Domnule Radu, Luger-ul nu a fost niciodată arma infanteristului, decât accidental. A fost arma ofiţerilor şi aspiranţilor. Aceştia nu prea se tăvăleau prin noroi. Luger-ul, afară de sensibilitatea la murdărie, era greu de uzinat şi tot timpul s-au căutat soluţii pentru înlocuirea lui cu arme mai simple. În timpul WW1, existau deja pistoale mai simple şi robuste, cum ar fi Bergmann Mars şi Bergmann Bayard, Mauser C96, Mauser 1910 şi 1914, plus arme importate din Belgia şi Austro-Ungaria.
În timpul WW2, Luger-ul era o raritate, un fel de armă pentru promenadă. Era în dotarea unor ofiţeri superiori, generali şi mareşali. Mai puteau fi găsite în dotarea comandanţilor trupelor SS. Cu toate acestea, Luger-ul se manufacturează şi astăzi pentru colecţionari. O colecţie de arme fără o suită Luger, este "Vax Albina Crema Puka". Sunt colecţionari care deţin peste 100 de modele de Luger, fie celebre prin originea lor (unele unicate), fie opere de artă prin gravurile cu care sunt încrustate, fie piese extrem de rare (Luger Parabellum Carabine), dar originale.

Oriţa nu poate fi considerată model pentru AK47 nici măcar la forma patului. Principiul de funcţionare este complet diferit, Oriţa folosind pentru armare şi reîncărcare reculul închizătorului, în timp ce AK47 foloseşte forţa gazelor recuperate. Se poate spune că puşca de asalt STG 44 a inspirat AK47, având extrem de multe puncte de asemănare. Cu toate acestea AK47 a fost mult mai bine proiectată, fiecare componentă fiind gândită pentu o uzinare extrem de uşoară, unul din motivele pentru care a fost fabricată în milioane de exemplare.

Despre Oriţa putem să spunem că a fost o armă "celebră", dar numai din cauza multiplelor accidente provocate de ea. Greşala care ducea la producerea de accidente, era aceea că închizătorul nu rămânea agăţat de mecanismul de dare a focului decât după ce se retrăgea la o distanţă aproximativ egală cu de două ori lungimea cartuşului. În situaţia în care încărcătura cartuşelor era expirată sau alterată şi acestea nu aveau puterea necesară să împingă închizătorul până la agăţare, arma se descărca fără să fie acţionat trăgaciul. De asemenea, din cauză că sistemul de siguranţă (piedica) nu acţiona decât asupra mecanismului de dare a focului, închizătorul putea să se mişte liber, inclusiv să agaţe un cartuş şi să-l percuteze, fără ca miltarul să ştie. De aici o mulţime de accidente, de fapt o caracteristică nefastă a acestui tip de armă, produse prin agăţarea cu hainele a levierului de armare. Abia în 1947, sistemul de siguranţă a fost modificat, fiind obligatorie strângerea fermă a "gâtului" patului armei pentru ca închizătorul şi trăgaciul să se deblocheze (similar cu Colt 1911). Oriţa a rămas în dotarea miltarilor români până când a început să fie înlocuită cu SA24, SA25 (Cehoslovacia), mai uşor de purtat dar cu nimic mai breze (aceiaşi Mărie cu pălărie de import).

Dacă Oriţa stârneşte discuţii, atunci putem discuta şi cu poze ...

Stimate coleg, în general am proprietatea cuvintelor şi am să vă spun motivul pentru care am folosit cuvântul "recuperat" în loc de "împrumutat". Nu ştiu ce scrie în manualele româneşti, aşa că vă rog să folosiţi cuvântul care l-aţi învăţat. După părerea mea, când vorbim de un împrumut, rezultă că creditorul îşi micşorează rezerva din care a împrumutat. În cazul nostru, cantitatea de gaze este excedentară (fără modificarea cartuşului 7.62 x 39mm), dovada fiind mărimea "flăcării" la gura ţevii şi reculul semnificativ. Atunci când din "ceva care se aruncă" se mai foloseşte ceva, acţiunea se numeşte recuperare. Vă rog să ţineţi seama că recuperarea începe după ce glonţul a depăşit canalul de transfer, dispus aproximativ la 10cm de gura ţevii. Chiar şi după ce glonţul a părăsit ţeava, gazele acţionează asupra pistonului închizătorului până când presiunile se echilibrează.

În limba engleză, principiul de funcţionare al AK47 se numeşte "Gas operated". În germană, acelaşi lucru "Gas-betriebene". Noi am dezvoltat ceva concis, ca să iasă mai mult "bla, bla" la cântar.

Domnule Andyy, ce aţi învăţat este corect, cu mici amendamente care nu-l interesează pe cel care mânuieşte arma. Eu, încerc să vă aduc la cunoştinţă "chiţibuşuri". Fiindcă, vedeţi dvs, din momentul în care capsa este percutată şi până când glonţul părăseşte ţeava, se întâmplă o grămadă de fenomene care ţin de chimie, fizică şi mecanică fină. Îmi face plăcere să mai descarc câte ceva din ce am acumulat într-o grămada de ani, dacă se poate fără să şochez sau să se creadă că-mi dau importanţă.

Astăzi a venit un amic cu un Luger airsoft care s-a defectat. Băieţii de la magazinul de unde l-a cumpărat au zis "pas", altul la rând. O chestie minoră, o neglijenţă în procesul de fabricaţie, dar care nu merge reparată cu patentul şi ciocanul. Trebuie un mic adaos, un "bailagăr" tăiat dintr-o lamă de "cater" şi lipt unde trebuie ...