In antichitate: Jocurile Olimpice antice durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă, jertfe, defilarea concurenților și jurământul olimpic.
Imperiul Roman: Jurământul militar. Fiecare soldat roman îşi exprima credinţa printr-un jurământ denumit sacramentum. Acesta insufla credinţa că participarea la activitatea militară romană, era divină. Din păcate nu s-a păstrat nici un text complet al acestui jurământ, poate din cauză că diferea de la legiune la legiune. Jurământul era rostit la înrolare la data de 3 ianuarie, aniversarea împăratului curent. În perioada republicii, soldaţii jurau credinţă comandantului. În perioada imperială jurământul era adresat împăratului, obicei născut în perioada lui Augustus.
În Evul Mediu ceremonia care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său purta denumirea de omagiu. Aceasă ceremonie este menționată în texte cât și reprodusă pe sigilii, pe miniaturi sau pe basoreliefuri. La ceremonie participă doi oameni, care stau față în față: unul vrea să servească, iar celălalt acceptă sau dorește să fie șef. Primul își împreuneaza mâinile și le așeaza astfel unite în mâinile celui de al doilea, ca simbol clar de supunere, uneori însoțit de îngenunchere. Personajul care își ofera mâinile rostește câteva cuvinte prin care recunoaște omul din fața sa. Apoi șeful și subordonatul se sărută pe gură, ca simbol al înțelegerii și al prieteniei. Aceste gesturi serveau la stabilirea uneia dintre legăturile sociale cele mai puternice pe care le-a cunoscut epoca feudală. Omagiul, în această formă, nu a fost modificat niciodată. Din perioada carolingiană peste vechiul omagiu s-a suprapus un al doilea ritual, strict religios: cu mâna întinsă pe Evanghelie sau moaște, noul vasal jura să-i fie credincios stăpânului său. Era ceea ce se numea jurământ de credință.
In vremurile noastre, prin jurământ, persoana se obligă fie să-și facă datoria, față de popor, de stat, fie să spună adevărul în legătură cu anumite fapte, în fața unui judecător, etc.
Dictionar: JURĂMÂNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Din lat. juramentum. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Jurământul militar in Romania: - Inainte de Revolutia din decembrie 1989:
„Pentru îndeplinirea datoriei sacre de apărare a patriei înscrisă în Constituţie, eu …, cetăţean al Republicii Socialiste România, intrând în rândurile forţelor armate, jur credinţă nestrămutată poporului român şi patriei mele socialiste. Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele comandantului suprem, cerinţele regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei, atât în timp de pace cât şi în timp de război. Jur să nu-mi precupeţesc sângele şi viaţa pentru a apăra pământul strămoşesc, independenţa şi suveranitatea patriei, cauza socialismului. Dacă voi călca jurământul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Socialiste România”. (Legea nr.14 din 28 decembrie 1972, publicată în B.O. nr. 160 din 29 decembrie 1972). ------------------------------------------------------------------------------------------------------------ - Dupa revolutie: În Decretul-Lege nr. 55 din 6 februarie 1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 21 din 8 februarie 1990 se prevede că, la intrarea în rândurile forțelor armate ale României, militarii vor depune următorul juramânt: "Eu,............., intrând în rândurile forțelor armate, jur credință nestrămutată poporului român și patriei mele. Jur să respect legile țării, să execut întocmai cerințele regulamentelor militare și ordinele comandanților și șefilor mei, atât în timp de pace, cât și în timp de război. Jur să nu-mi precupețesc sângele și viața pentru a apăra pământul strămoșesc, independența și suveranitatea patriei. Dacă voi călca jurământul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor patriei mele, România." ------------------------------------------------------------------------------------------
“Eu …, militar al forţelor armate, jur credinţă patriei mele, România. Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii. Jur să respect legile ţării şi regulamentele militare”. ( DECRET - LEGE nr. 119 din 14 aprilie 1990, publicat în M.O. nr. 51 din 17 aprilie 1990). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- „Eu …, jur credinţă patriei mele România. Jur să îmi apăr ţara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”. ( Legea nr. 46 din 5 iunie 1996). ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- „Eu …, jur credinţă patriei mele România. Jur să îmi apăr ţara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect Constituţia, legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”. ( Legea nr. 446/2006, publicată în M.O. nr. 990 din 12 decembrie 2006). ------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Unii se cred norocosi ( daca se poate spune si asa ), avand in vedere ca in prezent nu mai este obligatoriu serviciul militar, ca atare au scapat de armata, au scapat de obligatia de a depune juramantul militar. Pentru ei juramantul militar nu este ceva grozav. Bucurie mare pentru ei pentru-ca nu mai sunt obligati sa jure credinta patriei. ( Precizare: in anul 1996, prin Legea nr. 14 din 11 iunie, durata serviciului militar este limitată la 12 luni pentru militarii din toate armele. Această decizie a rămas în vigoare până la 1 ianuarie 2007, când s-a renunţat la recrutarea prin conscripţie în favoarea celei prin voluntariat ).
Insa pentru unii depunerea Juramantului militar inseamna: (Pentru dumneavoastra, am cules cateva impresii de pe net sau din presa scrisa ). - “ cel mai solemn moment din viata mea “ ( un student militar ). - “ m-am legat pentru totdeauna de tara mea, Romania “ ( un baiat de la tara ). - “ Armata inseamna totul pentru mine “ ( un elev militar ). - “ Am depus si eu juramantul militar, sunt mandru de asta si sa stiti ca ma simt cu adevarat barbat, armata m-a calit si m-a invatat multe lucruri bune,… s’ apoi cum se spune pe la noi, un ficior facut armata e bun de insuratoare si va fi si un bun gospodar…” ( un tanar maramuresan ). - “ Juramantul militar,… depunerea juramantului,…pentru mine inseamna ca de acum incolo voi fi ostasul roman in slujba tarii si poporului meu atat cu pana cat si cu arma, si cu mandrie voi spune celor care ma vor intreba, ca apartin armiei romane…“ ( un scriitor roman ). ----------------------------------------------------------------
Comentarii fata de textele din actele normative mentionate mai sus. Festivitatea depunerii Juramantului militar (trecut, prezent, viitor). Amintiri de la festivitatea depunerii Juramantului militar. S.a. m.d.
Adica ti-ai dori ca cei care au depus atunci juramântul militar (armata,militie,securitate) sa fi respectat respectivul juramânt,si sa fi facut ce le cerea comandantul suprem : sa omoare populatia ? Daca asta voiai sa spui,puteai sa tii pentru tine gândul asta. Înteleg ca esti tinerel,dar tineretea nu e o scuza.
Nu asta am vrut sa spun,poate ca nu am formulat corect raspunsul,am vrut sa zic ca mai bine nu aveai dreptate in legatura cu conducerea acestei tari,dar ce sa facem asta e nu ne-am nascut cu toti in locul potrivit.
Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele comandantului suprem.../...
...ceea ce -din fericire- nu s-a întâmplat. Amin.
Fericire ca fericire, da' văd că s-a dublat pedeapsa pentru încălcarea Jurământului. Dacă până în 1996 te păştea "pedeapsa aspră a legilor patriei mele", după 1996 rămâi şi fără ajutorul lui Dumnezeu. Adică poate să te ia ăl' de jos fără discuţii ... În viaţă am depus de vreo patru ori Jurământul MIlitar (variaţiuni pe aceiaşi temă). M-am simţit bărbat numai la primul, desigur după cana de vin regulamentară <:-P
ALM wrote ... În viaţă am depus de vreo patru ori Jurământul Militar...
Am reusit sa-l depun o singura data, cand am fost imbracat prima oara in kaki si tuns regulamentar (chel adica), dupa aia, nu stiu cum am facut, dar am ratat. Asa ca noii oranduiri nu i-am depus juramantul cu pricina. Neavand semnatura niciunde, vechiul juramant nemaifiind valabil, pentru ca era adresat RSR, sunt absolvit de consecinte?
Parte aceea cu "...sa-mi ajute dumnezeu" nu o retin (era 1995 si Dumnezeu înca nu era o asemenea autoritate în armata,sau nu-l percepeam eu asa). Ceea ce retin e ca un sg.maj a zis asa : "bai,ziceti si voi eu si fiecare zice numele lui,bai" .Si asa a si fost : s-a auzit un mare eu si apoi fiecare si-a spus numele si restul...juramântului. A iesit o cacofonie. Ulterior,un baiat din grup a întrebat : "da' chiar niciunul nu si-a spus numele? ". Nu,niciunul Dar am semnat un tabel,dupa ceremonie. Adica a semnat unul pentru toti,ca era mai simplu.
În zilele urmatoare s-a umplut unitatea de Evenimentul Zilei (se banuia ca niste mineri vor veni la Bucuresti) si Infractoarea Mov (ziar de analiza lingvistica comparata) aduse de cei care plecasera acasa,în chip de recompensa.
Între acel tuns chilug si pletele pline de matreata pe care le vedeam la unii (multi) ofiteri cursanti la Academia Militara (înainte de 1990,în autobuz,când ne încalecam unii pe altii în ITB) prefer(am) sincer varianta chilug. Daca n-ar fi fost tinutele alea de inspiratie sovietica cu guler de plastic,ar fi fost chiar bine.
Da @Boribum, in 1992 cand au venit in vizita saint-cyr-ienii la UM 01512 intr-un schimb de experienta, toti francezii erau tunsi regulamentar (stii mai bine decat mine ce inseamna). In acel moment s-a produs o revolutie in capul tinerilor si foarte multi s-au tuns cu capac sau cu numarul zero. Mai greu cu fosilele care-ti cereau hartie de la doctor pentru par scurt, foarte scurt si zero. Erau mai obisnuiti cu latele alea ordonate spre stanga/dreapta si lipite de cap cu flegme (nu radeti ca si acum mai vad la TV pe cate unul care-si da cu stuchinol prin par si ignora faptul ca e filmat live).
Marturisesc ca frizuri asa de neuniforme precum am vazut într-o singura unitate a armatei române,nu am vazut prea des. Nu cred ca erau doi oameni cu aceeiasi lungime a parului. Pe ofiterii aia de la Academie,când ma înghionteam prin autobuze,însa,nu o sa-i uit niciodata. Mai ales aia cu uniforme de aviatie,se vedea matreata aia de ziceai ca ningea. Pe de alta parte,prima data când am venit în tara,amicii ma întrebau de ce fusesem la puscarie. Pe vremea aia,tuns zero=închisoare,scoala de corectie,d-astea. Acum moda e pe dos
În zilele urmatoare s-a umplut unitatea de Evenimentul Zilei (se banuia ca niste mineri vor veni la Bucuresti) si Infractoarea Mov (ziar de analiza lingvistica comparata) aduse de cei care plecasera acasa,în chip de recompensa.
Perioada de emancipare sexuală postrevoluționară... Nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmpla într-o cazarmă, cu sute de bărbați tineri închiși!!!
Jurământ....? E ca atunci când esti adolescent, și-ți închipui că prima femeie de care te-ai indragostit e viața ta, e aleasa inimiii tale, o să îmbătrânești, obligatoriu fericit, alături de ea, îi juri credință veșnică!
Mai trece timp, și-ți dai seama că aia i-o minciună, nu vrea decât să se folosească de banii tăi, să-i creşti câțiva copiii, care probabil nici nu sunt ai tăi, să te lege, să te șantajeze, să plângă când nu-i mai acorzi atenție, oricât de nesimțită a devenit.
Și tu mergi mai departe... dacă ești bărbat! Dacă nu, te vor impresiona scenele pe care le face, și te vei întoarce veșnic la prima dragoste.
Sau trăiești toată viața gandind:
"Știu că ești o curvă, da' n-am puterea să o rup cu tine. Îmi convine situația asta, fiindcă îmi oferi aparența normalității. Vom trăi împreună, de ochii lumii, chiar dacă mie nu-mi pasă de tine și ție nu-ți pasă de mine."
Daca nu as sti ca Parvu Florin e chiar numele tau, mai ca as crede ca esti un camarad din trecut, ca prea vorbesti cu cuvintele lui. Mai ales la ultima fraza .
PS: Fara suparare, dar inca mai astept raspuns la intrebarea de pe "Pompierii".
Forums
Dar am semnat un tabel,dupa ceremonie. Adica a semnat unul pentru toti,ca era mai simplu. 
