Impostura este o chestiune foarte interesanta in Romania. Pe de o parte nu auzi un om sa spuna, da eu sunt pro impostura sau sa-i placa idea de impostura. Stie la nivel cognitiv ca ii ceva gresit, ceva opozabil bunelor practici sociale. Cu toate astea pus fata in fata cu reactiunea in spirit caragialian romanul in mod ciudat gaseste scuze, explicatii de ce impostrura ar trebui sa fie tolerabila pana intr-un punct.
Dar ce insemna in mod concret acesta impostura? Dexul nostru defineste impostura ca fiind Acțiune, faptă, atitudine de impostor; înșelătorie, minciună. As mai adauga ceva, impostura cotidiana inseamna o lipsa de conformare fata de regulile care guverneaza societatea. Regulile astea consider eu ca sunt una din puntinele lucruri care ne separa de animale desi regasesc tot mai multe comportamente animalice de-a dreptul in scoietatea noastra.
Ca sa nu discutam doar in abstract si ceva mai concret, impostura a ajuns sa fie o conditie obligatorie in multe dimensiuni ale vietii, domenii de activitate etc. Nu am vazut in viata mea atatia medici impostori spre exemplu si totusi vorbim de un domeniu unde impostura era mai greoaie dar nu imposbila dupa cum s-a demonstrat. Toata lumea este mirata, socata de acesta evolutie. Eu ma intreb de ce?
Sa ne amintim o lunga practica a imposturii, nu noi am avut o academiciana cu 4 clase? Nu noi am acceptat oameni care ne vorbeau despre democratie cu mainile pline de sange si comunisti pana in maduva oaselor? Nu noi am avut lideri a caror unica indeletnicire era mancatul si scuipatul semintelor? Nu noi am acceptat anii 90 si jaful romanului de catre fratele sau roman? Nu noi am acceptat NATO si UE desi pregatirea noastra atat militara cat si economica nu se ridica la stadardele cerute? Este foarte bine si o victorie epocala faptul ca suntem in NATO si UE insa in timpul trecut de atunci am prelungit in mare parte impostura intiala nu am facut nici un efort real de a ne alinia la aceste standarde obligatorii ale lumii civilizate. Nu noi oare am votat partide care promit lucruri aberante imposibil de facut realistic vorbind. Nu noi am votat acele partide iarasi necerand socoteala pentru fiecare mandat ratat. Nu noi am votat pentru ulei, galeti, brichete si faina? Nu noi cerem in continuare sa ni se “dea” si nu sa muncim astfel incat sa “primim” contravaloarea acelei munci? Nu noi ne uitam gingas la Europa visand la salariile lor fara a ne alinia la stadardele lor de automatizare, munca, productivitate, inovare, calitate?
Asta este societatea dragi cititori.
Cu armata si aici din pacate am reusit sa acceptam impostura. Avem generali cu 4 stele care au detinut ultimul grad activ capitan.Ni se pare normalitate cv-uri stufoase care prezinta realizari ale unui om pentru care ziua trebuie sa fi avut minim 80 de ore, ca nu poti in doar 24 sa si predai ca profesor universitar, sa si exerciti actul de comanda sa si ai timp pentru studiul postdoctoral si al naibii de treaba, sa mai si scrii si carti.
Avem un numar ridicol de doctori in aceste dimensiuni ale sigurantei nationale si nici asta nu ni se pare ne la locul lui.
Am acceptat primari cu stele pe umar facuti din subofiteri. Am considerat ok ca unul sa fie si general si senator si tenismen si politician doar pentru ca este simpatic si pe vremuri juca tenis bine de tot. Nu am cerut rigoare, ca nu e treaba mea, ca nu eu sunt responsabil ca scuzele de care vorbeam mai sus.
Acceptam ministrii semianalfabeti si minstrii care spun ca au primit diplome de la scoli ale structurilor de forta in plic acasa, ei nefiind la nici un curs.
Acceptam subfinantarea cronica a armatei si ne multumim cu o pensie buna stind ca militarul isi risca viata zilnic cu echipament ce trebuie casat cat de repede.
Astia suntem dragi cititori, votul nostru i-a trimis acolo si nu votul definilor din Marea Neagra.
Cu privire la impostura am avut o discutie interesanta in germana mea de balta cu o ruda din Germania si un vecin de-al sau, atunci cand am vizitat tara lui Göthe. Vorbeam despre carnetul de condus (Führerschein – ca sa si radem un pic), si vecinul neamt spunea ca daca ai carnetul de condus expirat nu poti conduce. Eu am spus ca nu trebuie sa conduci dar poti, eventual sa nu te prinda politia. Dansul s-a uitat la mine si a zis, Nu! Nu poti sa conduci - punct. Uitandu-ma in trecut la acea discutie mi-am dat seama cum s-au pleznit balcanismele subconstientulului, unde toate regulile sunt orientative cu rigoarea vestica. Nu “poti” sa conduci, punct! De aia la ei merge trenul cu 210 km/h si la noi cu 40, ca regula nu-i negociabila si asa este educata societatea, de la regula mica, la regula mijlocie, la aia mare. Vorbele spirituale romanesti ne spun ca pestele de la cap se impute dar nu mai adauga ca tot pestele de la coada se curata.
Si ce, in ecuatia asta, doi medici impostori sunt problema, nu?
Revenind pe plaiul mioritic, suntem tara unde foarte des auzi: „Dar ce!? A omorat pe cineva?“. Cam asta este punctul maximal fix(sau mobil)al imposturii. Trebuie sa moara cineva sa cerem rigoare si nu impostura. Uneori…
Eh… lasa ca merge si asa.