Un articol de Ramona URSU / Adevarul.ro


Se dau două ştiri. Prima: „Politica părului pubian: de ce generaţiile tinere preferă dezgolirea completă”. A doua: „A murit Mariana Drăgescu, fost pilot în Escadrila Albă”. Tu ce ai citi? Serios! Mă roade curiozitatea să ştiu părerea ta!

Să înţeleg cum de am ajuns să ne dispreţuim. Să vrem doar să dăm „click aici!” sau „aici!” pentru a afla, waw!, nimic! Între cele două ştiri complet diferite, din cu totul alte sfere, e o diferenţă de interes de vreo 40.000 de click-uri pe internet. Părul pubian a atras 42.000. Eroina Drăgescu a atras mai nimic. LINK

Acesta nu este un editorial de tip can-can. Nu este un text despre o divă de Dorobanţi, prinsă, şoc!, de paparazzi, între un salon de frumuseţe şi o vizită la cabinetul unde îşi schimbă silicoanele. Nu este nici despre o domnişorică fără voce, care îşi poate etala talentul de solistă doar în bikini. Nu este nici măcar despre miile de like-uri pe care fata lu’ tata sau iubita lu’ alt tata le adună pe Facebook cu o poză dintr-un club. Unul de fiţe, tu, fată!

Nu este nici măcar un editorial despre „puternicele” femei din România, care ne predau secrete despre cum să ai succes la bărbaţii cu bani sau cum să arăţi nemaipomenit, mâncând trei frunze de salată. Nu este nici un editorial pe care trebuie să dai „click aici!” ca să citeşti ceva ce, oricum, ai mai citit de o mie de ori, fără să-ţi rămână nimic în minte. Acesta este doar un text despre o femeie cum chiar nu ai mai văzut. Şi nici nu ai mai citit, pentru că, nu-i aşa?, nu te-a prea incitat titlul. Este un text despre o ştire pe care trebuie să o reţii în viaţa asta!

Doamna Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu a murit. La 100 de ani, doamna comandor, pilot în escadrila sanitară supranumită „Escadrila Albă”, ne-a părăsit, aşa cum a trăit. LINK Cu multă decenţă. Cu grijă faţă de toţi, cu bunul-simţ de a nu deranja pe niciunul dintre noi. A plecat în linişte, fără să lase bilete de adio spumoase. Fără să vrea să ajungă pe prima pagină a ziarelor, cu mărturii-şoc de pe patul de moarte.

Şi, totuşi, doamna Drăgescu era, până acum trei zile, singura româncă-pilot în viaţă, care a luptat pe ambele fronturi, în cel de-al Doilea Război Mondial. Doamna Drăgescu a rămas pe acelaşi front până în ultima zi. LINK Avea 29 de ani şi misiunea nebună de a zbura pe sub bombardierele inamicilor, ţinând în mâini sufletele a mii de români răniţi în bătălii. Doamna Drăgescu este femeia care a visat neîncetat, de mică, să devină pilot. A luat cursuri pe ascuns. Aşa a primit brevetul, al şaptelea de pilot dat unei românce.

Doamna Drăgescu este cea care a înghiţit umilinţa de a rămâne fără livretul militar, retras de comunişti, pe motiv că nu avea „origini sănătoase”. Şi tot doamna Drăgescu e cea care a lăsat, tot cu umilinţă, uniforma militară şi a muncit ca dactilografă. Este eroina care a aşteptat, până la 100 de ani, un semn de recunoştinţă din partea statului român, când a fost înaintată în grad de comandor în rezervă şi a primit Emblema Onoarea Armatei României. LINK