Scopul principal al Zilei mondiale a radioamatorismului este acela de a îndrepta atenţia publicului asupra radioamatorismului şi a beneficilor pe care acesta le poate aduce ţărilor şi comunităţilor. În acest an IARU va sărbători cea de a 88-a aniversare a organizaţiei. Adoptând filozofia puterii conferite de unitate pionierii radioamatorismului s-au întrunit la Paris şi au creat IARU pentru a-l promova global. După numai doi ani la Conferinţa internaţională a radiotelegrafiei din 1927 radioamatorismul a dobândit alocaţiile de benzi recunoscute şi în zilele noastre: 160, 80, 40, 20 şi 10 metri. De la mai puţin de 30000 de amatori autorizaţi în momentul fondării IARU organizaţia a ajuns să numere printre membrii săi peste 150 de societăţi-membre.
Radioamatorismul a păşit cu adevărat în secolul al XXI-lea. În mai puţin de 100 de ani comunicaţiile de radioamator au evoluat de la tehnologia pe scântei la procesarea digitală a semnalului şi la SDR (software-defined radio).
Opţiunea amatorului de unde scurte, limitată iniţial între fonie şi telegrafie, s-a diversificat, cuprinzând o gamă largă de posibilităţi de comunicare, de la televiziune şi până la spread spectrum.
Comunicaţiile digitale de amator au evoluat şi ele. De la sfârşitul celui de al doilea Război mondial până în 1980 RTTY (radioteletype) a fost singurul mod digital de unde scurte disponibil amatorilor. În 1980 şi-a făcut debutul AMTOR odată cu popularitatea crescândă a calculatoarelor personale şi cu accesul facil la acestea. AMTOR a fost primul mod de comunicare digital de amator care oferea transmisiuni fără erori.
De la începutul anilor ’80 frecvenţa schimbărilor s-a mărit. A apărut Packet radio şi pentru o perioadă a fost cea mai răspândită formă de comunicare digitală printre amatori. Pe măsură ce tehnologia microprocesoarelor a devenit mai sofisticată s-au afirmat moduri ca Clover, Pactor şi G-Tor, capabile de schimburi de mesaje fără erori chiar şi în condiţii de propagare marginale. La sfârşitul anilor ’90 tehnologia PC-urilor a favorizat apariţia unui nou mod digital, PSK31.
În spectrul de frecvenţe VHF-UHF activitatea în Packet radio s-a diminuat în ultimii ani ai secolului XX comparativ cu aceea a anilor ’80 şi ’90. Cu toate acestea Packet radio a renăscut sub forma popularului Automatic Packet Reporting System (APRS), sistemul tradiţional Packet continuând să existe pentru a sprijini activităţile de serviciu public prin funcţionalitatea sa îmbunătăţită.

Mulţumită amatorilor individuali acum chiar şi staţii modest echipate pot realiza contacte digitale prin reflexia pe meteori (meteor scatter) şi chiar prin reflexia pe Lună pe frecvenţele VHF şi UHF. Pentru aceasta nu este necesar decât un calculator cu o obişnuită placă de sunet şi un program care poate fi descărcat gratuit de pe internet.
Asociaţia naţională a amatorilor japonezi Japan Amateur Radio League (JARL) a creat standardele digitale de fonie şi de date D-STAR, care au cunoscut o dezvoltare pe măsură ce amatorii au construit reţele de repetoare D-STAR în VHF, UHF şi în benzile decimetrice. Toate aceste progrese i-au inspirat de amatorii din întreaga lume să experimenteze cu propriile lor echipamente în comunicaţiile digitale în benzile de unde scurte şi ultrascurte.
Activităţile prilejuite de Ziua mondială a radioamatorismului pot constitui o minunată oportunitate pentru a prezenta publicului larg cu ce se îndeletnicesc «hamii» în secolul XXI.
În acest an 18 aprilie cade în timpul săptămânii. Dar acest lucru n-ar trebui să împiedice organizarea unor activităţi publice în weekendul anterior sau ulterior zilei de 18 aprilie. Important este să se obţină cât mai multă expunere şi publicitate posibilă pentru radioamatorism.

Radioamatorii îşi pot demonstra experienţa în faţa membrilor comunităţiilor locale care manifestă interes pentru comunicaţiile fără fir, dar nu au luat deocamdată în considerare asocierea lor cu radioamatorismul.