Pe când alte ţări europene se sufocă în criză, exporturile germane înfloresc, şomajul scade, spre lauda guvernanţilor. În suma acestor exporturi „made in Germany” intră însă, cu forţa cifrelor, blindatele pentru Arabia Saudită, submarinele pentru Israel şi Grecia, fregatele militare pentru Algeria. În martie 2012, Algeria a semnat cu Thyssen Krupp Marine Systeme un contract de livrare a două fregate ultramoderne de tip Meko, inclusiv elicopterele aferente de bord, în valoare de 400 de milioane de euro. Algeria e listată la „indexul democraţiei” pe locul 127, cu un sistem de conducere „autoritar”. În business nu contează cine cumpără marfa. Însă ar trebui să conteze pentru politicienii care girează tacit înarmarea unor despoţi.

Foto: EUNAVFOR

Welt online - LINK - scrie azi despre deal-ul germano-algerian din martie, care abia acum a ajuns la urechile presei: „Vapoarele urmează să fie construite la Blohm und Voss în Hamburg. Armata preia formarea echipajelor algeriene din şcolile de marină, la bordul fregatelor germane”. Negocierile pentru mega-contract ar fi început însă încă din 2008, la Alger.

Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării german a confirmat şi pentru „Bild am Sonntag” - LINK - : „Pregătirea va avea loc în Germania şi în largul mării”. 16 instructori din marina germană urmează să participe la programul de instruire care va începe în 2013, iar din 2017 se va continua la bordul fregatelor livrate. Costurile de cca. 12 milioane de euro sunt plătite de algerieni, menţionează publicaţia numită.

Meko e o marcă înregistrată a firmei germane Thyssen Krupp Marine Systeme (Systems) ce desemnează o serie de nave de război: nave de patrulare, corvete, fregate şi distrugătoare mici. Prescurtarea Meko vine de la Mehrzweck-Kombination (combinaţie multifuncţională). Astfel, construcţia navei se face pe un principiu modular, iar clientul îşi poate alege, în funcţie de necesităţi, mărimea acesteia, ca şi combinaţia dorită de sisteme electronice şi de luptă.

Blindate pentru despoţi

Nu este pentru prima dată când contractele industriei militare germane, agreate pe faţă sau tacit de guvern, intră sub tirul Opoziţiei politice şi al unei părţi a presei. Despre scandalul Panzerelor pentru despoţi am scris mai pe larg, într-un articol din iulie anul trecut: „Blindate pentru despoţi. Scandalul celor 200 de panzere Leopard nemţeşti pentru Arabia Saudită” - LINK .

„Majoritatea de centru-dreapta din Camera Inferioară a Parlamentului german a respins în 8 iulie 2011 cele trei solicitări venite din partea social-democraţilor, a Verzilor şi partidului Stângii, Die Linke, de a stopa prin decizia politică vânzarea de tancuri blindate Leopard 2 în Arabia Saudită, o ţară condusă de un regim autoritar, care ignoră în mare parte drepturile omului.

Prin această decizie, coaliţia de guvernământ şi-a atras furia Opoziţiei şi a declanşat un val de dezbateri în cadrul opiniei publice şi al mass-mediei germane. Agenţia de presă Reuters, citată de Sueddeutsche.de, relata din surse arab-saudite că Regatul arab ar fi cumpărat deja 44 de blindate din Germania. În total, urmau să fie livrate 200 de panzere Leopard 2, fabricate de Krauss-Maffei Wegmann (München), Rheinmetall AG (Düsseldorf) şi cu concursul unui întreg lanţ de furnizori. Cifra contractelor urma să atinga câteva miliarde de euro.

Foto: blip.pl

La acuzaţiile că guvernul sprijină autocraţii şi ignoră prevederile constituţionale referitoare la exporturile de armament, cancelarul Merkel a tăcut. Pe principiul „câinii latră şi caravana trece“, guvernul da undă verde realizării unui „deal“ extrem de controversat. Interesele sale prioritare sunt ca «economia să duduie»”.

Institutul de cercetare pentru pace SIPRI din Suedia constata, în raportul său anual, că Germania şi-ar fi dublat în patru ani exporturile de armament. 1.500 de miliarde de dolari ar fi cheltuit statele lumii în 2009, pentru armament, cu 50% mai mult ca in 1999, după datele SIPRI. SUA, China, Rusia şi Germania sunt pe primele locuri la exporturi.

În luna mai anul trecut, împotriva armelor „made in Germany” şi a lobby-ului făcut exportului acestora chiar de politicieni germani de vârf, o serie de ONG-uri au declanşat o campanie condusă de activistul Jürgen Grässlin, laureat al Premiului pentru Pace de la Aachen: „Germania este după SUA şi Rusia cel mai mare exportator de tehnică militară. Iar guvernul nu se gândeşte că armele, submarinele sau panzerele vechi sunt folosite de dictatori sau regimuri autoritare”.

Submarine pentru greci şi prieteni

Un alt caz controversat, de data aceasta relativ la o ţara democrată, europeana, a fost afacerea de miliarde cu submarine pentru greci, aflat din 2010 în atenţia procuraturii din München. Guvernul de la Atena a comandat, la firma Ferrostaal din Essen, patru submarine de tip 214, în valoare de 2,85 de miliarde de euro. Pentru dobândirea contractului, firma germană ar fi dat mită. La Atena se constituise o comisie parlamentară, care l-a cercetat pe fostul ministru al apărării Akis Tsochatzopoulos. Astfel, scandalul a dobândit o dimensiune politică în Grecia.

Dar şi în Germania. În martie 2010, ministrul economiei din Schleswig-Holstein solicita cancelarului Angela Merkel să nu acorde ajutoare financiare Greciei, decât când aceasta va plăti comenzile de submarine. „Numai când se reuşeşte redobândirea credibilităţii grecilor la firmele germane şi europene, vor renta aceste ajutoare şi economia greac se va stabiliza” a spus Jost de Jager (CDU). Pe larg, în articolul „Alba-neagra în scandalul submarinelor nemţeşti pentru greci” - LINK .

Un scandal de dată şi mai recentă este cel al submarinelor livrate de Germania Israelului. În ediţia tipărită a „Spiegel” din 4 iunie 2012 - articolul de fond „Made in Germany” - se scrie: „Republica Federală exportă în Israel submarine care dispun de o dotare technică asupra căreia se speculează de ani de zile. Experţii din Germania şi Ierusalim confirmă acum: Navele sunt înarmate cu focoase nucleare. Iar Berlinul ştie asta demult”.

Foto: Deutsche Welle

„Berlinul a negat întotdeauna că aceste submarine pot face parte din arsenalul nuclear israelian. Dar, potrivit Der Spiegel, foşti înalţi oficiali ai ministerului german al Apărării au precizat că guvernul a luat întotdeauna în calcul faptul că Israelul va echipa cu muniţii atomice submarinele de atac de clasa Delfin. Germania a livrat deja trei dintre aceste submarine Israelului, finanţând dealtfel cea mai mare parte a facturii, alte trei urmând a fi livrate până în 2017”, scria şi Hotnews, citând surse AFP - LINK .

Cu două luni înainte de analiza exhaustivă din Spiegel, laureatul premiului Nobel pentru literatură, Günther Grass, publicase poemul-pamflet „Ce trebuie spus”, în care critica politicile de înarmare ale Israelului şi Germaniei. „Israelul ar putea, cu ajutorul de arme german, să comită o fărădelege, dacă atacă Iranul”, scrie Stern.de - LINK - parafrazându-l pe autor, în articolul din 4 aprilie 2012 „Grass consideră Israelul o primejdie pentru pacea mondială”.

Deşi legat de Israel, după cum însuşi declara, autorul de 84 de ani consideră că a tăcut prea mult şi, în afara poemului său, critică în diferite interviuri din presă planuita livrare a unui nou submarin „din ţara sa” către Israel. Reacţiile nu s-au lăsat aşteptate, opiniile autorului de literatura angajată au fost înfierate cu egala "mânie proletară". Consiliul Central Evreiesc din Germania a numit poezia lui Grass: „un pamflet agitator şi agresiv”.


LINK