Bomba pe care socialistul Jérôme Cahuzac, fost ministru francez al bugetului, a lansat-o asupra Republicii „exemplare” a lui Francois Hollande, mărturisind public că a avut timp de mai mulţi ani conturi secrete în străinătate, a provocat în clasa politică şi de afaceri franceză un val de panică şi paranoia similar celui care a avut loc acum 20 de ani în Italia, când a explodat scandalul „Mani Pulite”. Reacţia preşedintelui francez a fost să declare război paradisurilor fiscale, „derivei” opace a banilor şi conflictului de interese, notează luni ziarul „El Pais”.

Adevărul este că lupta împotriva evaziunii a revenit pe agenda palatului de la Elysee după ce, în 2009, fostul preşedinte Nicolas Sarkozy declarase că problema este practic rezolvată. O singură cifră relevă dificultatea de a dezactiva miza neoliberală a descentralizării financiare: experţii estimează că paradisurile fiscale ascund între 16000 şi 24000 de miliarde de euro, PIB-ul cumulat al Franţei şi SUA. Doar în Franţa, ziarista Antoine Peillon a calculat că „lipsesc” 600 de miliarde de euro şi că mafia fraudei fiscale trimite în paradisurile cu palmieri între 60 şi 80 de miliarde de euro anual.

Deocamdată scandalul Cahuzac a contribuit la punerea sub presiune a băncilor. Când va fi aprobată legea bancară, înainte de sosirea verii, entităţile franceze vor fi obligate să declare „natura şi identitatea” tuturor filialelor şi conturilor lor din străinătate. Nu se ştie însă dacă vor exista suficienţi judecători şi inspectori la Curtea de Conturi pentru a procesa această informaţie. Potrivit ziarului „Le Monde”, giganţii BNP şi Crédit Agricole îşi ajută de zeci de ani clienţii să eludeze impozitele. Ultimul strigăt al evaziunii pariziene, banca cea mai chic şi care a atras în ultimul timp toate privirile este însă Reyl & Cie, o banca înfiinţată în 1973 de Dominique Reyl, un reputatul finanţist alsacian, care ulterior şi-a luat naţionalitate elveţiană. Banca a prosperat de-a lungul timpului, iar acum are un sediu impunător pe strada Rhône din Geneva şi numeroase filiale în paradisuri fiscale, precum Singapore, şi conturi estimate la peste 6 miliarde de euro.

Notorietatea sa a crescut după ce s-a aflat că a fost entitatea care a gestionat intrările şi ieşirile celebrului cont pe care l-a deschis în 1992 - la banca UBS - ministrul Cahuzac, care a fost dat afară din guvern şi din Partidul Socialist. Însă Reyl & Cie ascunde multe alte secrete. Potrivit „Le Monde”, aici îşi ţin conturile mari evazionişti francezi, personalităţi de vază ale politicii de stânga şi de dreapta, din lumea industriei şi de afaceri. După ce a predat judecătorilor care îl investighează pe Cahuzac întreaga documentaţie referitoare la caz, banca a ieşit din mutismul obişnuit şi a respins acuzaţiile, susţinând că nu este adevărat că-şi datorează expansiunea clienţilor francezi, ci „ţărilor emergente”.

Este cunoscută însă aplecarea băncii către opacitate. La 13 martie 2009, Berna a acceptat să relaxeze secretul bancar, iar în august acelaşi an a semnat convenţia dublei impozitări cu Parisul, deschizând uşa schimburilor de informaţii. Însă băncile elveţiene au deschis în mare grabă filiale şi birouri în paradisuri fiscale asiatice şi caraibiene pentru a camufla acolo identitatea clienţilor lor exclusivişti. Potrivit ziarului „Le Monde”, în septembrie 2008 şi martie 2009, Reyl a deschis nu doar filiala din Singapore, ci şi numeroase birouri în Seychelles şi insulele Virgine, precum şi în Panama şi Costa Rica. „A fost o cursă contra cronometru pentru a evacua tot ceea ce nu putea fi lăsat la Geneva”, spune un expert, care a precizat că „însuşi François Reyl (fiul fondatorului) s-a ocupat să-i contacteze pe clienţii secreţi”.

Majoritatea băncilor au încercat să respecte legea, dând asigurări că utilizatorii au plătit impozitele în ţara de origine, însă Dominique Reyl şi succesorul său François sunt cunoscuţi în sectorul bancar pentru faptul că nu pun întrebări clienţilor. În 2009, când s-a aflat că Elveţia se pregăteşte să limiteze secretul bancar, Cahuzac - care era preşedinte al Comisiei pentru finanţe a Parlamentului - l-a întrebat pe ministrul bugetului de atunci, Eric Woerth - dacă şi Singapore va fi obligat să dezvăluie informaţii bancare. Cum răspunsul a fost nu, Reyl s-a grăbit să transfere contul lui Cahuzac la sucursala băncii Julius Baer din Singapore. A venit însă timpul ca aceste secrete să iasă la lumină. Hollande a promis că va dedica acestei chestiuni toate eforturile sale. Berlin, Roma, Madrid şi Londra îl susţin. Rămâne de văzut care este părerea capilor acestei afaceri.