Organizaţiile extremiste nou apărute în Balcani activează alături de grupurile extremiste existente şi ar putea încerca să schimbe cadrul politic şi legal pentru a corespunde agendelor lor, au avertizat analiştii.

Analiştii sunt de acord că „noul extremism” din Balcani întruchipează religia, apartenenţa etnică şi neo-nazismul, acest fapt fiind cel mai bine exemplificat de organizaţia Răsărit Auriu din Grecia.

Fie noi sau tradiţionale, organizaţiile extremiste sunt axate pe demersuri anticipative în promovarea agendelor lor, dar sunt şi reactive în căutarea oportunităţilor politice, a afirmat Abit Hoxha, cercetător la Centrul pentru Studii de Securitate din Pristina.

„În ultimul timp, organizaţiile care reprezintă ideologii extremiste şi-au sporit activităţile pe plan global şi în Balcani. Mijloacele prin care acestea îşi conduc activităţile s-au schimbat prin utilizarea canalelor moderne de comunicare”, a declarat Hoxha pentru SETimes.

Noile mişcări islamice din Kosovo precum Bashkohu, Forumi şi Paqja Studentore nu sunt o ameninţare directă la adresa stabilităţii Kosovo, dar ar putea fi dacă acestea devin mai active politic, a spus Hoxha.

„Aceasta depinde însă de posibilităţile politice care le-ar putea fi oferite”, a declarat Hoxha publicaţiei SETimes.

Hoxha a avertizat că guvernul şi cetăţenii ar trebui să fie prudenţi.

„Neincluderea [în procesele politice] nu dă rezultate bune într-o democraţie”, a spus el. „Este prin urmare important să le acordăm o şansă în cadrul legal. Orice este în afara cadrului legal în Europa este dăunător şi periculos”.

Noile organizaţii extremiste nu au devenit protagonişti cheie din cauza prezenţei internaţionale uriaşe din Balcani, care a împiedicat conflictul, a afirmat Ardian Arifaj de la institutul KIPRED din Kosovo.

„[Ele] au fost, prin urmare, private de o bază pentru violenţe răspândite”, a declarat el publicaţiei SETimes.

Arifaj a afirmat că dacă organizaţiile extremiste nu reuşesc să îi convingă pe cetăţeni că sunt concentrate pe soluţionarea problemelor şi nu doar pe promovarea retoricii naţionaliste, acestea nu vor reuşi să devină protagonişti principali în determinarea evoluţiilor politice.

„[P]entru a se putea schimba şi pentru a influenţa viaţa în ţările lor, acestea trebuie să se schimbe şi să se mute mai aproape de centru pentru a putea deveni protagonişti ai vieţii politice”, a afirmat el.

În Albania, Primăvara Arabă a reînsufleţit mişcările islamice, iar modelul Frăţiei Musulmane este aplicat în ţară şi în regiune, a afirmat Ilir Kulla, fostul şef al comisiei guvernamentale pentru religii din Albania.

„[Impactul] este reflectat în regiunea noastră prin programe academice, afaceri şi religie, precum şi politică. Până acum nu au existat mişcări extremiste reale de acest tip, iar autorităţile depun eforturi pentru legalizarea lor din punct de vedere politic şi social”, a declarat Kulla publicaţiei SETimes.

Kulla a afirmat însă că lipsa autorităţii de stat, combinată cu corupţia răspândită şi cu slăbirea structurilor de stat ca rezultat al crizei economice, a afectat capacitatea regiunii de a stopa dezvoltarea mişcărilor islamice.

Arifaj a declarat că, dimpotrivă, mulţi extremişti tradiţionali s-au transformat şi se află acum la putere.

În Kosovo, foştii membri ai Armatei de Eliberare a Kosovo conduc guvernul, în timp ce o ramură a respectivului grup din Macedonia face acum parte din coaliţia de guvernământ. În Serbia, politicienii care au sprijinit anterior radicalismul, cum ar fi membrii Partidului Radical recent format, se află de asemenea la putere.

„Aceste organizaţii extremiste tradiţionale încă înfloresc, dar sunt transformate în prezent. Activitatea lor a continuat, iar influenţa lor a sporit”, a declarat Arifaj pentru SETimes.

Cu toate acestea, climatul în care acestea activează în regiune continuă să rămână un teren fertil pentru ideologii şi organizaţii extremiste, a adăugat el.

Şovinismul şi etno-naţionalismul tradiţional, exprimate prin afirmaţii agresive de extindere teritorială, retrasare a graniţelor şi epurare etnică, încă există, au afirmat analiştii.

„Extremismul tradiţional şi-a revenit din starea de comă din cauza lipsei perspectivelor tangibile de aderare la UE-NATO din Balcanii de Vest”.

Andreja Bogdanovski, cercetător la think tank-ul Analitika din Skopie, a declarat pentru SETimes că există o tendinţă a jucătorilor politici majori de a folosi retorica naţionalist-şovinistă în campania electorală.

„Efectele negative secundare se extind la actorii extremişti mai mici care, la sfârşitul zilei, se simt împuterniciţi”, a afirmat el.

O excepţie remarcabilă este gruparea neo-nazistă Răsărit Auriu din Grecia, care deţine 18 locuri în parlament şi a cărei popularitate este în creştere.

„În vremuri de criză economică severă, electoratul s-ar putea orienta către soluţii rapide”, a afirmat Bogdanovski.

Într-un asemenea climat, actorii politici precum Răsărit Auriu, dar şi alţii, promovează o retorică încărcată etnic şi religios şi întreprind campanii de violenţă.

„Cu 18 locuri în parlament şi un sprijin în creştere, extremismul de acest fel trebuie abordat prin intermediul instituţiilor greceşti, transmiţând mesajul clar că nu există loc pentru asemenea activităţi în societatea greacă”, a afirmat Bogdanovski.

În Serbia, grupurile de extremă dreapta sunt prezente pe scena politică de la începutul anilor 1990, însă instituţiile de stat fie nu pot, fie nu doresc să le înfrunte, a spus Isidora Stakic, cercetător la Centrul pentru Politica de Securitate din Belgrad.

„Aceasta duce în mod inevitabil la continuarea ascensiunii extremismului de dreapta”, a declarat Stakic publicaţiei SETimes.

Stakic a spus că extremismul de dreapta din Serbia de astăzi împărtăşeşte caracteristicile de bază ale dreptei radicale europene, însă are de asemenea elemente care sunt rezultatul crizei socio-politice şi conflictelor etnice din fosta Iugoslavie din anii 1990.

„Numeroşi factori au contribuit la ascensiunea dreptei extreme, precum discursul naţionalist şi aşa-numita normalizare a naţionalismului, revizionismul istoric, relaţia stat-biserică şi, mai presus de toate, statul slab şi lipsa statului de drept”, a afirmat Stakic.

Unele din cele mai importante organizaţii de dreapta din Serbia sunt Obraz, Nacionalni stroj, Dveri şi SNP Nasi 1389. Curtea constituţională a scos în afara legii grupările Obraz şi Nacionalni stroj, însă celelalte două sunt recunoscute de stat ca actori politici legitimi şi fac parte din administraţiile locale.

Analiştii sunt de acord că unele din vechile organizaţii extremiste active în anii 1990 nu mai sunt neapărat active în prezent, însă ideologia lor încă exercită influenţă.

„Acestea nu se bucură de un sprijin larg în rândul populaţiei sau al partidelor politice”, a afirmat Bogdanovski.

Stakic a afirmat că, dimpotrivă, organizaţiile de extremă dreaptă reprezintă o ameninţare serioasă la adresa drepturilor omului şi democraţiei din cauza implicării lor continue în violenţă.

„Impactul lor este cel mai bine reflectat în maniera în care instituţiile de stat le percep şi le tratează. Procedurile penale împotriva membrilor acestor organizaţii sunt extrem de lente şi ineficiente, iar politicienii evită condamnarea făţişă a extremismului de dreapta; unii dintre ei colaborează cu organizaţiile de extremă dreapta la nivel local”, a declarat Stakic.

În mod similar, Hoxha a declarat că impactul noilor organizaţii extremiste este sistemic şi semnificativ, impunând guvernelor să răspundă mai bine problemelor din comunităţile mai mici, unde există o probabilitate mai mare ca extremiştii să se angajeze în violenţe.

„Organizaţiile extremiste sunt mult mai flexibile şi adaptabile acum că statelor le este mai dificil să reacţioneze şi să se reformeze din cauza unei multitudini de reguli şi procedure”, a declarat Hoxha.