In ciuda faptului ca inca de la 3 luni am depus eforturi supraomenesti pentru a putea sustine financiar toate tratamentele, a facut kinetoterapie la diferite centre din tara (Iasi, Bucuresti si acum la Sibiu), a numeroaselor spitalizari si a multor exercitii pe care noi, parintii, le-am invatat de la kinetoterapeuti, si le-am aplicat lui Rares, acesta reuseste sa se tarasca si sa se intoarca dar nu reuseste sa stea in fundulet, nu controleaza miscarile la mana dreapta, nu vorbeste, iar de mers nici nu poate fi vorba din cauza spasticitatii accentuate pe care aceasta cumplita boala, tetrapareza spastica, i-o cauzeaza.

Ne dorim din tot sufletul sa-l vedem pe Rares jucandu-se si bucurandu-se de tot ce il inconjoara, ca un copil normal. Am facut tot ce ne-a stat in putinta pentru a-l ajuta si vom continua sa o facem, atata timp cat vom exista insa acum avem nevoie de ajutor.

În prezent, în România, nu mai existã nicio soluţie pentru rezolvarea problemei. Am încercat tot ce a fost, omeneşte, posibil.

Singuri nu vom reusi!Avem mare nevoie de ajutorul dumneavoastrã!!!

Un om de afaceri aflat în vacanţă se plimba într-o zi pe o plajă. Pe plajă erau multe steluţe de mare, aduse de val. Observă un băieţel care aduna fiecare steluţă şi o arunca înapoi în apă. Vrând să-i dea o lecţie de viaţă, omul de afaceri se apropie de băieţel şi îi spuse:
- M-am uitat la tine văzând ce faci şi mi-am dat seama că ai o inimă bună şi că le vrei binele. Însă îţi dai seama câte plaje sunt pe aici? Şi câte steluţe de mare mor în fiecare zi pe ele? Nu crezi că ar fi mai bine să faci altceva în timpul pe care îl pierzi salvându-le? Crezi că, salvând câteva steluţe de mare, contează?
Băiatul se uită la el, se aplecă şi luă o steluţă de mare pe care o aruncă în ocean, şi-i spuse:
- Pentru asta contează.