Mulţi angajaţi ai Ministerului de Interne sunt nemulţumiţi de „concurenţa” pe care le-o face poliţia locală şi de confuziile pe care ei le consideră în defavoarea lor. O amplă dezbatere pe această temă s-a iscat pe site-ul politisti.ro, iar reprezentanţii oamenilor legii au decis să militeze pentru un proiect de lege în care denumirile de „poliţie locală” şi „poliţist local” să fie înlocuite cu cele de „gardă publică” şi „gardian public”. Supărarea poliţiştilor e pricinuită mai ales de faptul că apariţia poliţiei locale, aflată în subordinea consiliilor locale ale primăriilor, ar fi subminat eficienţa acţiunilor adevăraţilor poliţişti şi a instituţiei pe care aceştia o reprezintă.

Ei îi acuză pe poliţiştii locali că săvârşesc abuzuri şi le favorizează, folosindu-se de neclarităţile existente în privinţa atribuţiilor pe care le au, care ridică probleme chiar şi specialiştilor. Un alt motiv de iritare este acela că a devenit un obicei, deja de notorietate, ca angajaţii din poliţia locală să folosească articole din uniforma poliţiei române sau autoturisme cu inscripţii şi semnale speciale de avertizare identice cu cele ale poliţiei, amplificând confuzia creată. Poliţiştii vor ca această titulatură să le aparţină în exclusivitate, iar pentru poliţia locală – fosta poliţie comunitară cu atribuţii sporite – propun denumirea de „gardă publică”, mult mai potrivită pentru atribuţiile acestui corp înfiinţat printr-o hotărâre de consiliu local. Mai ales că ocupaţia lor înseamnă, în primul rând, paza bunurilor şi apărarea ordinii publice prin acordrea sprijinului necesar celor cu competenţe exclusive în acest domeniu. Instituţia gardienilor publici a existat şi a funcţionat în perioada interbelică, a fost transformată de regimul comunist în „pază contractuală” şi reînfiinţată cu vechea denumire în anul 1993. În afara schimbării denumirii celor care sunt subordonaţi autorităţilor locale, poliţiştii mai vor ca legea să specifice într-un mod lipsit de echivoc că armele neletale, substanţele iritant-lacrimogene, cătuşele, câinii şi alte mijloace de imobilizare care pot fi folosite de poliţiştii locali împotriva celor care comit acţiuni agresive trebuie folosite în mod gradual, după o avertizare prealabilă şi acordarea unui interval de timp necesar pentru conformarea la aceste solicitări.

Deocamdată, poliţiştii au reuşit să adune aproximativ 350 de semnături pentru modificarea legii în vigoare, pe site-ul LINK . Legea privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni prevede că propunerea legislativă, întocmită de un comitet de iniţiativă, trebuie însoţită de o expunere de motive şi de listele cu susţinători ai acesteia, cu toate datele de identificare. Numărul minim de susţinători pentru promovarea unei iniţiative legislative este, potrivit Constituţiei României, de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot care să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării. În fiecare din aceste judeţe, respectiv în Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături.

Daniela Seracin, purtător de cuvânt al Poliţiei Locale Timişoara, e de părere că „poliţiştii au dreptul să facă demersurile pe care le doresc. Eu consider că, în primul rând, trebuie să ne ajutăm între noi, să acţionăm după lege. La nivelul Timişoarei avem un protocol cu IPJ şi cu poliţia municipală şi am colaborat foarte bine în acţiuni comune. N-am avut cazuri de abuzuri ale poliţiştilor locali în Timişoara, iar în ce priveşte uniforma, ea e făcută după cum spune legea. În Uniunea Europeană se foloseşte tot denumirea de poliţişti în cazul municipiilor, am şi avut unele colaborări, spre exemplu cu polizia municipale din Italia”. LINK