(preluare de pe Facebook)

Iohannis, azi: „Ceea ce vă propun însă este un altfel de an electoral, care să nu fie populist.”

Ar trebui să-i spună asta şi lu' Julien, şeful guvernului lui. Şi imediat am să vă explic la ce mă refer. De asemenea, sper ca acestă postare să fie citită cap-coadă şi de catre prietenii mei din presă şi lumea politică.

Iar pentru a preîntîmpina eventualele comentarii tembele din partea celor care abia acum intră pe pagina mea şi fiindcă aceste rînduri se referă strict la sistem şi la valul euforic de vedetism care i-a cuprins pe unii, se cuvine să fac înainte cîteva scurte precizări:

- sînt militar şi am lucrat în trei dintre institutiile sistemului naţional de securitate, în imediata apropiere a şefilor lor, iar înainte de asta în guvern, sub trei premieri, drept pentru care am reuşit să-mi formez o părere de ansamblu, coerentă şi obiectivă, cred eu, despre ceea ce înseamnă acest sistem şi cum merge treaba în interiorul lui; n-am să mai pomenesc despre contribuţia mea la înfiinţarea primelor birouri de relaţii publice din ţara asta, în cadrul ministerelor, primăriilor şi prefecturilor, sau despre contribuţia la legi precum L544, fiindcă niciodată n-am făcut un atu imagologic din toate astea;

- pe de altă parte, sînt fondatorul şi de aproape un deceniu coordonatorul unui ONG, singurul de acest fel în domeniul securităţii naţionale, dedicat exclusiv abuzurilor din structurile militare sau militarizate, şi care a reuşit schimbarea mai multor şefi de instituţii, care şi-a pus amprenta pe acte normative de specific şi care garantează completul anonimat şi deplina libertate a discuţiilor pe forumul asociaţiei; de altfel, nu o dată am fost chemată la parchetul militar, la DIICOT şi la IGPR pentru a da date despre membrii asociaţiei care au dezvăluit, prin ONG-ul meu, ilegalităţile şi abuzurile comise de şefii lor; de fiecare dată, evident, organele alegîndu-se doar cu o listă de legi privind libera exprimare şi anonimatul pe internet (parte dintre acestea vi le-am postat şi aici); despre faptul că după primul şef de instituţie pe care l-am troznit şi l-am detronat, acum vreo 9 ani şi mai bine, printr-o campanie online, pe vremea cînd nici măcar presa nu exista pe net, darămite facebook, m-am ales cu dosar de terorism la DIICOT, soluţionat cu NUP, cum era şi firesc, nici nu mai vorbesc;

- sînt de părere că adevăratele schimbări se fac din umbră, de aceea nu mi-am folosit niciodată meseria - aceea de specialist în comunicare - pentru a mă promova pe mine însămi, de aceea aproape toate postările mele sînt critice, chiar acide, de aceea nu mă semnez pe facebook cu nume şi prenume şi de aceea nu m-a interesat vreodată şi nu mă interesează nici acum acceptul sau aplaudele celorlalţi.

Pe scurt, cred că sînt în măsură să afirm că subiectul Marian Godină a devenit unul din zona crepusculară şi că ceea ce se întîmplă acum ilustrează perfect superficialitatea şi tembelismul instituţiilor, politicienilor şi presei. Şi daţi-mi voie să vă ofer o altă perspectivă asupra lucrurilor, nu cea care vă asaltează pe facebook şi în media.

Pînă la un anumit punct, am fost întru totul de acord cu acest tînăr. Ba mai mult, l-am lăudat pentru curaj şi am atenţionat că miliţienii şefi din ograda lui l-au transformat într-un simbol. Cred cu toată convingerea, iar istoricul meu confirmă, faptul că ilegalităţile şi abuzurile din instituţii trebuie aduse la lumină, fie că vorbim de instituţii civile, fie că ne referim la cele militare sau cu statut special. Şi legiuitorul, prin Legea avertizorului, susţine acest lucru. Însă mai cred cu aceeaşi tărie că atîta vreme cît accepţi ca o institutie să-ţi completeze statul de salariu, nu ai nici un drept moral să te ridici împotriva lui. În plus, atîta vreme cît ai îmbrăcat o uniformă, eşti obligat să respecţi şi rigorile ei, inclusiv codurile deontologice care o însoţesc. Iar dacă vrei să-ţi trozneşti şefii, trebuie să ai minimum de demnitate să părăseşti instituţia înainte de a o face, fiindcă instituţia e cea care îţi dă ţie bănuţul pentru ca tu să-ţi plăteşti internetul pe care îl foloseşti sau cartea pe care vrei s-o publici.

Însă, înainte de a trece la detaliere şi argumentaţie, daţi-mi voie să vă mai lămuresc asupra a ceea ce este poliţistul rutier, adică unul precum Marian Godină: poliţistul rutier e un fel de domn al poliţiei; poliţistul rutier stă şi scrie amenzi, constată accidente, în general cam d-astea paşnice şi care nu deranjează prea mult la program; poliţistul rutier nu aleargă nebun după infractori, nu riscă să-şi ia cuţite în stomac de la interlopi, nu-şi pune mintea la contribuţie să prindă vreun criminal şi, în general, nu face nimic din ceea ce civilul crede că trebuie să facă şi să ştie un poliţist adevărat. Pentru completarea imaginii, vă mai luminez asupra unui aspect: limbajul folosit de Marian Godină este limbajul majorităţii absolute a poliţiştilor. Toţi poliţiştii vorbesc ca Godină şi toţi poliţiştii au trecut prin experienţe pline de umor în meseria lor. Diferenţa apare în faptul că nu toţi poliţiştii au avut tupeul să le scrie pe facebook, sub poza lor în uniformă. Pe de altă parte, există destui poliţişti care au devoalat, de-a lungul timpului, abuzuri şi ilegalităţi în spaţiul public, însă nimeni nu i-a băgat în seamă, nici presa, nici politicienii, nici cetăţenii de rînd, nimeni, din simplu motiv că of-urile lor au avut un caracter prea serios sau nu se descurcau cu limba română.

Vă ridic, deocamdată, vouă, prietenilor mei, cîteva întrebări de logică şi bun simţ:

1. Poliţistul se află permanent în slujba cetăţeanului. Acesta, conform prevederilor Codului de etică şi deontologie al poliţistului, este obligat să respecte cetăţenii cu care interacţionează. Şi vin şi-ntreb: cum respectă poliţistul Godină cetăţenii, cînd în toate scrierile lui, aceştia sînt proşti, sînt naivi, sînt beţivi, sînt inculţi şi cum mai vreţi? Care este mesajul transmis de Godină publicului, afară de unul desconsiderare a cetăţeanului de rînd cu care interacţionează în stradă, de tipul: eu sînt şmecher că-s poliţist, tu eşti fraierul aflat la pixul meu? Şi cum percepe publicul un mesaj în care un poliţist face băşcălie de el şi de instituţia pe care o serveşte? La prima vedere, pozitiv, fiindcă sîntem un neam de başcălie toţi grămadă. Însă un spectacol de circ rămîne totuşi un spectacol de circ. Poate pentru o oră, o zi, o lună, clovnul Dodo e vedetă şi e în centrul atenţiei, însă toţi clovnii au sfîrşit mereu uitaţi şi abandonaţi între femeia cu barbă şi piticul saltimbanc. Fără îndoială, Godină are oarece talent, fiindcă redă cu cuvintele lui, alea folosite zilnic la muncă, întîmplări hazlii. Însă scriitura lui este ieftină, fără valoare literară, fără consistenţă. Un fel de Click sau Cancan, cu articole semnate sub epoletul uniformei.

2. Cum este posibil ca poliţia să publice constant, pe pagina ei de facebook, avertismente cu privire la modul în care poliţiştii trebuie să-şi protejeze datele personale şi ale familiei pe reţelele de socializare şi să-i sancţioneze rapid pe cei care nu respectă aceste avertismente, însă poliţistul Godină poate posta ce doreşte, când doreşte, cum doreşte, fie la el pe blog, fie pe paginile lui de facebook? Simplu. Trăim în ţara jocurilor de imagine. Nu contează realitatea, ci numai aparenţele şi percepţia publică. De aceea, teme serioase precum moartea bebeluşilor nu există pentru presa tabloidizată şi pentru factorii de decizie, însă Antena 3 sau Godină sînt subiecte centrale. Şi mai grav este că publicul nu numai că nu sancţionează aceste aberaţii, dar mai şi achiesează la ele fără rezerve. Iar guvernanţii şi politicienii, toţi aflaţi în an electoral, se reped hulpav la astfel de subiecte care aduc voturi, fără pic de raţiune, demnitate sau interes pentru chestiunile grave. De acea şi şefii MAI, în frunte cu plastilina aia de Tobă, nu crîcnesc nimic la spectacolul de încălcare a statului poliţistului şi a codului deontologic, oferit cu largheţe în spaţiul public de Godină.

3. Un motiv principal pentru care Godină are atîta succes este faptul că el a făcut ceea ce puţini colegi de-ai lui au îndrăznit; s-a ridicat împotriva şefimii. Fără îndoială, miliţianul ăla care şi-a dat demisia de la conducerea IPJ şi-a meritat-o cu vîrf şi îndesat. Iar ca el mai sînt mulţi în MAI. Pentru asta, Godină merită toate laudele. Dar dacă e să privesc din perspectivă instituţională, Tobă merită toată desconsiderarea. Un ministru care tolerează o situaţie de şantaj intern şi care cedează atît de repede unor presiuni publice e de toată jena. Fiindcă ceea ce Godină n-a spus si n-a scris este discuţia avută după perdele şi în urma căreia, aşa cum am şi prezis într-o postare din acele zile, a renunţat la demisie. Un astfel de gest ascunde întotdeauna compromisuri şi n-am sa vi le devoalez eu. Întreb doar atît: demnitatea vine în jumătăţi de măsură?

4. Momentul de glorie al lui Godină a pornit cînd el a aruncat pe facebook discuţiile private avute cu şefii lui. Godină nu fusese sancţionat, aşa cum au păţit alţi angajaţi din sistemul naţional de securitate care au protestat intern împotriva unor abuzuri grave, precum Berbeceanu, nu suferise nimic de pe urma acelor discuţii, doar orgoliul lui personal a fost atins. Da, a fost criticat şi umilit pentru că nu a acceptat să facă o ilegalitate, însă de aici şi pînă la a porni un scandal public prin văicăreală şi victimizare pe facebook e cale lungă. Dar calculul lui Godină a fost corect, rece şi lucid: urma să scoată o carte. Iar cartea trebuia să se vîndă. Credeţi în coincidenţe? Eu nu.

5. Ca să n-o mai lungesc inutil, faza care m-a făcut să scriu toate acestea este una de azi, cînd am citit cu stupoare că premierul Julien se duce la lansarea cărţii lui Godină. Adică premierul României se duce să certifice că şantajul unui poliţist la adresa instituţiei din care face parte e ceva normal, că un volum plin de puli şi de alte cuvinte licenţioase are valoare literară şi că e bine să-ţi baţi joc de cetăţeni fiindcă cetăţenii sînt proşti, agramaţi şi beţivi! Dumnezeule, în ce lume am ajuns să trăim? Că o parte dintre colegii lui Godină achiesează la spectacolul ăsta ieftin şi-i alimentează ego-ul de vedetă, nu mă miră şi îi înţeleg - oamenii au nevoie de un far călăuzitor în mocirla numită MAI. Că Tobă s-a lăsat îndoit pînă la pămînt de curentul de simpatie favorabil lui Godină, înţeleg şi asta, fiindcă Tobă n-a avut niciodată coloană vertebrală şi sînge-n budigăi. Că media l-a transformat pe Godină în starletă, înţeleg şi asta, findcă subiectul poate ţine loc cu succes fetei de la pagina 5. Însă cînd premierul pune botul, ca ultimul fraier, la sfaturile consilierilor şi intră în acest circ, asta deja mi-e peste putinţă să mai înţeleg.

Şi încă ceva: poliţia a mai avut o vedetă gen Godină, ba chiar mai mare - pe Ciocan...


Ex-ad