Foto: LINK

World Value Survey (WVS) e un proiect de cercetare globală care explorează valorile și credințele oamenilor, felul în care s-au schimbat de-a lungul timpului precum și impactul politic pe care acestea îl au. El a fost desfășurat de o rețea globală de sociologi, care, începând cu 1981, au aplicat sondajul la eșantioane reprezentative la nivel național pentru aproape 100 de state.

WVS măsoară, monitorizează și analizează sprijinul pentru democrație, toleranța față de minorități și străini, sprijinul pentru egalitatea de gen, rolul religiei în viața socială și modificarea nivelului religiozității, impactul globalizării, atitudinea față de protecția mediului, muncă, familie, politică, identitate națională, cultură, diversitate, insecuritate precum și percepția subiectivă a fericirii. LINK
*Percepția subiectivă a fericirii este un concept care se referă la felul în care oamenii își percep calitatea vieții și cuprinde atât reacțiile emoționale cât și judecățile cognitive.

Rezultatele sondajului furnizează informații decidenților politici în scopul întăririi societății civile și instituțiilor democratice, acestea fiind folosite frecvent de către guverne, cercetători, studenți, jurnaliști, organizații și instituții internaționale precum Banca Mondială și Organizația Națiunilor Unite. Datele furnizate de World Value Survey au fost folosite de exemplu, pentru mai buna înțelegere a motivațiilor care au stat la baza unor evenimente precum Primăvara arabă, tulburările civile din Franța din 2005, genocidul rwandez, războiul din fosta Iugoslavie și transformările din Europa de est din 1990.

În urma analizei datelor furnizate de WVS, analiză făcută de politologii Ronald Inglehart și Christian Weltzel, aceștia susțin că există două dimensiuni majore care determină evoluția culturală a unei societăți:

1. Valorile tradiționale versus valorile umaniste
2. Valorile de supraviețuire versus valorile de autorealizare

Harta culturală globală de mai sus arată unde este așezată fiecare societate în funcție de aceste două dimensiuni. Deplasarea în sus pe acest grafic reflectă trecerea de la valorile tradiționale la cele umaniste iar deplasarea spre dreapta reflectă trecerea de la valorile de supraviețuire la cele de autorealizare.

Valorile tradiționale subliniază importanța religiei, legăturilor părinte-copil, respectului față de autoritate și față de familia tradițională. Persoanele care aderă la acest set de valori resping divorțul, avortul, eutanasia și suicidul. Aceste societăți au nivel crescut de mândrie națională și naționalism.

Valorile umaniste sunt opusul celor tradiționale. Societățile care aderă la acestea pun un accent mai scăzut pe religie, pe familia tradițională și pe autoritate. Divorțul, avortul, eutanasia și suicidul sunt văzute că fiind relativ acceptabile.

Valorile de supraviețuire subliniază securitatea economică și fizică, fiind legate de o relativă viziune etnocentrică și de un nivel scăzut de încredere și toleranță.

Valorile de autorealizare pun accentul pe protecția mediului, toleranța față de străini și minorități, pe implicarea politică și activismul social.

O analiză oarecum simplificată demonstrează că prin sporirea standardului de viață, dat de tranziția de la statutul de țară industrializată la statutul de societate post-industrială bazată pe cunoaștere, o țară are tendința să se deplaseze în grafic pe diagonală, dinspre colțul din stânga jos (zona sărăciei) spre colțul din dreapta sus (zona bogăției), aceasta indicând o creștere în ambele dimensiuni.

Atitudinea unei populații e de asemenea strâns legată de ideile filozofice, politice și religioase care domină în societatea respectivă. Valorile umaniste și materialismul au fost formulate de filozofii și politicienii de stânga în timpul Revoluției franceze de la 1789, ele putînd fi constant observate mai cu seamă în țările cu o lungă tradiție democratică și în care o parte importantă a membrilor societății au studiat filozofia sau științele naturii în universități.

Valorile de supraviețuire sunt caracteristice societăților estice iar cele de autorealizare societăților vestice. Într-o economie liberală post-industrială, schimburile masive de populație, siguranța individuală crescută și libertatea de gândire au condus la o valorizare accentuată a autorealizării.

Iată în continuare câteva concluzii cheie care au rezultat în urma proiectului:

1. Multe dintre variabilele valorilor umane, indiferent de tipul de societate, pot fi sintetizate prin două dimensiuni esențiale: "Valori tradiționale vs. valori umaniste" și "Valori de supraviețuire vs. valori de autorealizare"
2. În cadrul primei dimensiuni, valorile tradiționale subliniază religiozitatea, mândria națională, respectul față de autoritate, supunerea și căsătoria. Valorile umaniste subliniază opusul celor tradiționale.
3. În cadrul celei de a doua dimensiuni, valorile de supraviețuire implică ascendența securității față de libertate, neacceptarea homosexualității, absența implicării politice, neîncrederea în străini și un nivel scăzut al fericirii ca percepție subiectivă. Valorile de autorealizare subliniază opusul celor de supraviețuire.
4. Ca urmare a "teoriei revizuite a modernizării" LINK , valorile se schimbă în moduri predictibile, fiind strâns legate de anumite aspecte ale modernității. Valorile oamenilor se schimbă de la cele tradiționale la cele umaniste pe măsură ce percepția securității existenței lor crește sau dimpotrivă, acest proces se inversează, oamenii schimbându-și valorile umaniste în valori tradiționale pe măsură ce percepția securității existenței lor se degradează.
5. Cea mai mare sporire a nivelului de percepție a securității existenței are loc în momentul tranziției unei societăți de la una agrară la una industrială, cu consecința că cea mai mare modificare a valorilor de la cele tradiționale la cele umaniste are loc în această fază.
6. Valorile oamenilor se schimbă de la cele de supraviețuire la cele de autorealizare pe măsură ce locul controlului se internalizează

*Locul controlului este locul de unde se consideră că provine controlul evenimentelor. O persoană cu un loc de control intern are simțământul că poate controla sau cel puțin poate influența ce i se întâmplă. O persoană cu un loc de control extern consideră că propriile sale acțiuni nu pot influența desfășurarea evenimentelor

și invers, când locul controlului se externalizează, are loc fenomentul de schimbare a valorilor de la cele de autorealizare la cele de supraviețuire.
7. Cea mai accentuată deplasare de la valorile de supraviețuire spre cele de autorealizare are loc în momentul în care societățile fac tranziția de la cele industriale la cele post-industriale, bazate pe cunoaștere.
8. Diferențele de valori dintre diferite societăți umane demonstrează pregnante tipare în modelele culturale. Spre exemplu, cel mai mare accent pe valorile tradiționale și de supraviețuire e pus de către societățile islamice din Orientul Mijlociu, prin contrast, cel mai mare accent pe valorile umaniste și de autorealizare e pus de soceitatile protestante din nordul Europei.
9. Aceste diferențe culturale zonale reflectă căile istorice diferite prin care societățile intră în modernitate, fapt ce explică și percepția diferită a oamenilor a nivelului de securitate existențială precum și a locului controlului, care explică la rândul lor decizia oamenilor de a valoriza diferit umanismul și autorealizarea.
10. Valorile diferă de asemenea în interiorul unei societăți de-a lungul unor linii de demarcație determinate de caracteristici precum sexul, vârsta, originea etnică, religia, educația, venitul șamd.
11. În general, societățile care oferă membrilor lor un puternic sentiment al siguranței existenței și îi încurajează să aibă locul controlului în interior, dau naștere unor grupuri sociale care pun accentul pe valorile umaniste și pe autorealizare.
12. Oricât de mari ar fi diferențele între indivizii din cadrul aceleiași societăți, acestea sunt mai mici cu un factor de mărime între cinci și zece decât cele dintre societăți diferite în ansamblul lor. La scară globală, condițiile de viață diferă încă mult mai mult între societăți decât între membri aceleiași societăți, acestea modelând și percepția oamenilor referitor la senzația de securitate individuală și a locului de control care implicit modelează valorile oamenilor.
13. Un set specific de valori de autorealizare, denumit valorile emancipative, combină libertatea de alegere cu egalitatea de șanse. Acestea, valorile emancipative, implică accentul pus pe libertatea de alegere a stilului de viață, nediscriminarea pe criterii de sex, autonomia personală, democrația participativă.
14. Valorile emancipative constituie cheia de boltă a transferului puterii dinspre stat către individ, și odată ce acestea au fost asumate de către o societate, membrii ei au deplină libertate în orice acțiune a lor.
15. Când e pus în mișcare, transferul puterii dinspre stat către individ acționează pe trei paliere: la nivel socio-economic el determină o sporire a resursei de acțiune, educând oamenii și crescând capacitatea acestora de a-și exercita libertatea de acțiune în scop economic, la nivel socio-cultural el crește dorința oamenilor de a-și exercita libertatea în alegerea stilului de viață, iar la nivel legal-instituțional el lărgește cadrul legal în care libertatea individuală se poate manifesta.
16. Transferul puterii dinspre la stat către individ e un fenomen care potențează capabilități, aspirații și drepturi, iar acest fenomen tinde să crească sau dimpotrivă, să se diminueze, sub influența oricăruia dintre cei trei factori amintiți.
17. Ca parte componentă a transferului de putere dinspre stat către individ, valorile emancipative au accentuate influențe în multiple domenii, unul dintre ele fiind faptul că acestea stabilesc o formă civică de individualism modern, care favorizează contactul și comunicarea cu alte entități.
18. Valorile emancipative încurajează formele de protest non-violente chiar în ciuda riscului de represiune. Aceste valori dau naștere unui capital social de încredere care activează diverse segmente ale societății, fac acceptabilă exprimarea unor puncte de vedere divergente și revitalizează societatea civilă, transformând întreaga societate într-o agenție civică.
19. Dacă valorile emancipative se dezvoltă susținut într-o societate democratică, ele previn derapajele de la democrație.
20. Dacă valorile emancipative se dezvoltă susținut într-o societate nedemocratică, ele se transformă în factor declanșator al mișcărilor prodemocrație.
21. Valorile emancipative își exercită aceste efecte fiindcă încurajează masele să pună presiune pe decidenți pentru impunerea, menținerea sau lărgirea cadrului democratic de funcționare a societății, în funcție de provocările pe care le întâmpina respectiva societate.
22. Factorii obiectivi care favorizează democrația (prosperitatea economică, echilibrul în distribuția bogăției, omogenitatea etnică, integrarea în sistemul economic internațional, accesul la surse alternative de informare, vecinătatea cu state democratice, moștenirea protestantă, capitalul social

*Capitalul social este o formă de capital economic și cultural care are în centrul său rețelele sociale, schimburile fiind dominate de reciprocitate, încredere și cooperare, iar agenții economici nu produc bunuri și servicii în principal pentru bunăstarea lor ci pentru bunăstarea generală. LINK

șamd) exercită o influență asupra democrației, cu atât mai mult cu cât acestea favorizează și valorile emancipative, cele două procese alimentându-se reciproc.
23. Valorile emancipative nu întăresc nevoia de democrație a oamenilor, fiindcă în acest moment al istoriei aceasta e universală, dar ele schimbă natura nevoii de democrație, și fac asta în două feluri.
24. Pe de o parte, valorile emancipative îi determină pe oameni să înțeleagă democrația ca pe una cât mai liberală: persoanele cu valori emancipative solide pun în prim plan mai degrabă nevoia democrației participative decât nevoia pâinii zilnice și a stabilității sociale.
25. Pe de altă parte, valorile emancipative îi fac pe oameni să fie mult mai critici cu nivelul de democrație al societății, persoanele cu valori emancipative solide tind mai degrabă să subevalueze decât să supraevalueze nivelul de democrație din țara lor.
26. Așadar, puse laolaltă, valorile emancipative generează o dorință critic-liberală de democrație, dorință care e o forță formidabilă pentru reforme democratice, constituind cea mai bună modalitate de stabilire a nivelului de democrație dintr-o țară și cel mai bun indicator al unei guvernări eficiente. Nici tradiția democratică și nici mobilizarea cognitivă nu influențează nevoia de democrație critic-liberală așa cum o fac valorile emancipative.
27. Valorile emancipative constituie cel mai important factor în implicarea femeilor în democrația participativă. Factorii economici, religioși, sau instituționali care sprijină transferul de putere către femei fac acest lucru într-o măsură covârșitoare fiindcă dezvoltă valorile emancipative.
28. Valorile emancipative schimbă strategia de viață a oamenilor, aceștia punând accent mai degrabă pe evoluția personală decât pe nevoia unui nivel decent de subzistență. Dat fiind faptul că transferul de la nevoia de subzistență la nevoia de evoluție personală influențează întreaga societate, nivelul general al percepției subiective a fericirii crește.
29. Consecințele emancipative ale procesului de democratizare participativă nu sunt o caracteristică specifică a culturii vestice. Aceleași procese de democratizare participativă care au stimulat apariția valorilor emancipative și au creat o dorință de democrație critic-liberală în Vest au produs un rezultat asemănător și în Est, precum și alte zone culturale.
30. Atât dominanța socială a Islamului cât și identificarea individuală ca musulman slăbesc valorile emancipative, dar în rândul tinerilor musulmani cu educație superioară, și mai cu seamă în rândul tinerelor musulmane cu studii superioare, valorile emancipative sunt la același nivel ca ale non-musulmanilor.