În fiecare an, la 23 aprilie, militarii Armatei României sărbătoresc Ziua Forţelor Terestre, categorie de forţe ale armatei al cărei patron spiritual şi ocrotitor este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Sfântul Gheorghe a fost ocrotitorul oştii lui Ştefan cel Mare. De aceea, pe steagurile de luptă ale slăvitului voievod al Moldovei se afla pictată sau cusută icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, care se lupta cu balaurul. Balaurul simboliza Imperiul Otoman, forţele răului, tot ceea ce este potrivnic voinţei lui Dumnezeu şi demnităţii umane.

Istoria armatei de uscat reprezintă o însumare a istoriilor armelor şi specialităţilor care au compus-o dintotdeauna şi o compun şi în prezent: infanteria, vânătorii de munte, tancurile, artileria, geniul, apărarea NBC etc.

Bazele moderne ale constituirii şi consacrării Forţelor Terestre pot fi plasate în timp, din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revoluţionar de la 1848, a făuririi statului român modern prin Unirea de la 1859 şi a înfăptuirii politicii militare a lui Alexandru I. Cuza.

Principalele arme şi specialităţi componente existau încă din perioada 1859-1860.

În etapa actuală, Forţele Terestre constituie o componentă importantă a securităţii României prin relevanţa misiunilor acestora pentru nevoile de securitate ale ţării, care sunt nemijlocit legate de capacitatea lor intrinsecă de a acţiona în toată gama operaţiunilor militare.