După dezastrul de imagine provocat armatei ruse de cercetașii căzuți în mâinile ucrainenilor LINK , în contextul în care nici armata română nu strălucește la capitolul pregătire pentru rezistență după capturare și având în vedere că informațiile de pe net despre subiect în limba română sunt cvasiinexistente, m-am gândit că ar fi util să scriu câteva articole despre acest subiect. Ele nu se doresc în nici un caz un ghid exhaustiv pentru această situație și cu atât mai puțin un studiu cu pretenții științifice. Sunt pur și simplu niște opinii care provin din experiența și amintirile mele (limitate doar la antrenamente în vreme de pace), îmbinate cu ce surse am mai putut găsi pe net. Orice observație sau comentariu, din partea oricui, profesionist sau profan, e mai mult decât binevenit.

Despre Convenția de la Geneva referitoare la drepturile prizonierilor de război nu are nici un rost să vorbesc aici, există destul material documentar pentru cei pe care îi interesează subiectul.

Situația în care un militar e capturat de către adversar e una de extremă presiune psihică, căreia, ca să i se poată face față, e absolut obligatoriu antrenamentul prealabil, antrenament care, cu cât militarul deține informații mai valoroase sau posibilitatea ca adversarul să îl folosească pentru propagandă e mai mare, cu atât acesta trebuie să fie mai temeinic. Aș enumera câteva categorii de personal militar pentru care consider că acest tip de pregătire e absolut indispensabilă: piloții, luptătorii din forțele speciale, cercetașii, parașutiștii.

Așadar, în ciuda tuturor eforturilor, ești pe cale de a fi luat prizonier. Ar fi trebuit să fii îndeajuns de prevăzător să nu ajungi în situația asta având asupra ta telefon mobil, fotografii sau orice alte obiecte care se pot constitui în tot atâtea vulnerabilități ulterioare, în momentul interogatoriului. Ar fi trebuit de asemenea, să fi îndeajuns de prevăzător încât să ascunzi în ținută câteva obiecte care îți pot fi de mare folos dacă te decizi mai târziu să evadezi, nu se știe niciodată cum evoluează lucrurile, acum ești în belea până la gât, dar s-ar putea ca mai târziu soarta să-ți surâdă. O lamă de cuțit fără mâner, o jumătate de pânză de bomfaier, o coardă de pian, o busolă nasture bună, se pot dovedi niște obiecte ușor de disimulat în echipamentul care nu-ți va fi luat și care valorează greutatea lor în aur mai târziu. Gândește, că nu ești plantă! Gândește unde le-ai putea ascunde cu șanse minime să-ți fie găsite la percheziție, și gândește ce alte lucruri ți-ar putea fi de folos și le poți ascunde.

Dacă e posibil, distruge documentele care pot fi de folos adversarului, tabela de convorbiri, harta, documentele de identitate, resetează stația radio.

Dă-ți jos casca, șansele să fii împușcat pe loc sunt mai mici. Un om cu casca pe cap e o prezență amenințătoare, chiar dacă are mâinile ridicate.

Va urma o percheziție sumară, vei fi încătușat, o să receptionezi câțiva bocanci în torace sau în față, eventual o armă în cap. Vor urma niște amenințări și înjurături, dacă adversarul are pe cineva care vorbește limba ta, timp de câteva minute vor căuta la modul primitiv și brutal să afle de la tine lucruri care le sunt de folos imediat în luptă. Dacă sunteți mai mulți, vă vor despărți în așa fel încât să nu mai puteți comunica între voi. E indicat ca în această fază să nu spui nimic. Nu, nu te vor ucide. Dacă nu au făcut-o în primele secunde după ce ai fost capturat, e foarte puțin probabil să o mai facă, ești o sursă valoroasă de informații pe care nu au nici un interes să o arunce la gunoi. Îți vor pune un sac pe cap și o să fi transportat la punctul de comandă al unității care te-a capturat. Sacul pe cap are, primordial, rolul să te priveze de cel mai important simț, să te țină în tensiune și nesiguranță în ce privește soarta ta, asta te face extrem de vulnerabil în timpul interogatoriului care va urma. Acesta va avea loc într-un interval de timp cât mai scurt posibil, în așa fel încât șocul inițial al capturării să fie exploatat la maxim. El va fi desfășurat cel mai probabil de un ofițer de contrainformații sau mai puțin probabil, de unul de informații. În prealabil, acesta se va informa asupra locului și momentului capturării, echipamentului găsit asupra ta, asupra modului în care te-ai comportat până în acel moment, în general asupra oricăror indicii care l-ar putea ajuta în conturarea profilului tău psihologic, a punctelor tale forte și a slăbiciunilor tale, totul în scopul găsirii celor mai adecvate metode de a obține informațiile pe care le deții.

Ai și tu un mare atu, dar nu trăda că știi asta. Timpul lucrează în favoarea ta, ca să fie de folos, informația trebuie să fie corectă, completă și la timp. Informația e o marfă perisabilă, e simptomatică pentru asta secvența din filmul „Pearl Harbour” în care comandantul bazei, în timp ce privea cu amărăciune la dezastrul din jurul lui, primește un mesaj în care e anunțat că e iminent un atac asupra bazei și murmură: „Cu câteva ore mai devreme dacă aș fi fost avertizat...”

Tot ceea ce ști nu-i va mai fi de folos celui care te interoghează dacă reușești să reziști suficient de mult timp încât ea, informația, să se perimeze, câteva zile, sau poate nici măcar atât, dacă ești trupete de rând și lucrurile evoluează repede. Ăsta e motivul pentru care și el e sub o presiune extrem de mare să-și îndeplinească sarcina cât mai repede cu putință, și fiecare oră care trece îl îndepărtează de realizarea ei. Acesta e și motivul pentru care, în primă fază, dacă numărul și timpul anchetatorilor e limitat și sunt mai mulți prizonieri, aceștia nu vor pierde prea mult timp cu unul care pare capabil să reziste.

Unul dintre aspectele extrem de importante asupra căruia vreau să atrag atenția îl reprezintă tentația de a posta informații militare pe diverse situri de socializare, ele reprezintă o mină de aur pentru un anchetator, așa cum a fost și în cazul puștiului de mai sus, care a început prin a scrie pe contul lui de VK că pleacă să rupă capul la banderovisti și a sfârșit prin a plânge că îi e dor de mama...

Informațiile pe care le caută anchetatorul vor fi primordial legate de de misiunea ta în zona în care ai fost capturat și de unitatea din care faci parte (organizare, dotare, grad de completare cu personal și tehnică, dislocare, acțiuni recente, tactică folosită, performanțe ale armamentului și tehnicii noi, nivelul de pregătire, coeziunea, moralul, zvonuri despre noi dislocări sau misiuni etc. etc. etc...), dar ele se pot extinde în condițiile instituirii cenzurii militare până la cele mai mărunte aspecte ale vieții sociale.

Câteva reguli simple pe care ar trebui să le urmezi în timpul interogatoriului:

- Comportă-te demn și civilizat, păstrează tot timpul o atitudine formală, adresează-te cuviincios, în nici un caz nu o să câștigi respectul anchetatorului umilindu-te, iar aroganța s-ar putea să ți-o înghiți cu dinți cu tot.
- Spune-ți gradul, numele și prenumele, numărul matricol, nimic altceva. Aceste informații sunt necesare Comitetului Internațional de Cruce Roșie să te ia în evidență.
- Menține o tăcere rigidă la orice altă întrebare, nu răspunde nici măcar cu „Da” sau „Nu”. Dacă ești extrem de presat, spune: „Nu vă pot răspunde la această întrebare.” . Dacă ai început să vorbești, indiferent cât de puțin, anchetatorul știe că e pe drumul bun și va continua să te preseze până va obține tot ce îl interesează.
- Controlează-ți mimica și gesticulația, nu-l privi pe anchetator în ochi, dar nici nu sta aplecat și nici nu privi în pământ. Cel mai bine e să privești la un punct de pe peretele opus la înălțimea privirii tale.
- Nu minți și nu blufa, anchetatorul are suficientă experiență să își dea seama de asta.
- Refuză orice favoare care ți s-ar putea face. Aversarul nu are de risipit timp, țigări sau băutură cu cineva de la care nu crede că va primi ceva în schimb.
- Fă-l pe anchetator să înțeleagă (nu cu ajutorul cuvintelor!) că ești genul care nu va vorbi niciodată și nu va coopera cu el în nici o situație.
- Interogarea unui prizonier hotărât, tăcut și fără documente e un coșmar pentru orice anchetator, dacă vei fi atent o să vezi că pe măsură ce trece timpul și nu obține rezultate, chiar dacă se va strădui să mascheze asta, va deveni din ce în ce mai nervos și nesigur.
- Ai mereu în vedere faptul că ești filmat tot timpul interogatoriului și orice faci sau spui poate fi folosit pentru propagandă, nu-ți denigra armata și țara în numele căreia lupți, o astfel de situație te va face să pierzi respectul tuturor.
- Nu scrie și nu semna nimic altceva decât formularul pentru Crucea Roșie. Atenție la formularele false, care îți cer și alte informații decât gradul, numele, prenumele, numărul matricol.
- Repetă-ți permanent în minte că orice ar face, anchetatorul nu e prietenul tău, dimpotrivă, ți-e dușman, și interesele voastre sunt diametral opuse.
- Fii tot timpul suspicios și atent, ești într-un mediu în care totul e împotriva ta și cel puțin în primele zile, până vei ajunge în lagăr, nu te poți baza decât pe tine însuți, pe atenția și tăria ta psihică să-i faci față. În general depinde doar de tine dacă la sfârșitul prizonieratului te întorci acasă cu rușine sau cu onoare.
- Menține-ți încrederea și moralul, orice succes, oricât de mic, e o realizare mare în condițiile date, iar dacă ai căzut, nu te îngrijora și nu te învinovăți mai mult decât e cazul, străduiește-te mai mult data viitoare.

Despre tehnici de anchetă și de obținere a informațiilor de la prizonieri de război, mai prietenoase sau mai agresive, cu altă ocazie.