De Valentin Vasilescu, pilot de avion, fost comandant adjunct al forţelor militare de la Aeroportul Otopeni, absolvent al profilului Ştiinţe Militare din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din Bucureşti (1992).


Noua strategie americană în Pacific

Din punct de vedere teoretic, este nevoie de cel puţin patru sectoare de cercetare pentru China:

Sectorul 1: cale de acces în Marea Chinei de Sud prin Oceanul Indian, cu nevoia de a trece prin strâmtorile Malacca şi Sunda. LINK

Sectorul 2: cale de acces în Marea Chinei de Sud prin Oceanul Pacific, cu necesitatea de a traversa Marea Sulu, Marea Celebes (sudul Mării Sulu) şi Canalul Babuyan (între nordul Filipinelor şi Taiwan). LINK

Sectorul 3: cale de acces în Marea Chinei de Est prin Oceanul Pacific, cu necesitatea de a trece, la sud, prin spaţiul dintre insula Taiwan şi arhipelagul Okinawa (Ryukyu) şi, la nord, prin zona dintre insulele Okinawa şi Kyushu (capătul de sud al Japoniei). Distanţa dintre Okinawa şi Kyushu este aceeaşi cu cea care separă insula Taiwan de arhipelagul Okinawa (600 km).

Sectorul 4: cale de acces în Marea Chinei de Est prin spaţiul dintre Japonia şi Coreea de Sud. LINK

În primul sector, în coordonarea operaţiunilor de recunoaştere şi supraveghere desfăşurate de Statele Unite, un rol cheie este atribuit statului Singapore, pentru a controla strâmtoarea Malacca (principala arteră folosită de China pentru a se aproviziona cu petrol din regiunile Golfului Persic). Statele Unite au semnat un acord cu Singapore, care le-a permis utilizarea bazei navale de la Sembawang şi a bazei aeriene de la Paya Lebar. Probabil că Statele Unite vor desfăşura în această bază aeriană o unitate de avioane de recunoaştere pentru a monitoriza sectorul.

În al doilea sector, coordonarea misiunilor de recunoaştere ale Statelor Unite pe liniile de comunicaţii interne din Marea Chinei de Sud poate fi asigurată de baza Andersen Air Force şi de baza navală din insula Guam (Arhipelagul Insulelor Mariane). În al treilea sector, pentru Marea Chinei de Est, aceeaşi misiune va cădea în sarcina bazei de la Okinawa. Şi, în sfârşit, în al patrulea sector, există deja un dispozitiv de monitorizare a misiunilor de recunoaştere din Peninsula Shandong şi de pe coasta de est a Chinei, coordonat de către Coreea de Sud şi Japonia, în cooperare cu trupele americane dislocate în ambele ţări.

În plus, cuplurile Japonia - Statele Unite şi Coreea de Sud - Statele Unite exploatează în zonă sisteme de rachete şi anti-balistice pentru forţele aeriene şi navale afectate unor corpuri de luptă mixte. Divizia 5 de aviaţie a Statelor Unite este desfăşurată în Japonia şi include: Regimentul 18 de aviaţie (4 Escadrile F-15C/D, KC-135R, E-3, HH-60G), staţionat în baza aeriană Kadena din Okinawa, Regimentul 35 de aviaţie (2 Escadrile F-16 Block 50), din baza Misawa, Regimentul 37 de Transport (2 Escadrile C-130H, UH-1N, C-12), staţionat în baza Yokota şi Centrul de Operaţiuni Aeriene şi Spaţiale 605 din Yokota. Divizia 7 de de aviaţie a Statelor Unite este desfăşurată în Coreea de Sud şi include: Regimentul 51 de aviaţie (2 Escadrile F-16 Block 40, A-10), dislocat în baza Osan, Regimentul 8 de aviaţie (2 escadrile F-16 Block 40), staţionat la baza din Kunsan şi Centrul de Operaţiuni Aeriene şi Spaţiale 607 din Osan.

Noul dispozitiv de informaţii, supraveghere şi recunoaştere (ISR - informaţii, supraveghere, recunoaştere) din USCOM implică desfăşurarea în alte teatre de operaţiuni a majorităţii avioanelor de recunoaştere, bombardare şi de război electronic ale SUA.

Realizarea unui dispozitiv de recunoaştere în Pacific

Armata SUA este echipată cu 16 aeronave de cercetare strategică şi de informaţii E-8C. Radarele de la bord poate acoperi o arie terestră sau marină de 50.000 km ² şi identifica 600 de ţinte de la o distanţă de 250 km. În prezent, nicio aeronavă E-8C nu este angajată în Pacific, toate aparţinând Escadrilei 461 de control aerian din baza Robins din Georgia, subordonată Diviziei 9 de aviaţie, responsabilă de apărare a coastei de est a Statelor Unite.

31 de avioane RC-135, destinate toate cercetărilor strategice, fac parte din Regimentul 55 de recunoaştere aeriană. Una dintre cele trei escadrile RC-135 este dislocată la baza aeriană Kadena din Japonia, unde are misiunea de a efectua operaţiuni de recunoaştere în sectorul 4 (poartă de acces la Marea Chinei de Est între Japonia şi Coreea de Sud). Avioanele RC-135 folosesc MASINT (measurement and signature intelligence) şi AEELS (Automated ELINT Emitter Locating System), care descoperă, identifică şi localizează orice semnal din spectrul electromagnetic. Un al doilea escadron de RC-135 ar putea fi desfăşurat pentru recunoaştere în sectorul 2.

Avioanele de recunoaştere fără pilot (UAV), în număr de 50, de tipul MQ-1C Grey Eagle, caracterizate prin viteza mică (200 km/h), altitudinea medie de zbor şi o rază de acţiune sub altitudinea de 500 km, au fost împărţite în brigăzile de aviaţie din Divizia 1 Infanterie dislocate în Afganistan. Alte 360 de unităţi de tip Predator MQ-1B (cu caracteristici similare) au fost distribuite după cum urmează: 5 escadrile în componenţa Regimentului 432 de recunoaştere din baza Creech, Nevada, 3 escadrile în baza de la Holloman, New Mexico şi un escadron pentru Garda Naţională din fiecare dintre următoarele stat: Texas, Florida, Dakota de Nord, California şi Arizona. Ambele drone pot fi uşor detectate şi doborâte de rachetele AA de pe navele de război chineze. În jur de 200 de UAV-uri de ambele tipuri ar putea fi desfăşurate în Singapore, pentru a servi operaţiunilor de recunoaşterea din sectorul 1 şi din sectoarele 3 şi 4.

Cele 77 de avioane fără pilot MQ-9 Reaper, cu o viteză de 300 km/h, o altitudine de 7.500 m pentru misiunile de recunoaştere şi o rază de acţiune de 900 km, sunt încorporate în două escadrile ale Regimentului 432 de recunoaştere şi teste din baza Creech, Nevada, şi într-o escadrilă de teste, două escadrile ale Forţelor de operaţiuni speciale şi una a Gărzii Naţionale din Holloman, New Mexico. Cele mai multe dintre MQ-9 Reaper sunt desfăşurate în Asia de sud-vest şi Africa de Nord.

Cele 37 de avioane RQ-4A/B Global Hawk, cu o viteza de 575 km/h, o altitudine de 12.000 m pentru misiunile de recunoaştere şi o rază de acţiune de 7000 km, au fost repartizate în Regimentul 9 de cercetare strategică, din baza Beale, California. Acestea efectuează zboruri zilnice de recunoaştere pe o suprafaţă de 100.000 km2, astfel încât cele mai multe dintre ele sunt destinate spionajului pe teritoriul vast al Rusiei. USPACOM este obligat să creeze un nou sistem de supraveghere maritimă BAMS Sistemului (Broad Area Maritime Surveillance) bazat în principal pe RQ-4 Global Hawk. Există planuri ca 18 avioane RQ-4 Global Hawk să fie dislocate în Hawaii sau în Guam şi Japonia, pentru a deservi sectoarele de recunoaştere 2 şi 3 şi pentru a monitoriza bazele chineze din străinătate care formează „şiragul de mărgele” (a se vedea partea I).

La 18 august 2009 a fost creată Divizia 24 (ISR informaţii, supraveghere şi recunoaştere), cu sediul în Lackland Air Force Base, Texas. Una dintre unităţile sale subordonate este Regimentul 480 ISR, cu sediul în Langley, Virginia. Unitatea este formată din profesionişti de la CIA şi NSA şi este responsabilă pentru coordonarea globală a eforturilor de cercetare (culegerea, prelucrarea, exploatarea şi diseminarea informaţiilor ISR de la toate platformele aeriene: U-2, RQ-4 Global Hawk, MQ-1 Predator, MQ-9 Reaper). Aceasta duce operaţiunile de decriptare în timp real.

O altă unitate subordonată operaţional Diviziei 24 ISR Regimentul 9 de cercetare strategică cu baza la Beale, California. Escadrilele 5 şi 99 sunt echipate cu 32 de avioane U-2 Dragonlady. Detaşamentul 2 a fost desfăşurat la Osan, Coreea de Sud, fiind destinat recunoaşterii în sectorul 4. Există planuri ca un detaşament de 10 avioane U-2 să fie dislocate în Guam, pentru a deservi sectoarele de recunoaştere 2 şi 3 şi pentru a monitoriza bazele chineze din străinătate care formează „şiragul de mărgele”.

În final, Regimentul 432 de recunoaştere UAV, aflat, de asemenea, în subordinea Diviziei 24, cu sediul în Creech Air Force Base, Nevada. Dronele intrate cel mai recent armata SUA, 18 RQ-170 Sentinel, sunt distribuite în Escadrila 30 de testare din acelaşi Regiment 432. Deşi invizibil pentru radar, un RQ-170 Sentinel a fost capturat de către Iran prin preluarea controlului asupra sistemului de navigare al dispozitivului. Există planuri ca un detaşament de 8 RQ-170 Sentinel să fie trimis în Japonia, pentru monitorizarea sectoarelor 2, 4 şi, în special, a ţintelor de adâncime din China.

Marina SUA are 130 de avioane de patrulă maritimă şi anti-submarin de tip P-3C Orion, cu o rază de acţiune de 2500 km. Acestea sunt împărţite în 15 escadrile de câte opt aeronave. Deşi Japonia are 100 de avioane P-3C, patru escadroane americane au baza în Hawaii. Două escadrile de P-3C Orion ar putea fi desfăşurate în Taiwan pentru a patrula de-a lungul coastei de est a Filipinelor, în colaborare cu submarinele de atac.

Crearea unui dispozitiv de bombardament greu

Flotila SUA de bombardiere grele este formată din avioane B-1, B-2 şi B-52. Statele Unite au 66 de aeronave supersonice pentru bombardament strategic B-1 Lancer, cu o rază de acţiune de 10.000 km, împărţite în două escadrile în cadrul Regimentului 7 de bombardament cu baza la Dyess, Texas, şi în două escadrile din Regimentul 28 de bombardament cu sediul în Ellsworth, Dakota de Sud. 19 bombardiere strategice subsonice, de tip stealth, B-2A Spirit, care formează două escadrile în cadrul Regimentului 509 de bombardament cu baza în Whiteman, Missouri. 76 de bombardiere strategice B-52 H Stratofortress distribuite în cadrul Regimentului 2 de bombardament din Barksdale, Louisiana, şi în Regimentul 5 de bombardament, cu baza la Minot, Dakota de Nord. Din moment ce China are o flotă de 120 de bombardiere grele Xian H-6E/F/H subsonice, cu o rază de acţiune de 2000 km, care pot lovi ţinte din Coreea de Sud, Japonia, Filipine, Indonezia şi Singapore, este de aşteptat ca 30 de avioane B-1 şi 40 de avioane B-52 să fie dislocate permanent în baza Anderson din Guam.

Crearea unui dispozitiv de bruiaj în Pacific

Aviaţia americană este echipată cu 14 aeronave CE-130H Compass Call, destinate bruierii comunicaţiile radio, radar şi a sistemelor de navigare a armelor. Toate aeronavele aparţin Regimentului 55, cu baza Davis-Monthan, Arizona.

11 aeronave P-3 ale US Navy au fost modificate pentru a deveni EP-3E ARIES II, adică platforme de război electronic. Baza lor este Whidbey Island, Washington. Şase dintre acestea ar putea fi desfăşurate în bazele aeriene americane din Coreea de Sud. Taiwan are 12 de aeronave EP-3E ARIES II, iar Japonia 5.

Marina SUA are, de asemenea, 96 de aeronave de bruiaj EA-18G Growler, împărţite în 13 escadrile. 10 escadrile se află la bordul a 10 portavioane din flotă. Un escadron de EA-18G operează în baza aeriană din Atsugi, Japonia, un escadron mixt (EA-18G şi EA-6B) are baza în Mountain Home, Idaho şi un escadron de EA-6B se află la Andrews Air Force Base, Washington DC.

Modificarea dispozitivului trupelor terestre din Pacific

În Coreea de Sud staţionează Divizia 2 Infanterie, Brigada 35 de apărare AA, Brigada 511 pentru operaţiuni speciale, ca parte Armatei a 8-a a SUA (1/4 din aceasta), cu un efectiv de 19700 de soldaţi. Reţeaua de depozite a USPACOM pentru stocarea echipamentelor, muniţiei, combustibililor şi hranei pentru restul Armatei a 8-a se află în Japonia.

Cel de-al treilea corp expediţionar, cel al Marinei, structurat în jurul Diviziei Marinei (17000 de militari) este cantonat în mai multe cazărmi din insula Okinawa, Japonia. Contingentul mixt din Japonia este de 35.000 de persoane. În afară de acest Corp expediţionar, USPACOM mai dispune şi de primul corp expediţionar al Marinei, cu baza la Camp Pendleton, California. Acesta este compus din Divizia 1 de infanterie marină (patru regimente de puşcaşi marini, trei batalioane de recunoaştere, un batalion amfibiu, un batalion de tancuri şi două batalioane de geniu), Regimentul 3 de aviaţie (3 escadroane F/A-18D, 4 escadrile x AV-8B, 4 escadrile V-22 Osprey şi 4 escadrile de elicoptere CH-53) şi trei regimente de logistică. Este posibil ca unităţile Corpului expediţionar 1, precum şi alte unităţi de trupe terestre americane să fie staţionate în Hawaii şi Guam, pentru a reduce timpul de răspuns în cazul unei intervenţii.

Concluzii: Aceste forţe de manevră imense şi bogăţia mijloacelor vor duce la crearea unui dispozitiv aerian, maritim şi terestru al USPACOM, doar pentru Pacificul de Vest, cu un efectiv de peste 500.000 de persoane. Cele mai multe dintre aceste trupe sunt desfăşurate în prezent în USCENTCOM, responsabil pentru Orientul Mijlociu şi Asia de Sud. După cum ştiţi, pentru a controla lumea, Statele Unite au împărţit toate continentele în centre de comandă aero-navală şi terestră. În ultimul deceniu, USCENTCOM a beneficiat de 70% din întregul efectiv pentru escapadele militare americane din Irak, Afganistan şi din „primăverile arabe”. Având în vedere ameninţarea tot mai mare reprezentată de China, se pare că tensiunile din Orientul Mijlociu se vor estompa.

Trimis de Klaus