Domnule Djebel, la capitolul "know-how" stăm destul de bine. Ca dovadă chiar vehiculul în discuţie. Chiar la caroserie, am observat multe soluţii ieftine şi inteligente. Dar, de la "planşetă" şi până la banda de motaj, este un drum lung şi costisitor. Sigur că, în caz de absolută nevoie, se pot construi câteva astfel de autovehicule în regim artizanal. M-am uitat cu atenţie la fotografiile autovehiculelor prezentate de GHE-O Motors. Afară de caroserie şi elemente de extindere a şasiului (este exclusă soluţia caroseriei autoportante), toate componentele sunt din import, mai precis din SUA. Sunt componente aşa zis profesionale, studiate şi realizate pentru o exploatare dură. Astfel, să nu ne mire costurile ridicate, costuri care nu pot fi scăzute decât prin asimilare în industria (?) orizontală, cu condiţia să nu necesite cumpărarea de licenţe.
Hai sa fiu eu antiromânesc : mare brânza,masina lu' GHEorghe. Cu 41.000€/buc. îsi ia ISU niste ZIL-uri 6X6 în care încap 2 Humvee,si merge cu gaz lampant ! La -50°C se simt chiar bine,la +60°C zici ca-i primavara ! E un model simpatic,GHE asta,dar sa spui ca e inventie româneasca si sa prezinti un hobby (asta al off-road-ului al celor de la BGS) drept cercetare româneasca e cam deplasat. Deplasarea prin vaile si râurile patriei se poate face foarte bine si cu niste tractoare românesti (mai exista?) recarosate pentru transport urgente medicale. Sunt o gramada de ingineri care ar fi încântati sa faca o chestie româneasca 100% ,buna si ieftina.
Pe la minutul 4.40 vedeti si sursa de inspiratie a lui GHE O ,varianta 8X8
ZIL-uri sau Kamaz-uri. Am vazut de ce este in stare un Kamaz incarcat cu tigari care a rupt frontiera pe o panta de te lua cu ameteala si cu zapada pana la brau. Cat s-a opintit, mai un troliu, dar a trecut. Ba chiar mai multe . Sa scoti un Hammer din zapada poti s-o faci cu un tractor sau chiar cu o pereche de cai...frumosi (na, sunt eu mai rustic, chiar cu acte-n regula). Maxim sase .
Încet-încet,din ce mai intrezaresc din spusele tale despre zona aceea de frontiera,ma gândesc ca o soluite de securizare ar fi introducerea câmpurilor minate
Off-topic Pai, legea spune ca "in fasia de protectie a frontierei de stat politistii de frontiera au dreptul sa instaleze mijloace de semnalare a trecerilor peste frontiera", adica pot fi "instalate" si...mine . Acum serios, sunt necesari mai multi oameni care sa fie si motivati. Conform cifrelor nu imdeplinim standardul, suntem cu mult sub el. Cu toate astea, ca tehnica si proceduri stam cu mult, mult mai bine decat alte state care ne blocheaza intrarea in spatiul Schengen. Episoadele in care au fost folosite Kamaz-uri sunt mai degraba exceptii, de regula sunt folosite busuri, SUV-uri si carute. Si ca sa fiu si on-topic, cu 100000 de euro cumperi 10 Kamaz-uri/ZIL-uri SH.
Astă noapte a plouat ca la balamuc! Ei bine, Piteştiul a intrat sub ape, ei bine şi autorităţile, ei bine, nu s-au sinchisit, ei bine, obligând locuitorii să se înjosească, ei bine şi să pună mâna pe găleţi. Cam aşa suna relatarea unui "jurnalist" local al Antenei 3.
Ce am aflat printre "ei bine"? Că astfel de probleme sunt de prin 2005 şi că toţi locuitorii din zonele inundabile au stat (şi stau) cu degetul înfipt în ..., aşteptând perele mălăieţe ale primăriei. Ce am mai aflat? Că autoritatea locală a vrut să reabiliteze canalizarea, "upgrade"de la şanţuri la tuburi colectoare, dar nu s-a putut face peste tot fiindcă trebuia să treacă pe sub nişte proprietăţi şi "apropitarii" voiau despăgubiri. Ce am mai aflat? Că acolo unde există canalizare există şi nişte grătare fără autocurăţare, pe care nici măcar primarul nu vine să le cureţe când se colmatează cu gunoaie aruncate de marţieni!
Ei bine, am trecut de la "Prostia omenească" (aia cu drobu' de sare), la "Povestea unui leneş" (da' muieţi-s posmagii?), ei bine, opere ale nemuritorului Ion Creangă. Ei bine, ptiu am luat ticu' şi nu e bine, fraţi argeşeni de sub ape, posmagii nu sunt muieţi non stop! Mai daţi şi voi din mâini, până nu se atrofiază!
Boribum wrote ... Încet-încet,din ce mai intrezaresc din spusele tale despre zona aceea de frontiera,ma gândesc ca o soluite de securizare ar fi introducerea câmpurilor minate
Minele antipersonal au fost interzise de ceva vreme (banuiesc ca si la francezi) dupa Tratatul de la Ottawa din 1996, Declaraţia de la Bruxelles din 1997, plus Conventia de la Oslo din 1997. Pe 4 aprilie este Ziua internaţională pentru conştientizarea pericolului reprezentat de minele antipersonal şi asistenţă în lupta împotriva acestora. Minele antitanc nu prea vad ce se poate face, iar cele de semnalizare nicio problema, numai sa aiba cine sa le si vada/auda cand incep programul artistic.
Tema unui cutremur vad ca este tot mai folosita. Dupa parerea mea cei mai autorizati in domeniul asta sunt cei din IGSU, au structuri specializate tocmai in acest sens, inclusiv de educare a populatiei. Marmureanu se pricepe la cutremure ca fenomen fizic (frecvente, amplitudini, transmitere unde, structura straturilor, momentul lor de inertie etc.), dar vad ca, mai nou, se pronunta si in ce priveste domeniul de competenta al altora. Si oricum (po)vestea cum ca undele perpendiculare anunta un cutremur mare, restul energiei, de 70%, venind prin unde longitudinale, nu este de mare ajutor... In '77 dupa zdruncinaturile pe verticala cum sa te mai (auto)evacuezi daca erai la etaj? Ca pe scari zice-se ca nu este recomandat...
Ghid practic în caz de cutremur. Cum să îţi maximizezi şansele de supravieţuire
Directorul onorific al Institutului Naţional de Fizica Pământului, profesorul Gheorghe Mărmureanu combate recomandarea din ghidul de protecţie în caz de cutremur adresat elevilor, potrivit căreia, în caz de seism, aceştia trebuie să se adăpostească sub băncile din clase. „Dacă eşti elev şi cade planşeul când eşti sub bancă, planşeul distruge banca şi o duce până la pământ şi capul omului îl face...“, a explicat Mărmureanu. De asemenea, acesta susţine că este imposibilă transmiterea unui mesaj de alertare în masă prin sms, privind producerea unui cutremur la toţi utilizatorii de telefoane mobile din România. „Sunt peste 14 milioane de telefoane (mobile - n.r.) în ţara asta. Daţi-mi mie un operator din lumea asta care să transmită 14 milioane de semnale nu secvenţial, ci instantaneu“,a spus Gheorghe Mărmureanu prezent în emisiunea „După 20 de ani“ difuzată de postul de televiziune PRO TV. Profesorul a explicat însă că românii îşi pot da seama că urmează un seism puternic când mişcarea pământului se face mai întâi pe verticală. „Unda seismică se propagă mai repede pe verticală decât pe orizontală, ceea ce reprezintă un indiciu privind iminenţa unui cutremur mare.
CÂND ŞTIM CĂ SEISMUL ESTE PUTERNIC
Mişcarea pe orizontală transportă cam 70% din energia seismică. În momentul când lumea simte mişcarea pe verticală, trebuie să ştie că în maximum 10-15 secunde urmează mişcare pe orizontală, deci e cutremur puternic. E o informaţie foarte importantă constatată de noi“, a declarat profesorul Mărmureanu, care a adăugat că în curând va avea loc un cutremur adânc, care va fi simţit puternic în Focşani, Bacău, Iaşi şi mai puţin în Bucureşti. „Eu am spus că urmează acum un cutremur foarte adânc. Aşa rezultă din analizele noastre. Poate să fie tip ’40 sau poate să fie tip 1802“, a spus Mărmureanu, referindu-se la seismele produse, tot în Vrancea, în 1940 şi 1802, care s-au produs la adâncimea de 150 de kilometri şi au avut magnitudinea de 7,7 grade, respectiv 7,9 grade pe scara Richter.
RECOMANDĂRI GREŞITE
La emisiunea „După 20 de ani“ a fost prezent şi secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, care a declarat că profesorul Mărmureanu i-a dat un material cu recomandări despre cum trebuie să reacţionăm în momentul în care începe un cutremur. „Nu te duci sub un obiect, ci te duci lângă un obiect, te întinzi pe jos şi aştepţi“, a explicat Arafat care a adăugat că autorităţile urmează să stabilească foarte clar mesajele privind protecţia în caz de cutremur ce urmează să fie comunicate, pe scară largă, populaţiei. „Şi eu ştiam, la un moment, că trebuie să mă duc sub un obiect. Acum, dânsul (prof. Mărmureanu - n.r.) vine şi îmi spune: Nu! Uită-te aici ce se spune, e un material care spune mai bine să nu te duci sub un obiect, ci lângă el“, a mărturisit secretarul de stat. Raed Arafat a mai spus că populaţia s-ar putea obişnui cu mesaje „clare şi liniştite“ legate de cutremure aşa cum se întâmplă în cazul celor de tipul „nu mâncaţi sare, nu exageraţi cu grăsimile“. „Ceea ce trebuie să facem acum este să începem un proces continuu care să facă toată lumea conştientă că acest lucru (un cutremur de magnitudine mare - n.r.) este posibil oricând. Nu este nici mâine, nici poimâine, nici răspoimâine, nimeni nu ştie. Nu este un motiv de panică, dar trebuie să fim pregătiţi şi să ştim cum să acţionăm“, a mai spus secretarul de stat. În ceea ce priveşte intervenţiile medicale, demnitarul a menţionat că fiecare judeţ în parte are un vehicul complet dotat cu echipamente pentru descarcerare şi intervenţie, punctând că dacă un cutremur major ar avea loc în Capitală, ajutorul ar veni din partea judeţelor alăturate. Tot ieri, primarul Sorin Oprescu a anunţat că cei mici vor învăţa cum să se comporte în caz de cutremur într-un container special care simulează seisme şi care va fi „plimbat“ prin toate unităţile de învăţământ.
MIŞCAREA PE ORIZONTALĂ ANUNŢĂ PERICOLUL
Unda seismică se propagă mai repede pe verticală decât pe orizontală, ceea ce reprezintă un indiciu privind iminenţa unui cutremur mare. Concret, mişcarea pe orizontală transportă cam 70% din energia seismică. În momentul când oamenii simt mişcarea pe verticală, trebuie să ştie că în maximum 10-15 secunde urmează mişcare pe orizontală, deci e cutremur puternic.
Sâmbătă ne-am zguduit ultima oară
Mai multe cutremure au zguduit România în ultimul an. Cel mai recent s-a produs chiar sâmbătă seară, la 18.56, în zona Vrancea şi a avut magnitudinea de 3,6 grade pe scara Richter. Pe 6 octombrie, tot în zona Vrancea, s-a produs un cutremur de 5,5 grade pe scara Richter, cel mai mare din ultimii patru ani. Seismul a fost simţit şi la Bucureşti, dar şi în nordul Bulgariei şi în Republica Moldova. Anul acesta, în Vrancea s-au mai produs şapte cutremure cu magnitudinea de cel puţin 4 grade, pe 15 octombrie (4,7 grade), 11 august (4,5 grade), 28 iulie (4 grade), 12 iulie (4,1 grade), 20 iunie (4,2 grade), 21 aprilie (4,2 grade) şi 6 martie (4,2 grade).
Decalogul lui Doug Copp
Expertul Doug Copp, şeful Salvării şi managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaţionale de Salvare (ARTI), specializat în dezastre naturale şi în salvarea de vieţi, a publicat zece reguli de aur pentru supravieţuirea în caz de cutremur major. Printre altele, specialistul, care de-a lungul carierei a intrat în sute de clădiri prăbuşite pentru a salva oameni, susţine că teoria potrivit căreia în caz de cutremur este bine să ne adăpostim sub o masă sau sub tocul uşii este total greşită. Cele 10 reguli de supravieţuire în caz de cutremur au fost scrise de Copp din experienţa sa de salvator. 1. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau maşini, sunt întotdeauna zdrobiţi. 2. Poţi supravieţui într-un mic gol. Du-te lângă un obiect, lângă o canapea, lângă un obiect mare şi voluminos, care se va comprima într-o oarecare măsură, dar care va lăsa un gol lângă el. 3. Clădirile din lemn sunt cele mai sigure imobile în caz de cutremur. Motivul: lemnul este flexibil şi se mişcă cu forţa cutremurului. Dacă acea clădire din lemn se prăbuşeşte, sunt create mari goluri de supravieţuire. În plus, clădirile din lemn au mai puţină greutate concentrată care se poate prăbuşi. Pe de altă parte, clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Acestea vor cauza multe răni, dar mai puţine trupuri zdrobite decât lespezile din beton. 4. Dacă eşti în pat, pe timp de noapte şi apare un cutremur, pur şi simplu rostogoleşte-te jos. Un vid de siguranţă va exista în jurul patului. 5. Dacă apare un cutremur în timp ce te uiţi la televizor şi nu poţi scăpa uşor ieşind pe geam sau pe uşă, întinde-te jos şi ghemuieşte-te în poziţie fetală, lângă canapea sau un obiect mare. 6. Toţi cei care se aşază sub uşa de la o intrare când clădirea se dărâmă sunt omorâţi. Dacă stai sub tocul uşii şi acesta cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părţi, vei fi tăiat în două de intrarea uşii. În oricare din cazuri vei fi omorât. 7. Niciodată să nu mergi la scări. Scările au un moment de frecvenţă diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Acestea şi restul clădirii se lovesc reciproc până când are loc prăbuşirea scărilor. Oamenii care se duc pe scări înainte să se prăbuşească sunt mutilaţi oribil şi cei mai mulţi mor. 8. Mergeţi lângă zidul exterior al clădirilor sau în afara lor dacă este posibil - este mult mai bine să fii lângă exteriorul unei clădiri decât în interior. Cu cât eşti mai în interior faţă de perimetrul exterior al clădirii, cu atât este mai mare probabilitatea ca drumul tău de scăpare să fie blocat. 9. Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiţi când şoseaua de deasupra cade peste maşinile în care aceştia se află. Supravieţuirea este mai sigură dacă ieşiţi afară şi vă intindeţi lângă autovehicul. Maşinile zdrobite au goluri de aproximativ 1,5 m lângă ele. 10. Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei redacţii şi al altor instituţii cu multă hârtie, că hârtia nu se tasează. Se găsesc goluri mari în jurul teancurilor de hârtie. Aşadar, data viitoare când priviţi clădiri prăbuşite, număraţi triunghiurile formate din corpurile de construcţie fracturate. Sunt peste tot. Este ceea ce eu numesc Triunghiul Vieţii. Zona care te poate salva în caz de cutremur.
Din "decalogul lui Doug Copp" va rog sa retineti punctul 9. Este esential pentru România. Si poate le-o transmite cineva si tembelilor aia de japonezi care n-au vazut cutremure în viata lor si nu au niciun bloc mai înalt de doi metri,ca nu trebuie sa se mai bage pe sub mese/birouri.
Habar n-am daca Doug Copp e un guru in materie de situatii de urgenta in caz de dezastre, dar ar trebui sa stie ce spune din pozitia pe care o ocupa si nu cred ca trebuie neaparat sa fii un japonez ca sa vii cu o "rezolvare". Comparatia e fortata si o fac pentru a sublinia o idee, Petrache Poenaru provenea dintr-un popor analfabet, dar asta nu l-a impiedicat sa inventeze stiloul. La ce grad de rezistenta si siguranta au ajuns cladirile din Japonia, omuletii aia se ascund sub mese/birouri mai degraba ca sa se protejeze de praf, cioburi, neoane, tavan fals. Nu-i bai, si la noi sunt multi care se pregatesc pentru cutremur (asta dupa statistici si indicatori), chiar fara implicarea statului: beau la crasma pana ajung sub mese.
Traiam cu convingerea ca asanarea pirotehnica (cercetarea terenului, detectarea muniţiilor, scoaterea muniţiei descoperite, transportul muniţiei, depozitarea şi distrugerea muniţiei) este o activitate in care statul are monopol, IGSU este cap de coarda, ceva atributii mai au cei din IGPR sau SRI, si, de ce nu, la nevoie MApN. M-am inselat, vad ca activitatea este la liber, existand agenti economici specializati in asa ceva.
... În plus, constructorii au descoperit în zonă un număr mare de proiectile neexplodate, din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, iar Compania de Naţională de Autostrăzi a încheiat un contract cu o firmă specializată pentru a "curăţa" de bombe o suprafaţă de 400.000 mp, potrivit unor informaţii obţinute de gândul. La sfârşitul lunii octombrie a.c., firma a încheiat lucrările de asanare a terenurilor de pe autostrada Bucuresti-Ploieşti. "Securizarea" zonei a durat aproape un an şi jumătate, contractul având acest obiect fiind atribuit în aprilie 2012.
Lucrările la autostrada spre Ploieşti sunt estimate a costa aproape jumătate de miliard de euro, respectiv 450 de milioane.
Unde au fost căutate bombele neexplodate
La finele lunii aprilie 2012, cu mai puţin de trei luni înainte de tăierea panglicii pe cei 56 de km dintre Moara Vlăsiei şi Ploieşti, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a atribuit direct, în aprilie anul trecut, un contract de 61.999,65 lei (circa 14.000 euro) firmei Pirotehnic OBS SRL, din Vaslui, pentru asigurarea de servicii de asanarea terenului de muniţia rămasă neexplodată pe Autostrada Bucureşti-Braşov, tronson Bucureşti-Ploieşti, secţiunea 1 Bucureşti-Moara Vlăsiei km 0+000 – km 6+500 şi zona aferentă bretelelor nodurilor rutiere de la km 6+500 şi km 19+500.
Pentru contractul cu Pirotehnic OSB SRL, care avea ca termen de finalizare iniţial o perioadă de 6 luni de la data semnării contractului, au fost încheiate două acte adiţionale care au prelungit durata contractului până la data de 31 decembrie 2012 şi, ulterior, până la data de 31 decembrie 2013, însă firma a terminat recent lucrările de asanare, potrivit datelor publicate de CNADNR.
Gândul a solicitat Companiei de Autostrăzi date referitoare la stadiul contractului cu firma care asanează terenurile.
"Prestatorul contractului a finalizat în luna iulie 2012 etapa 1 din contract, respectiv sub-secţiunea cuprinsă între km 2 + 450 - km 6+500, împreună cu zona aferentă bretelelor nodurilor rutiere de la km 6+500 şi km 19 + 500", se arată în răspunsul primit de gândul de la CNADNR.
Pentru finalizarea etapei a II-a din contract: respectiv subsecţiunea cuprinsă între km 0 +000 şi km 2 + 450, prestatorul a realizat asanarea terenului pe sectorul cuprins între km 0 + 750 - km 1 + 600, conform procesului verbal din 2 iulie 2013, mai menţionează Compania Naţională de Autostrăzi.
"Pentru suprafeţele cuprinse între km 0 + 000 şi km 0 + 750, respectiv între km 1 + 600 - km 2 + 450, prestatorul a comunicat faptul că a finalizat asanarea de muniţie a terenului afectat de construcţia autostrăzii urmând să transmită şi procesele verbale aferente", arată compania.
În cadrul contractului sunt prevăzute activităţi precum cercetarea terenului, detectarea muniţiilor, scoaterea muniţiei descoperite, transportul muniţiei, depozitarea şi distrugerea muniţiei.
Cea mai mare parte din suprafaţa de 400.000 mp pe care firma trebuie să o cureţe de explozibili s-a găsit n zona aferentă porţiunii cuprinse între km 0 şi km 6 + 500 a autostrăzii - în total peste 352.000 mp, după cum reiese din datele din caietul de sarcini. Între km 6,5 şi km 19,5 firma a avut de curăţat o suprafaţă de 45.000 mp.
Pirotehnic OBS SRL avea în 2012 un număr mediu de salariaţi de patru şi un profit de 12.442 lei, la o cifră de afaceri netă de 565.999 lei, potrivit datelor Ministerului Finanţelor.
Firma îi are ca acţionari pe Duţă Benone şi Duţă Benone Sergiu, fiecare cu o cotă de 50% din acţiuni, potrivit datelor de la Registrul Comerţului.
Numele firmei apare şi în declaraţia de avere datată iunie 2013 a lui Ochianu Gheorghe, consilier superior la Consiliul Judeţean Vaslui şi preşedinte al Sindicatului salariaţilor CJ Vaslui. Ochianu menţionează că are o datorie de 30.000 de lei către Pirotehnic OSB Vaslui, sumă contractată în anul 2011 şi scadentă în 2016. ...
Dupa accidentul aviatic de acum ceva zile vad ca s-a ajuns la concluzia infiintarii unui departament in cadrul MAI, care sa coordoneze activitatea IGSU, STS si I.Av. Asta inseamna ingroparea acestui domeniu pentru muuuulti ani. Am mai scris-o si cu alte ocazii - ideal ar fi infiintarea unei structuri separate, subordonate direct primului ministru, si care sa se numeasca oricum - directorat, agentie, serviciu special, autoritate, cum le-o trece prin cap, dar sa fie scoasa din MAI. MAI-ul are ca obiectiv ordinea si siguranta publica, pentru el activitatea inseamna 90% politie, 8% jandarmi si 1,5% situatii de urgenta. Niciodata managementul acestui tip de situatii nu va fi pe calapodul specificului din celelalte arme, iar dezvoltarea institutionala, si ca urmare si functionalitatea in caz de nevoie, vor fi permanent capacite, pentru ca se ajunge la pixul unor factori decidenti (pe toate liniile) care habar n-au de implicatii, nevoi, capabilitati, misiuni si tot ce inseamna situatii de urgenta, denumire generica pentru o multitudine de situatii in care statul trebuie sa intervina tehnic, nu politic. Iar pentru asta trebuie (la nivelul Romaniei) sa fie o structura militarizata, obisnuita cu comanda unica, cu proceduri batute in cuie, care sa fie aplicate si nu dezbatute in studiourile tv, iar politicienii doar sa dea startul activitatilor si sa aprobe tot ce inseamna legislatie in domeniu, fonduri necesare si coordonare cu celelalte structuri pe baza de lege + protocoale. Preventia intotdeauna costa mai putin. Si intotdeauna am zis ca odata ajuns cutitul la os ajungi la concluzia Prost am fost! Ceva timp in urma, sa fie o luna sau 2, am scris ca o sa vedem ce va fi in caz de cutremur, cum incepem sa ne calcam pe bombeurile bocancilor cine, ce si cum. Pentru ca in tara asta prea multa lume face politica sau comenteaza la tv, si prea putini isi vad de treaba lor, mai plastic spus avem prea multi trantori la un stup de albine.
Cel mai sanatos/simplu si eficient ar fi de facut o organigrama cu parti si particele din diferite ministere care sa percuteze în diferite cazuri. Nu exista atâtea feluri de accidente câte feluri de institutii poate românu' sa conceapa. Si când are nevoie de ceva concret,sfârseste la doi metri sub pamânt.
O sa vina si cutremurul acela,la un moment dat. Sa vedeti dup-aia emisiuni TV ! Chestia e ca telespectatorii vor fi mult mai putini.
Un articol la obiect de Sandra Pralong "Sindromul Ceausescu` - sau cauzele culturale ale catastrofelor aeriene" Pentru un observator extern, pare greu de înţeles de ce accidentul aviatic din Apuseni a stârnit atâta mediatizare când, din aceeaşi dezorganizare şi corupţie generalizate, mor în fiecare an în spitalele din România sute de oameni care ar fi trebuit să supravieţuiască. Dumnezeu să-i ierte pe Aura Ion şi Adrian Iovan, care au plătit cu viaţa lor trezirea noastră colectivă: la un sfert de veac (un sfert de veac!) de la revoluţie, realizăm în fine că sistemul pe care l-am tolerat atâţia ani nu are cum să performeze. Ne dăm seama că instituţiile publice sunt disfuncţionale, că puţinii oameni competenţi care au mai rămas şi care sunt devotaţi serviciului public nu sunt nicicum ascultaţi de zecile de şefi şi şefuleţi politici care „ştiu mai bine“, sau care doar execută ordinele de la Partid. Realizăm că organigramele din ministere sunt încâlcite şi au responsabilităţi care se bat cap în cap. Înţelegem că adesea, când un funcţionar ne spune că lucrul de bun-simţ pe care îl cerem „nu intră în atribuţiile postului“, omul respectiv nu ne cere implicit şpagă pentru a-şi face treaba, ci ne semnalează că trebuie să-şi asume riscul de a face lucruri care nu sunt în sarcina sa şi pentru care poate fi sancţionat. Este evident că statul român este nefuncţional pentru că încă nu s-a reformat, între altele, la un nivel de bază, cel managerial. Instituţiile publice continuă să funcţioneze ca pe vremea lui Ceauşescu, adică prin metoda managerială numită „comandă şi control“, o abordare cel mult potrivită într-o lume închisă, unde cu preţul terorii lucrurile pot fi ţinute în frâu. Însă într-o lume deschisă, complexă şi în perpetuă mişcare, maniera de a conduce oamenii nu poate fi aceea de a-i controla, ci de a-i motiva să-şi asume răspunderea, nu din frică, ci din aspiraţia către excelenţă şi din dorinţa de fi performanţi. La noi, în instituţiile publice, în loc să se încurajeze eficienţa sau performanţa, întâlnim, la mai toate nivelurile, sindromul Ceauşescu, al „vătafului pe moşie“. Structurile piramidale rămân osificate, iar comanda şi controlul vin din afară, din politic, exact ca în comunism. Ierarhiile publice de la noi sunt cvasi-oarbe la competenţă sau la merit, preocuparea majoră rămânând menţinerea la putere a şefilor politici care pot astfel delapida în voie banul public. Exact ca înainte de ‘89, când nimeni nu îndrăznea să le ceară socoteală! Un subaltern care vede că se întâmplă o neghiobie sau o fărădelege în sistem îşi păstrează postul doar cu preţul tăcerii sau al complicităţii. Cu alte cuvinte, în loc de un singur PCR acum avem o puzderie, vorba lui Alecu Paleologu. Asta explică şi lupta crâncenă pentru putere la nivel macro, al şefiei statului. În loc să conlucreze în interesul public, cum ar fi firesc în situaţie de criză, partidele se întrec pentru şefie, din iluzia naivă că în democraţie, ca şi în comunism, un şef unic poate comanda şi controla obedienţa tuturor, pentru că cei care crâcnesc riscă mazilirea. Mentalitatea că „şeful ştie tot“ şi controlează tot ce mişcă – sau măcar aşa ar trebui să facă – explică şi toată tevatura din aceste zile despre „unde era Raed Arafat“ şi de ce nu a coordonat operaţiunile. Pe de altă parte, aceeaşi mentalitate comunistă a afectat şi Romatsa, o instituţie care funcţiona bine din punct de vedere tehnic şi al cărei rol este să dirijeze traficul aerian care tranzitează deasupra României (zeci de avioane în fiecare oră). Politicul a intervenit acum câţiva ani printr-o HG, atribuind acestei instituţii, care are cu totul altă treabă, şi coordonarea operaţiunilor de salvare în cazul catastrofelor aeriene. La sol! Motiv pentru care a fost achiziţionată o aparatură sofisticată şi costisitoare. Doar că la Romatsa politicul a „uitat“ că trebuie să şi informeze – şi să formeze – în mod adecvat personalul instituţiei în legătură cu noile atribuţiuni. Până la izbucnirea scandalului, câţiva din angajaţii Romatsa nici măcar nu auziseră că organizaţia lor are astfel de competenţe. Exact că în comunism, puterea impune fără să consulte şi fără să asculte. Suntem încă tributarii acestei mentalităţi la toate nivelurile, iar asta mai generează o verigă păguboasă în lanţul slăbiciunilor. În ultima carte pe care am coordonat-o, „Mai români decât românii? – De ce se îndrăgostesc străinii de România“,Roberto Musneci observa cu umor că în instituţiile publice la noi se practică la tot pasul „delegarea către vârf“. Este cealaltă faţetă a sindromului Ceauşescu: „Vrei putere? Na, ia şi puterea, dar şi răspunderea mea!“, pare să fie răspunsul implicit al subalternilor într-un sistem gestionat prin „comandă şi control“. De aceea, oameni care pot fi minunaţi, altruişti, inimoşi şi eficienţi când sunt în afara instituţiilor publice îşi pierd curajul şi îşi ciuntesc calităţile odată înregimentaţi în sistem. Atât timp cât tolerăm această stare de fapt, mereu cei din afara serviciului public, ciobanii şi sătenii, vor fi, în caz de catastrofă, mult mai rapizi şi eficienţi decât structurile statului român. Cu astfel de mentalitate despre gestiunea instituţiilor publice nu avem cum să rezolvăm problemele României. Concentrarea puterii către vârf şi corolara ei, frica de responsabilitate de la bază, fac administrarea statului neperformantă. Din punct de vedere managerial, statul român trăieşte încă în beznă şi ineficienţă comunistă. Dar, contrar sistemului de partid unic, unde greşeala era sancţionată pe linie de partid, acum pluripartitismul permite vinovaţilor să scape de represalii prin traseism politic. Chiar atunci când capetele cad, cum s-a întâmplat cu Radu Stroe, „sindromul Ceauşescu“ va continua să mineze instituţiile din interior. Până când fiecare dintre noi, acolo unde este, nu va prinde curajul să spună un „NU“ răspicat şefului atunci când acesta greşeşte şi nu va sancţiona prompt orice abatere, indiferent de ordinele primite şi chiar cu riscul de a-şi pierde postul, vom rămâne lipsiţi de puterea necesară pentru a ne transforma ţara – şi viaţa. În anul 25 de la revoluţie, poate că un avion pierdut în munţi este sacrificiul de care aveam cu toţii nevoie pentru a ne trezi din letargie. Cum le spun mereu tinerilor cu care lucrez, „puterea nu se dă, se ia!“, şi îi îndemn, în primul rând, să o ia de la mine! Dr. Sandra Pralong conduce Fundaţia SynergEtica, este trainer şi expert în comunicare şi dezvoltare internaţională. _ Notă: (1) „Cauzele culturale ale accidentelor aviatice“ este titlul unui capitol din cartea lui Malcolm Gladwell „Excepţionalii“. LINK
Forums
.
. 
