Proiect SEMPER FIDELIS : Forum / topic
https://www.semperfidelis.ro/
en-gb2024-03-29T05:21:14+02:00proiect@nospam.comhourly12000-01-01T12:00+00:00Dreptul de asociere al militarilor
https://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?11213
2024-03-29T05:21:14+02:00Va reamintesc un articol publicat de col. Dragoman de la UNAP in urma cu citiva ani, precum si extrasul din Recomandarea Consiliului Europei privind Dreptul de Asociere al membrilor personalului fortelor armate - Recomandarea 1572 din 2002, aprobata in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei din 3 septembrie 2002.Dicutam tot soiul de lucruri pe acest site, unele mai spinoase ca altele, dar n-am dezbatut pina acum pe marginea subiectului de fond - dreptul de asociere al militarilor.Libertatea de asociere a militarilor Dreptul de asociere al militarilor Specificul activitatii fortelor armate a determinat ca libertatea de intrunire si de asociere pasnica a militarilor sa fie restrictionata pe considerente de eficacitate a institutiei armatei, de ordine si de disciplina militara, inclusiv de aplicare a principiului unitatii de comanda si actiune. Armata a fost astfel considerata ca fiind „marea muta“ din punct de vedere politic, militarii neavand nici dreptul de a vota, nu numai pe acela de a fi alesi in organisme politice, iar sindicatele profesionistilor armatei erau de neconceput, fiind incompatibile cu misiunile acestora. Regulamentul serviciului interior din 1921 prevedea expres ca „este cu desavarsire oprit ostasului a face politica si a frecventa cluburi politice sau a participa la intruniri cu caracter politic“. Aceasta conceptie rigida si intransigenta s-a ameliorat o data cu adoptarea Cartei Internationale a Drepturilor Omului in care persista totusi cutuma conform careia aceste libertati pot fi limitate in cazul militarilor daca restrictiile respective sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale sau al ordinii publice, ori pentru a ocroti drepturile si libertatile altora. Statutele si regulamentele militare ale regimului comunist din Romania au conservat interdictia ca militarii sa se organizeze in sindicate, dar le-au permis sa faca parte din partidul care era forta politica conducatoare a societatii, sa participe la alegerile politice atat pentru a vota, cat si pentru a fi alesi in organele puterii de stat. Rasturnarea regimului comunist, in decembrie 1989, a marcat o noua viziune asupra dreptului de asociere al militarilor in Romania.Astfel, in ceea ce priveste asocierea politica, militarilor li se interzice sa faca parte din partide si organizatii politice ori sa desfasoare propaganda in favoarea acestora si sa candideze pentru a fi alesi in administratia publica locala si in Parlamentul Romaniei, precum si in functia de presedinte al Romaniei. Trebuie mentionat si faptul ca noul drept constitutional de a fi ales in Parlamentul European, introdus la revizuirea Constitutiei din 2003, se incadreaza si el in randul interdictiilor pentru militari, motiv pentru care Statutul cadrelor militare va trebui modificat in acest sens. Ratiunea interdictiei pentru militari a dreptului de a fi ales rezida in faptul ca mecanismele electorale ca si cele de orgnaizare si functionare a administratiei centrale si locale se bazeaza pe interventia partidelor politice, fapt pentru care nici chiar candidatii independenti nu pot fi neutri in aceasta situatie. Pe de alta parte, armata va ramane intotdeauna un instrument la dispozitia puterii politice, ea aplicand politica statului in domeniul apararii nationale. De aceea, dreptul militarilor de a vota este liber la fel ca si acela de a avea acces la functiile publice militare ale tarii sale; insa, atunci cand este vorba de functii politice, ei trebuie sa demisioneze din functiile active pentru a le putea ocupa, deoarece militarii in rezerva beneficiaza de deplinatatea dreptului lor de asocierea politica, exceptie facand doar timpul cand sunt concentrati sau mobilizati in unitati militare, caz in care raman membri ai asociatiilor politice, dar n-au voie sa desfasoare activitati cu caracter politic in mediul militar respectiv, situatie valabila si in cazul drepturilor sindicale.Referitor la asocierea militarilor in organizatii cu caracter profesional, tehnico-stiintific, cultural, sportiv si recreativ, nu exista interdictii specifice in statutele si regulamentele militare, motiv pentru care personalul militar activ si-a exercitat acest drept fie prin constituirea, fie prin aderarea la diferite asociatii ale aviatorilor si marinarilor, diplomatilor, medicilor, inginerilor ori juristilor militari; astfel de forme de organizare exista si pentru militarii in rezerva ori in retragere, ori pentru veteranii de razboi, unele din acestea militand pentru promovarea intereselor sociale ale categoriilor respective. Merita notat si faptul ca, dupa demilitarizarea unor forte ale Ministerului Administratiei si Internelor, corpuri profesionale – precum politistii, pompierii sau personalul organismelor de protectie civila – au putut constitui sindicate ce s-au afiliat la asociatii europene si internationale de profil. Asocierea sindicala a militarilor este un caz aparte, care, in Romania, ramane si azi un deziderat. Dupa ce s-a desfiintat Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei (considerat de noi ca fiind un sindicat militar ilegal prin definitie), s-a experimentat constituirea de asociatii ale cadrelor militare pe baza Ordinului General nr. 29/1990, urmare a experimentului fiind Ordinul General nr. 43 din 17 decembrie 1991 privind organizarea si functionarea asociatiilor cadrelor militare ca asociatii „apolitice, profesionale si obstesti, care isi vor desfasura activitatea respectand principiul unitatii de comanda si prevederile legilor si regulamentelor militare“. Aceasta forma de reprezentare a intereselor militarilor de profesie n-a starnit interesul acestora, in parte datorita persistentei spiritului militar refractar la ideea de sindicat, dar si pentru ca atributiile cu care erau investite asociatiile nu pareau a asigura apararea eficace a drepturilor militarilor. O alta incercare esuata a fost incercarea de constituire, in 1999, a Asociatiei Nationale a Militarilor din Romania, care a ingrijorat atat cercurile politice, cat si o parte a societatii civile, presa reactionand prompt si critic la asumarea de catre aceasta organizatie a unor obiective vizand supravegherea implementarii democratiei in Romania in totala contradictie cu statutul „apolitic si obstesc“ specific asocierilor de militari.De altfel, in legatura cu dreptul militarilor de a se asocia in organizatii de tip sindical, specialistii au afirmat ca trebuie avuta in vedere cultura organizationala cu privire la rolul benefic pentru sistem al asociatiilor si fundatiilor; dar, in Romania, cel putin in primii ani de functionare a societatii pe baze democratice, au existat multe asemenea asociatii si fundatii care s-au implicat in tot felul de ilegalitati, iar autoritatile publice au manifestat pasivitate fata de crearea cadrului juridic adecvat constituirii si functionarii unor asemenea structuri care, in statele bazate pe democratie liberala si economie de piata, isi au rolul lor bine definit in evolutia societatii civile. Asa se face ca ineficacitatea institutionala a reglementarii, din 1991, a asociatiilor militarilor, ca si sanctionarea draconica a initiativei din 1999 au impiedicat orice alta tentativa in acest domeniu. Evolutia Romaniei pe calea statului de drept s-a materializat, sub acest aspect, prin aparitia cadrului juridic de organizare si functionare a asociatiilor si fundatiilor (O. G. nr. 80/2003 pentru punerea in aplicare, in Ministerul Apararii, a O. G. nr. 26/2000 nu exclude posibilitatea asocierii militarilor), iar revizuirea constitutionala din anul 2003, pentru alinierea societatii romanesti la standardele europene, au eliminat barierele in calea instituirii organizatiilor sindicale militare. Asa se face ca proiectul noii legi a statutului cadrelor militare (vezi textul in Buletinul Informativ al Armatei nr. 9/2004) inlatura nu numai interdictia participarii la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau intruniri cu caracter politic si sindical, ci si pe aceea a constituirii sindicatelor militare, dispunand, in art. 33, ca „inscrierea sau constituirea in asociatii socioprofesionale este permisa in conditiile stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale“; se precizeaza, de asemenea, ca aderarea la asociatii si fundatii (inclusiv organizatii religioase) este permisa in conditiile legii si daca activitatile specificate in statutul acestor organizatii nu afecteaza exercitarea profesiei. In plus, se prevede expres ca personalul militar in activitate se poate constitui in asociatii care sa le reprezinte interesele economice (art. 32) si ca asociatiile socioprofesionale ale militarilor in activitate, infiintate la nivel local si central, constituie partenerul de dialog social, care ii reprezinta pe acestia in relatiile cu autoritatile statului, inclusiv cu Ministerul Apararii Nationale, pe probleme de ordin social, profesional sau in legatura cu acesta (art. 36); proiectul noului statut al militarilor arata ca sunt considerate reprezentative asociatiile socioprofesionale constituite pe corpuri de cadre sau mixte ori federatiile formate din astfel de asociatii, care au cel putin 300 de membri, asociatiile respective putand desfasura activitati specifice potrivit regulilor interne, pe baza mandatului acordat de membrii acestora, cu respectarea conditiilor stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale. Apreciem ca aceste noi reglementari ale statutului militarilor ar putea asigura, in masura in care vor fi aprobate de legiuitor, libertatrea de reuniune si de asociere pasnica a personalului profesionist al armatei, reprezentand un exemplu elocvent de armonizare a legislatiei militare romanesti cu cea europeana, proces atat de necesar integrarii in sructurile atlantice si europene. Dreptul de asociere al militarilor in unele state europeneDupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, rupandu-se de traditia ce restrictiona dreptul de asociere al militarilor, sub influenta noilor conceptii politice privind promovarea larga a democratiei si statului liberal, dar si a noilor reglementari ale dreptului international al drepturilor omului, statele occidentale au acceptat, treptat, ca si profesionistii armelor se pot constitui in organizatii care sa le apere drepturile socioeconomice. Asa se face ca s-au creat diverse sisteme de aparare a drepturilor militarilor de cariera, precum „delegatul parlamentar al apararii“ sau „mediatorul militar“ si „oamenii de incredere“, ca reprezentanti, pe langa comandanti, ai intereselor diferitelor categorii de „cetateni in uniforma“ ori Consiliul Superior al Functiei Militare din Franta, organism insarcinat sa furnizeze autoritatilor publice guvernamentale un instrument de informare asupra starii de spirit, dorintelor sau opiniilor armatei.O contributie importanta la formarea unei noi conceptii asupra dreptului de asociere al militarilor a avut-o Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care, in cazul Engel vs Olanda, declarat admisibil in 1971, a analizat, intre altele, si specificiul dreptului militarilor de a se asocia, prevazut in art. 11 din Conventia asupra drepturilor omului. In aceasta speta, soldatul Engel, membru al Asociatiei Recrutilor, creata in 1966, cu scopul de a proteja interesele acestora, impreuna cu alti trei colegi, au fost sanctionati disciplinar, pentru a fi luat parte la publicarea si distribuirea unui articol publicat in revista „Alarma“, a Asociatiei Recrutilor, in care se facea aluzie la o demonstratie organizata de acest „sindicat militar“, ceea ce fusese interpretat de autoritatile militare ca subminand disciplina militara; in fapt, demonstratia initiata de Asociatia Recrutilor se sfarsise repede, manifestantii intorcandu-se in cazarmi, ca urmare a promisiunii comandantilor ca, daca vor inceta protestul, nu vor fi sanctionati, promisiune ce nu a fost onorata, unii dintre soldati fiind, dupa aceea, sanctionati sau transferati in alte unitati. Acestia au reclamat situatia, mai intai, instantelor nationale competente, in fata carora au fost aparati de avocati ai Asociatiei Recrutilor, dar, prin acest demers, starea conflictuala dintre Guvern si Asociatie a escaladat, Ministerul Apararii interzicand cateva publicatii si sanctionandu-i pe redactori. Considerand ca nu li s-a facut dreptate, militarii au reclamat cazul la Strasbourg, invocand incalcarea, intre altele, a art. 11 din Conventie, referitor la libertatea de reuniune si asociere pasnica si solicitand compensatii financiare adecvate. In raportul preliminar al instantei, din 1974, s-a stabilit ca n-a existat o incalcare a art. 11 din Conventie, desi Guvernul, Comisia de la Strasbourg si reclamantii au cazut de acord ca prevederile Conventiei se aplica nu numai civililor, ci si militarilor. In sentinta din 1976 asupra acestui caz, Curtea a interpretat si aplicat Conventia Europeana din perspectiva caracteristicilor particulare ale vietii militare si a efectelor ei aspra statutului membrilor fortelor armate; in ceea ce priveste incalcarea art. 11, desi se reclamase luarea de masuri sistematice pentru a impiedica functionarea Asociatiei Recrutilor, s-a constatat ca militarii respectivi n-au fost sanctionati nici pe motivul apartenentei la asociatia respectiva, nici pe acela al participarii lor la activitatile asociatiei sau al redactarii revistei acesteia, ci pentru ca isi folosisera libertatea de exprimare in scopul subminarii disciplinei militre. Desi instanta europeana a constatat ca n-a existat o incalcare a art. 11, hotararea data in cazul Engel vs Olanda a avut o importanta deosebita in aprecierea dreptului militarilor la asociere.Astfel, faptul ca art. 11 este singurul din Conventie care prevede expres ca „nu sunt interzise anumite interdictii legitime, care sa fie supuse exercitarii dreptului de asociere de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai adminstratiei de stat“ a fost analizat si in cazul ce a opus o uniune austriaca a soldatilor Ministerului Apararii pentru refuzul de a autoriza asociatiei respective circulatia unei reviste a militarilor de critica si satira si interdictia de a distribui revista in unitati. De altfel, si Carta Sociala Europeana, din 1996, prevede – la art. 5 referitor la dreptul sindical – ca aplicarea acestuia membrilor fortelor armate sunt determinate prin legislatia sau prin reglementarea nationala. Asa ca ar putea fi util si interesant sa se examineze diferitele practici ale statelor membre ale Consiliului Europei (din sistemul caruia face parte si Conventia Drepturilor Omului) in ceea ce priveste intelesul expresiei „restrictii legitime“ aplicabile libertatii de reuniune pasnica si de asociere (dreptul sindical, dreptul la greva, dreptul la negocieri colective) sau obligatia militarilor de a fi rezervati in exprimarea publica si interzicerea activitatilor politice (acesta din urma facand obiectul cazului din 1999 Rekvenyi vs Ungaria). Desi este adevarat ca art. 11 prevede posibilitatea restrictionarii in fortele armate a libertatii de asociere, tot atat de adevarat este ca limitarea acestui drept trebuie sa fie „legitima“.Chestiunea respectiva reprezinta o preocupare importanta a Asociatiei Europene a Militarilor – EUROMIL - compusa din 19 membri nationali din state care au considerat ca siguranta nationala nu e amenintata de existenta asociatiilor militare apolitice, daca profesionistii armatelor, care-si pun viata in pericol pentru apararea existentei intregii societati, ar avea dreptul de a se organiza pentru a-si apara interesele.Un exemplu edificator in acest sens il reprezinta Germania, tara in care, de aproape cinci decenii, activeaza Asociatia Militarilor, constituita pe camaraderii, independenta politic si financiar, numarand circa 250.000 de soldati, subofiteri, ofiteri si generali; semnificativ este ca din aceasta organizatie, contra unei taxe de sase euro pe luna, fac parte 30.000 de militari activi si ca cel mai puternic grup il consituie generalii, intrucat 90% din numarul total al acestora sunt membrii permanenti. Desi nu este chiar un sindicat, Asociatia apara interesele profesionale ale acestora prin interventii la autoritatile publice, prin editarea unei reviste si infiintarea de cluburi ale membrilor in unitati sau prin apararea drepturilor militarilor, atunci cand este cazul, prin asistenta specializata in fata instantelor judiciare, statisticile consemnand, de exemplu, o medie de doua procese pe zi impotriva administratiei militare, 60% din acestea fiind castigate de catre reclamanti. Asociatia Germana a Fortelor Armate Federale isi cere fundamentul in dreptul constitutional la asociere al cetatenilor si, conform art. 2 din statutul sau de organizare si functionare, reprezinta interesele generale, ideologice, sociale si de cariera ale membrilor sai ca si ale familiilor acestora; spre deosebire de structura ierarhica a armatei germane, bazata pe comanda unica si supunere fata de ordine, Asociatia este o organizatie democratica la toate nivelurile, atat ca structura cat si in alegerea conducerii si formularea de propuneri, in organele de decizie fiind nu numai militari activi, cat si cei pensionati, trecuti in rezerva sau retragere, militari in termen sau personalul militar cu durata de serviciu limitata. In centrul politicii Asociatiei se afla probleme ca: asigurarea planificarii securitatii sociale a membrilor si familiilor lor prin definirea legala a misiunilor fortelor armate; participarea la creionarea unei structuri a fortelor armate care sa fie acceptabila din punct de vedere social; protejarea drepturilor sociale ale militarilor cand sanatatea si viata acestora este afectata; armonizarea serviciilor armatei cu resursele alocate; punerea la dispozitie a locuintelor cu costuri ieftine; micsorarea consecintelor sociale negative ale transferarilor de serviciu; cresterea atractivitati serviciului militar profesionist; eliminarea intarzierilor in incadrare si promovare; remunerarea militarilor aflati in posturi de conducere a subunitatilor conform unor standarde juste; reglementarea legala a timpului afectat misiunilor; permiterea accesului militarilor la drepturile de participare si codecizie in problemele care-i privesc. Succesul Asociatiei Germane a Fortelor Armate Federale a facut ca, la nivelul batalioanelor, sa existe 1.000 “camaraderii” la care se adauga inca 300 ale fostilor militari, grupate pe garnizoane, regiuni, landuri, la nivel national existand 15.000 de reprezentanti autorizati activi.La initiativa Asociatiei germane impreuna cu alte sapte asociatii similare din cinci tari europene s-a creat in 1972, Organizatia Europeana a Asociatilor Militari (EUROMIL), care cuprinde astazi 28 de asociatii din Albania, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Franta, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Portugalia, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, Olanda si Ukraina; Euromil sprijina drepturile si libertatile fundamentale ale militarilor, in special dreptul de asociere si intrunire, asigura schimbul de experienta in ceea ce priveste cariera militara, iar in cadrul OSCE contribuie la intarirea increderii la nivel european, fiind singura organizatie care reprezinta interesele membrilor fortelor armate la un nivel international. Astfel, inca din 1984, EUROMIL a fost implicat in elaborarea Rezolutiei Parlamentului European, referitoare la dreptul de asociere al militarilor, si a Rezolutiei din 1988 – cu acelasi subiect – a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei; din 1995, Organizatia Europeana a Asociatiilor Militarilor reprezinta la Bruxelles interesele personalului militar european pe langa institutiile Uniunii Europene – Parlamentul, Comisia, Consiliului de Ministri si Consiliul European. Atat Parlamentul European, cat si Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei actioneaza impreuna pe langa statele membre in asigurarea dreptului de asociere sindicala a militarilor in timp de pace, demonstrand astfel ca existenta structurilor integrate europene ale fortelor armate inseamna o abordare comuna a drepturilor si libertatilor fundamentale, politice si sociale, ale personalului profesionist al armatelor europene. In ceea ce priveste OSCE, Codul de conduita in aspectele politico-militare ale securitatii, adoptat de aceasta organizatie in 1994, prevede obligatia statelor de a asigura respectarea drepturilor si libertatilor acordate militarilor. In acest context, nu ne mai ramane decat sa vedem cat mai curand aceasta realitate implinita si pentru militarii romani, acum cand, dupa integrarea in NATO, ne pregatim pentru integrarea in Uniunea Europeana. Daca statul roman si fortele sale armate nu vor fi implementat pana in anul 2007 normele europene referitoare la libertatea de asociere a militarilor, exista si posibilitatea ca institutiile europene sau organismele Cartei Sociale Europene sa fie sesizate de catre asociatiile militare pentru nerespectarea art. 11 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a art. 5 si 6 din Carta Sociala Europeana privind dreptul de organizare sindicala si dreptul la negocieri sindicale colective. Respectarea libertatii de reuniune si asociere pasnica in conflictele armateConventiile de drept al conflictelor armate nu contin prevederi exprese privind asigurarea de catre beligeranti a libertatii de reuniune si asociere pasnica in timpul razboiului; fiind un drept care nu face parte din categoria celor de la care nu se admit restrictii nici in situatia exceptionala pentru securitate nationala, dreptul de intrunire si asociere face adesea obiectul ordonantelor arbitrare ale beligerantilor care la declansarea ostilitatilor desfiinteaza partidele si asociatiile politice, dar si sindicatele ori alte organizatii de aparare a drepturilor sociale si ecumenice. Totusi fortele armate beligerante pot avea in zona lor de responsabilitati asociatii si organizatii umanitare de protectie a victimelor razboiului, precum raniti, bolnavi si naufragiati, populatie civila, refugiati, detinuti si internati, prizonieri de razboi; prin intermediu Cooperarii civili-militari (CIMIC), comandantii au obligatia de a autoriza si de a facilita activitatea unor asemenea asociatii de asistenta voluntara a celor care nu participa la ostilitati. De asemenea, art. 102 al Conventiei de la Geneva din 1949 privitoare la protectia persoanelor civile in timp de razboi prevede posibilitatea ca internatii in lagare sa-si poata alege liber si prin vot secret un comitet insarcinat sa-i reprezinte pe langa autoritatile Puterii detinatoare, ale Puterilor protectoare si orice organism ce le-ar veni in ajutor, contribuind la bunastarea fizica, morala si intelectuala a internatilor. Oarecum asemanator, desi nu constituie chiar o asociatie, art. 79-81 din Conventia privind tratamentul prizonierilor de razboi prevede alegerea in mod liber si prin vot secret a reprezentantilor prizonierilor, cu acelasi scop ca si comitetul internatilor mentionat mai inainte.Autoritatile militare pot fi investite cu anumite prerogative ce vizeaza libertatea de reuniune si asociere pasnica pe timpul situatiilor exceptionale care ameninta apararea tarii si securitatea nationala, democratia constitutionala ori pentru prevenirea, limitarea si inlaturarea urmarilor unor dezastre. Astfel, prin ordonante militare, potrivit legislatiei – aplicabile in domeniu – se pot lua masuri de restrangere a adunarilor publice, a manifestatiilor sau a marsurilor, de evacuare a persoanelor a caror prezenta nu se justifica din zona supusa regimului starii de asediu sau de urgenta ori de dirijare a persoanelor evacuate sau refugiate pe directiile si in zonele stabilite; in astfel de situatii exceptionale, autoritatilor militare li se transfera si atributia de a autoriza desfasurarea adunarilor publice ca expresie a dreptului de reuniune pasnica. Ele au insa raspunderea de a restrange acest drept numai in masura ceruta de situatie si cu respectarea art. 53 din Constitutie care prevede necesitatea acestei masuri compatibile cu mecanismele unei societati democratice, proportionalitatea fata de pericolul pe care incearca sa-l gestioneze, nediscriminarea in aplicare si intangibilitatea existentei dreptului respectiv. Toate acestea demonstreaza importanta libertatii de revenire pasnica sau de asociere in era in care drepturile omului au devenit o adevarata religie a societatilor democratice. Ca lucrurile stau asa o demonstreaza si faptul ca, recent, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Romania a pierdut procesul impotriva Partidului Comunistilor (Nepeceristi) pentru ca instantele romane n-au legalizat in 1996 aceasta formatiune politica; s-a considerat ca statul roman a incalcat art. 11 din Conventia Drepturilor Omului, si implicit, libertatea de asociere, Curtea de la Strasbourg a acordat reclamantilor doar o suta de euro drept cheltuieli de judecata, dar nu si despagubiri, apreciind ca „recunoasterea violarii acestui drept reprezinta, in sine, o satisfactie suficienta, in locul oricaror alte despagubiri cerute“. Este si acesta un motiv ca militarii sa se familiarizeze cu libertatea de reuniune si asociere pasnica in ceea ce-i priveste.Colonelul dr. Ion DragomanUniversitatea Nationala de AparareRecomandarea Consiliului Europei privind Dreptul de Asociere al membrilor personalului fortelor armate: Recomandarea 1572 din 2002, aprobata in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei din 3 septembrie 2002 (extras)5. Membrii fortelor armate, ca cetateni in uniforma, trebuie sa se bucure de toate drepturile atunci cind armata nu este in actiune, sa relationeze, sa se alature si sa participe activ in asociatii specifice formate pentru a proteja interesul lor profesional in cadrul institutiilor democratice, in timp ce isi exercita obligatiile de serviciu.6. Personalul militar trebuie sa fie autorizat sa-si exercite aceleasi drepturi, inclusiv dreptul de a face parte din partide politice legale.7. De aceea, Adunarea recomanda Comitetului de Ministri sa solicite guvernelor statelor membre:a. sa permita membrilor fortelor armate si personalului militar sa se organizeze in asociatii reprezentative cu drept de negociere in chestiuni precum salarizarea si conditiile de angajare;b. sa inlature restrictiile actuale inutile privind dreptul de asociere al membrilor fortelor armate;c. sa permita membrilor fortelor armate si personalului militar sa fie membri in partide politice legale;d. sa introduca aceste drepturi in regulile si codurile militare ale statelor membre;e. sa analizeze posibilitatea crearii unui birou al unui avocat al poporului la care personalul militar sa poata apela in caz de dispute profesionale sau de alta natura legate de serviciu.8. Adunarea face apel la Comitetul de Ministri sa examineze posibilitatea de revizuire a textului din Carta Sociala Europeana prin amendarea Art. 5 dupa cum urmeaza: " In vederea asigurarii si protejarii libertatii angajatilor si angajatorilor de a forma organizatii locale, nationale sau internationale pentru protejarea intereselor economice si sociale si de a face parte din aceste organizatii, Partile actioneaza astfel incit legea nationala sa nu afecteze si nici sa nu fie aplicata astfel incit sa afecteze aceasta libertate. Modul in care garantiile asigurate prin acest articol vor fi aplicate politiei si membrilor fortelor armate va fi determinat prin legi sau reglementari nationale.Re: Dreptul de asociere al militarilor
https://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?11213
2024-03-29T05:21:14+02:00roninPutem avea cateva exemple de 'acuzatii' aduse militarilor din aceste asociati (Germania, etc) si care au fost rezultatele demersurilor...pe caz si rezultat.Adica, asa ca in cazul Vlad, Dragomir, etc...nume, acuzatii, proces, rezultat.Re: Dreptul de asociere al militarilor
https://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?11213
2024-03-29T05:21:14+02:00ex-aditi dai seama ca n-a stat nimeni in Romania sa lucreze pe cazuistica la modul serios - dar ideea unui studiu pe tema nu e rea deloc...Re: Dreptul de asociere al militarilor
https://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?11213
2024-03-29T05:21:14+02:00Pârvu FlorinMarturisesc ca mi-e destul de greu sa inteleg despre ce vorbiti si nu stiu daca replica mea isi gaseste locul in topicul asta, dar totusi...ex-ad wrote ...iti dai seama ca n-a stat nimeni in Romania sa lucreze pe cazuistica la modul serios - dar ideea unui studiu pe tema nu e rea deloc... Cred ca ai dreptate, si cred ca nici ele, institutiile, nu au un inventar exact al cazurilor.... Eu incerc de vreo cateva luni sa aflu o statistica a cazurilor in care angajatii IGSU au dat in judecata institutia, tot sunt trimis de la Ana la Caiafa, si singurul motiv pentru care se intampla asta e, cred, faptul ca respectiva statistica nu exista, si nu se oboseste nimeni sa o intocmeasca...Voi mai incerca! petitie_parvu_florin.doc