News Item: Putin şi ambasadorii săi ne privesc cu ochii răi
(Category: PRESA)
Posted by justme
Wednesday 19 October 2016 - 21:58:55

Un articol de Stan PETRESCU

Moruzov:
Ruşii una spun, una gândesc şi alta fac.


Propagandiştii cominternişti români, după instalarea sovietelor criminale, erau specialişti în producerea de sloganuri în spaţiul politic concentraţionar românesc. Unul dintre ele suna cam aşa: Stalin şi poporul rus libertate ne-a adus. Printre tinerii propagandişti n-ar fi fost posibil să lipsească tovul Ion Ilici Iliescu, autorul celebrei sintagme „Cu sula-n coaste”, asasinul de mai târziu al fostului său şef de partid comunist, Ceauşescu Nicolae.



Ruşii nu ne-au adus nici libertate şi nici bunăstare după cum pretind, ci pârjol ideologic, multă crimă politică. Ei ne-au scos ţara din cursul firesc al democraţiilor occidentale. Apoi au transformat-o repede din Regat într-o gubernie numită Republica Populară Română (RPR). Ne-a fost exportat până şi un Imn tras la şapirograf după cel sovietic intitulat „Te slăvim Românie pământ părintesc”. Textul a fost semnat de poeţii de serviciu Eugen Frunză şi Dan Deşliu, poeţi care au invadat minţile întregii generaţii de după război cu versuri ale realismului socialist. Cei doi proletcultişti ce ridicau osanale martirilor comunişti înserează în troparul lor comunist solemn neapărat „prietenia” româno-sovietică şi ideologia marxist-leninistă. Un nimeni altul decât tovul Matei Socor, minoritar cu sânge armenesc în vene şi-n urechi, a pus această barbarie pe muzică. Stema ţării lipită pe drapel arăta ca o soră mai mică a celei sovietice. Odată create aceste însemne ale autorităţii comuniste şi concomitent cu trecerea Bisericii sub ascultarea unui Patriarh colaboraţionist al noii puteri, Justinian Marina, începe lungul calvar al Golgotei comuniste pentru români.

Astăzi, Federaţia Rusă a renăscut, s-a reformatat şi reînarmat, straşnic, precum nemţii sub Hitler, a trecut la ameninţări globale şi a dat drumul la viespile propagandei deşănţate a noii puteri slave.

Proaspătul sosit la post, diplomatul rus, Valeri Kuzmin, ţine să reamintească românilor postdecembrişti, cu „schepsis neîndoielnic”, ce şi cât bine au făcut ruşii pentru ei. Observăm cum istoria se repetă prin faptele urmaşilor. Putin şi satrapii lui cazoni moderni vor să-şi reîntregească teritoriile şi influenţa pierdută în lume, punând baionetele la arme cu intenţia declarată de a mai da o raită războinică prin Europa Unită spre a-şi umple visteria golită de bani şi a umple magaziile Federaţiei de bunuri şi valori furate, aşa cum au făcut-o în toată istoria lor.

Permanentele tendinţe expansioniste către Occident ale Rusiei, cât şi ale Germaniei, nu sunt de ieri de azi. În ultimul mare război al secolului trecut, interesele germane şi ruseşti au trecut pe teritoriul românesc. Cu ce ne-am ales? Cu un Dictat de la Viena şi inima Ardealului pierdută, cu ruperea Basarabiei şi Bucovinei de Nord din Regatul României, graţie acordului dintre Hitler şi Stalin la 23 august 1939, cu pierderea Cadrilaterului datorată scrisorii unui ministru german la Bucureşti, W. Fabricius, asmuţit împotriva noastră de statul Bulgar revizionist. Federaţia Rusă, în noul format statal, după 1990 nu s-a democratizat, ci dimpotrivă, a devenit clar ameninţătoare la porţile de est ale Europei. România şi Basarabia au devenit, păstrând proporţiile, un fel de Alsacia şi Lorena pentru români de la Est şi de la Vest. Ca şi la frontiera dintre Franţa şi Germania lui Bismark, pământul din străvechimea noastră, despărţit de bătrânul Prut, este plin de cimitire cu morţii bunilor noştri de străbuni în încercarea de opune rezistenţă armatelor cuceritorilor veniţi atât dinspre est cât şi dinspre vest.

Atacurile frecvente diplomatice şi mediatice ruseşti, mai ales, astăzi, pot fi luate în considerare drept factori de risc majori nu numai la adresa României, dar şi la adresa ţărilor NATO şi UE, la adresa unor aliaţi tradiţionali precum Franţa, Regatul Unit, şi nu în ultimul rând SUA cu care, noi românii, ne aflăm într-un parteneriat strategic ce ne asigură, deocamdată, nevoia de securitate. Clişeele istorice ale răutăţilor ruseşti revin în spaţiul public românesc sub o nouă haină: „ruşii au fost doar făcători de bine şi de fericire pentru români”. Prin urmare, istoria riscă să se repete prin contemporani.

Binele şi fericirea rusească le putem ghici din obiectivele politico-diplomatice rostite nonşalant la televiziunea română de către noul ambasador la Bucureşti, excelenţa sa gospodin Kuzmin, înlocuitorul legal la comandă, în România, al lui Oleg Malginov, predecesorul său, care deşi mai scund, găvărea cu mai mult talent. Poliglotul diplomat şi deţinător al unui doctorat, în istorie, neplagiat, fostul ambasador al Federaţiei Ruse în Republica Moldova, vreo cinci, se comportă ca şi alţi diplomaţi, reprezentanţi a unor mari puteri, cu aroganţă, aplomb, dispreţ şi superioritate, trăsături specifice naturii substanţei oricărei puteri cu aură imperială, adică de stăpâni.

Nici nu s-a instalat bine la postul de ambasador din Şoseaua Kiseleff, că ne şi abureşte cu zicerile sale istorico–diplomatice, sugerându-ne că ei, ruşii, companionii noştri, au ajuns campionii democraţiei în lume şi că NATO îi ameninţă direct, chiar de pe teritoriul românesc.

De fapt, Kuzmin Valerică, prin interviurile sale, doreşte să transmită că scutul antirachetă de la Deveselu este o mare ameninţare americană pentru Mama Rusia, deoarece poate folosi focoase nucleare, fiind, iată, principalul motiv pentru care ruşii ne privesc cu ochi rai,. Despre situaţia tezaurului românesc numai de bine. Chestia va rămâne în sarcina istoricilor de ambele părţi, apoi, ca un doctor adevărat în ştiinţe istorice medievale, ne spune că tezaurul românesc a fost transferat în Imperiul Rus, care, Imperiu, şi-a încetat existenţa în februarie 1917, fiind înlocuit de un nou stat numit Republica Democrată Rusă, stat cu o scurtă existenţă politică, topită, şi ea, într-un octombrie roşu 1917, în marea Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă, după care URSS, devine sub Gorbaciov, Federaţia Rusă, şi în tot acest travaliu de naştere a unei alte statalităţii ruseşti, tezaurul nostru s-a pierdut printre degetele lacome ale istoriei imperiului roşu.

Mai ne spune domnul doctor în ştiinţe istorice, că dacă vor avansa relaţiile bilaterale între noi şi ei, mărfurile româneşti şi vinul moldovenesc ar putea să inunde Moscova, că dacă achiesăm la construcţia unei flote maritime NATO la M. Neagră vom avea de îngurgitat tensiuni ruseşti pe pâine, în plus, că recentul controversat clip despre istoria relaţiilor româno-ruse nu este mincinos, ci doar o interpretare sui-generis a unor prieteni români de la Bucureşti care susţin că „România s-a reconstruit economic si social cu ajutorul Uniunii Sovietice”. Ar mai fi urmat sloganul „Putin şi ambasadorul rus bunăstare ne-a adus” şi patru milioane de români din Occident ar migra mintenaş în Federaţia Rusă pentru o viaţă mai naşpa, adică în ritm de cazacioc.

Să reţină domnul Kuzmin, că pentru bucuria de a ne fi livrat „libertate” în comunismul de tip sovietic mii şi mii de români de pe ambele maluri ale Prutului au devenit martiri cu acte, marca Stalin şi Dej, diadă criminală care a ordonat arestări, omoruri, exilări fără judecată pentru a le lua, cu japca iudeo-slavă, casele, pământul şi bunurile spre a se muta burghezia comunistă, nou instalată, în ele. Unii n-au mai plecat nici astăzi din casele abuziv confiscate.

Crimele sovietelor împotriva românilor şi a Basarabiei de două ori ocupate sunt neînchipuit de mari. Pierderile de români în cele două ocupaţii sovietice s-au ridicat la peste 1.500.000 de oameni. La toate aceste pierderi, dramatice în oameni, să adăugăm şi pierderile armatei române din Basarabia după capitulare, care se ridică la peste 180 000 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri deportaţi şi peste 50.000 executaţi prin împuşcare în lagărele sovietice din mlaştinile de la Bălţi. A fost un adevărat Katyn românesc. Elita armatei române, după război, a fost decimată în puşcării.

Rusia sovietică, potrivit lui Soljeniţân, a fost o uriaşă închisoare pentru popoarele sale şi un imens abator pentru milioane de oameni nevinovaţi care nu doreau comunismul impus cu forţa. Numai Genrikh Yagoda, evreu ateu, a ucis 10.000.000 de ucrainieni şi alte naţii în Holodomorul ucrainean. Un exemplu tipic rusesc de bunăstare şi fericire adusă popoarelor sovietice.

Rusificarea a constituit dominata politică în perioada cât Basarabia a fost încorporată Rusiei Sovietice (1944-1991). S-a creat o nouă limbă moldovenească, diferită de cea română, cu grafie slavă, iar limba oficială în administraţie a devenit rusa.

Propaganda rusă s-a intensificat odată cu trezirea sentimentului de reunificare a României cu Basarabia, strecurându-se în spaţiul public românesc faptul că în cazul creării unui stat comun românesc pe ambele maluri ale Prutului, Rusia ar putea interveni militar în Basarabia şi că Ungaria ar putea emite pretenţii asupra Transilvaniei. Ceea ce uită scenariştii ruşi ai războiului imagologic să spună, precum şi ambasadorul rus în interviurile sale, este că reunirea celor două state româneşti nu produc ameninţare cum n-a produs nici unirea celor două germanii, vinovate de Holocaust. Mi se pare o glumă cinică să se creadă că Federaţia Rusă va ataca România pentru că Basarabia doreşte să revină acasă.

România nu s-a reconstruit economic si social niciodată cu ajutorul ruşilor, ci dimpotrivă. Ţarii şi bolşevicii ruşi ne-au furat trei tezaure, ne-au invadat de 13 ori teritoriu naţional şi ne-au golit ţara de resurse, românii plătind datoriile de război cu vârf şi îndesat. Dar cel mai mare tezaur pe care ni l-a distrus a fost acela al elitelor noastre. În nici 10 ani de la debutul sovietizării României, iată ultimul „bine” pe care l-au făcut ruşii sovietici poporului Român: au fost distruse intelighenţele (termen rus) neamului românesc formate în peste un secol şi ceva: politicieni, oameni de cultură, militari, preoţi şi ierarhi, elite înlocuite cu analfabeţi şi minoritari din toate seminţiile crescute şi educate în supa urii faţă de români şi puşi să conducă o ţară nu pentru a o dezvolta, ci pentru a o distruge. Astăzi culegem roadele binelui făcut de ruşi, privind către o clasă politică nesigură, confuză şi coruptă aşezată peste un popor sărăcit şi adus în stare de ignoranţă, peste un stat ţintă, uşor de manipulat şi exploatat.

Vladimir Vladimirovici Putin a declanşat un război informaţional de proporţii globale cu varianta sa hibridă, cu soldaţi fără însemne şi uniforme legale, adevăraţi briganzi ucigaşi prin satele şi oraşele Ucrainei. Ruşii au trecut la un altfel de manipulare, de o perfidie NKVD-istă neasemuită, întrebuinţând biserica rusă ca un element de manipulare politică şi de rusificare în cadrul ortodoxiei, inclusiv pe spaţiul românilor de obârşie latină.

În lăuntrul războiului propagandistic religios, liderul de la Kremlin exploatează criza de identitate, criza demografică şi religioasă prin care trece Europa astăzi, concomitent cu încurajarea asediului islamului în contra Cetăţii Romei, slăbind adevărata ţinta în cadrul acestui război – ţările Uniunii Europene.

Vechiul război rece dintre islam şi creştini revine, în forţă, după atâtea secole pe pământ european. Ruşii îl rostogolesc peste toată creştinătatea apuseană, slăbind factorul de decizie european cu privire la filozofia de respingere a acestei ameninţări importante pentru pacea socială a UE.

Cu ajutorul bisericii sale, pe care indirect a asociat-o politicii statului rus, puterea de la Kremlin a dat o lovitură de imagine cu profituri imense pentru Putin, ca om politic de anvergură eurasiatică. De fapt, liderul rus nu urmăreşte altceva decât refacerea puterii sale, dorind a recupera, cu ajutorul unei diplomaţii agresive, influenta pe care a avut-o Rusia înainte de Căderea Cortinei de Fier.

Acţiunea tripticului subversiv – biserică – diplomaţie – servicii de informaţii se vede în teren foarte clar: dezmembrarea Ucrainei, anexarea Crimeei, transformarea Mării Negre într-un lac rusesc, trecerea a cât mai multe parohii ortodoxe din Moldova sub ascultarea Patriarhiei Ruse, întreţinerea flăcării Mamei Rusia în toate comunităţile de ruşi din fostele ţări ale blocului sovietic.

Federaţia Rusă nu-şi dezminte sfintele sale tradiţii, uzând şi abuzând de metode ale inteligence-ului pentru a face următoarele mişcări pe marea tablă de şah a intereselor sale geopolitice.

Dacă ar fi să vorbim de Bine, România Mică, în acel an memorabil 1877, l-a făcut ruşilor cu prisosinţă. După cum ne spun cărţile de istorie, domnule ambasador, Marele Duce Nicolae al Rusiei ar fi vrut să-şi adjudece o mare victorie pe câmpul de luptă de la Plevna şi s-o închine zilei Coroanei Imperiului Rus. Nedovedindu-se un mare talent militar a fost bătut cumplit de către turci. Şi cine, el, care cu aroganţă şi venin, înainte de marea bătălie, avea numai cuvinte de ocară şi de desconsiderare faţă de armata română. Văzând pericolul care-i viza blazonul imperial la Plevna, se vede silit să adreseze principelui Carol al României o telegramă incendiară prin care solicita ajutor grabnic armatei române. Telegrama este scrisă în limba lui Napoleon Bonaparte, francezul împărat care a incendiat Moscova şi de unde a sustras, în stil corsican, spune legenda, crucea de aur de pe cea mai mare turlă a bisericii Sf. Vasile.

„Venez à notre secours! Passez la Danube ou vous voules, comme vous voules, sous quelle conditions vou voulez mai venez à notre secours an plus vite. Les Turcs nous abiment, la cause chrestienne est perdue.” (Vino în ajutor! Treci Dunărea pe unde vei voi, cum vei voi şi sub ce condiţiuni vei voi, numai vino cât mai curând în ajutor. Turcii ne-au prăpădit, cauza creştină este pierdută.)

Rusnacii, ori de câte ori au întors spatele Occidentului au pierdut şi au urmat căile colapsului economic, al deficitului de democraţie în favoarea autoritarismului şi al înlocuirii hranei lor spirituale şi materiale cu propagandă războinică, din belşug, la nivel mondial, de dimineaţă şi până seara. Este exact ce face Putin în prezent. Îşi umflă muşchii la televiziunile de stat ruseşti şi pe site-urile de ştiri, se filmează artistic precum un mare şi atent iubitor de animale, arătându-şi, vezi Doamne, trăsătura sa pozitiv umană, face demonstraţii de forţă cu soldaţii hibrizi pe un imens poligon care începe din Insulele Diomede – Str. Bering (pe aici trece meridianul de schimbare a datei) şi se termină până-n Siria criminalului de război Assad. Scopul desfăşurărilor de forţe continentale este acela de a pune pe jar, probabil, lumea naivă a Planetei. Ţările spaţiului euroatlantic dispun de armamente de înaltă tehnologie, de foarte mulţi bani şi suport logistic suficient pentru ducerea războiului pe termen nelimitat. Federaţia Rusă a trecut la măsuri restrictive de hrană pentru populaţie, întârzie nepermis de mult cu plata salariilor sutelor de mii de funcţionari, ţine populaţia sub teroarea psihică de război şi a dat drumul la maşina de tipărit ruble din cauza embargoului economic impus de Occident, drept urmare conduitei sale războinice şi a încălcării tratatelor internaţionale.

Acum, aceiaşi Rusie, dacă ţinem cont de preparativele belicoase ale momentului, are toate şansele să pornească un Al Treilea Război Mondial. Ni se sugerează, de la Moscova, că acţiunile militare vor viza, cu prioritate, spaţiul occidental. Ar fi posibil ca un alt Napoleon, de astă dată fără hlamidă imperială, american sadea, purtând pe umeri doar patru stele de general, să reocupe Moscova nu pentru a o incendia, ci pentru a instaura o reală democraţie în ţara lui Lev Nicolaevici Tolstoi, a lui Cehov, a lui Şostacovici, a lui Scedrin, a lui Maiakovschi, a lui Gagarin şi a Maei Plisetscaia.

Ţările Alianţei Nord Atlantice împreună cu SUA vor iniţia, faţă de Rusia perdantă în războiul încă neînceput, nu un Plan Marshall de refacere economică şi socială a ei, ci Planul Trump pentru desovietizarea şi deputinizarea Federaţiei Ruse. Halford John Mackinder, britanicul ce aducea elogii geopolitice Imperiului Britanic pentru întinderea sa pe mai multe continente, se va întoarce în mormânt când va afla că teoria sa numită ştiinţific „a pivotului continental”, teorie care dădea de înţeles contemporanilor săi că Rusia ţarilor Eurasiei se considera stăpâna întregii lumi, nu se mai verifică.

Domnule ambasador, este ştiut faptul că sutele de agenţi români de influenţă pe care i-aţi reactivat şi trezit din amorţire provin din rândul politicienilor de rang înalt şi sunt specializaţi în organizarea de lovituri de stat şi a suspendărilor de preşedinţi incomozi, în crearea de legi cu imperfecţiuni aplicabile în ruinarea economiei noastre. Alţii, deosebit de insidioşi, de sicofanţi şi de absconşi sunt recrutaţi dintre gazetarii cei mai vocali şi bine plătiţi. O altă scursură de agenţi este aleasă din rândul unor analişti politici, economici şi sociali ONG-işti, dirijaţi cu atenţie către sinapsele de conducere ale statului. Unii sunt derivaţi din rândurile unor diplomaţi, sau a unor ofiţeri de intelligence navetişti la Moscova. Agenţii de influenţă sunt foarte gălăgioşi şi percutanţi, atenţi la agenda politică a zilei, având misiunea de a strecura neîncrederea în autorităţile de rang înalt ale statului, Preşedinte şi Primul Ministru, de a crea confuzie în masa de ignoranţi votanţi, atraşi fiind, cu artă, sub o imensă cupolă a dezinformării. În ciuda desfăşurării acestei mari armade de agenţi se pare că aţi pierdut legătura cu realitatea politică înconjurătoare, aţi pierdut influenţa în Europa Centrală, de Est şi în lume, aţi intrat vârtos într-o cădere abruptă economic şi militar, moment care va anunţa, în curând, dezastru Rusiei. Neavând soluţii în faţa propriului vostru popor aţi pus-o de un război. Şi veţi pierde rău de tot, prin implozie, chiar dacă-i priviţi pe români cu ochii cei răi.

Dumneavoastră, domnule Kuzmin, deşi un diplomat cu pretenţii ludice şi foarte atent la configuraţia actualelor relaţii internaţionale, aţi rămas defazat faţă de timp şi mai credeţi încă în bizarerii fruste şi vetuste cum că atunci când plouă la Moscova se deschid umbrelele la Bucureşti.

LINK


This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://www.semperfidelis.ro/news.php?extend.5576 )