Putina lume stie despre aventurile Corpului de voluntari romani care au luptat in Rusia, din partea ei europeana trecand peste Urali si retragandu-se prin lupta de-a lungul Trans-siberianului, calea ferata ce strabate toata imensitatea Siberiei.
Legiunea Romana, avand in dotare inclusiv 2 trenuri blindate, a ajuns pana la Vladivostok in orientul extrem, unde a distrus orice material de razboi, inclusiv trenurile blindate, pentru a nu cadea in mainile inamicului si apoi s-a imbarcat pe nave engleze reintorcandu-se in cele din urma in portul Constanta.
Considerandu-se parte a Armatei Romane care era inca in stare de razboi cu Armata Rosie pe Nistru, Legiunea Romana a fost singura unitate de voluntari straini ce a luptat de partea "albilor" si impotriva Armatei Rosii care a refuzat sa incheie un armistitiu cu bolsevicii. A fost deasemenea si cea mai eficienta unitate dintre cele de voluntari, asigurand ariegarda retragerii si fiind supranumita de bolsevici „Dikaia divizia” - "Divizia salbatica".
Legiunea Romana a fost formata in general din ardeleni si bucovineni, dar au fost si cativa voluntari din "vechiul regat" si din Basarabia.
Elie Bufnea, un nume, un destin şi un erou încă prea puţin cunoscut, dar demn de a sta alături de alţi bărbaţi ai neamului românesc, făuritori ai României Mari. Născut şi crescut în Ardealul supus tiraniei austro-ungare, în satul Runc, judeţul Alba, la declanşarea primului război mondial trece în România, unde intră în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi participând la cumplitele lupte de apărarea a Moldovei în vara lui 1917. Pacea de la Buftea-Bucureşti, în urma defecţiunii ruse, îl face să se hotărască să continue lupta, alături de Corpul Voluntarilor Români din Siberia, constituit din foştii prizonieri români din armata austro-ungară, capturaţi de ruşi între 1914-1916, şi care aveau posibilitatea să opteze pentru a fi încadraţi în armata română, acum aliată în Imperiul Rus. Procesul de recrutare decurge încet, dar totuşi, peste trei mii de voluntari dintre foştii prizonieri ardeleni şi bucovineni ajung să presteze jurământul de credinţă către România şi Regele Ferdinand şi să participe la aprigele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara lui 1917. Defecţiunea rusească, urmată de războiul civil dintre ruşii albi şi bolşevici, a izolat restul voluntarilor români, cehoslovaci, iugoslavi, lituanieni sau letoni. Voluntarii români aveau nevoie de lideri care să-i conducă în luptele care se preconizau, şi i-au găsit în persoana ofiţerilor români care au ales să traverseze întreaga Rusie cuprinsă în vâltoarea războiului civil pentru a ajunge alături de ei. Pe copertă îi regăsim într-o fotografie pe unii dintre ei. Elie Bufnea a continuat să-şi facă datoria în cadrul unor misiuni militare peste hotare, până în Japonia, chiar după ce în 1920 voluntarii români s-au îmbarcat de la Vladivostok spre patrie. După ce a ajuns în ţară, a lucrat ca şi avocat, iar pentru activitatea sa militară a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de comandor în 1933 şi ordinul „Ferdinand I” cu spade şi panglică în 1931, precum şi cu „Marea Cruce a Poloniei” şi o înaltă decoraţie a Cehoslovaciei. După 1948, regimul comunist l-a „răsplătit” pentru aceleaşi fapte de arme, precum şi pentru scrierile sale, cu şase ani de închisoare, petrecuţi la Jilava, Aiud şi colonia de muncă Peninsula – Valea Neagră, la canalul Dunăre – Marea Neagră. Despre acest episod reţinem mărturia adusă de dr. Sabin Ivan, care l-a cunoscut în închisoare, publicată în revista „Memoria” şi preluată în „Cruciaţi, tirani şi bandiţi”, la Editura Marist. A fost eliberat la 14 septembrie 1955.
Până la moartea sa, la 26 martie 1987, la venerabila vârstă de 90 de ani, a continuat să scrie, chiar dacă cele scrise de el nu au putut fi publicate. Până acum, deoarece pe lângă texte şi fotografii apărute în acest album, un important manuscris inedit al său a fost donat în anii ’70 Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, apărut de asemenea astăzi, sub titlul „Revoluţia de eliberare naţională a Transilvaniei. Unirea (1914 – 1918)”. Întreaga epopee, a tranzitării Rusiei şi a luptei voluntarilor români împotriva bolşevicilor au apărut reeditate de Editura Marist în două volume, „Cruciaţi, tirani şi bandiţi”, vol. 1 „În Rusia sovietelor” şi vol. 2 „În Siberia lui Kolceak”. De asemenea, o altă apariţie este cea a volumului 5 din colecţia „Istoria adevărată”, ce cuprinde manuscrisul păstrat departe de ochii Securităţii al lui Elie Bufnea, „Revoluţia de eliberare naţională a Transilvaniei. Unirea (1914 – 1918)”. Acestea, alături de volumele „Cruciaţi, tirani şi bandiţi”, reprezintă o mică parte dintr-o mare epopee, cea a Voluntarilor Români din Siberia. Nu ne rămâne nimic altceva decât să ne închinăm în memoria acestor adevăraţi luptători pentru neamul nostru românesc, luptători uitaţi, dar astăzi regăsiţi prin intermediul acestor nemuritoare pagini.
Ca o completare, veţi putea găsi fotografiile din colecţia lui Elie Bufnea păstrate de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, precum şi jurnalele de operaţii ale acestui Corp de Voluntari care a luptat pentru România Mare la mii de kilometri de ţară. Deoarece, în lupta lor, aceşti voluntari se simţeau solidari, parte din Armata Română ce lupta pe linia Nistrului împotriva aceloraşi bolşevici ce încercau încă o dată să reocupe Basarabia, ba chiar făceau planuri comune cu regimul comunist al lui Bela Kuhn al Ungariei să dezmembreze statul român. Meritul lui Elie Bufnea, pe lângă luptele din taiga împotriva bandelor bolşevice, a fost şi păstrarea unor impresionante documente şi mărturii fotografice, donate Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia şi care pentru prima dată văd lumina tiparului, ajungând astfel la cunoştinţa naţiunii române, care ar trebui să fie mândră că s-au născut din rândurile ei astfel de patrioţi.
Sper să nu greşesc dar parcă Dikaia divizia era formată numai din etnici din Caucaz : ceceni,inguşi,kabardini,cerkezi etc şi mi se pare că era condusă de Sultan Ghirei.
Aici ar fi cele cele 2 volume din ''Cruciati,tirani si banditi'' de care s-a facut vorbire mai sus.O minunatie.Imbina o analiza si adanca intelegere a revolutiei ruse,cu o superba descriere a locurilor si oamenilor,imbinata cu umor pe alocuri,dar fara a pierde din imaginea tragica de ansamblu si fara a uita vreo clipa de tara lor.Pe alocuri pare un roman de aventuri,doar ca realitatea bate orice fictiune.In alte parti mi s-a parut ca acei oameni care au scris dupa ce au trait si vazut au fost profeti.Ostasi si barbati indrazneti,cultivati,intreprinzatori si inteligenti.O imagine a bunicilor si strabunicilor nostri.
Am aflat enorm de multe lucruri noi si FOARTE interesante despre revolutia bolsevica.Nu despre ce era la varf,ci despre ce era jos,care-i mult mai important.Suficient de multe ca sa regasesc anumite aspecte care se repeta.Inca nu la amploarea si la gradul acela de dementa,dar semnele sunt limpezi.
Forums
