„Nu există modele” răspunde Zvezdelina Atanasova când este întrebată care e motivul pentru care educația nu e prețuită în Lozeneț. In acest cartier din Stara Zagora, un oraș cu 180 000 de locuitori din sud-estul Bulgariei, locuit preponderent de țigani, ea e o raritate: țigancă, femeie și studentă. Aici, foarte puține fete continuă să frecventeze școala după ce termină ciclul primar. Băieții renunță în jurul vârstei de 15 ani, dat fiind faptul că în curând își vor putea obține permisul de conducere. Intrebați despre aspirațiile lor, șapte din zece răspund că vor să devină proxeneți, se plânge Gancho Iliev, care conduce o organizație nonguvernamentală care lucrează pentru tinerii din Lozeneț. Nici o altă ocupație nu aduce o casă mare, un autoturism luxos și atenția femeilor frumoase.

Conform statisticilor oficiale, țiganii reprezintă 5% din populația Bulgariei, dar acest procent e o subestimare a situației reale, fiindcă mulți dintre ei nu au încredere în autorități și refuză să se înregistreze sau se declară ca aparținând altor etnii, din cauza prejudecăților populației majoritatare potrivit căreia a fi țigan înseamnă înapoiere și predispoziție către încălcarea legii. Se crede că în șase țări din Europa centrală și de est țiganii reprezintă între șapte și zece la sută din populație. Pe întregul continent, jumătate dintre țigani nu au acces la facilități cum ar fi apa curentă. Doar 15% dintre ei au studii gimnaziale, liceale sau superioare.

Tiganii reprezintă o comunitate tânără și în creștere rapidă. Conform unui studiu al Băncii Mondiale, un tânăr din cinci care intră pe piața muncii în România și Bulgaria și unu din șase în Ungaria și Slovacia, e țigan. Cu toate acestea, perspectivele lor profesionale nu sunt mai bune decât ale părinților lor. Abandonul școlar e la cote înalte, virginitatea fetelor la căsătorie și rolul lor casnic prevalează asupra nevoii de educație, și mulți părinți, îngrijorați de contactul fetelor lor cu băieții, le retrag de la școală și le căsătoresc. Adesea, în familiile sărace copiii renunță la școală pentru a lucra.

In cartierele locuite preponderent de țigani şcolile sunt sumbre, iar segregarea e un fapt comun. Peste un sfert dintre copiii țigani din România și Bulgaria și peste jumătate dintre cei din Ungaria învață în clase separate. In Ungaria, segregarea e în creștere, într-o oarecare măsură fiindcă etnicii maghiarii părăsesc cartierele și localitățile unde țiganii sunt majoritari.

In Cehia, o treime din copiii instituționalizați în centre pentru persoane cu dizabilități mentale sunt țigani, o rată mai mare decât în urmă cu doi ani, acest lucru determinând Comisia europeană să lanseze în septembrie anul trecut o procedura de infringement pentru discriminare. Același lucru s-a întâmplat în aprilie în cazul Slovaciei. Dacă aceste două țări nu își schimbă politica, ar putea fi sancționate cu amenzi usturătoare. Cu toate acestea, politica se opune schimbării. Atitudinile anti-țigănești sunt în creștere în Ungaria și în Bulgaria, unde partide minoritare extremiste au intrat anul trecut în parlament. în Ungaria, partidul Jobbik, condus de fondatorul grupării extremiste care se crede că a terorizat populația țigănească până la interzicerea acesteia în 2009, a obținut 29% din voturi. Acum și alte partide îi curtează pe votanții anti-țigani.

Nu e neobișnuit ca Robert Fico, prim-ministru slovac, să aibă un discurs anti-țigănesc, la fel și omologul său maghiar, Victor Orban, al cărui guvern a decernat titlul de cel mai bun jurnalist al anului 2013 unui reporter care a fost amendat de agenția de reglementare a audiovizualului fiindcă i-a numit pe țigani „maimuţe”. Astfel de îngăduințe nu fac altceva decât să dea semnalul discriminării. O analiză din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru dezvoltare, analiză care a acoperit 11 țări europene, a concluzionat că în 2011 bărbații țigani cu educație primară câștigă în medie cu 11% mai puțin decât bărbații ne-țigani, pentru cei cu educație gimnazială diferența crește până la 24-39%. Anul trecut, Insitututul de politici finanaciare din Slovacia a trimis un set de solicitări fictive de angajare unor angajatori, doar 37% dintre cele care erau făcute de persoane cu nume țigănești au primit răspuns, spre deosebire de 69% dintre celelalte.

Astfel de perspective îi fac pe țiganii care au reușit în viață prin educație să-și ascundă originea și să taie toate legăturile cu locul în care au crescut, privând aceste comunități de exemplele bune, spune Zeliko Iovanovici, de la Fundația pentru o societate deschisă. Nu există date referitoare la migrația acestora, dar țiganii sunt prezenți în cele mai bogate țări ale Uniunii Europene, având parte de toate tipurile de primire, de la buldozere care le dărâmă taberele în Franța și Italia, la ajutor care li se acordă în Belgia și Germania.

Mulți dintre ei sunt stimulați să migreze de sistemul generos de beneficii sociale, alții caută modalități mai facile de a face bani, de la furt din buzunare până la infracțiuni grave, dar sondajele arată că cei mai mulți o fac ca să muncească. Aproximativ o cincime din familiile de țigani din Bulgaria au cel puțin un membru care lucrează în străinătate, declară Alexei Pamporov, de la Academia bulgară de științe. Cei mai mulți dintre ei sunt muncitori sezonieri în agricultură și construcții. Dar nu toți.

„E nevoie de asistente medicale în Marea Britanie?” mă întreabă domnișoara Atanasova, care va absolvi în curând o școală sanitară.