Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. A trăit în vremea împăratului Dioclețian (secolul al IV-lea). Datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată.

În anul 303, împăratul Dioclețian va începe lupta împotriva creștinilor. Au fost dărâmate lăcașuri de cult, interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau uciși. În fața acestei situații, Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care va fi întemnițat. Sfântul a fost lovit în trup cu o suliţă, dar a rămas nevătămat. Apoi, a fost legat de o roată ce avea înfipte multe lame, pentru a fi sfârtecat când ar fi fost pornită, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas sănătos. A fost aruncat, apoi, într-o groapă cu var nestins, iar când Dioclețian a trimis să-i culeagă oasele, slujitorii l-au găsit cu trupul întreg, rugându-se lui Dumnezeu.

A fost încălțat în niște papuci de fier în care erau înfipte piroane încise și pus să alerge până la temniță. A fost bătut mult timp, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate.

Dintre minunile făcute de Dumnezeu prin Sfântul Gheorghe este binecunoscută învierea unui mort care, după ce s-a sculat, s-a închinat sfântului şi a slăvit dumnezeirea lui Hristos. Acesta a mărturisit în fața lui Dioclețian că a trăit înainte de venirea Domnului Hristos cu peste 300 de ani și că suferă chinuri din cauza credinței lui idolatre. Această minune a atras pe mulți oameni la credința în Domnul Hristos, printre care și Glicherie, care primise și el cununa muceniciei și căruia sfântul îi înviase boul care murise.

Sfântul a determinat un duh rău, care-și găsise sălaș într-o statuie a zeului Apolon la care păgânii se închinau și aduceau jertfă, să mărturisească public că Dumnezeul adevărat este Cel în care credea Gheorghe, iar el și cei asemenea lui doar înșeală oamenii. După ce a mărturisit acestea, toate statuile idolatre s-au prăbușit și s-au sfărâmat. Sfântul Gheorghe a determinat-o pe soția lui Dioclețian, împărăteasa Alexandra, dar și pe mulți alții, să se convertească la creștinism, iar acestora din urmă, din porunca împăratului, li s-au tăiat capetele în afara cetății.

Cei care se închinau zeilor s-au supărat pe sfânt că le-a dărâmat statuile, iar împăratul a poruncit să-i taie pe acesta şi pe împărăteasa Alexandra cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sfântul Gheorghe în iconografie
Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre o legenda pioasă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul. Mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoare tradiționala pentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă.

Sfântul Gheorghe ca ocrotitor
În 1222, regele Angliei, Richard Inimă de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al întregii țări. Regele Edward al III-lea a înființat "Ordinul St. George", iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, "Union Jack". Marele Mucenic Gheorghe este considerat și ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei, precum și al Forțelor Terestre Române.

Sfântul Gheorghe pe Steagul Moldovei
Reprezentarea Sfântului Gheorghe doborând balaurul, este prezentă și pe Steagul Moldovei, aflat la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos. Pe acest steag se află și rugăciunea Sfântului Ștefan cel Mare către Sfântul Gheorghe: “O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutator și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea aceasta și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Și aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale“. Pecetea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei poartă chipul Sfântului Gheorghe, preluat după steagul de luptă al Sfântului Ștefan cel Mare.