Ok,Semper va sa fie si think-tank.E plin locul de oameni cu experienta.Intrebare-care vor fi consecintele pt. Romania in cazul in care Iranul obtine bomba?
On the eve of President Obama’s Mideast Peace Conference, unfolding events by Israel’s enemies strongly suggests that an outbreak of war is imminent, perhaps within hours or days. The following information provides our readers with an overall grasp of the extremely heavy gravity of the situation. On Monday (8/30) the Hezbollah leadership under Sheikh Hassan Nasrallah issued a “State of War Alert” to all Hezbollah militia forces. Syria is also reportedly on its highest state of alert. The alert status is reminiscent of the situation just hours prior to the start of the war in June of 1967 known more often as “The Six Day War.”
On June 4, 1967, Arab leaders of Egypt, Syria and Jordan gave final approval for plans to launch sneak attacks against Israel. Those attack plans called for surprise air strikes by Arab war planes to begin the following morning of June 5. Israeli leaders, having caught wind of the plans launched their own pre-emptive strike catching the Arab air forces on the ground by surprise at the same time as Israeli ground forces launched a sneak ground campaign against its Arab neighbors. The result was a smashing victory for Israel, which included Israel gaining possession of all of Jerusalem, as well as the Sinai Peninsula, the Jordanian West Bank and Syria’s Golan Heights region.
As the first day of September 2010 rolled around, Israel finds itself in an eerily similar situation except that the identities of the key enemy antagonists have changed somewhat. Syria remains in the roster of Israel’s enemy combatants but Jordan and Egypt have developed peaceful, even modestly cordial relationships. However, the primary protagonists for this latest crisis are Iran and her proxy forces of Lebanese Hezbollah militia and Hamas terrorists in the Gaza Strip.
According to various Western, U.S., Arab and Israeli intelligence reports, Hezbollah has been making final preparations for a large-scale sneak-attack against Israel. The only questions now amongst informed analysts revolve around the “when” and “where” of the expected attacks. As to the start date for the attacks, we understand Israel’s enemies are considering to optional timing dates. Plans under consideration include a launch date of not long after the opening ceremonies in Washington for the new peace conference whereby Israeli Prime Minister Netanyahu and Palestinian Authority Chairman Abbas will meet face to face to start peace talk negotiations under the sponsorship of President Obama.
Many sources out of the Mideast hypothesize that a surprise attack could come late Thursday evening or perhaps more likely on Friday, September 2, 2010. Why Friday?
Friday is the last day of Ramadan which concludes with a festive, celebratory feast that ends the holy period of Ramadan. It is also known as “International al Qods Day” or “Jerusalem Day.” It is a day of Islamic solidarity with the Palestinian people in their quest to secure Islamic control over all of Jerusalem. This day of consecration to that endeavor was conceived originally by the leader of Iran's Islamic Revolution, Ayatollah Ruhollah Khomeini. It is part of Iran’s master plan to be the leading nation of the Islamic world.
A-O Readers should note that an attack by Iran’s proxy forces in Lebanon and the Gaza Strip on al-Qods Day would seem very much appropriate to that day. The real question is whether the attack would technically begin during the day, before Ramadan’s final feast at night or in the twilight hours of the feast or shortly thereafter. Technically by Islamic law, no military endeavors should be permitted during any point of the Ramadan period. No doubt, Iranian clerics could find a loophole excuse for a sneak attack as early as the night before or during the pre-dawn hours of “al Qods Day.” Such an attack would be viewed as a holy consecration to the task of retaking Jerusalem from Israel as well as destroying Israel. It would likely be viewed as the opening day of a war that Islamists would hope to conclude by the Jewish holy days of Rosh Hashanah (9/8/10) and Yom Kippur (9/18/10).
2nd Optional Attack Date:
The second optional time point for launching a sneak attack against Israel would be on the eve of Rosh Hashanah which begins on the evening of September 8, 2010. This date marks the end of a 62 year period since the UN declared a homeland for the Jews back in November of 1947. Some Bible prophecy watchers suggest that this coincides with the Prophet Daniel’s prediction of a 63 year period that precedes a 7 year period of Tribulation. It should be noted that from this year of Rosh Hashanah forward for three and a half years would see “signs” in the heavens – namely lunar and solar eclipses during Jewish holy days in 2014 and 2015 including Passover. Such astronomical events are perceived by some as coming fulfillments of Biblical prophecies relating to signs in the sun and the moon.
While we find these timing hypotheses to be highly intriguing but we prefer to not make dogmatic assertions that such coming events are indeed to the “the” prophetic fulfillments of those prophecies, but we do admit to such possibilities.
Now returning our focus to unfolding events of the past few days, let’s look further at what has recently transpired that suggests an imminent attack by Israel’s enemies.
Indicator #1.= Israeli Troop Deployments
First of all, there are numerous reports from within the Islamic media outlets of the Middle East claiming that Israel has deployed an additional full armored division along Israel’s northern border with Lebanon and Syria.
Indicator #2. = Iranian – Hezbollah War Councils
U.S., Western and Israeli intel reports note that Iranian leaders have been pressuring Hezbollah leaders to launch attacks against Israel. Various Iranian military commanders have made numerous visits to meet with Hezbollah leaders in both Lebanon and also the Syrian capital of Damascus.
Indicator #3. = Hamas Drive-by Terror Strike
Hamas leadership in the Gaza Strip claimed responsibility for a terror attack in the West Bank where 4 Israelis were shot dead in a drive-by shooting.
Indicator #4. = Hezbollah Troop Movements
All of Hezbollah’s full-time troop forces are now at forward positions along the border with Israel in violation of UN agreements.
Indicator #5. = Hexbollah Reserve Call Up
Hezbollah has issued a call to duty for all of its part-time troop reserves.
Hezbollah has placed its entire Commando Forces into special ‘strike’ positions for:
a. amphibious beach landings rapidly moving inland into central Israel
b. commando rapid strike forces from the border into northern Galilee
Indicator #6. Iranian officers activities
The Iranian commander of its “al Qods” (Jerusalem) Brigade – foreign division for Iraq, Gaza and the Palestinian Authority has spent the last 12 days in Damascus (since 8/19) Along with the chief general of Iran’s Revolutionary Guards Corps conducting War Councils with Hezbollah and Syrian officers.
The Iranian Revolutionary Guards Corps (IRGC) Lisason Field Commander assigned to Hezbollah is Hassan Mahdavi. According to western intelligence sources, he has been shuttling around the region monitoring events in Lebanon, meeting with Hezbollah’s Secretary-General Hassan Nasrallah. He has reportedly pressured Nasrallah to order a large scale surprise attack against Israel as part of Iran’s strategic response to President Obama’s attempt to forge a Mideast peace agreement from the current peace talks in Washington.
Hezbollah’s chief, Sheikh Hassan Nasrallah is reported by Western intelligence sources to be nearing a decision on when and where his forces should strike initially. Reports indicate he has been somewhat reluctant to strike, in part because he detests the idea of being an Iranian puppet doing Iran’s bidding. At the same time however, one of Iran’s primary selling points for persuading Nasrallah to go ahead and attack is the notion of the honor and glory of initiating a war that takes back Jerusalem and destroys Israel. In Islamic understanding there would be great glory and prestige in being the leader which obtains the victory.
The Hezbollah chief is not the only one being lobbied by the Iranians. Iranian officials are also lobbying other Shiite groups in Lebanon that are rivals to Hezbollah. Such lobbying efforts are urging the factions to unite together in common cause against the enemy and to also remain united to greet Iran’s President under a common battle flag of Hezbollah, when Iranian President Mahmoud Ahmadinejad makes a state visit to Beirut, Lebanon later in September. Debka.com reports its sources understand the visit is tentatively scheduled for September 10-12 during Israel’s holiday period. It is believed the trip is designed to be a victory trip, celebrating the recapture of Jerusalem and the destruction of Israel.
Tehran’s war goal is intended to not only destroy Israel and recapture Jerusalem but to also strike at American prestige and standing in the world of geo-politics. Iranian leaders gauge that a Israel’s destruction will result in a humiliation of America and those Arab leaders which have aligned with America. It would underscore the impotence of America and point out Obama’s incompetence as a leader. Arab nations would question the wisdom of aligning themselves with American foreign policy.
The Iranian war strategy is also timed to launch a civil war within Iraq in order to install a puppet government subordinate and subservient to Iran, much like Hezbollah. Iran has been waiting for U.S. combat forces to exit Iraq in order to more easily accomplish the mission. At the same time, an Iranian take-over by its proxy Shiites in Iraq would serve as a historic parallel to the world portraying America as having suffered a defeat equal to its withdrawal and defeat in Vietnam.
Hezbollah has also set up a liason for joint command of forces with Syria. This arrangement will enable Syria to remain abreast of the battlefield situation and provide strategic support as needed. We’ll have more the battlefield strategies in separate A-O Report coverage.
Meanwhile, Iran is fully prepared for any Israeli air strikes targeting Iranian nuclear faclities. Iranian strategy calls for a quick response with swift missile strike counter-attacks designed to level Israeli cities and take out key targets in Saudi Arabia, Kuwait and other Arab targets in the Persian Gulf as well as American bases in the region. Iran intends to confront U.S. naval forces in the region as opportunities allow. Such moves would likely result in Iran sealing off the Strait of Hormuz. In doing so, such a development would halt the flow of 40% of the world’s oil shipments from the Persian Gulf. Such a development will spark a skyrocketing of oil prices and refined products such as gasoline and diesel fuel.
Our A-O Report analysis expects that Hezbollah will not launch any attacks until after the Ramadan period concludes on Friday night. It may coincide with the final night feast on Friday night. Such an attack at the end of “International al-Qods Day” would still have significant symbolism for the Muslim world without violating Islamic law concerning Ramadan itself. With that in mind, we anticipate that by American time zones, word of an attack would not begin to be picked up by U.S. news media until mid to late Friday afternoon at the earliest.
We’re more inclined to think it militarily prudent to wait until the eve of the Jewish holiday of Rosh Hashanah on September 8 for the launch of an attack. This date would give Hezbollah the cover of a new moon to allow amphibious commando landings a better likelihood for success without premature discovery that a moonlit night might afford. A Rosh Hashanah attack might also provide a better element of surprise as it would catch the Jewish nation in a bind as it tries to celebrate the arrival of a Jewish New Year.
An alternative date for a surprise attack would be the high Jewish holy day of Yom Kippur which comes on September 18. Such an attack would not be the first time Israel was attacked on Yom Kippur. Back in 1973, Egypt and Syria launched a sneak attack on Israel triggering what is now often times referred to as the “Yom Kippur War” of 1973. Would Iran, Hezbollah and Syria opt for a second Yom Kippur War? It might well be a possible “back up” date should the situations for September 3 (al Qods Day) or September 8 (Rosh Hashanah) not be favorable for an attack.
At the moment, given the indicators we’ve noted, we’d place the likelihood for an attack by Hezbollah to be at probably 70%.
A final note of caution is appropriate, as always in such cases. God is sovereign and can quite easily halt and prevent Hezbollah and Iran from doing anything that does not fit with God’s prophetic time line. Therefore, if a war does not mesh with God’s prophetic timeline, there will be no attack. Some way, some how, God will see to it that an attack does not take place, if the timing does not mesh with the Divine timeline and God’s will.
There are some prophecy watchers who are convinced that Rosh Hashanah of 2011 is THE time when God’s timeline kicks off – including at that time, the Rapture of the Church. At The A-O Report, we distance ourselves from any attempts to peg a precise date for the Rapture of the Church but we do acknowledge that various Rapture timing theories involving various Jewish festivals and feasts provide intriguing reasons for such theories and acknowledge the possibilities exist that one of those theories may be correct. Even so, we prefer to keep an open mind and anticipate His Return for the Church could come at any time, any day of the year.
The A-O Report will provide ongoing updates of the Mideast war situation when urgent developments warrant. Some of our updates may post to the public section of our website while other postings may be reserved to the Donor’s section and available only to those who donate to The A-O Report. Either way, stay tuned for continuing coverage of the situation. LINK
Chimistule,sper ca ai ras cat am ras si eu.Ma simt prost daca rad de unul singur.
Asa la nimereala-israelienii nu i-au depasit pe arabi la mustata in razboiul de 6 zile. -Iranul are rachete balistice destule cat sa darame un cartier din Tel Aviv,nu cat sa ingroape Israelul sub rachete(vreo 1200 de bucati,dar nu au toate bataie pana in Israel).
Preşedintele Mahmoud Ahmadinejad a declarat vineri că în curând va exista un nou Orient Mijlociu, în care Statele Unite şi Israelul nu-şi vor găsi locul, totodată avertizându-i pe egipteni să fie atenţi la "chipul prietenos" al Americii.
Liderul iranian şi-a ţinut discursul în faţa unei mulţimi care scanda sloganuri precum "moarte Americii" şi "moarte Israelului", la împlinirea a 32 de ani de la Revoluţia islamică din 1979.
"Vom vedea în curând materializarea unui nou Orient Mijlociu, fără America şi regimul sionist şi în care opresorii nu vor mai avea niciun loc", a spus Ahmadinejad mulţimii de iranieni.
În cadrul discursului în care a evocat evocând revoltele din Egipt şi Tunisia, Ahmadinejad i-a avertizat pe egipteni să aibă grijă cu Statele Unite.
"Statele Unite au adoptat o faţă prietenoasă şi susţin că sunt prieteni cu oamenii din Africa de Nord şi cu cei din ţările arabe, dar fiţi vigilenţi şi uniţi. Veţi ieşi învingători. Naţiunea iraniană este prietenul vostu şi este dreptul vostru de a vă alege calea. Naţiunea iraniană vă sprijină acest drept", le-a transmis el egiptenilor.
Iranul, care nu are relaţii diplomatice cu Egiptul, şi-a exprimat sprijinul faţă de revoltele ce au avut loc în ultimele săptămâni acolo şi faţă de instalarea unui regim islamic, notează Channel News Asia.
"Dacă vreţi ca oamenii să aibă încredere în voi, în primul rând nu vă amestecaţi în afacerile din regiune, inclusiv în Tunisia şi Egipt. Înlăturaţi regimul sionist, care este sursa tuturor crimelor. Eliberaţi regiunea şi luaţi acest regim care este, de fapt, copilul lui Satana - SUA", a mai spus Ahmadinejad, adresându-se americanilor şi occidentalilor.
Totul începe de la MOTIV. Statele Unite ale Americii, Israelul şi aliaţii lor acuză Iran că dezvoltă în secret o armă nucleară şi că ajută insurgenţii irakieni. Israel, care este singurul deţinător din Orientul Milociu de arsenal nuclear, deşi nedeclarat, priveşte Iranul ca principala ameninţare şi a refuzat să excludă folosirea forţei pentru a împiedica Iranul să dezvolte arma nucleară, pe când SUA forţează mâna cât mai multor ţări să impună sancţiuni de natură economică Iranului. Iranul neagă vehement acuzaţiile şi susţine că semnarea Tratatului pentru Neproliferarea Armelor Atomice îi dă dreptul de a-şi folosi tehnologia nucleară pentru aplicaţiile paşnice. Mai mult, oficialii nu se tem de embargo şi spun că acesta nu poate decât ajuta ţara. "Vom învăţa să folosim facilităţile pe care le avem. Ar trebui să ştie şi ei că aceste sancţiuni nu au niciun efect, pentru că suntem sancţionaţi de 30 de ani şi noi am continuat să muncim din greu", a declarat un oficial iranian. Preşedintele ţării a fost mai dur, în special la adresa Uniunii Europene, pe care a avertizat-o că poate să uite de implicarea pe pieţele din Iran. "Nu primim bine aceste sancţiuni, dar ele ne ajută să ne fabricăm singuri acele lucruri oferite de statele vestice, aşa cum am făcut tot timpul. Vest-ul nu face altceva decât să ne vândă nişte produse de consum. Dacă orice ţară europeană, sub pretextul sancţiunilor, anulează o înţelegere, acea ţară ar trebui să ştie că nu va mai avea ce să caute pe piaţa iraniană", a spus Ahmadinejad. Combustibilul discordiei Dar ce are de oferit Iran? Ţara din Orientul Mijlociu se află pe locul doi în lume în ceea ce priveşte rezervele de gaze naturale şi pe locul trei în cazul celor petroliere, având potenţialul să devină o superputere în domeniul energiei. Şi aici apare poate adevăratul motiv pentru care SUA doreşte să controleze zona. Conflictul s-a intensificat după ce Iran a semnat în data de 16 martie 2010 o înţelegere cu Pakistan privind construcţia unui gazoduct ce ar urma să ajungă în India. Un proiect căruia Statele Unite s-au opus, fiind considerat concurent direct al gazoductului trans-afgan pe care americanii intenţionau să îl construiască între bazinul Mării Caspice şi coasta Pakistanului. În 2009, India s-a retras din proiect din cauza preţului şi problemelor de securitate, dar şi pentru că semnase în 2008 o înţelegere civilă nucleară cu Statele Unite. Totuşi, în martie 2010, India a convocat Pakistan şi Iran pentru discuţii trilaterale. Tot în 2010, însă în ianuarie, SUA ceruseră Pakistanului să abandoneze proiectul în schimbul construirii unui terminal de gaze naturale lichefiate şi a posibilităţii de a importa electricitate din Tadjikistan, prin coridorul Wakhan din Afganistan. Pe 12 aprilie 2010, Iran a anunţat că a terminat construirea a 1.000 de kilometri de gazoduct şi că mai are de terminat 100 de kilometri, spunând că urmează ca Pakistan să îşi termine partea ei de proiect. Războaie care s-ar putea declanşa în 2011. Tensiunile dintre state au existat şi vor mai exista, cât timp va exista şi o miză. Conflictele apar în lipsa unor compromisuri şi de aici la un război nu este decât un pas. Astfel de tensiuni care ameninţă să se transforme în lupte, nucleare, de stradă sau cibernetice, sunt, uneori, mai aproape decât par. Conflictul coreean, tensiunile dintre Statele Unite şi Iranul nuclear sau un potenţial război cibernetic sunt câteva dintre temerile anului 2011. Coreea de Nord versus Coreea de Sud Phenianul este pe cale de a declanşa un război sfânt, bazat pe forţele de disuasiune nucleară, pentru a răspunde acţiunilor inamice. Forţele armate revoluţionare din Coreea de Nord sunt pe cale să se pregătească deplin de declanşarea unui război sfânt al dreptăţii, bazat pe disuasiunea nucleară, pentru a răspunde acţiunilor inamicilor care împing situaţia în pragul războiului, declara ministrul Forţelor Armate, Kim Young-Chun, cu ocazia unei reuniuni organizate la împlinirea a 19 ani de când Kim Jong-Il a devenit comandantul suprem al armatei nord-coreene. La 23 noiembrie, artileria nord-coreeană a tras asupra Insulei Yeonpyeong, în apropiere de frontiera maritimă contestată dintre cele două ţări, incidentul reaprinzând teama unui nou conflict în peninsulă. Acesta a fost primul bombardament al unei zone civile de la Războiul din Coreea (1950-1953). Forţele sud-coreene au comis o provocare militară gravă reluând atacurile împotriva Coreei de Nord în cursul recentelor manevre militare, în vederea unui nou război de agresiune. Coreea de Sud a efectuat, împreună cu SUA, manevre militare, la doar câţiva kilometri de frontiera nord-coreeană. Exerciţiile aeriene şi terestre sunt cele mai ample de anul acesta şi au loc la doar o lună după atacul nord-coreean asupra insulei sud-coreene Yeonpyeong. Potrivit Phenianului, exerciţiile militare organizate de Coreea de Sud au rolul pregătirii unui nou război. Coreea de Sud a subliniat, însă, că exerciţiile sunt strict defensive. Phenianul a promis un "dezastru", dacă Seulul nu renunţă la aceste manevre militare cu muniţie reală. Aproximativ opt ore de discuţii formale între cele 15 ţări membre ale Consilului de Securitate şi discuţii private cu ambasadorii nord-coreean şi sud-coreean s-au încheiat fără un acord pentru o declaraţie finală. Ţările occidentale se limitau, în proiectul lor de declaraţie, să spună că "Membrii Consiliului de Securitate condamnă bombardamentul de la 23 noiembrie 2010, care a dus la pierderi de vieţi umane, inclusiv civili, şi deplânge cu fermitate agravarea tensiunii în Peninsula Coreeană, la care a condus". Statele Unite au condamnat ferm, aşa cum am făcut şi atunci, atacul de la 23 noiembrie al Coreei de Nord. Noi credem că este foarte important pentru Consiliul de Securitate să vorbească cu claritate şi unitate pentru a condamna Coreea de Nord. Majoritatea membrilor Consiliului şi-au exprimat clar punctele de vedere, potrivit cărora este importantă o condamnare a Coreei de Nord, a subliniat Rice.
SUA şi aliaţii versus Iran
Statele Unite ale Americii, Israelul şi aliaţii lor acuză Iranul că dezvoltă în secret o armă nucleară şi că ajută insurgenţii irakieni.
Iranul neagă vehement acuzaţiile şi susţine că semnarea Tratatului pentru Neproliferarea Armelor Atomice îi dă dreptul de a-şi folosi tehnologia nucleară pentru aplicaţiile paşnice. Mai mult, oficialii nu se tem de embargo şi spun că acesta nu poate decât ajuta ţara.
Vom învăţa să folosim facilităţile pe care le avem. Ar trebui să ştie şi ei că aceste sancţiuni nu au niciun efect, pentru că suntem sancţionaţi de 30 de ani şi noi am continuat să muncim din greu, a declarat un oficial iranian.
Preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad ţării a criticat dur Uniunea Europeană, pe care a avertizat-o că poate să uite de implicarea pe pieţele din Iran:
Nu primim bine aceste sancţiuni, dar ele ne ajută să ne fabricăm singuri acele lucruri oferite de statele vestice, aşa cum am făcut tot timpul. Vest-ul nu face altceva decât să ne vândă nişte produse de consum. Dacă orice ţară europeană, sub pretextul sancţiunilor, anulează o înţelegere, acea ţară ar trebui să ştie că nu va mai avea ce să caute pe piaţa iraniană. NATO, alertată de un potenţial război cibernetic
Alianţa Nord-Atlantică se află în stare de alertă în faţa pericolelor unui potenţial război cibernetic, se arată în „conceptul startegic" al NATO prezentat la summit-ul de la Lisabona.
Suleyman Anil a explicat că războiul cibernetic a devenit una dintre cele cinci secţiuni ale unei noi divizii a NATO, denumită "Provocările de securitate emergente". Secţiunea, înfiinţată în august, enumeră o serie de pericole de tip nou asupra cărora va insista noul "concept strategic".
Viruşii informatici presupun riscuri pentru organizaţia noastră, uneori inofensivi, alteori foarte periculoşi. Acesta este avertismentul care apare pe monitorul unui calculator dintr-unul din birourile NATO şi care ilustrează starea de alertă la sediul Alianţei. Angajaţii sunt descurajaţi să utilitzeze dispozitive USB, întrucât acestea ar putea să sevească drept cal troian unui virus.
În prezent, Alianţa Nord-Atlantică se apară zilnic de mii de atacuri sau tentative de spargere a reţelelor sale. Însă abia peste doi ani, Alianţa va beneficia de o protecţie 100% a tuturor structurilor sale. Coasta de Fildeş, la un pas de război
Situaţia din ţara africană riscă să destabilizeze întreg vestul continentului. Tensiunile au crescut, după ce susţinătorii lui Gbagbo au acuzat SUA şi Franţa de complot împotriva poporului ivorian şi că au trimis asasini să-l ucidă pe preşedintele în exerciţiu.
Presa de la Paris avertizează asupra riscului unui război civil.
Liderul în exerciţiu de la Abidjan, Laurent Gbagbo, refuză să predea şefia Coastei de Fildeş câştigătorului de drept al alegerilor prezidenţiale de luna trecută, Alassane Ouattara.
Povestea virusului care a îngenucheat Iranul 11 August 2011
de CRISTINA CLIMOV
Mossad-ul, agenţia de spionaj a Israelului, a atacat programul nuclear Iranian cu un virus computerizat foarte sofisticat, numit Stuxnet. Jurnaliştii SPIEGEL.de au mers pe urmele lui, în Israel.
Complexul, aflat pe autostrada dintre Tel Aviv şi Haifa este cunoscut sub numele de "The Hill"(Dealul). Situl, de dimensiunea mai multor terenuri de fotbal, este protejat de garduri foarte înalte şi sârmă ghimpată- o fortăreaţă modernă care simbolizează lupta Israelului pentru supravieţuire în Estul Mijlociu. Asemenea reprezentanţilor agenţiei de spionaj, şi această fortăreaţă este foarte bine păzită de privirile jurnaliştilor şi implicarea politicienilor.
Politica strictă împotriva vizitatorilor a fost temporar întreruptă în prima joi a lunii ianuarie a acestui an, când un microbuz cu geamurile acoperite a oprit în apropierea unui cinema. Jurnaliştii au fost rugaţi să predea telefoanele mobile şi reportofoanele iar Meïr Dagan, conducătorul Mossad-ului, i-a invitat în campus. Era ultima sa zi într-o funcţie pe care o deţinuse timp de şapte ani. Reporterii erau acolo pentru a documenta "moştenirea" acestuia: lupta Mossad-ului împotriva programului nuclear Iranian.
Dagan a vorbit pasionat despre riscul unui posibil atac militar împotriva Iranului, spunând că el credea că un asemenea atac ar putea duce la un conflict regional care ar include Hezbollah şi Hamas, şi poate chiar Siria. Şi "oricine care putea crede că un război ar opri programul nuclear al Teheranului, se înşală," le spune Dagan. Ar putea să încetinească ritmul acestuia, adaugă el, dar numai temporar. Din acest motiv, fostul şef al Mossad-ului era împotriva bombelor - dar în favoarea a orice altceva care ar putea reface programul nuclear al Iranului, însă fără a declanşa un război regional convenţional.
Întârzierea a devenit cuvântul de ordine a politicii Mossad-ului. Iar pentru acest scop, fostul conducător al agenţiei secrete a creat o armă miraculoasă despre care ştia toată lumea în acea vizită, dar al cărei nume nu a fost pronunţat: Stuxnet.
Stuxnet, un virus care se poate infiltra în computere foarte bine securizate şi neconectate la internet, o caracteristică ce se credea a fi imposibilă, a pătruns în arena politicii globale acum mai bine de un an, în iunie 2010.
Stuxnet este prima armă internautică de importanţă geopolitică a lumii. Frank Rieger, de la organizaţia germană a hackerilor Chaos Computer Club îl numeşte "exploziv digital de buncăre". Virusul reprezintă o noutate absolută adăugată la arsenalul armelor moderne. Acesta permite un atac militar folosind un program de computer pregătit pentru o ţintă specifică.
După un singur an, nu există o firmă de securizare a internetului sau un guvern al unei ţări mari care să nu încerce să se apere de urmările virusului. Pentru a afla mai multe despre această armă, jurnaliştii SPIEGEL au mers în Israel - ţara unde acesta a fost inventat.
1.Pe urmele virusului Filiala israeliană a firmei de securitate computerizată americană Symantec se află într-un complex modern în Tel Aviv, la distanţă de 15 minute de aeroportul internaţional Gurion. Sam Angel, managerul Symantec Israel, se întâlneşte cu vizitatorii săi la subsolul clădirii, în garaj şi merg împreună la etajul al patrulea, în sala de conferinţe. La începutul prezentării sale în PowerPoint, Angel spune: "Stuxnet este cel mai sofisticat atac pe care l-am văzut. Acest fel de atac, într-un sistem industrial izolat este complet neobişnuit". El proiectează o imagine pe un perete şi arată ţările care au fost deja afectate: Iran, Indonesia, Malaezia şi Belarus, unde un inginer pe nume Sergey Ulasen, a descoperit Stuxnet-ul.
Ulase, care lucrează în departamentul de cercetare şi dezvoltare de la firma de securitate VirusBlokAda din Minsk, a primit un mail aparent obişnuit pe 17 iunie 2010. O firmă iraniană reclama problema calculatoarele sale care se comportau straniu, se închideau şi deschideau singure. Ulasen şi un alt coleg al său au studiat computerele o săptămână. Apoi au găsit Stuxnet. Compania VirusBlockAda a anunţat apoi alte companii din domeniu, inclusive Symantec.
Când specialiştii de la Symantec au mers a doua zi la muncă, au observat două computere care dăduseră de urma atacului. Unul dintre servere este în Malaezia, iar celălalt în Danemarca, accesibile la adresele LINK şi LINK. Ele au fost înregistrate, cu nume şi cărţi de credit falsificate, prin intermediul uneia dintre cele mai mari companii de înregistrate pe internet, cu sediul central în Statele Unite, în Arizona. Symantec a retrimis comunicaţiile interne şi externe ale serverelor către un computer al său în Dublin, fapt care a permis monitorizarea activităţii virusului. Oricine ar fi lansat Stuxnet, a fugit, dar măcar Symantec putea urmări virusul.
Retrimiterea mesajelor computerelor a permis o vizualizare a ţărilor în care virusul a activat. Potrivit acelei analize, Stuxnet a infectat aproximativ 100.000 de computere în toată lumea, incluzând mai mult de 60.000 în Iran, 10.000 în Indonesia şi 5.000 în India. Inventatorii l-au programat pe Stuxnet în aşa fel încât, în prima fază, el spune serverelor comandă-şi-control dacă maşinăria infectată rulează programul Step 7, o aplicaţie software dezvoltată de compania germană Siemens. Step 7 este utilizat pentru a controla centrifugile de la fabrica de armament iraniană din Natanz.
Uzina din Natanz, localizată în deşert la 250 de km sud de Teheran, este protejată de serviciile militare naţionale. Centrifugile din aluminiu, aflate în interiorul unor buncăre, sunt înalte de 1,8 metri şi au un diametru de 10 centimetri. Scopul lor este să crească treptat concentraţia de uranium-235, un izotop al uraniului. În interiorul lor se află un rotor care se învârte la o viteză de 1.000 de ori pe secundă. În timpul acestui proces, gazul de uranium hexafluoride este centrifugat, în aşa fel încât uraniul 235 se acumulează în centru. Toată operaţiunea este controlată de un program Siemens care rulează pe sisteme Microsoft Windows.
2. Goluri nesecurizate şi diversiuni Şiretlicul care face atacurile posibile este pe cât de simplu, pe atât de ingenois. Stuxnet profită de un gol nesecurizat din sistemul de operare Windows care face posibilă manipularea computerului. Ca rezultat al acestei erori de programare, virusul poate pătrunde într-un calculator printr-un stick USB, de exemplu. O dată ce dispozitivul este conecat la un computer, instalarea începe fără avertizări. Stuxnet caută mai întâi programele anti-virus. Codul este fabricat să le împiedice să funcţioneze, dar, dacă nu este posibil, virusul se auto-dezinstalează. Pentru mult timp, una dintre priorităţi a fost ca virusul să nu lase urme.
În a doua fază, Stuxnet se instalează ca parte din sistemul de operare care se ocupă de driverul USB, unde stabileşte o sumă de control cu un scop încă necunoscut. Acţiunea virusului încetează când această sumă ajunge la 19790509. Tehnicienii Symantec cred că acesta este un cod. Citit invers, numărul poate însemna data de 7 mai 1979, ziua în care Habib Elghanian, un om de afaceri evreu a fost executat în Teheran. Ar putea fi asta o coincidenţă? O provocare? Sau o diversiune intenţionat plasată?
Este încă neclar cum au reuşit israelienii să introducă virusul în Natanz. În limbajul specializat al experţilor, aceste mici erori din sistemele de securitate, asemenea celei Microsoft, sunt numite "exploatări ale zilei zero". Căutarea acestor puncte vulnerabile este o combinaţie dintre activităţi de tip hacker şi modele ale companiilor.
3.Operaţiunea "alb-albastră" Managerul Symantec crede că este imposibilă programarea virusului fără o cunoaştere foarte atentă a sistemului Siemens. "Nu există o piaţă neagră pentru operaţiuni implicând sistemele Siemens," adaugă el. "Nu este suficient de mult utilizat", precizează Angel. Atunci cum au putut cei de la Mossad să obţină informaţii atât de amănunţite despre tehnologia utilizată la Natanz?
A fost adesea crezut că americanii i-au ajutat pe agenţii Mossad. Există un institut de cercetare al Statelor Unite în Idaho unde specialiştii studiază tehnologia de control Siemens utilizate în Iran. Cercetarea de bază pentru Stuxnet ar fi putut avea loc acolo. După aceasta, virusul ar fi putut fi testat în centrul israelian de cercetare nucleară din apropiere de Dimona, în deşertul Negev.
Surse israeliene familiale cu atacul, insistă, totuşi, că Stuxnet este o operaţiune "alb-albastră", cu referire la culorile naţionale ale Israelului.Acestea cred că o unitate secretă de elită a agenţiei militare a programat o parte din cod, lăsând Mossad-ul să termine. Aceleaşi surse susţin că Mossad a încercat să cumpere un lot de centrifugi de pe piaţa neagră, însă fără succes. În final, un fabricant israelian de arme, cu ajutorul unei agenţii secrete, a fabricat un model al armelor Natanz, unde Stuxnet a fost testat.
Operaţiunea a fost gata de începere în vara lui 2009. Atacatorii au eliberat virusul la 4:31 p.m. pe 22 iunie 2009. Atacul avea ca ţintă cinci organizaţii iraniene şi a fost lansat în trei valuri. După primul val, un al doilea atac a avut loc în martie 2010. Al treilea val a urmat în aprilie. Conform Symantec, ţintele nu au fost în mod direct legate de programul nuclear Iranian dar unele dintre ele erau pe lista de sancţiuni a Statelor Unite. Un număr de 12.000 de computere au fost infectate în numai cinci organizaţii.
Stuxnet este programat să se şteargă de pe flash-ul USB după a treia infecţie, probabil pentru a împiedica răspândirea lui explozivă, care ar putea fi imediat observată. Scopul armei cibernetice este să-şi saboteze ţintele în mod constant şi tăcut, mai degrabă decât spectaculos.
Un alt şiretlic, care îi oferă virusului impresia de legalitate, arată cât de complex este alcătuit. El implică certificate digitale, emise pe internet de companii care testează activitatea serverelor sau programelor şi certifică dacă sunt protejate anti-virus. Firmele taiwaneze Realtek Semiconductor şi JMicron Technology se numără printre aceste tipuri de firme.
În ianuarie 2010, o versiune a Stuxnet a fost certificată prin Realtek. Acest fapt a fost urmat, în iulie 2010, de o versiune cu certificat emis de JMicron. Ambele certificate fuseseră furate. Organizarea acestui furt a presupus fie un jaf armat în cartierele generale ale ambelor companii, ori un furt informatic pe care foarte puţini hackeri îl pot îndeplini.
4.Numai un stat putea produce Stuxnet O analiză a unei agenţii secrete europene, cu care jurnaliştii SPIEGEL au luat legătura, susţine că unui programator i-ar fi fost necesari aproximativ trei ani pentru a crea Stuxnet, cu un preţ de ordinul milioanelor de euro. Symantec susţine că numai testele în fabrica-machetă ar fi ocupat jumătate de an timpul a cinci până la zece programatori. Conform agenţiei inteligente, "actorii non-guvernamentali" pot fi "excluşi virtual" din echipa care a dorit inventarea Stuxnet. Membrii Consiliului Federal de Securitate Germană, un comitet guvernamental pe probleme de apărare a cărui întâlniri sunt secrete, a avut impresia aceluiaşi fapt la întâlnirea din 25 noiembrie 2010 din Berlin.
Stuxnet arată ce se poate întâmpla când atacatori foarte puternici devin activi, a spus atunci Ministrul de Interne Thomas de Maizière, actualmente Ministrul Apărării german. Oricine doreşte să investească atât de mulţi bani şi atâtea resurse, a adăugat Maiziere, ştie deja foarte bine ce are de gând. Membrii consiliului au fost de accord că un stat suveran se află în spatele acestui virus.
Echipa lui De Maizière a precizat că sunt găsite 15 vulnerabilităţi în programele computerizate standard în fiecare zi, şi apoi zeci de mii de site-uri sunt infectate în întreaga lume. La sfârşitul întâlnirii, consiliul a decis înfiinţarea unui centru de apărare cibernetică. "Experienţele cu virusul Stuxnet arată că uneori chiar şi zonele cheie ale infrastructurii industriale nu mai sunt sigure în faţa atacurilor IT", a precizat un comunicat de presă ulterior întâlnirii.
Virusul a modificat în mod categoric modul în care privim atacurile digitale. Conducerea Statelor Unite ale Americii a decretat o nouă doctrină cibernetică care defineşte atacul digital ca pe o forma convenţională de război. Codul Stuxnet, acum accesibil publicului, ar putea atrage imitatorii, a atras atenţia Roberta Stempfley, de la Departamentul de Securitate American.
Anul trecut guvernanţii britanici au adoptat o nouă strategie de securitate, pentru care a mai acordat încă 565 de milioane de euro. Lumea cibernetică va deveni "din ce în ce mai importantă în conflictele dintre naţiuni,", a declarat deputatul israelian Dan Meridor într-un discurs în Ierusalim în februarie. "Nu este un nou câmp de luptă, nu cu arme, ci cu altceva, mai complex," a adăugat el.
Mut aici replica lui SAS de pe Off-topic, din 3 noiembrie, ca autorul n-a avut chef sa faca asta...
SAS wrote ...
Cotidianul britanic The Guardian scrie că armata Marii Britanii se grăbeşte cu planurile privind o potenţială intervenţie militară în Iran. Britanicii ar putea lansa proiectile asupra unor puncte strategice din Iran. Deja strategii militari analizează care sunt locurile cele mai bune pentru a-şi plasa navele şi submarinele echipate cu rachete Tomahawk.
În afară de resursele militare proprii, britanicii mizează şi pe ajutorul americanilor. Ziariştii de la The Guardian au discutat cu mai mulţi membri ai Casei Albe şi ai opoziţiei care susţin că, după revoluţia din Libia, Iranul a devenit din nou o problemă a diplomaţiei americane. Potrivit surselor citate de publicaţia britanică, preşedintele SUA, Barack Obama, nu ar dori să se angajeze într-un nou conflict armat înainte de alegerile prezidenţiale din noiembrie 2012.
Cu toate acestea, planul preşedintelui american s-ar putea schimba din cauza anxietăţii create de agenţii secreţi de securitate precum şi din cauza poziţiei mult mai războinice adoptate în ultima vreme de Iran. Totodată, britanicii se aşteaptă ca americanii să le ceară permisiunea să-şi înceapă atacul din Diego Garcia, un teritoriu britanic din Oceanul Indian, pe care americanii l-au mai folosit în conflictele din Orientul Mijlociu.
Decisiv pentru acest potenţial conflict va fi însă un raport al Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică, care ar putea conţine evidenţe noi că Iranul are un program de producere a armelor nucleare. Raportul va fi gata săptămâna viitoare.
Comisia pentru Afaceri Externe din Camera Reprezentanţilor de la Washington a adoptat miercuri un nou set de sancţiuni împotriva Iranului, în încercarea de a forţa guvernul de la Teheran să renunţe la programul său nuclear. Secretarul american al Justiţiei, Eric Holder, a anunţat pe 11 octombrie inculparea a doi cetăţeni iranieni, acuzaţi că au încercat să îl asasineze pe ambasadorul Arabiei Saudite la Washington în cadrul unui complot "conceput, organizat şi condus" de Iran.
Iranul a respins acuzaţiile americane privind implicarea guvernului de la Teheran într-un plan de asasinare a ambasadorului saudit la Washington, Adel Al-Jubeir. Acesta este consilier al suveranului saudit şi a jucat un rol esenţial în strategia de refacere a imaginii ţării sale în presa americană după atentatele din 11 septembrie 2001.
Pe de altă parte guvernul de la Teheran a anunţat miercuri că va da publicităţii o sută de documente care dovedesc rolul jucat de Washington în sponsorizarea activităţilor teroriste din Iran şi din întregul Orient Mijlociu, a declarat miercuri ayatollahul Ali Khamenei.
Iranul şi Statele Unite au rupt relaţiile diplomatice cu mai mult de 30 de ani în urmă, la scurt timp după revoluţia islamică din 1979.
Iranul…, nu stiu daca de aceasta data, China si Rusia, vor scapa “pestisorul de aur” din mana, asa cum s-a intamplat in Libia. Acolo, in Libia, este stiut faptul ca puterile europene (poate exceptie Germania) au avut un mare interes. Daca ati urmarit presa si cronicile “revolutiei” libiene, sigur veti fi observat niste baieti specialisti in lupta in desert. Aveau misiunea de a salva civilii din “iadul libian”. Sunt nepotii celor care au blocat tancurile lui Rommel … tot in Libia. Nimic nou sub Soare.
Se află Mossadul în spatele morţii unui general iranian? 15 Noiembrie 2011 de ALEX TOCILESCU
Deşi autorităţile iraniene susţin că explozia care a avut loc sâmbătă la baza de rachete Bid Ganeh, din apropierea Teheranului, a fost un accident, presa din Israel speculează că ea ar fi fost rezultatul unei operaţiuni a serviciilor secrete israeliene. Comentatorul politic american Richard Silverstein, autor al blogului Tikun Olam, a declarat că o sursă din comunitatea militară din Israel i-ar fi confirmat că atentatul ar fi fost organizat de Mossad, în cooperare cu organizaţia militantă antiislamistă Mujahedinii Poporului Iranian (MEK). Conform lui Silverstein, MEK este folosită de serviciile secrete israeliene „pentru diverse acte de spionaj şi sabotaj".
Omul de încredere al ayatollahului Printre cele 17 victime ale exploziei se numără şi generalul de brigadă Hassan Moghaddam; conform autorităţilor de la Teheran, acesta era responsabil pentru „cercetarea industrială în privinţa asigurării independenţei armamentului Gărzilor Revoluţionare". Cotidianul britanic The Telegraph afirmă că acest titlu nu înseamnă altceva decât că Moghaddam era responsabil pentru dezvoltarea şi construcţia rachetelor iraniene.
Un purtător de cuvânt al organizaţiei MEK a declarat că gruparea nu are nici o legătură cu atentatul, dar că aceasta ar dispune de informaţii conform cărora generalul Moghaddam ar fi fost însărcinat de către liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, cu mutarea rachetelor aflate la baza în care a avut loc explozia - considerată una dintre ţintele probabile ale unui posibil atac israelian.
„Accidentele" nu sunt o raritate Explozia aminteşte de un incident asemănător, care a avut loc în 2010; atunci, la o bază militară iraniană care adăpostea rachete de rază lungă Shahab 3 a avut loc o explozie identică, în urma căreia au murit 18 persoane - iar autorităţile iraniene au afirmat că aceasta ar fi urmat unui incendiu izbucnit într-un depou de muniţie.
În ultimii ani, programul nuclear iranian a fost victima unei întregi serii de „accidente", considerate a fi fost organizate de servicii secrete străine; suspectul numărul unu este Mossadul. Israelul nu a revendicat, conform obiceiului, nici una dintre aceste operaţiuni. Întrebat despre explozia misterioasă, ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a declarat, conform cotidianului Jerusalem Post, că nu dispune de nici un fel de detalii despre incident, dar că ţara sa „speră că vor mai fi multe alte incidente de acest gen".
Ameninţarea iraniană, mit transformat în realitate
Pe 17-18 noiembrie la Viena se desfăşoară reuniunea Consiliului Guvernatorilor AIEA. Pe agenda zilei se află raportul şefului Agenţiei, Yukio Amano, referitor la ameninţarea nucleară iraniană în care se afirmă că Iranul creează arma de distrugere în masă. Raportul scandalos al AIEA a agravat şi mai mult situaţia nervoasă din jurul Iranului. Vestul şi Israelul reiterat că Iranul prezintă pericol pentru omenire şi este necesară adoptarea unor noi sancţiuni împotriva Iranului. La rândul său, MAE rus a declarat că raportul AIEA este o compilare şi jonglare de date. În document nu există dovezi concrete ale componentei militare ale programului nuclear, iar problema a fost politizată.
Poziţia MAE coincide cu opinia expertului Institutului de Economie Mondială şi Relaţii Internaţionale, Andrei Volodin: „MAE rus consideră în mod just că este nevoie de tratative. Nu există o alternativă. Este evident că aventura Vestului în Libia şi în Siria s-a împotmolit. Vestul nu va rezista la două conflicte plus conflictul cu Iranul. Cred că Statele Unite vor să demonstreze electoratului său conservativ că sunt îngrijorate de problema nucleară iraniană, de regimul de neproliferarea a armei nucleare şi de securitatea Israelului. Însă orice presiune asupra Iranului poate fi contraproductivă şi poate favoriza izolarea şi mai mare a Israelului în Orientul Mijlociu”.
Cu toate acestea, raportul AIEA a favorizat relansarea în Statele Unite, UE şi Israel a discuţiilor referitoare la intensificarea presiunii asupra Teheranului şi chiar a aplicării de noi sancţiuni.
Anticipând examinarea raportului AIEA, presa occidentală a publicat scenariile unui război „fulger” împotriva Iranului, a menţionat expertul Fondului pentru Securitate Energetică, Aleksandr Pasecinik: „Acest scenariu este elaborat, printre altele, de Statele Unite, Marea Britanie şi Israel. Deocamdată este un fel de uniune triplă. Un rând de politicieni occidentali de rang înalt, Iranul foloseşte programul nuclear, în mare parte, în scopuri militare. În realitate, AIEA nu deţine dovezi clare în această privinţă”.
Strategii vestici şi israelieni se pare că au uitat de efectul bumerangului. Fiind în permanenţă presat şi izolat, Teheranul poate într-adevăr să se gândească la crearea unei contraponderi nucleare pentru a se asigura împotriva ameninţării din partea Vestului. De asemenea, oficialii Iranului nu exclud desfăşurarea unui proces de negocieri, asupra căruia insistă şi Rusia. Situaţia în jurul Iranului depinde, printre altele, de evaluarea raportului AIEA de către Consiliul Guvernatorilor la Viena.
Razboiul secret impotriva Iranului: Un virus informatic sau agenti secreti infiltrati s-ar putea afla la originea exploziei de la baza Gardienilor Revolutiei, in care a murit generalul Moghaddam
de R.M. HotNews.ro Duminică, 20 noiembrie 2011, 18:39 Actualitate | Internaţional
Distrugerea, dupa un sabotaj, al unei rachete balistice iraniene in data de 12 noiembrie, intr-o baza a Gardienilor Revolutiei, ar putea convinge liderii iranieni ca Teheranul poate fi impiedicat sa dezvolte arma nucleara fara ajutorul unui razboi riscant si cu rezultate incerte, scrie ziaristul israelian Jacques Benillouche, pentru Slate.fr.
Acesta noteaza ca tot mai multe amanunte ies la iveala despre originea misterioasa a exploziilor care s-au produs in data de 12 noiembrie, la 46 de km de Teheran. Potrivit autoritatilor iraniene, este vorba de un accident, dar teza unui sabotaj pare de necontestat.
In Israel, dupa ce s-a vorbit intens de iminenta unui atac, liderii lasa acum sa se inteleaga ca exista si alte mijloace de actiune, concomitent cu mentinerea presiunii asupra Iranului, obligand fortele armate iraniene la o mobilizare permanenta.
Israelienii mizeaza pe eficienta grupurilor iraniene dizidente, ajutate, inarmate si finantate concomitent de CIA si de Ierusalim. Dupa virusul Stuxnet si uciderea punctuala a savantilor, actiuni misterioase si sangeroase lovesc Iranul in inima uzinelor nucleare si in bazele sale de rachete.
Miscarile disidente
Exploziile care au avut loc in 12 noiembrie in orasele Melard si Bidganeh au distrus antrepozite ale Gardienilor Revolutiei unde sunt stocate materiale de interventie in caz de revolte populare: armament militar, gloante de cauciuc, munitii si gaze lacrimogene. Aceste baze serveau si drept baze pentru testele de rachete. Autoritatile iraniene au confirmat exploziile si au inmormantat cu ceremonii publice 32 de victime. Anumite informatii vorbesc insa si despre victime cu cetatenie straina din randul persoanelor care participa la programul nuclear iranian.
Actul de sabotaj este atribuit grupului disident Oghab-E-Iran (Vulturul Iranului), fondat de Mehdi Rohani, fost general al fortelor aeriene ale Sahului, care s-a exilat alaturi de mai multi ofiteri. Exploziile acrediteaza ideea ca Israelul a reusit sa combine aceasta actiune prin colaborarea cu gruparea din exil MEK, Mujahedin-e-Khalq, care si-a dovedit eficienta dezvaluind locul mai multor mari instalatii nucleare iraniene. Este de notorietate ca MEK lucreaza in colaborare cu CIA si Mossadul pentru a penetra instalatiile iraniene si pentru a ucide oamenii de stiinta care contribuie la imbogatirea uraniului in scopuri militare.
Printre victime figureaaza generalul de brigada Hassan Moghaddam, seful dezvoltarii rachetelor pentru Corpul Gardienilor Revolutiei Iraniene (CGRI) si fondatorul departamentului insarcinat cu tirurile de rachete. Saeed Qasemi, purtator de cuvant al Gardienilor Revolutiei, a confirmat moartea generalului: "O mare parte dintre progresele in domeniul rachetelor si artileriei a fost posibila gratie eforturilor depuse zi si noapte de martirul Moghaddam".
Martiriul generalului Moghaddam
Un fost purtator de cuvant al MEK, Alireza Jafarzadeh, a afirmat ca "exploziile au rezultat din explozia rachetelor provocata de o tentativa de a adapta o ogiva nucleara pe Shahab-3". Generalul Ramazan Sharif, purtator de cuvant al Gardienilor, ofera o alta versiune: "Colegii mei transportau munitii de la un depozit cand o explozie s-a produs, in urma unui accident". El neaga orice legatura cu un program nuclear: "Aceasta explozie nu are nicio legatura cu teste nucleare".
Potrivit unor surse apropiate serviciilor israeliene de informatii, accidentul s-a produs in urma exploziei unei rachete balistice Sejil-2 la baza Alghadir, care nu ar fi fost cauzata de racheta, ci de un ordin transmis prin telecomanda sistemului informatic de control al rachetei.
Generalul Moghaddam reunise o serie de experti nucleari pentru a-i informa despre noul tip de ogiva, Sejil-2, capabil sa transporte o incarcatura nucleara. Nu era prevazut niciun test, ci era o reuniune destinata prezentarii informatiilor despre progresele acestui proiect. Generalul urma sa efectueze o simulare de test cu ajutorul unui computer. Se pare ca instructiuni neplanificate ale softului au declansat explozia rachetei. Se explica astfel cele doua explozii auzite in apropierea Teheranului, in complexul militar Alghadir. Initial, a explodat ogiva, antrenand ulterior si explozia combustibilului solid.
Virus sau agenti infiltrati
Toate ipotezele raman deschise, in conditiile in care niciun martor nu a supravietuit. Fantoma Stuxnet este invocata ca fiind o posibila sursa a comenzii informatice transmise programului de simulare a tirului de racheta. Virusul ar fi fost inlocuit de un nou venit, Duqu, din aceeasi familie, si care ar permite preluarea controlului calculatoarelor de la distanta. Dar o alta ipoteza privilegiata de anchetatorii iranieni, si care s-ar dovedi mult mai grava, este incriminarea unuia sau a mai multor agenti CIA sau Mossad, infiltrati printre tehnicienii programului de simulare a exploziei.
Persistenta efectelor virusului Stuxnet in proiectele Shahad-3 si Sejil-2 pare sa dovedeasca ca infectarea a fost mai mare decat se credea si ca proiectul iranian risca sa se confrunte cu noi intarzieri.
Analiza cauzelor exploziei si cautarea virusului Stuxnet in sistemele de control risca sa dureze ceva timp, perioada in care israelienii vor incerca alte masuri de sabotare a programului nuclear iranian. Exista formata o echipa de tineri experti in manipularea sistemelor informatice care lucreaza in cadrul unei sturcturi subordonate direct premierului israelian. In plus, comandourile de opozanti iranieni dau dovada de tot mai multa indrazneala si de un curaj care ii mira chiar si pe israelieni.
Daca aceste ipoteze se confirma, dispare urgenta unor lovituri aeriene impotriva uzinelor nucleare iraniene si dispare si riscul de a vedea represalii in orasele israeliene, cu rachete cu o incarcatura conventionala de 750 kg de exploziv care ar putea arunca in aer un cartier intreg. Acest lucru ar putea explica si opozitia militarilor si a serviciilor secrete israeliene fata de o lovitura impotriva Iranului. Acestia par sa fie siguri ca pot dezorganiza programul nuclear si au incercat sa dovedeasca acest lucru prin eliminarea generalului cu cea mai mare expertiza in dezvoltarea rachetelor balistice, incheie ziaristul israelian.
Forums
