Cercetătorul britanic Mark Galeotti, într-un articol publicat în Vox despre starea forțelor armate ruseşti, susţine că puterea militară rusă este o cacealma. Potrivit lui, este o mare şi gravă eroare să judecăm despre armata rusă în ansamblu pe baza operaţiunilor din Crimeea, estul Ucrainei şi Siria.

Prezentând Occidentului unitățile sale militare de elită, Vladimir Putin exagerează foarte mult reala putere militară rusă. Speranța lui este intimidarea comunităţii internaționale pentru a obţine astfel o mai mare influență în lume.

Mark Galeotti este expert pe Rusia, forțele sale armate şi de securitate. De asemenea, Galeotti este membru în câteva centre importante de cercetare şi profesor la Universitatea din New York.

Vladimir Putin a început modernizarea Forțelor Armate încă din primele sale zile în funcția de preşedinte. El a trebuit să pună în ordine o armată aflata într-o stare catastrofală, după decenii de subfinanțării şi corupție. Desigur, astăzi forțele armate ruseşti sunt departe de starea mizerabilă în care erau în 1999. Cu toate acestea, a sustine că modernizarea acesteia este finalizată, ar fi o greşeală.

Forta militară rusă este astăzi suma puterii reale şi a percepției din afară. Într-un fel, spune Mark Galeotti, este vorba despre o construcţie psihologică menită să creeze iluzia unei mari puteri militare.

În timpul anexării Crimeei, a luptelor din Ucraina şi conflictului din Siria, lumea nu a putut urmări forțele armate ruseşti în întregul său, ci numai unitățile de elită, care au intervenit în condiții apropiate de ideale. Să judeci starea armatei pe baza acestor unităţi este la fel cu a judeca starea învățământului superior american pe baza unei excursii la Harvard, sustine Galeotti.

Între timp, în evaluările sale privind capacitățile militare ale Rusiei, Occidentul se bazează doar pe ce îi arată Putin. Şi spune despre Rusia că este o amenințare înspăimântătoare. Generalizarea este o tendința umană parțial de înțeles, dar să nu uităm nici de părţile interesate. De exemplu, complexul militar-industrial poate folosi „amenințarea rusă” pentru creşterea cheltuielilor de apărare şi pentru finanțarea dezvoltarii de noi sisteme de arme. Pentru țările vecine Rusiei, ameninţarea Kremlinului este un mod de a câştiga noi suporteri. Există, de asemenea, think tank-uri militare, a căror sarcină este să ne pregătească pentru cel mai rău scenariu.

În cele din urmă, umflarea balonului amenințării ruse îi convine de minune lui Vladimir Putin. Potrivit lui Mark Galeotti, calculul lui Putin se bazează pe faptul că odată cu frica faţă de puterea rusă, vine şi influenţa rusă.

„Obiectiv vorbind, Rusia nu este o mare putere, – notează autorul. – Are arme nucleare, dar nu are vreun beneficiu practic din asta. Modernizarea costă bani, în plus, economia rusă depinde de prețurile petrolului, care acum nu sunt foarte mari. Economia rusă este pe locul al 13-lea in lume, Rusia fiind la acest indicator între Australia şi Spania. Economia sa este mai mică decât jumătate din economia franceză şi de 14 ori mai mica decât economia Statelor Unite. Chiar şi înainte de prăbuşirea rublei, Moscova putea să-şi permită să cheltuiasca pe apărare o sumă care era de şapte ori mai mică decât bugetul apărării din SUA”.

Atuul Kremlinului? Disponibilitatea de a-şi asuma riscuri, de a încălca reguli, în speranța că adversarii săi vor fi mai rezonabili şi mai prudenţi, şi mai dispuşi să facă concesii, care nu ar îndrăzni să spună că, de fapt, Putin face o cacealma.