Atacul lansat de un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe rus la adresa Bucureştiului privind o presupusă „rescriere a istoriei” celui de-Al Doilea Război Mondial nu este nici întâmplător, nici singular, ci debutul unei campanii propagandistice care urmăreşte să descrie România drept un stat revizionist, cvasi-fascist, care ar căuta să rescrie graniţele în Europa de Est. Scopul evident al demonizării României este să ofere muniţie forţelor pro-ruse din Republica Moldova şi separatiştilor din Transnistria şi Găgăuzia şi delegitimarea măsurilor de apărare pe care le-ar lua România pentru a răspunde militarizării agresive a peninsulei Crimeea şi Mării Negre.

Ruşilor le place să creadă despre ei că sunt sofisticaţi şi subtili în politica externă, unde încă se bucură de reputaţia că ar juca şah în vreme ce americanii, simpli şi bădărani, ar juca poker. Şi atacul lansat de purtătorul de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, la adresa României pare să se înscrie în acelaşi joc sofisticat. Ce a spus doamna în cauză? Domnia sa s-a referit la o expoziţie deschisă pe 27 ianuarie - care este totodată Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului - privind deportarea etnicilor germani din Transilvania în URSS pe care a acuzat-o că ar fi avut „tonuri făţiş antisovietice şi antiruseşti”, punându-se accentul pe condamnarea acţiunilor „crude, inumane” ale „forţelor de ocupaţie sovietice” faţă de etnicii germani şi lăsându-se în schimb deoparte „fapte pe larg cunoscute care dovedesc vina Berlinului şi a Bucureştiului în genocidul evreilor şi al ţiganilor”. „La ceremonia de deschidere a expoziţiei (despre deportarea saşilor) nu s-a auzit niciun fel de condamnare a Holocaustului, niciun cuvânt de compasiune pentru evreii români. A fost dat uitării adevărul istoric potrivit căruia listele cu germani care urmau să fie exilaţi din România postbelică au fost întocmite chiar de administraţia românească”, a denunţat Zaharova. În acest mod, a spus oficialul rus, Bucureştiul şi-a asigurat reducerea comunităţii de saşi şi totodată a comunităţii maghiare în Transilvania în favoarea populaţiei româneşti. „Cine, dacă nu în primul rând preşedintele României, etnicul german Klaus Iohannis, ar trebui să cunoască aceste pagini din istoria recentă a ţării sale” a lansat întrebarea în eter Maria Zaharova care a introdus şi ameninţarea de rigoare precizând că „în aceste zile când este marcată capitularea naziştilor la Stalingrad, Rusia nu a uitat de partea cui a luptat armata română în acele zile”.

Ce avem aici? Avem, mai întâi un a avertisment aruncat ostentativ în faţa autorităţilor române că Moscova ştie ce se întâmplă la Bucureşti şi urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă aici. „Ştim tot ce faceţi, avem ochi peste tot”, acesta este primul mesaj pe care ruşii au dorit să ni-l transmită. În al doilea rând avem o acuzaţie deschisă de epurare etnică. Ruşii, care i-au deportat pe etnicii germani, acuză autorităţile române că au alcătuit listele cu germanii - dar şi cu ungurii - care urmau să fie deportaţi în URSS. În realitate, nu există nici o dovadă că ar fi existat o acţiune sistematică de deportare a altei etnii cu excepţia celei germane, dar ruşii, care sunt maeştri la rescrierea istoriei, introduc în mod deliberat deportarea ungurilor pentru a amplifica în mod deliberat tensiuni etnice româno-maghiare care nu există. Vorbim de acuzaţii de epurare etnică din partea unei puteri care i-a dus pe românii din Basarabia în Kazahstan, ca să punem lucrurile în perspectivă istorică. Cât despre acuzaţia că românii au făcut listele cu germani, aceasta poate fi adevărată. Întrebarea este însă dacă ruşii au cerut astfel de liste

Acuzaţia fundamentală este însă aceea de negare sau cel puţin de lipsă de sensibilitate faţă de Holocaust. Să admitem din start că data lansării expoziţiei despre deportarea germanilor a fost neinspirat aleasă. Holocaustul este unic în istorie şi ziua comemorării victimelor Holocaustului ar fi trebuit consacrată exclusiv acestora. Dar, acestea fiind zise, trebuie spus că România a făcut paşi enormi către recunoaşterea şi asumarea vinei istorice a participării la Holocaust, paşi pe care Rusia nu i-a făcut niciodată şi nici nu îi va face vreodată pentru a-şi asuma pogromurile anti-evreieşti postbelice. Acuzaţiile Rusiei nu au alt scop decât să creeze imaginea unei Românii revizioniste şi cvasi-fasciste, când adevăraţii revizionişti şi fascişti se află la Moscova. Acesta ar fi trebuit să fie mesajul de răspuns al Ministerului de Externe al domnului Lazăr Comănescu, nu scuzele penibile pe care le-a emis MAE. Cât despre ameninţarea că Rusia nu uită Stalingradul şi participarea României la războiul din Est, nu există decât un singur răspuns demn: „România nu uită pactul Stalin-Hitler/Ribbentrop-Molotov”.