nu s-a lăsat aşteptată. În foarte scurt timp au fost scoase din luptă 52 de tancuri de asalt MERKAVA IV israeliene.
Sistemele supra-tehnologizate americane, precum şi armele lor de mare precizie s-au dovedit de asemenea ineficiente. În faţa acestui dezastru, israelienii aveau trei alternative: să utilizeze bombe cu neutroni, să declanşeze o ofensivă cu infanteria (care i-ar fi costat foarte multe vieţi omeneşti), sau să declare pace pentru moment şi să se retragă acasă. Au ales în final ultima variantă.
Se pare că Israelul a renunţat definitiv la ideea unui asalt terestru pentru a anihila bazele de rachete Libaneze. Un înalt comandant israelian chiar şi-a dat demisia pe motiv că trupelor sale nu li se permite să se antreneze sufiecient în vederea atacării Libanului.
A doua alternativă constă în utilizarea armelor FAE (n. trad.: Fuel Air Explosive = dispersarea unui nor gigantic de vapori de combustibil care este apoi aprins de un detonator).
A treia alternativă constă în utilizarea Bombei cu neutroni (tip de armă nucleară ce produce un nivel mai ridicat de radiaţii, dar distrugeri materiale mai reduse decât armele atomice clasice) (n.trad.: Cu alte cuvinte ucide fiinţele vii, lăsând neafectate clădirile). Însă atunci când vorbim de Bomba cu neutroni, vorbim deja despre Arme de Distrugere în Masă (ADM).
Orice folosire a unei astfel de arme de tip ADM de către armata israeliană contra Hezbollahului va declanşa foarte probabil o ripostă similară. Hezbollah îşi va echipa rachetele din Liban rămase operaţionale nu cu explozivi clasici, ci cu ogive nucleare ADM (dacă nu cumva rachetele Hezbollah au fost DEJA până atunci echipate cu ogive nucleare având în vedere natura şi scopurile atacului american/israelian împotriva Iranului).
În concluzie, Israelul se află acum în faţa unui număr impresionant şi fără precedent de rachete echipate cu focoase radiologice, chimice, biologice, FAE de la bazele din Liban. Toate aceste tipuri de focoase sunt din categoria Armelor de Distrugere în Masă ADM. La acestea se adaugă rachetele din Gaza şi West Bank. Sirienii îşi vor folosi rachetele lor mai mari şi cu rază mai lungă de acţiune pentru a „împroşca” din belşug teritoriul israelian cu ADM. La fel vor proceda şi iranienii.
Pentru a se apăra, Israelul va folosi Sistemul Radar „Green Pine” şi un hibrid de sistem antirachetă americano/israelian. Vor reuşi cu succes să doboare multe din rachetele inamice înainte ca ele să îşi atingă ţintele, dar totuşi numărul imens al rachetelor arabe va fi copleşitor şi va străpunge orice măsuri defensive.
Mari părţi din Israel vor fi contaminate cu radiaţii cu perioadă de înjumătăţire extrem de mare (de ordinul a zecilor de mii de ani în unele cazuri), la acest „cocktail” adăugându-se (dacă mai era nevoie) o mixtură chimică, FAE şi biologică de coşmar. Numărul morţilor se va ridica de la o treime, la jumătate din populaţia Israelului, la care se adaugă un imens număr de răniţi.
Răspunsul israelian va fi anihilarea nucleară a Siriei, Iranului şi a unor părţi din Liban, numărul morţilor fiind de mai multe ZECI de milioane. Aşteptaţi-vă să vedeţi fiecare oraş, de orice mărime ar fi el, distrus. Vor rămâne insuficienţi oameni în viaţă fie şi pentru a îngropa morţii în Siria, Iran şi părţi din Liban. Radiaţiile provenite de la bombele atomice se vor întinde şi în restul lumii.
Însă Iranul are şi un alt tip de armată. Se numeşte în limbaj militar „armată adormită”, sau „armată sub acoperire” şi este operaţională pe teritoriile altor state, îndeosebi pe teritoriul SUA şi al statelor Europei de Vest. Aceste „armate” vor începe răspândirea unui număr de epidemii ucigătoare, bazându-se pe viruşi fabricaţi în laborator (sunt câteva zeci de astfel de virusuri cu utilizare militară).
Oamenii aflaţi în cinematografe, biserici, Mall-uri, staţii de metrou, aeroporturi (şi în general orice spaţiu care foloseşte sisteme de aer condiţionat centralizate) vor fi expuşi fără să ştie la contaminări criminale, adevărate arme biologice. După aproximativ 9 sau 10 zile de la contaminare, sistemele computerizate de statistici vor da alarma în privinţa unor îmbolnăviri stranii. Aceasta va declanşa o serie de măsuri de apărare, menite să ţină în frâu îngrozitoarele epidemii, dar va fi prea târziu.
Transporturile internaţionale şi schimbul de mărfuri se vor sista. Oamenii vor fi sfătuiţi să rămână în locuinţele lor, se vor institui restricţii de circulaţie şi doar foarte puţini oameni, care au anumite meserii critice, vor fi lăsaţi să circule pe străzi. Spitalele vor fi supra-aglomerate cu bolnavi şi muribunzi de toate vârstele. Comunitatea medicală va fi printre primele care va fi nimicită, datorită contactului contagios cu muribunzii. Deşi se vor înfiinţa spitale ad-hoc în şcoli şi alte clădiri publice, infectarea încrucişată (între bolnavi) cu diferite tipuri de virusuri modificate genetic va „asigura” o mortalitate de 100% a tuturor pacienţilor şi personalului medical din aceste spitale.
Pe alte fronturi, în eventualitatea în care statele neo-conservatoare plănuiesc să redeschidă şi să dezvolte războiul din Georgia din 2009, atacând forţele ruseşti, sau punând la cale „incidente” în Marea Neagră, probabilitatea ca aceste incidente să degenereze rapid într-un război mondial implicând arme atomice ruseşti şi NATO este de aproximativ 50%. Chiar dacă nu se declanşează un război total, Rusia este în măsură să neutralizeze prezenţa NATO din Marea Neagră, cu pierderi considerabile de ambele părţi.
Lumea se va afla în cea mai gravă criză economică din istorie, după ce comerţul mondial se va opri de teama răspândirii epidemiilor provocate de războiul biologic.
Dacă Israelul va provoca sofisticata Maşină de Război Biologic a Lumii Arabe (despre care mulţi spun că este o realitate, şi nu un mit ca în cazul Irakului), atunci şi Arabia Saudită îşi va lansa propriile rachete balistice de producţie chinezească şi îşi va trimite foarte bine echipata aviaţie militară împotriva Israelului, cu încărcăturile nucleare pe care le posedă (Arabia Saudită a finanţat programul militar nuclear al Pakistanului, şi a primit în schimb arme nucleare).
Desigur, ce va fi rămas operaţional din din forţele israeliene va răspunde cu alte atacuri nucleare, de data aceasta împotriva Arabiei Saudite, cât şi împotriva altor naţiuni arabe, pentru a le intimida. În America de Nord şi în Europa de Vest, după două luni de război biologic, populaţia se va reduce la aproximativ o treime, iar numărul morţilor va depăşi 200 de milioane.
În ciuda disperatelor eforturi ale tuturor statelor, epidemiile produse de viruşii super-ucigaşi, produşi prin mutaţii genetice în laboratoare, vor cuprinde întreg mapamondul, cauzând decesul a mai mult de un miliard de oameni.
Toţi aceşti factori enumeraţi până acum ar putea conduce spre o ultimă etapă a războiului, în care statele non-neo-conservatoare vor fi atât de revoltate în faţa decesului atâtor oameni nevinovaţi din rândul propriilor populaţii, încât un război mondial total, care implică toate statele lumii, ar putea fi apoi inevitabil.
Forums
