Am decis că nu mai pot lucra pentru un post de televiziune care a colportat minciuni ca să justifice intervenția militară rusă într-o țară suverană. De luni de zile doream să demisionez, dar acum chiar nu mai puteam să amân decizia asta. Nu era nimic mai rău decât să fii parte a mașinii de propagandă a lui Putin.

Am planificat ca miercuri să fie ultima mea zi de lucru, cu atât mai mult cu cât fiecare știre legată de Ucraina părea a fi gândită în așa fel încât să exprime numai punctul de vedere al lui Putin. În ziua aceea am înregistrat un interviu cu nimeni altcineva decât cu Ron Paul. În prealabil, directorul de știri mi-a întocmit o listă cu întrebări pe care trebuia să i le adresez, cum ar fi: “Nu e fascinantă lejeritatea cu care oficialii americani și mass-media consacrată emit judecăți de valoare prin care condamnă intervenționismul rusesc, în timp ce aceiași oameni și aceleași canale refuză cu îndârjire să vadă intervenționismul guvernului american din ultimele decenii?”

Nu i-am adresat lui Paul toate întrebările de pe listă, pe unele le-am înlocuit cu altele concepute de mine, cum ar fi: “Ce ar trebui să facă SUA ca urmare a acestei agresiuni a Rusiei? Cum ar trebui să răspundă Washingtonul la provocarea aceasta?” Mai târziu am văzut că editorul video a eliminat expresia “agresiune a Rusiei”, asta după ce, spunea el, primise ordin de la superiorii săi să facă asta. Rusia nu și-a caracterizat niciodată acțiunea ca fiind o agresiune. Inițial versiunea necenzurată a interviului a fost postată online, după care la scurt timp a fost înlocuită cu cea editată.

Am decis nu doar să demisionez, ci să fac public și motivul pentru care fac asta, am decis să le spun telespectatorilor adevărul despre RT și despre emisiunile lor mincinoase. M-am dus la baie, mi-am pregătit câteva notițe în care vorbeam despre sentimentele mele în acele clipe și am pregătit anunțul demisiei, care urma să fie făcut câteva ore mai târziu. Următorul lucru pe care l-am făcut a fost să îl anunț pe Jamie Kirchick, un reporter care lucrează pentru The Daily Beast, că demisia mea e iminentă. Prima dată când am intrat în contact cu Kirchick fusese cu câteva luni în urmă, când în timpul unei emisiuni difuzate pe postul RT, el criticase legile anti-gay din Rusia. Atunci l-am căutat și i-am spus că a fost o acţiune îndrăzneață și că sunt dispusă ca într-un anume moment să îi spun adevărul despre RT. Acum l-am informat că a venit timpul să se întâmple asta și că intenționez să demisionez și intenţionez să fac asta în direct. El a avut exclusivitate pentru prezentarea ştirii, dar la momentul acela eram departe de a bănui măcar cât de cunoscută va deveni demisia mea.

***

Reacția a fost incredibilă. Am fost inundată de solicitări de interviuri de la organizații media naționale și internaționale, clipul s-a răspândit fulgerător, ajungând să aibă milioane de vizualizări pe YouTube.

Am primit mii de mesaje de la oameni din toată lumea, mesaje prin care aceștia își exprimau sprijinul.

Unul dintre cele mai emoționante mesaje a fost următorul: “Fac parte dintr-o ramură a iudaismului numită hasidism, ramură în care femeile nu sunt considerate a fi curajoase și istețe. După ce am văzut imaginile cu demisia ta i-am cerut soției mele și celor trei fiice să se așeze lângă mine și să privim împreună cât de curajoasă și de isteață poate fi o femeie.”

Am primit, de asemenea, și mesaje dezaprobatoare. Răspunsul oficial al RT a fost că acțiunea mea a fost o “cascadorie autopropagandistică.” Detractorii m-au acuzat că m-am vândut canalelor media consacrate.

După ce am povestit pentru CNN modul în care fusese editat interviul pe care i-l luasem lui Ron Paul, RT a repostat versiunea originală, acum sunt pe internet două versiuni, una cu întrebarea editată și alta fără ea. RT i-a solicitat mai târziu lui Paul să-și exprime poziția față de interviul pe care i-l luasem, inducându-l în eroare și făcându-l să creadă că am demisionat fiindcă mesajul său a fost cenzurat, după care a postat răspunsul lui Paul:

“Toate întrebările lui Wahl au fost întrebări legitime. Vreau să precizez faptul că toate declarațiile mele au fost prezentate într-o manieră corectă și echilibrată, nu mă dezic de nimic din ce am spus atunci și cred că interviul și esența a ce a apărut la televizor e exact mesajul pe care am intenționat să-l transmit.”

Răspunsul acesta, precum și prezentarea tendențioasă a faptelor de către RT, a condus la un potop de acuzații la adresa mea din partea suporterilor lui Paul, care prin intermediul social-media m-au învinuit că am mințit în legătură cu interviul, spunând că acesta e o dovadă a faptului că am mințit şi în legătură cu motivele demisiei mele.

Am cerut echipei lui Paul să clarifice lucrurile în legătură cu înregistrarea. Am explicat ce s-a întâmplat, le-am oferit cele două versiuni publice ale interviului ca o dovadă a faptului că a existat o editare a întrebării mele, aceasta fiind cu adevărat problema în discuție. Purtătorul său de cuvânt a răspuns: “Nu dăm nici un fel de declarații de presă până pe 24 martie. Nu doresc să ne grăbim să răspundem solicitărilor tale înainte de a discuta problema cu colegii mei și de a îi prezenta concluziile acestor discuții domnului Paul.”

Am primit de asemenea un lung mesaj vocal din partea cuiva numit Kevin Gosztola, care s-a autoprezentat că fiind jurnalist la First Look Media, agenția de știri a lui Pierre Omidyar, asta cu toate că se pare că nu lucrează acolo. „Intenţionăm să publicăm unele informații despre ține care nu-ți fac cinste, și intenţionăm să vorbim și despre perioada în care ai lucrat la RT.” După două minute de acuzații aberante, concluzionează: „Daca ai ceva de spus în apărarea ta, ai 24 de ore, după care o să-i dăm drumul și o să începem să publicăm.” Nu l-am sunat niciodată înapoi, a transmis și la The Daily Beast un mesaj de amenințare asemănător, The Daily Beast a verificat la First Look Media și a aflat că nu lucrează nimeni cu numele acela acolo.

Gosztola nu a publicat niciodată un articol împotriva mea, dar două săptămâni mai târziu unul dintre prietenii apropiați ai lui Abby Martin (pe care l-a și invitat la o petrecere a RT, unde cei doi s-au fotografiat arătându-i degetul mijlociu prim-ministrului israelian Beniamin Netanyahu) a scris un articol pe site-ul truthdig.com , în care clama că a descoperit că demisia mea era parte a unei enorme conspirații: „În spatele dramaticei demisii a lui Wahl, un grup de neoconservatori sărbătoresc un fulminat succes mediatic.” A fost suprarealist să citesc o asemenea aberație despre mine.

O parte din noroiul cu care am fost împroșcată a venit din interiorul RT. Unul dintre foștii mei colegi a pus pe pagina sa de Twitter linkul către articolul din truthdig.com împreună cu mesajul „e păcat când spusele cuiva care se proclamă ca fiind dedicat răspândirii adevărului se dovedesc a fi un mare ghem de minciuni.” Alții au citat articolul, descriindu-mă ca pe „un angajat apolitic și profund nemulțumit, care își caută o cale de ieșire.”

Ceea ce pot să spun însă e faptul că în spatele mesajelor dezaprobatoare se află un mic număr de angajați loiali RT. Cea mai mare parte a foștilor și actualilor angajați mi-au trimis mesaje în care mă felicitau fiindcă, în sfârșit, am tras semnalul de alarmă despre oficina aceasta de propagandă, care încearcă să pozeze într-o televiziune onorabilă.

Mai mult decât orice însă, de când am demisionat mă simt ca și cum o mare greutate mi s-ar fi luat de pe inimă, iar mulțimea mesajelor de sprijin mi-a întărit credința în căutarea și răspândirea adevărului. Și dacă vorbim și despre „cascadoria mea mediatică autopropagandistica”, o să afirm că dacă spunând adevărul ți se oferă mai multe șanse decât dacă minți, atunci o parte din încrederea mea în umanitate va fi restabilită.