Pe vremuri, pe vremuri de mult apuse, exista ceea ce se poate numi autoritate profesionala sau academica in functie de sectorul de activitate. Respectiv dreptul de a te pronunta intr-un anumit domeniu era strict legat de un grad de exeperineta in acea profesie, detinerea unui titlu corespunzator acelei profesii si parcurgerea finalizata cu absolvirea unui ciclu de instruire aferent profesiei respective.
In materia dreptului, aceste aspecte constituiau in finalizarea cu succes a studilor unei facultati de drept, profesarea in domeniul respectiv o perioada iar mai apoi emiterea de opinii pertinente. Vremurile respective aduceau si o anumita rigoare, spre exemplu criticarea ideilor si nu a persoanelor, demontarea argumentului prin contraargument fundamentat logic si nu prin argumentul ad baculum, intr-un cuvant acea igiena a logicii argumentative pe care profesia o cerea.
Acolo am fost candva, o lume interesanta a argumentelor si a acceptari reciproce a unor mici excentricitati. Adresarea specifica, spre exemplu unui colonel magistrat i te adresai cu domnule presedinte, in virtutea functiei de presedinte de complet de judecata, daca era judecator, ori domnul “prim” unui primprocuror si tot asa. O lume a lui Cerveni si altii ca el, o lume in care ironiile se masurau in finete precum, “domnule jurist, ati studiat si actoria?Pai cum, aveti un talent natural, de invidiat cu adevarat” si nu in ghiolbanism ieftin. O lume care critica procesul lui Ceausescu, nu pentru ca il iubea pe acesta, ci in virtutea garantiilor de legalitate ale procesului de la Nüremberg, chiar daca dupa proces majoritatea acuzatilor au fost condamanti la moarte si executati. “Fiat justitia ruat caleum”, sa se infaptuiasca justitia si de ar fi sa pice cerul spuneau romanii, care isi justificau superioritatea civilizatiei lor printr-o limba standardizata si un sistem de drept universal aplicabil, iar acesta stabilitate de jure a generat o forta militara inegalabila in istorie.
Actualmente, suntem la capataiul acestei profesii, urmata la scurt timp de profesia medicala. Am ajuns ca oricine care gaseste legislatie pe internet sa iti trimita un link, cu uite “ba” ce scrie in lege fara sa priceapa notiuni elementare de competenta materiala, de aplicabilitate, de calitatea subiectului acolo unde legea o cere si mai importanta de interpretare legislativa etc. O confuzie generala intre ceea ce poate dispune o instanta in limitele unei legi care o investeste si ceea ce ne-am dori noi ca oameni, individual sa auzim, aspecte motivate pe un grad de logica in cel mai fericit caz.
Cum am ajuns aici, ar fi cineva care ar spune: pai facultatile private, uite un nimeni ca nesimtitul-sef-de comisie are diploma de la o facultate din asta privato-fantoma. Da, pai si ministrul justitiei se comporta la fel si are diploma de la stat, pe vremea cand aia mai insemna ceva. Preda la o facultate de stat, a fost judecator al CCR.
Problema pe care eu cel putin am identificat-o este in societate: Acea moarte a expertizei de care vorbeam in alt articol. Nu mai intereseaza pe nimeni sa gaseasca sau sa caute un punct de vedere avizat, astfel am ajuns ca masa sociala care genereaza clasa politica, degeba ne ascundem dupa deget, oamenii astia sunt votati nu i-au adus extraterestrii lui Louis De Funes, sa ignore competenta. Logic daca noi, ca masa sociala, ignoram competenta de ce ar fi comepetenta un punct de interes al celor care ne conduc? Cand s-a oprit un om din cearta sa penibila cu un alt om, sa zica, hai mai omule sa vorbim cu un avocat, cu un mediator, cu un jurist, sa transam problema.Exista doua variante in aceste situatii, fie cauta “pa net” o lege care sa-i sustina punctul de vedere, fie se duc in instanta direct. Si instantanta s-ar duce de capul lor insa procedura este cea care inca mai apara profesia de jurist. Asta spune multe despre noi ca natie si de ce unul ca deputatul medic la baza, zis si “mitraliera”(n.a. de parca ala si stie ce-i aia) are opinii de emis pe tema unui cod penal. Este ca si cum ai lua sfaturi psihiatrice de la un fierar-betonist de pe drum. Cum dracu si-a luat asta diploma, eu nu pricep.
Cazul ministrului justitiei este pur si simplu unul in care o masa amorfa de incompetenti se duc la unul cat de cat mai rasarit, dar de vanzare cu 30 de arginti si il pun sa ia o bata cu un cui ruginit in capat, sa mearga la zeita justiei (adica statuia, pt cei din masa amorfa) si sa-i trozneasca una cu bata aia in cap, zicand, pai da-o dracu de proasta si asa ii oarba.
Ar mai fi o serie de probleme, ca cei competenti nu le spun celor pareleli cu subiectul justitiei, taci bai in ma-ta ca nu pricepi ce vorbesti. Du-te la profesia ta “auto”, du-te la unde dracu‘ vrei, dar cara-te naibii de aici.
Pe de alta parte, am citit modificarile cu atentie. Pe cei de mai sus nu i-am suspectat niciodata de inteligenta. Imi este imposibil sa cred ca autorii proiectului, nu cei care si l-au asumat, deci autorii sunt vitejii presedinti de comisii speciale pe care nominal ii cunoasteti deja. Prima problema pe care am sesizat-o a fost o limba romana cat de cat corecta, ori acesta conditie absolva de raspundere pe jumatate din parlamentari.Daca analizam pe fond problema si nu pe procedura, gandul ca astia diferentiaza infractiunea continua de infractiunea in forma continuata iarasi imi ridica semne de intrebare.As invoca aici o imposibilitatea obiectiva de savarsire a faptelor. Asadar estimez ca autorul acestui proiect se afla undeva printr-un beci sinistru in cu totul alta institutie si nu in parlament.
As fi dorit sa mentin un limbaj cat de cat elevat, dar ma uit la discutia dintre un generic-mentionat-mai-sus si fostul ministru Predoiu, unde Predoiu a avut de partea sa argumentele si adresarea protocolara si interlocutorul a avut flegme. Nu ca l-as ridica in slavi pe Predoiu, l-am criticat la vremea respectiva pentru o serie de gafe in functia de ministru al justitiei. Dar gafele sale au fost materiale si nu am vazut rea intentie, acea mens rea din common law-ul anglo-saxon.
P.S.
Am zis, domnule hai ca acesta parte profesionala din mine are de suferit, urasc sa vad cum munca poate fi bagatelizata intr-un asemnea hal dar poate parte militaroasa din mine mai scapa un pic de scarba asta sora cu hepatita.Evident ca nu se poate, daca nu stiati, unul din cei care a impins codul penal prin parlament precum buldozerul, pe langa nesimtit-sef mai este si colonel in rezerva:
LINK