Aproape o treime dintre membrii Fondului Monetar Internaţional (FMI) au avut îndoieli în legătură cu eficienţa salvării Greciei, la întâlnirea în care au ajuns la acordul din 9 mai 2010. Ei au criticat planul pentru că nu a inclus o reducere a datoriei şi a făcut o “ajustare dureroasă suportată de greci fără să se ceară nimic de la creditorii europeni”, scrie The Wall Street Journal.

Cotidianul financiar, care a primit un proces-verbal al unei întâlniri confidenţiale a bordului director al FMI, arată, contrar declaraţiilor publice potrivit cărora nu au existat îndoieli asupra planului, că o serie de naţiuni şi-au exprimat îngrijorările legate de “imensele riscuri” ale planului de salvare.

Scurgerile de informaţii au apărut înaintea întâlnirii anuale a FMI, de la Washington DC, în 11 octombrie, şi în timp ce Fondul sporeşte presiunea asupra guvernelor europene de a ierta o parte a datoriei greceşti altfel riscă să piardă sprijinul FMI pentru viitoarele salvări. În iunie, FMI a admis greşeli în modul în care s-a ocupat de salvarea Greciei.

The Wall Street Journal scrie că insistenţa FMI provine din “amărăciunea” simţită de multe state membre ne-europene în privinţa negocierilor, la o întâlnire din 2010 pentru a aproba controversatul acord, care a inclus creşteri de taxe şi tăieri uriaşe în cheltuielile publice ale grecilor, dar nu a inclus o restructurare a datoriei:

''unii din disidenţii FMI la întâlnire şi o parte a personalului FMI cred că interesele puterilor europene s-au plasat deasupra celor ale Greciei, care şi-a văzut economia contractându-se cu o cincime din 2009 şi rata şomajului ajungând la aproape 28%.''

Procesul verbal scrie că unele state membre europene au spus că restructurarea datoriei nu a fost inclusă în salvarea Greciei din cauza temerilor că se va răspândi contagierea către alte ţări precum Franţa şi Germania.

Ministrul grec de Finanţe, Yannis Stournaras, a declarat, luni, că Grecia trebuie să ajungă la un acord cu creditorii internaţionali privind eliberarea următoarei tranşe de ajutor înainte ca Atena să preia preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2014, transmite AFP.

'Totul trebuie soluţionat înainte ca Grecia să preia preşedinţia', a declarat Yannis Stournaras.

'Aceasta este o necesitate', a adăugat ministrul grec de Finanţe.

El s-a declarat încrezător că se va ajunge la un acord.

'Am făcut-o anul trecut şi o vom face din nou anul acesta. Vom găsi o soluţie', a spus Stournaras.

Guvernul grec a prezentat săptămâna trecută în parlament un proiect de buget care prevede că Grecia va înregistra anul următor o creştere economică de 0,6%, punând capăt unui perioade de şase ani consecutivi de recesiune. Însă, acest proiect de buget a fost prezentat fără ca Atena să ajungă la un acord cu troika creditorilor internaţionali.

Fondul Monetar Internaţional, Banca Central Europeană şi Comisia Europeană urmează să revină la Atena în luna decembrie, pentru a decide dacă Grecia primeşte sau nu următoarea tranşă din programul de sprijin. Unul dintre principalele subiecte de dispută între cele două părţi este mărimea deficitului bugetar în 2014, estimat de troikă la 1,5 miliarde de euro, în timp ce oficialii de la Atena spun că suma va fi puţin mai mare de 500 de milioane de euro.

De asemenea, discuţiile vor viza noua taxă pe proprietăţile imobiliare, noi reduceri de personal în sectorul public, precum şi ritmul lent al privatizărilor.

Săptămâna trecută, cancelarul german Angela Merkel declara cş ar fi de preferat ca Grecia să preia preşedinţia UE fără povara negocierilor cu privire la noua tranşă de împrumut.

Grecia va prelua preşedinţia rotativă a Uniunii Europene pentru o perioadă de şase luni, începând cu 1 ianuarie 2014. Din cauza austerităţii, Grecia ar urma să cheltuiască aproximativ 30 de milioane de euro în timpul cât va asigura preşedinţia UE, comparativ cu bugetele de 60 - 80 de milioane de euro alocate cu prilejul precedentelor date, când Atena a asigurat preşedinţia UE.

Decodificarea năucitoarei intervenţii a FMI în criza grecească: SUA le cer liderilor europeni să revină la realitate, să ierte datoriile grecilor, să-i lase în pace cu austeritatea şi să păstreze intactă zona euro


Un atac dur al Fondului Monetar Internaţional asupra intenţiilor liderilor zonei euro de a disciplina Grecia cu austeritate este însoţit de o ofensivă diplomatică a Washingtonului la Frankfurt, de unde Draghi conduce Banca Centrală Europeană, la Berlin, de unde Merkel şi Schäuble predică rigoarea bugetară, şi la Paris, una din puţinele capitale ale zonei euro care sprijină făţiş Atena.

Explozia crizei greceşti poate avea consecinţe nedorite asupra planurilor economice, comerciale şi geopolitice ale Washingtonului în vremuri în care Moscova pândeşte orice slăbiciune a UE şi a flancului de sud-est al NATO.

Secretarul Trezoreriei SUA Jacob Lew a purtat ieri discuţii de „urgenţă“, la Frankfurt, cu Mario Draghi, preşedintele BCE, instituţia care are putere de viaţă şi de moarte asupra băncilor greceşti. Astăzi ar urma discuţii la Berlin cu ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble, care susţine, chiar şi după ce zona euro şi Atena au făcut un pas mare spre compromis, că este mai bun planul lui de a scoate temporar Grecia din zona euro, şi apoi la Paris, cu ministrul de finanţe Michel Sapin. Directorul general al FMI, Christine Lagarde, este franţu­zoaică. FMI este o instituţie financiară cu sediul la Washington. Scopul oficial al vizitelor lui Lew este acela de a „continua angajamentele cu partenerii europeni în privinţa situaţiei din Grecia“.

Vizita urmează „scurgerii“ în presă a unei năucitoare analize a FMI în care instituţia arată, după ce criza grecească a degenerat în hemoragie masivă de capital din bănci şi controale de capital, că planurile de austeritate ale zonei euro sunt inutile deoarece Grecia are nevoie de o ştergere masivă a datoriei sau de un transfer uriaş de bani din restul Europei pentru a-şi reveni. Atena ar avea nevoie de o perioadă de graţie de 30 de ani în care să nu ramburseze nicio datorie. Practic, FMI cere ştergerea datoriei Greciei pentru ieşirea rapidă şi ireversibilă a ţării din criză.

Un sfânt al generozităţii

Analiza este năucitoare deoarece prin aceasta insti­tuţia de la Washing­ton, în trecut un predicator al austerităţii şi unul din creditorii care au proiectat, finanţat şi supravegheat programele de bailout ale Greciei, devine peste noapte un „sfânt“ al generozităţii.

De asemenea, liderii zonei euro au condiţionat orice acord de bailout pentru Grecia de participarea FMI, nedorită de guvernul grec al lui Alexis Tsipras. FMI este un garant al puterii de finanţare pe care o au programele de bailout. Documentul a apărut în presă chiar înainte ca parlamentarii greci să dezbată cadrul de bailout propus de creditori.

Analiza forţează clar liderii zonei euro să renunţe la o parte din datoria greacă, în condiţiile în care planul lor de bailout conţine doar un angajament vag pentru „reprofilarea“ datoriei greceşti şi sugerează că nu va exista vreun bailout fără ştergerea datoriei. Aceasta ar însemna fie ieşirea Greciei din zona euro, fie condiţii de bailout mai relaxate pentru Grecia.

NATO şi TTIP

Grexitul va aduce, după cinci ani de criză, durere şi mai mare cel puţin pe termen scurt pentru greci, o naţiune volatilă.

O criză politică la Atena în­seam­nă hazard pentru NATO, o organizaţie militară dominată de SUA. Cipru, ca şi Grecia o economie mică din zona euro trecută prin austeritatea şi reformele Berlinului, a semnat la începutul anului un acord cu Rusia prin care acordă armatei ruse accesul la porturile şi aeroporturile cipriote. Autorităţile de la Atena, disperate să găsească mijloace pentru a menţine standardele ridicate de viaţă cu care s-au învăţat grecii, ar putea căuta finanţare sau avantaje – comerciale, energetice, de orice fel – oriunde ar avea şanse să găsească. Partidul de guvernământ din Grecia, Syriza, a cochetat deja cu Moscova, chiar dacă doar pentru a pune presiune pe liderii zonei euro.

De asemenea, cu cât se prelungeşte mai mult criza grecească cu atât mai mult UE se tranformă într-o structură dezbinată de diversele interese. Or, administraţia Obama pune presiuni, şi acasă şi în Europa, pentru semnarea unui Parteneriat de Comerţ şi Investiţii Transatlantic (TTIP) cu UE, care ar întări poziţia SUA şi a statelor europene în faţa expansiunii comerciale a economiilor nonoccidentale cum ar fi China. Cu o UE dezbinată nu va fi niciun TTIP. Trebuie spus că, spre deosebire de statele europene, SUA nu are expunere comercială şi financiară la Grecia. În plus, acutizarea crizei greceşti şi haosul în care ar intra pieţele financiare din cauza unui posibil Grexit ar îngreuna dacă nu împiedica planurile Rezervei Federale ame­ricane de a începe în această toamnă să-şi normalizeze politica monetară şi să-şi majoreze dobânzile după ani cu dobânzi zero.

Spălare de imagine

Aceasta nu este prima dată când FMI atacă, la un moment ales bine, intenţiile zonei euro faţă de Grecia. O altă analiză a sustenabilităţii datoriei greceşti s-a „scurs“ în presă în zilele de dinaintea referendumului prin care grecii au respins condiţiile de bail­out propuse de creditori. Nu trebuie uitat că instituţia a început să fie demonizată pe oriunde se duce. Autorităţile din Turcia, Ungaria şi Portugalia s-au lăudat victorioase că au reuşit să scoată FMI din ţară atunci când şi-au rambursat toate datoriile avute la instituţia financiară. De aceea, un pic de „generozitate“ nu strică imaginii pătate a FMI.

Alcătuirea FMI se supune, de când instituţia a fost înfiinţată prin conferinţa de la Bretton Woods din 1944, veto-ului SUA. Fondul a avut întotdeauna un şef european, dar direcţia politicilor instituţiei este determinată de Trezoreria SUA (secretarul Trezoreriei vizitează acum marile capitale europene). State membre noneuropene precum India, Brazilia şi China, cele mai mari economii emergente, şi-au exprimat îndoielile în privinţa viabilităţii primului bailout grecesc, stabilit în 2010. Tot marile economii emergente – şi nu numai – s-au grăbit să sprijine o bancă internaţională de dezvoltare lansată de Beijing pentru a contrabalansa influenţa instituţiilor financiare controlate de la Washington.