News Item: ... la UE (26) cu varza lui NI(MI)CA
(Category: Proiect SEMPER FIDELIS)
Posted by colonelul
Tuesday 26 May 2009 - 01:28:40
IMPLICAŢIILE REORGANIZĂRII M.A.I. ÎN VARIANTA ALEASĂ DE GUVERN
I. ASPECTE GENERALE
În cadrul şedinţei din data de 11 martie 2009, Guvernul a adoptat 2 acte normative (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Hotărârea Guvernului nr. 266/2009 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Hotărârii Guvernului nr. 1678/2008 privind înfiinţarea Institutului de Studii pentru Ordine Publică în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru completarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor) ce se vor a fi temeiul juridic al unui proces de reformă/reorganizare al Ministerului Administraţiei şi Internelor, înfiinţat prin reorganizarea fostului Minister al Internelor şi Reformei Administrative (după cum rezultă din art. 1 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale).
Astfel, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei centrale (adoptată de noul Guvern la scurt timp după instalarea sa în funcţie, în cadrul şedinţei din data de 23 decembrie 2008), prevede – la art. 1 – doar faptul că „Se înfiinţează Ministerul Administraţiei şi Internelor prin reorganizarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative”, fără a detalia în ce constă – în mod efectiv – procesul de reorganizare, este de presupus faptul că Executivul, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor, a intenţionat reglementarea expresă, prin cele două acte normative, a acestei reorganizări. Cel puţin aşa rezultă din Notele de fundamentare ale recent-adoptatelor acte normative, redactate în cadrul acestui minister, în care se afirmă faptul că „se impune reglementarea urgentă a noului cadru organizatoric şi funcţional al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru evitarea producerii unui blocaj instituţional sau al unor dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei” (Citat din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009, în forma postată la adresa: LINK, respectiv „Cadrul juridic actual [...] constituie la acest moment un impediment în realizarea unei reale şi efective descentralizări a activităţilor şi sarcinilor ce revin Ministerului Adminstraţiei şi Internelor. Drept efect, o parte din măsurile propuse şi aprobate prin programul de Guvernare nu pot fi realizate.” (Citat din Nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 266/2009, în forma postată la adresa: LINK. Sub aspectul incidenţei acestei ultime precizări, menţionăm că Programul de Guvernare 2008-2012 vizează în mod direct competenţele M.A.I. în următoarele părţi: Capitolul 22 – Reforma administraţiei publice, Capitolul 24 – Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului şi Capitolul 29 – Securitate naţională.
În cele ce urmează vom detalia aspectele relevante referitoare obiectul reglementării celor două acte normative, condiţiile în care acestea au fost adoptate, implicaţiile aplicării acestora şi măsurile dispuse la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor la momentul intrării în vigoare a celor 2 reglementări.
II. OBIECTUL REGLEMENTĂRII CELOR DOUĂ ACTE NORMATIVE
A. În esenţă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 nr.20/2009 se modifică art.13 alin.(2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor în sensul că se elimină, dintre structurile de ordine şi siguranţă publică, respectiv dintre structurile componente ale Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila” care se reorganizează în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, precum şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Agenţia Naţională Antidrog şi Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane care se preiau şi se reorganizează în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Totodată, se elimină Direcţia Generală Management Operaţional dintre structurile componente ale Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică. De asemenea, prin acelaşi act normativ, se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 1584/2005 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane.
B. Prin Hotărârea Guvernului nr. 266/2009, se modifică organigrama Aparatului central al ministerului, după cum urmează:
- transformarea în direcţii simple a tuturor direcţiilor generale cu excepţia Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, Direcţiei Generale Financiare, Direcţiei Generale Resurse Umane, Direcţiei Generale Anticorupţie, Direcţiei Generale Management Operaţional, Direcţiei Generale pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi Unităţii Centrale pentru Reforma Administraţiei Publice;
- se înfiinţează Direcţia Generală Control şi Audit Intern şi sunt eliminate fostele: Direcţia Generală Audit Intern şi Corpul de control al ministrului;
- se înfiinţează Direcţia pentru Servicii de Interes General, Investiţii şi Dezvoltare Locală şi sunt eliminate fostele: Direcţia pentru Servicii de Interes General şi Direcţia Investiţii şi Dezvoltare Locală.
- se modifică poziţia în organigramă a unor structuri ale aparatului central, în sensul că Direcţia Generală pentru Tehnologia Informaţiei, Direcţia Generală Financiară şi Direcţia Generală Resurse Umane se mută de sub secretarul general, la nivelul de coordonare directă a ministrului, la fel ca şi Direcţia Generală Management Operaţional care figura anterior sub autoritatea şefului Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică, respectiv Direcţia Juridică este poziţionată sub coordonarea directă a secretarului general, în vreme ce anterior figurase, ca direcţie generală, la nivelul de coordonare directă a ministrului;
- se modifică lista instituţiilor şi structurilor aflate în subordinea/coordonarea ministerului, în acord cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2009.
De asemenea, prin acest act normativ, Institutul de Studii pentru Ordine Publică, care fusese organizat în subordinea ministerului, trece în subordinea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”.
II. CONDIŢIILE ÎN CARE CELE DOUĂ ACTE NORMATIVE AU FOST ADOPTATE
Ambele proiecte au fost supuse Executivului, spre adoptare, cu nerespectarea abuzivă a numeroase condiţii reglementate de legislaţia în vigoare, după cum urmează:
a) s-au încălcat procedurile stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.1226/2007, în sensul că proiectele nu au fost anunţate şi nici discutate în cadrul reuniunii pregătitoare a şedinţei Guvernului, nu s-a parcurs procedura consultării prealabile, respectiv cea a avizării de către toate instituţiile competente, înainte de a fi discutate în cadrul şedinţei Executivului; de asemenea actele normative a fost adoptate fără să fie incluse pe agenda de lucru a şedinţei Guvernului din 11 martie 2009;
b) nu au fost respectate procedurile legale privind transparenţa decizională în administraţia publică, reglementate de Legea nr. 52/2003;
c) nu au fost respectate dispoziţiile legale privind consultările cu partenerii sociali nici în ceea ce priveşte comisiile de dialog social în cadrul ministerului şi nici în ceea ce priveşte avizul Consiliului Economic şi Social, în condiţiile în care aplicarea prevederilor celor două acte normative are impact direct asupra situaţiei profesionale şi sociale a unui mare număr de angajaţi ai instituţiei, supuşi procesului de restructurare. În acelaşi context semnalăm lipsa avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici deşi, potrivit Legii nr. 188/1999, aceasta avizează proiectele de acte normative care vizează funcţia publică şi funcţionarii publici
d) au fost încălcate o serie de prevederi constituţionale, în condiţiile în care:
- pe de-o parte, nu există avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, deşi acest aviz este obligatoriu, potrivit Constituţiei (art.118 şi art.119 din Constituţie), potrivit Legii nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (art. 4 lit. d), pct. 1 şi 2) şi potrivit Deciziilor nr.39/2008 şi nr.97/2008 ale Curţii Constituţionale, întrucât ambele acte normative afectează sistemul naţional de securitate şi vizează organizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca instituţie cu atribuţii în acest domeniu;
- pe de altă parte, în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă nr. 20/2009, nu există situaţia extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 255/2005) – după cum rezultă inclusiv din analiza pe care o vom prezenta în continuarea prezentului material, atât cu privire la motivarea demersurilor normative, cuprinsă în Nota de fundamentare a proiectului, cât şi la implicaţiile/efectele aplicării acestui act normativ – iar prin aplicarea sa, sunt afectate regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi drepturi şi libertăţi prevăzute de Constituţie (în special, prin art. III se încalcă, pentru personalul încadrat la Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila”, dreptul la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţia României – a se vedea, în acest sens şi decizia Curţii Constituţionale nr. 82/2009), ceea ce este interzis în mod expres a fi reglementat prin ordonanţă de urgenţă, de art. 115 alin. (6) din Legea Fundamentală.
III. IMPLICAŢIILE APLICĂRII CELOR DOUĂ ACTE NORMATIVE
1. În primul rând, ne vom referi la implicaţiile de natura celor care au justificat, potrivit notelor de fundamentare, promovarea şi adoptarea celor două acte normative, sub aceste forme. Astfel:
a) Prin promovarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 s-a urmărit, potrivit Notei de fundamentare întocmite de Ministerul Administraţiei şi Internelor, „reglementarea urgentă o noului cadru organizatoric şi funcţional […] pentru evitarea producerii unui blocaj instituţional sau a unor dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei”. Semnalăm faptul că, prin aceste argumente, s-a încercat justificarea atât a urgenţei care ar fundamenta promovarea unei ordonanţe de urgenţă şi nu a unui proiect de lege, cât şi a înseşi soluţiilor de reglementare cuprinse în actul normativ menţionat, referitoare la trecerea unor structuri din subordinea ministerului, în subordinea unor altor structuri ale ministerului.
Cât priveşte urgenţa reglementării, care justifică apelarea la soluţia promovării unei ordonanţe de urgenţă, semnalăm lipsa unei explicaţii elementare din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu privire la modul în care neadoptarea acestei soluţii ar fi putut produce un „blocaj instituţional” ori „dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei”. Cu alte cuvinte, de ce, în lipsa trecerii urgente a Agenţiei Naţionale Antidrog, a Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Fiinţe Umane şi a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, s-ar fi putut bloca activitatea Ministerului Adminstraţiei şi Internelor? Se impunea în mod necesar, aşadar, detalierea de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, a raportului de cauzalitate între cele două aspecte amintite, cu atât mai mult cu cât, de exemplu, din anul 2002, respectiv 2005 şi până în prezent, nici funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog şi nici a Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Fiinţe Umane, în subordinea directă a Ministerului Administraţiei şi Internelor (şi nu a Inspectoratului General al Poliţiei Române), nu a presupus existenţa unui asemenea risc major de blocaj instituţional. Pe de altă parte, se impunea a fi explicat motivul pentru care soluţia eliminării riscului de blocaj instituţional consta în preluarea acestor structuri de către Poliţia Română şi nu de către o altă structură a ministerului.
Între schimbările preconizate prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, în secţiunea a 2-a, punctul 2 al Notei de fundamentare întocmită de Ministerul Administraţiei şi Internelor, este menţionată şi necesitatea „reorganizării” Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, în vederea sporirii „eficienţei structurilor de menţinere a ordinii publice din cadrul Jandarmeriei Române”. Din conţinutul normativ al ordonanţei de urgenţă se poate constata însă, că structura supusă reorganizării este Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila”, şi nicidecum Brigada Specială (!)(Articolul III alin. (1) din O.u.G. nr. 20/2009 prevede faptul că “Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie "Acvila" se reorganizează în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.”). În consecinţă, semnalăm faptul că Nota de fundamentare întocmită de Ministerul Administraţiei şi Internelor conţine informaţii inexacte, fără legătură cu reglementările incluse în actul normativ. Mai mult, în condiţiile în care competenţele Grupului „Acvila” sunt cantonate în domeniul securităţii naţionale, Nota de fundamentare nu precizează în niciun fel dacă şi care sunt implicaţiile unei asemenea „reorganizări” asupra acestui domeniu.
b) Prin promovarea Hotărârii Guvernului nr. 266/2009 este justificată de Ministerul Administraţiei şi Internelor – potrivit notei de fundamentare a acesteia – prin faptul că actualul cadru juridic „constituie la acest moment un impediment în realizarea unei reale şi efective descentralizări a activităţilor şi sarcinilor ce revin Ministerului Administraţiei şi Internelor. Drept efect, o parte din măsurile propuse şi aprobate prin programul de guvernare asumat nu pot fi realizate”.
În ce măsură fosta structură organizatorică şi efectivele constituie un impediment în realizarea sarcinilor ce revin ministerului şi în ce fel sunt măsurile propuse prin actul normativ de referinţă, de natură să înlăture acest impediment, nu se explică de către Ministerul Administraţiei şi Internelor în conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare, aşa cum era necesar. Astfel, exceptând acele modificări presupuse de schimbările organizatorice introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009, care sunt justificate chiar de necesitatea punerii de acord a celor 2 acte normative (O.U.G. nr. 30/2007 şi H.G. nr. 416/2007), se constată că, în esenţă, celelalte modificări organizatorice constau doar în modificarea rangului unor structuri, schimbarea poziţiei în organigramă şi reorganizarea unui număr de 4 structuri centrale în 2. Aceste modificări însă nu sunt reflectate şi fundamentate de către Ministerul Administraţiei şi Internelor în conţinutul Notei de fundamentare – care capătă astfel, un caracter lapidar – fiind imposibil de stabilit necesitatea şi scopul real al modificărilor respective.
Cu privire la conţinutul notelor de fundamentare ale celor două acte normative, precizăm faptul că modul în care trebuie redactate acestea, respectiv informaţiile pe care trebuie să le cuprindă, sunt reglementate la art. 30 – 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, la articolul 30 alin. (1), de exemplu, se prevede faptul că „Instrumentul de prezentare şi motivare include conţinutul evaluării impactului actelor normative, cuprinzând următoarele secţiuni: a) motivul emiterii actului normativ - cerinţele care reclamă intervenţia normativă, cu referire specialã la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare; principiile de bază şi finalitatea reglementărilor propuse, cu evidenţierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a căror implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonanţele de urgenţă vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impune reglementarea imediată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgenţă, precum şi eventualele consecinţe care s-ar produce în lipsa luării măsurilor legislative propuse;...”
Din analiza conţinutului celor două note de fundamentare, prin raportare la textul legal mai sus invocat, se poate constata că documentele în cauză au fost întocmite de către Ministerul Administraţiei şi Internelor cu nerespectarea cadrului normativ incident, adică nu îmbracă toate condiţiile de legalitate. Trebuie precizat, în acest context, faptul că – în condiţiile în care un act normativ, în sine, este un document cu caracter juridic, a cărui înţelegere şi explicitare necesită asistenţa din partea unui consultant juridic – nota de fundamentare se constituie în acel instrument care fundamentează alegerea decidentului politic de a adopta sau nu soluţiile juridice propuse prin proiectul de act normativ cu privire la care trebuie să se pronunţe. Cu alte cuvinte, în cazul de faţă, notele de fundamentare ale celor două acte normative se constituie în acele documente pe baza cărora membrii Executivului, reuniţi în şedinţă de Guvern, şi-au fundamentat acordul cu privire la adoptarea acestora. Or, în aceste condiţii, se poate constata faptul că, prin nerespectarea de către Ministerul Administraţiei şi Internelor a tuturor prevederilor legale referitoare la conţinutul instrumentelor de prezentare şi motivare şi prin inexactitatea informaţiilor conţinute în aceste documente, decidenţii politici – fiind incorect şi incomplet informaţi – şi-au fundamentat în mod eronat decizia de adoptare, nefiind în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la efectele/implicaţiile actului lor decizional.
2. În al doilea rând, ne vom referi şi la alte implicaţii ale adoptării celor două acte normative, care - în mod evident –nu au fost avute în vedere de specialiştii Ministerului Administraţiei şi Internelor şi constituie premisele unor grave disfuncţionalităţi în activitatea structurilor ministerului, respectiv a unor încălcări a angajamentelor cuprinse în programul de guvernare 2008 - 2012. Astfel:
a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 reglementează, la articolul IV, abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, respectiv a Hotărârii Guvernului nr. 1584/2005 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane.
Este de presupus faptul că, prin abrogarea celor 2 acte normative s-a dorit punerea de acord cu prevederile art. II alin. (4) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă (Art. II alin. (4) din O.u.G. nr. 20/2009 prevede: “Structura organizatoricã a unitãţilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea Inspectorului General al Poliţiei Române.”), în condiţiile în care ele reglementau şi structurile organizatorice ale celor două unităţi. Ceea ce nu a avut însă în vedere iniţiatorul Ordonanţei de urgenţă, este faptul că au fost abrogate şi competenţele celor două structuri. Astfel, deşi la alin. (3) al art. II din O.U.G. nr. 20/2009 se stabileşte faptul că „atribuţiile funcţionale ale Agenţiei Naţionale Antidrog şi ale Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane [...] se preiau [...] de către Inspectoratul General al Poliţiei Române ”, în condiţiile în care în care aceste atribuţii nu sunt preluate şi enumerate expres chiar în conţinutul ordonanţei de urgenţă, ele rămân cele reglementate prin actele normative de înfiinţare / organizare / funcţionare ale celor 2 structuri. Însă, având în vedere că aceste acte normative au fost abrogate, deci din punct de vedere juridic nu mai există, precizăm că nici atribuţiile respective nu mai există la acest moment .
Redăm în continuare, în extras, câteva dintre atribuţiile celor două structuri, care nu mai sunt în vigoare la acest moment şi nu mai pot fi îndeplinite de nicio structură a ministerului:
A. Cu privire la Agenţia Naţională Antidrog:
- „stabileşte concepţia de ansamblu şi asigură coordonarea unitară, pe baza unei strategii naţionale, a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri [...]”
- „elaboreazã, implementează, finanţează, avizează, acreditează, coordonează, monitorizează şi evaluează, după caz, programe zonale, naţionale şi internaţionale, generale sau sectoriale, aprobate potrivit legii, de reducere a cererii şi a ofertei de droguri”
- „elaboreazã şi fundamentează necesarul de resurse, implementează, finanţează, monitorizează şi evaluează Programul naţional de asistenţã medicalã, psihologicã şi socialã a consumatorilor de droguri şi Programul de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri, pe care le supune aprobării Guvernului, cu avizul instituţiilor cu atribuţii în domeniu, precum şi alte programe ale Agenţiei Naţionale Antidrog”
- „asigură legătura cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri şi cu alte organisme internaţionale în domeniu”
- „realizează şi coordonează la nivel naţional activităţile de colectare, analiza şi difuzare a datelor şi informaţiilor despre droguri şi toxicomanie”
- „centralizează, analizează şi sintetizează toate datele furnizate de autorităţile, instituţiile şi organizaţiile implicate în reducerea cererii şi ofertei de droguri, potrivit legii, în scopul constituirii şi actualizării lunare a băncilor de date cu privire la producţia, traficul şi consumul ilicit de droguri şi spălarea banilor rezultaţi din traficul ilicit de droguri, precum şi cu privire la operaţiunile cu precursori de droguri, substanţe chimice esenţiale şi inhalanţi chimici toxici”
- „gestionează Registrul Central de Investigaţii şi Cercetare în domeniul drogurilor şi stabileşte modalităţile de cooperare între instituţiile implicate în furnizarea datelor necesare”
- „gestionează, prin Direcţia Observatorul român de droguri şi toxicomanii, sistemul de înregistrare pentru Registrul unic codificat privind consumatorii de droguri”
- „asigurã aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 381/2004 privind unele mãsuri financiare în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri”
B. Cu privire la Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane:
- „coordonează, evaluează şi monitorizează la nivel naţional aplicarea politicilor în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia”
- „elaboreazã proiectele standardelor naţionale în domeniu împreunã cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale implicate”
- „elaboreazã proiectele standardelor naţionale în domeniu împreunã cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale implicate; facilitează schimbul de date şi informaţii cu caracter statistic între instituţiile cu competente în domeniu, din ţara şi din străinătate”
- „facilitează schimbul de date şi informaţii cu caracter statistic între instituţiile cu competente în domeniu, din ţara şi din străinătate”
- „gestionează sau, după caz, monitorizează gestionarea fondurilor alocate pentru finanţarea programelor din domeniul sau de activitate”
- „desfăşoară activităţi de cooperare internaţională în domeniul său de competenţă, monitorizează şi evaluează activităţile de cooperare internaţională desfăşurate de instituţiile publice în conformitate cu obiectivele Strategiei naţionale; asigura reprezentarea în grupuri specializate sau structuri ale Uniunii Europene, precum şi în organizaţii internaţionale în domeniul de competenţă”
Prin eliminarea acestor atribuţii din sfera de competenţe a structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor s-au creat premisele neîndeplinirii obiectivelor cuprinse în Programul de Guvernare 2008 – 2012, la Capitolul 24 – Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului, referitoare la prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri, respectiv la prevenirea şi combaterea traficului de persoane, aspect asupra căruia în mod evident decidenţii politici nu au fost informaţi de către Ministerul Administraţiei şi Internelor cu ocazia adoptării ordonanţei de urgenţă.
De asemenea, ar fi fost necesară – din punct de vedere al obiectivului reducerii cheltuielilor bugetare – prezentarea unei situaţii a cheltuielilor efectuate până acum pentru susţinerea activităţii celor două structuri şi a căror destinaţie a încetat prin abrogarea acestor competenţe, respectiv a sumelor care, în felul acesta, au fost cheltuite în mod inutil, fiind pierdute fără posibilitatea de a mai putea fi recuperate şi utilizate cu o altă destinaţie.
Un alt aspect asupra căruia iniţiatorii Ordonanţei de urgenţă nr. 20/2009 nu au reflectat suficient şi care este de natură să determine o lezare a drepturilor unei categorii de personal din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, constă în faptul că reorganizarea Grupului „Acvila” în cadrul Jandarmeriei Române nu este însoţită de o reglementare a situaţiei personalului acestei structuri. Astfel, în vreme ce, până la momentul reorganizării, personalului Grupului „Acvila” i se aplica Statutul poliţistului iar cei care-şi desfăşurau activitatea în cadrul acestei structuri erau încadraţi în funcţii de funcţionari publici cu statut special, de la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2009, respectiv al trecerii Grupului în structura Jandarmeriei, această structură nu mai poate fi încadrată decât cu militari întrucât, în lipsa unei reglementări exprese a acestei situaţii, potrivit Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, în această instituţie sunt încadraţi numai militari şi personal contractual. (Legea nr. 550/2004 prevede la art. 1 alin. (1), că „Jandarmeria Romana este instituţia specializatã a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administraţiei şi Internelor [...]” şi la art. 23 alin. (1), că „Personalul Jandarmeriei Române se compune din personal militar şi personal contractual”)
În aceste condiţii, practic nu se poate vorbi de o „reorganizare” întrucât se modifică însuşi statutul Grupului „Acvila” care se desfiinţează ca structură civilă, încadrată cu funcţionari publici civili cu statut special, şi se înfiinţează o altă structură, având aceeaşi denumire, în cadrul Jandarmeriei, având caracter militar. Schimbarea statutului Grupului „Acvila” presupune inclusiv schimbarea misiunilor îndeplinite, astfel încât noile atribuţii trebuie să fie circumscrise celor reglementate expres pentru Jandarmerie prin Legea nr. 550/2004. Acest context afectează în mod direct personalul Grupului „Acvila” care nu poate fi preluat în cadrul Jandarmeriei, deoarece calitatea sa nu poate fi schimbată din oficiu, din funcţionar public cu statut special, în personal militar sau contractual, nefiind reglementată expres o astfel de posibilitate nici în Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, nici în Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare (de altfel, o astfel de reglementare nici nu ar fi putut exista fără să aibă caracter neconstituţional, raportat la prevederile Art. 41 – Munca şi protecţia socială a muncii din Constituţia României). Aşadar, în condiţiile în care, nu este posibilă preluarea funcţiilor, nici a atribuţiilor şi nici a personalului, această „reorganizare” constă, de fapt, doar într-o desfiinţare a unei structuri specializate în domeniul securităţii naţionale, mai exact în intervenţie contrateroristă, fără o analiză şi o argumentare elementară a acestui demers, dar mai ales fără îndeplinirea obligaţiilor legale, constituţionale, de obţinere a avizului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Având în vedere modalitatea abuzivă de desfiinţare a unei asemenea capacităţi de apărare împotriva atacurilor teroriste, apreciem că demersul în sine poate fi suspectat de a se constitui într-un act de ameninţare la adresa securităţii naţionale a României şi ar trebui reconsiderat şi abordat ca atare, făcându-se o evaluare exactă a implicaţiilor şi o identificare a persoanelor responsabile de iniţierea unui astfel de demers.
În acelaşi context ar trebui analizată şi eliminarea Direcţiei Generale Management Operaţional din cadrul Departamentului de ordine şi siguranţă publică (despre care nu se menţionează absolut nimic în conţinutul Notei de fundamentare) la mai puţin de 2 ani de la constituirea acestui Departament şi de la includerea acelei direcţii generale în componenţa acestuia (prin O.U.G. nr. 30/2007).
b) Hotărârea Guvernului nr. 266/2009 are ca obiect, în principal, stabilirea noii structuri organizatorice a Ministerului Administraţiei şi Internelor. Din analiza noii organigrame, anexă la acest act normativ, rezultă următoarele aspecte a căror incidenţă negativă asupra bunei funcţionări a instituţiei o vom detalia în cele ce urmează:
- s-a înfiinţat Direcţia Generală Control şi Audit Intern, prin reorganizarea fostului Corp de control al ministrului şi a fostei Direcţii Generale Audit Intern. Cu privire la acest aspect, pe lângă faptul că nu s-a argumentat ce fel de impedimente în buna funcţionare a ministerului au fost înlăturate prin această reorganizare, semnalăm faptul că s-au încălcat prevederile Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern care instituie condiţii şi reguli clare privind constituirea şi funcţionarea compartimentelor de audit public intern în cadrul instituţiilor publice, din care rezultă faptul că auditul public intern trebuie să se constituie într-o activitate distinctă, gestionată de o structură distinctă în cadrul căreia să nu se mai desfăşoare şi alte activităţi care potrivit legii sunt supuse auditării şi nici să fie implicată în elaborarea procedurilor de control intern (art. 10 din actul normativ menţionat);
- Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică a fost trecut din subordonarea directă a ministrului, în cadrul Departamentului de ordine şi siguranţă publică şi în subordonarea şefului acestui Departament, în contradicţie cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 373/2008 privind organizarea, funcţionarea şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică (C.N.C.A.O.P.) care prevede la art. 3 alin.(1) faptul că Centrul Naţional funcţionează „în subordinea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor”. Astfel, în condiţiile în care, în componenţa C.N.C.A.O.P., intră şi şeful Departamentului de ordine şi siguranţă publică, fiind subordonat ministrului, alături de secretari de stat sau adjuncţi ai conducătorilor altor instituţii publice reprezentate în cadrul Centrului, o astfel de reorganizare, în lipsa introducerii simultane a unor modificări corespunzătoare în conţinutul H.G. nr. 373/2008 şi fără consultarea prealabilă a tuturor instituţiilor reprezentate în C.N.C.A.O.P., este de natură să aducă grave prejudicii bunei funcţionări a acestei structuri interinstituţionale, ale cărei competenţe sunt ancorate tot în domeniul securităţii naţionale (reiterăm, în acest sens, aspectele menţionate anterior în prezentul material, cu privire la obligativitatea solicitării avizului C.S.A.T., în prealabil, cu privire la soluţiile care au fost adoptate şi care au incidenţă în domeniul securităţii naţionale.)
- direcţiile generale financiară şi de resurse umane au fost mutate, în organigramă, de la nivelul de coordonare al secretarului general la nivelul de coordonare al ministrului ceea ce intră în contradicţie cu prevederile Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor referitoare la competenţele secretarului general în această materie.
De asemenea, apreciem că ar fi trebuit argumentată soluţia menţinerii acestor structuri funcţionale, la rangul de direcţii generale, (ca şi în cazul Direcţiei Generale pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, respectiv a Direcţiei Generale Management Operaţional care a fost eliminată dintre structurile componente ale Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică) în condiţiile în care alte structuri, cum ar fi fostele Direcţia Generală Management Logistic şi Adminstrativ, Direcţia Generală Informare şi Relaţii Publice sau Direcţia Generală Juridică şi Direcţia Generală Medicală au fost coborâte în rang, la nivel de direcţii simple, deşi prin Hotărârea Guvernului nr. 3/2009 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Adminstraţiei şi Internelor (care, de asemenea, a avut ca obiect modificarea organigramei instituţiei în raport chiar cu modificările aduse structurii Guvernului prin O.U.G. nr. 221/2008), fusese reconfirmat nivelul acestora, pe baza aprecierii că ele corespund noilor cerinţe şi obiective ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, stabilite în acord cu prevederile Programului de Guvernare. Aşadar, ce anume putea interveni într-un interval de 2 luni, între momentul adoptării H.G. nr. 3/2009 (9 ianuarie 2009) şi cel al adoptării H.G. nr. 266/2009 (11 martie 2009), astfel încât să fie justificată o asemenea repoziţionare şi reorganizare vădit aleatorie a structurilor componente ale Aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor?! Cu atât mai mult o asemenea reorganizare ridică semne de întrebare, cu cât ea nu este susţinută cu o modificare corespunzătoare a competenţelor structurilor astfel reorganizate, faţă de luna ianuarie, în condiţiile în care nu au survenit niciun fel de modificări în domeniul competenţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor, care să afecteze atribuţiile structurilor funcţionale din Aparatul central al acestuia;
- a fost diminuat rolul Direcţiei Generale Juridice în cadrul ministerului, al cărei rang a fost scăzut prin transformarea acesteia în direcţie simplă, ignorându-se atribuţiile, domeniile de activitate, rolul şi implicarea în funcţionarea instituţiei, în condiţiile în care aceste atribuţii nu au fost diminuate cu această ocazie. Rangul de direcţie generală al acestei structuri a fost menţinut pe perioada mai multor guvernări, perioadă îndelungată, în care atribuţiile structurii au devenit mult mai numeroase. Totodată, alte structuri care au fost direcţii simple şi au devenit direcţii generale foarte recent, fără o justificare în planul atribuţiilor acestora, au fost menţinute ca direcţii generale – Direcţia Generală Financiară, Direcţia Generală Resurse Umane.
Pe de altă parte, plasarea Direcţiei Juridice în subordinea secretarului general nu are nici o justificare, întrucât atribuţiile şi competenţele acestei structuri exced cu mult competenţelor secretarului general, legal stabilite şi impun menţinerea structurii în subordinea directă a ministrului.
- a fost diminuat rolul Direcţiei Generale Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale în cadrul ministerului, al cărei rang a fost scăzut prin transformarea acesteia în direcţie simplă, în loc să-i fie consolidată poziţia şi autoritatea, în vederea realizării unor obiective esenţiale cuprinse în Programul de guvernare (Capitolul 25 – Politică externă, Capitolul 26 – Afaceri europene, Capitolul 29 – Securitate naţională)
c) Măsurile de reorganizare adoptate nu sunt în măsură să susţină afirmaţiile din conţinutul notelor de fundamentare, potrivit cărora datorită reglementării anterioare a structurii organizatorice a ministerului, există riscul producerii unui blocaj instituţional sau a unor dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei, respectiv că „o parte din măsurile propuse şi aprobate prin programul de guvernare nu pot fi realizate”, în condiţiile în care această reorganizare nu are nicio legătură cu obiectivele cuprinse în Programul de guvernare. Mai mult, apreciem că o serie de astfel de obiective au fost încălcate prin soluţia de reorganizare aleasă. De exemplu:
- a fost încălcat principiul transparenţei faţă de cetăţeni, faţă de celelalte instituţii şi faţă de societatea civilă, prevăzut la punctul 8 al Capitolului 4 din Programul de guvernare, prin modul în care au fost promovate ambele acte normative (nu numai H.G. nr. 266/2009), în condiţiile nerespectării legislaţiei cu privire la transparenţa decizională, respectiv cea care stabileşte procedurile de promovare şi adoptare de către Guvern a proiectelor de acte normative;
- a fost încălcat principiul proporţionalităţii prin limitarea conţinutului şi formelor acţiunilor guvernamentale la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului, prevăzut la punctul 6 al Capitolului 4 din Programul de guvernare, în condiţiile în care, aşa cum am demonstrat în prezentul material, implicaţiile soluţiilor reglementate au depăşit cu mult eventualele scopuri licite şi legitime ale adoptării celor două acte normative, de multe ori intrând în contradicţie cu actualul cadrul constituţional şi legal în vigoare la acest moment;
De asemenea, în ceea ce priveşte obiectivele din Programul de guvernare, semnalăm faptul că obiectivele a căror gestionare revine în principal instituţiei noastre, sunt cele din cadrul Capitolului 22 – Reforma administraţiei publice, Capitolului 24 – Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului şi parţial, din cadrul Capitolului 29 – Securitate naţională. Raportat la conţinutul acestor capitole, semnalăm că, în realitate, niciuna dintre măsurile care au fost reglementate prin cele două acte normative nu au avut în mod efectiv menirea să asigure cadrul necesar realizării acestor obiective. Astfel, nu s-a putut identifica nicio legătură, de exemplu, între obiectivele prevăzute în cadrul Capitolului 22 şi faptul că a scăzut rangul tuturor structurilor din Aparatul central al ministerului, care au competenţe în domeniul administraţiei publice (cu o singură excepţie), de la nivel de direcţii generale, la cel de direcţii simple, aceasta fiind singura măsură adoptată pe acest segment. Iar în ceea ce priveşte capitolele 24 şi 29, nu numai că măsurile respective, în egală măsură, nu sunt de natură să creeze cadrul necesar realizării obiectivelor aferente, dar în unele cazuri, după cum am demonstrat, intră chiar în contradicţie cu unele dintre acestea.
Pentru instituirea măsurilor prevăzute de cele două acte normative nu a fost efectuată nici o analiză a cadrului organizatoric şi funcţional al ministerului, al atribuţiilor, competenţelor şi funcţiilor structurilor afectate. Nu a fost avută în vedere eficienţa activităţii desfăşurate şi nici implicaţiile măsurilor instituite asupra eficienţei funcţionale.
Nu în ultimul rând, semnalăm faptul că – în lipsa unei definiţii legale a noţiunii de “reorganizare” – totuşi instituţia reorganizării este cea care, potrivit actelor normative care reglementează statutele diferitelor categorii de personal încadrat în instituţii publice, permite, după caz, punerea la dispoziţie, eliberarea din funcţie sau/şi numirea în alte funcţie a funcţionarilor în cauză.
În aceste condiţii, se observă că – în situaţia în care, prin adoptarea celor două acte normative supuse analizei, nu există o finalitate concretă a măsurilor de reorganizare, lipseşte caracterul de eficienţă al acestora, iar iniţiatorul nu a fost în măsură să susţină cu argumente pertinente şi fundamentate măsurile propuse – scopul pentru care au fost promovate reglementările de referinţă constă în realizarea unei epurări a personalului după criterii arbitrare.
Astfel, semnalăm că efectul aplicării H.G. nr.266/2009 a constat în eliberarea din funcţiile anterior ocupate, a întregului personal cu funcţii de conducere din toate structurile “reorganizate” (în fapt, întregul Aparat central al M.A.I.) şi împuternicirea pe respectivele funcţii a altor persoane, fără ca celor care au fost eliberaţi din funcţii să li se ofere posibilitatea ocupării unor funcţii echivalente, în condiţiile legii.
Ulterior, persoanele împuternicite pe funcţiile de conducere au fost numite definitiv pe aceste funcţii, cu încălcarea tuturor prevederilor legale referitoare la organizarea procedurilor de ocupare a funcţiilor publice – ex.: termenul de organizare a procedurilor, transparenţă, publicitate.
Abuzurile şi încălcările flagrante ale legii vor continua, în mod inerent, determinate de modul neconstituţional, ilegal şi abuziv în care au fost adoptate cele două acte normative care fac obiectul prezentei analize.
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://www.semperfidelis.ro/news.php?extend.600 )
(Category: Proiect SEMPER FIDELIS)
Posted by colonelul
Tuesday 26 May 2009 - 01:28:40
Textul urmator a fost realizat de specialistii juridici ai MAI si trimis prim-ministrului Emil Boc. Rugam serviciile de informatii sa vina in sprijinul APSF si sa-l includa in documentele informative puse zilnic pe masa domnului Presedinte, pentru a nu mai fi nevoie sa mai inaintam o alta adresa (a cita oare?) Administratiei Prezidentiale si CSAT.
IMPLICAŢIILE REORGANIZĂRII M.A.I. ÎN VARIANTA ALEASĂ DE GUVERN
I. ASPECTE GENERALE
În cadrul şedinţei din data de 11 martie 2009, Guvernul a adoptat 2 acte normative (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Hotărârea Guvernului nr. 266/2009 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Hotărârii Guvernului nr. 1678/2008 privind înfiinţarea Institutului de Studii pentru Ordine Publică în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru completarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor) ce se vor a fi temeiul juridic al unui proces de reformă/reorganizare al Ministerului Administraţiei şi Internelor, înfiinţat prin reorganizarea fostului Minister al Internelor şi Reformei Administrative (după cum rezultă din art. 1 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale).
Astfel, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei centrale (adoptată de noul Guvern la scurt timp după instalarea sa în funcţie, în cadrul şedinţei din data de 23 decembrie 2008), prevede – la art. 1 – doar faptul că „Se înfiinţează Ministerul Administraţiei şi Internelor prin reorganizarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative”, fără a detalia în ce constă – în mod efectiv – procesul de reorganizare, este de presupus faptul că Executivul, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor, a intenţionat reglementarea expresă, prin cele două acte normative, a acestei reorganizări. Cel puţin aşa rezultă din Notele de fundamentare ale recent-adoptatelor acte normative, redactate în cadrul acestui minister, în care se afirmă faptul că „se impune reglementarea urgentă a noului cadru organizatoric şi funcţional al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru evitarea producerii unui blocaj instituţional sau al unor dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei” (Citat din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009, în forma postată la adresa: LINK, respectiv „Cadrul juridic actual [...] constituie la acest moment un impediment în realizarea unei reale şi efective descentralizări a activităţilor şi sarcinilor ce revin Ministerului Adminstraţiei şi Internelor. Drept efect, o parte din măsurile propuse şi aprobate prin programul de Guvernare nu pot fi realizate.” (Citat din Nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 266/2009, în forma postată la adresa: LINK. Sub aspectul incidenţei acestei ultime precizări, menţionăm că Programul de Guvernare 2008-2012 vizează în mod direct competenţele M.A.I. în următoarele părţi: Capitolul 22 – Reforma administraţiei publice, Capitolul 24 – Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului şi Capitolul 29 – Securitate naţională.
În cele ce urmează vom detalia aspectele relevante referitoare obiectul reglementării celor două acte normative, condiţiile în care acestea au fost adoptate, implicaţiile aplicării acestora şi măsurile dispuse la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor la momentul intrării în vigoare a celor 2 reglementări.
II. OBIECTUL REGLEMENTĂRII CELOR DOUĂ ACTE NORMATIVE
A. În esenţă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 nr.20/2009 se modifică art.13 alin.(2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor în sensul că se elimină, dintre structurile de ordine şi siguranţă publică, respectiv dintre structurile componente ale Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila” care se reorganizează în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, precum şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Agenţia Naţională Antidrog şi Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane care se preiau şi se reorganizează în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Totodată, se elimină Direcţia Generală Management Operaţional dintre structurile componente ale Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică. De asemenea, prin acelaşi act normativ, se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 1584/2005 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane.
B. Prin Hotărârea Guvernului nr. 266/2009, se modifică organigrama Aparatului central al ministerului, după cum urmează:
- transformarea în direcţii simple a tuturor direcţiilor generale cu excepţia Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, Direcţiei Generale Financiare, Direcţiei Generale Resurse Umane, Direcţiei Generale Anticorupţie, Direcţiei Generale Management Operaţional, Direcţiei Generale pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi Unităţii Centrale pentru Reforma Administraţiei Publice;
- se înfiinţează Direcţia Generală Control şi Audit Intern şi sunt eliminate fostele: Direcţia Generală Audit Intern şi Corpul de control al ministrului;
- se înfiinţează Direcţia pentru Servicii de Interes General, Investiţii şi Dezvoltare Locală şi sunt eliminate fostele: Direcţia pentru Servicii de Interes General şi Direcţia Investiţii şi Dezvoltare Locală.
- se modifică poziţia în organigramă a unor structuri ale aparatului central, în sensul că Direcţia Generală pentru Tehnologia Informaţiei, Direcţia Generală Financiară şi Direcţia Generală Resurse Umane se mută de sub secretarul general, la nivelul de coordonare directă a ministrului, la fel ca şi Direcţia Generală Management Operaţional care figura anterior sub autoritatea şefului Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică, respectiv Direcţia Juridică este poziţionată sub coordonarea directă a secretarului general, în vreme ce anterior figurase, ca direcţie generală, la nivelul de coordonare directă a ministrului;
- se modifică lista instituţiilor şi structurilor aflate în subordinea/coordonarea ministerului, în acord cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2009.
De asemenea, prin acest act normativ, Institutul de Studii pentru Ordine Publică, care fusese organizat în subordinea ministerului, trece în subordinea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”.
II. CONDIŢIILE ÎN CARE CELE DOUĂ ACTE NORMATIVE AU FOST ADOPTATE
Ambele proiecte au fost supuse Executivului, spre adoptare, cu nerespectarea abuzivă a numeroase condiţii reglementate de legislaţia în vigoare, după cum urmează:
a) s-au încălcat procedurile stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.1226/2007, în sensul că proiectele nu au fost anunţate şi nici discutate în cadrul reuniunii pregătitoare a şedinţei Guvernului, nu s-a parcurs procedura consultării prealabile, respectiv cea a avizării de către toate instituţiile competente, înainte de a fi discutate în cadrul şedinţei Executivului; de asemenea actele normative a fost adoptate fără să fie incluse pe agenda de lucru a şedinţei Guvernului din 11 martie 2009;
b) nu au fost respectate procedurile legale privind transparenţa decizională în administraţia publică, reglementate de Legea nr. 52/2003;
c) nu au fost respectate dispoziţiile legale privind consultările cu partenerii sociali nici în ceea ce priveşte comisiile de dialog social în cadrul ministerului şi nici în ceea ce priveşte avizul Consiliului Economic şi Social, în condiţiile în care aplicarea prevederilor celor două acte normative are impact direct asupra situaţiei profesionale şi sociale a unui mare număr de angajaţi ai instituţiei, supuşi procesului de restructurare. În acelaşi context semnalăm lipsa avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici deşi, potrivit Legii nr. 188/1999, aceasta avizează proiectele de acte normative care vizează funcţia publică şi funcţionarii publici
d) au fost încălcate o serie de prevederi constituţionale, în condiţiile în care:
- pe de-o parte, nu există avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, deşi acest aviz este obligatoriu, potrivit Constituţiei (art.118 şi art.119 din Constituţie), potrivit Legii nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (art. 4 lit. d), pct. 1 şi 2) şi potrivit Deciziilor nr.39/2008 şi nr.97/2008 ale Curţii Constituţionale, întrucât ambele acte normative afectează sistemul naţional de securitate şi vizează organizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca instituţie cu atribuţii în acest domeniu;
- pe de altă parte, în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă nr. 20/2009, nu există situaţia extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 255/2005) – după cum rezultă inclusiv din analiza pe care o vom prezenta în continuarea prezentului material, atât cu privire la motivarea demersurilor normative, cuprinsă în Nota de fundamentare a proiectului, cât şi la implicaţiile/efectele aplicării acestui act normativ – iar prin aplicarea sa, sunt afectate regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi drepturi şi libertăţi prevăzute de Constituţie (în special, prin art. III se încalcă, pentru personalul încadrat la Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila”, dreptul la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţia României – a se vedea, în acest sens şi decizia Curţii Constituţionale nr. 82/2009), ceea ce este interzis în mod expres a fi reglementat prin ordonanţă de urgenţă, de art. 115 alin. (6) din Legea Fundamentală.
III. IMPLICAŢIILE APLICĂRII CELOR DOUĂ ACTE NORMATIVE
1. În primul rând, ne vom referi la implicaţiile de natura celor care au justificat, potrivit notelor de fundamentare, promovarea şi adoptarea celor două acte normative, sub aceste forme. Astfel:
a) Prin promovarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 s-a urmărit, potrivit Notei de fundamentare întocmite de Ministerul Administraţiei şi Internelor, „reglementarea urgentă o noului cadru organizatoric şi funcţional […] pentru evitarea producerii unui blocaj instituţional sau a unor dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei”. Semnalăm faptul că, prin aceste argumente, s-a încercat justificarea atât a urgenţei care ar fundamenta promovarea unei ordonanţe de urgenţă şi nu a unui proiect de lege, cât şi a înseşi soluţiilor de reglementare cuprinse în actul normativ menţionat, referitoare la trecerea unor structuri din subordinea ministerului, în subordinea unor altor structuri ale ministerului.
Cât priveşte urgenţa reglementării, care justifică apelarea la soluţia promovării unei ordonanţe de urgenţă, semnalăm lipsa unei explicaţii elementare din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu privire la modul în care neadoptarea acestei soluţii ar fi putut produce un „blocaj instituţional” ori „dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei”. Cu alte cuvinte, de ce, în lipsa trecerii urgente a Agenţiei Naţionale Antidrog, a Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Fiinţe Umane şi a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, s-ar fi putut bloca activitatea Ministerului Adminstraţiei şi Internelor? Se impunea în mod necesar, aşadar, detalierea de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, a raportului de cauzalitate între cele două aspecte amintite, cu atât mai mult cu cât, de exemplu, din anul 2002, respectiv 2005 şi până în prezent, nici funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog şi nici a Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Fiinţe Umane, în subordinea directă a Ministerului Administraţiei şi Internelor (şi nu a Inspectoratului General al Poliţiei Române), nu a presupus existenţa unui asemenea risc major de blocaj instituţional. Pe de altă parte, se impunea a fi explicat motivul pentru care soluţia eliminării riscului de blocaj instituţional consta în preluarea acestor structuri de către Poliţia Română şi nu de către o altă structură a ministerului.
Între schimbările preconizate prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, în secţiunea a 2-a, punctul 2 al Notei de fundamentare întocmită de Ministerul Administraţiei şi Internelor, este menţionată şi necesitatea „reorganizării” Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, în vederea sporirii „eficienţei structurilor de menţinere a ordinii publice din cadrul Jandarmeriei Române”. Din conţinutul normativ al ordonanţei de urgenţă se poate constata însă, că structura supusă reorganizării este Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila”, şi nicidecum Brigada Specială (!)(Articolul III alin. (1) din O.u.G. nr. 20/2009 prevede faptul că “Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie "Acvila" se reorganizează în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.”). În consecinţă, semnalăm faptul că Nota de fundamentare întocmită de Ministerul Administraţiei şi Internelor conţine informaţii inexacte, fără legătură cu reglementările incluse în actul normativ. Mai mult, în condiţiile în care competenţele Grupului „Acvila” sunt cantonate în domeniul securităţii naţionale, Nota de fundamentare nu precizează în niciun fel dacă şi care sunt implicaţiile unei asemenea „reorganizări” asupra acestui domeniu.
b) Prin promovarea Hotărârii Guvernului nr. 266/2009 este justificată de Ministerul Administraţiei şi Internelor – potrivit notei de fundamentare a acesteia – prin faptul că actualul cadru juridic „constituie la acest moment un impediment în realizarea unei reale şi efective descentralizări a activităţilor şi sarcinilor ce revin Ministerului Administraţiei şi Internelor. Drept efect, o parte din măsurile propuse şi aprobate prin programul de guvernare asumat nu pot fi realizate”.
În ce măsură fosta structură organizatorică şi efectivele constituie un impediment în realizarea sarcinilor ce revin ministerului şi în ce fel sunt măsurile propuse prin actul normativ de referinţă, de natură să înlăture acest impediment, nu se explică de către Ministerul Administraţiei şi Internelor în conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare, aşa cum era necesar. Astfel, exceptând acele modificări presupuse de schimbările organizatorice introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009, care sunt justificate chiar de necesitatea punerii de acord a celor 2 acte normative (O.U.G. nr. 30/2007 şi H.G. nr. 416/2007), se constată că, în esenţă, celelalte modificări organizatorice constau doar în modificarea rangului unor structuri, schimbarea poziţiei în organigramă şi reorganizarea unui număr de 4 structuri centrale în 2. Aceste modificări însă nu sunt reflectate şi fundamentate de către Ministerul Administraţiei şi Internelor în conţinutul Notei de fundamentare – care capătă astfel, un caracter lapidar – fiind imposibil de stabilit necesitatea şi scopul real al modificărilor respective.
Cu privire la conţinutul notelor de fundamentare ale celor două acte normative, precizăm faptul că modul în care trebuie redactate acestea, respectiv informaţiile pe care trebuie să le cuprindă, sunt reglementate la art. 30 – 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, la articolul 30 alin. (1), de exemplu, se prevede faptul că „Instrumentul de prezentare şi motivare include conţinutul evaluării impactului actelor normative, cuprinzând următoarele secţiuni: a) motivul emiterii actului normativ - cerinţele care reclamă intervenţia normativă, cu referire specialã la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare; principiile de bază şi finalitatea reglementărilor propuse, cu evidenţierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a căror implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonanţele de urgenţă vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impune reglementarea imediată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgenţă, precum şi eventualele consecinţe care s-ar produce în lipsa luării măsurilor legislative propuse;...”
Din analiza conţinutului celor două note de fundamentare, prin raportare la textul legal mai sus invocat, se poate constata că documentele în cauză au fost întocmite de către Ministerul Administraţiei şi Internelor cu nerespectarea cadrului normativ incident, adică nu îmbracă toate condiţiile de legalitate. Trebuie precizat, în acest context, faptul că – în condiţiile în care un act normativ, în sine, este un document cu caracter juridic, a cărui înţelegere şi explicitare necesită asistenţa din partea unui consultant juridic – nota de fundamentare se constituie în acel instrument care fundamentează alegerea decidentului politic de a adopta sau nu soluţiile juridice propuse prin proiectul de act normativ cu privire la care trebuie să se pronunţe. Cu alte cuvinte, în cazul de faţă, notele de fundamentare ale celor două acte normative se constituie în acele documente pe baza cărora membrii Executivului, reuniţi în şedinţă de Guvern, şi-au fundamentat acordul cu privire la adoptarea acestora. Or, în aceste condiţii, se poate constata faptul că, prin nerespectarea de către Ministerul Administraţiei şi Internelor a tuturor prevederilor legale referitoare la conţinutul instrumentelor de prezentare şi motivare şi prin inexactitatea informaţiilor conţinute în aceste documente, decidenţii politici – fiind incorect şi incomplet informaţi – şi-au fundamentat în mod eronat decizia de adoptare, nefiind în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la efectele/implicaţiile actului lor decizional.
2. În al doilea rând, ne vom referi şi la alte implicaţii ale adoptării celor două acte normative, care - în mod evident –nu au fost avute în vedere de specialiştii Ministerului Administraţiei şi Internelor şi constituie premisele unor grave disfuncţionalităţi în activitatea structurilor ministerului, respectiv a unor încălcări a angajamentelor cuprinse în programul de guvernare 2008 - 2012. Astfel:
a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 reglementează, la articolul IV, abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, respectiv a Hotărârii Guvernului nr. 1584/2005 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane.
Este de presupus faptul că, prin abrogarea celor 2 acte normative s-a dorit punerea de acord cu prevederile art. II alin. (4) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă (Art. II alin. (4) din O.u.G. nr. 20/2009 prevede: “Structura organizatoricã a unitãţilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea Inspectorului General al Poliţiei Române.”), în condiţiile în care ele reglementau şi structurile organizatorice ale celor două unităţi. Ceea ce nu a avut însă în vedere iniţiatorul Ordonanţei de urgenţă, este faptul că au fost abrogate şi competenţele celor două structuri. Astfel, deşi la alin. (3) al art. II din O.U.G. nr. 20/2009 se stabileşte faptul că „atribuţiile funcţionale ale Agenţiei Naţionale Antidrog şi ale Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane [...] se preiau [...] de către Inspectoratul General al Poliţiei Române ”, în condiţiile în care în care aceste atribuţii nu sunt preluate şi enumerate expres chiar în conţinutul ordonanţei de urgenţă, ele rămân cele reglementate prin actele normative de înfiinţare / organizare / funcţionare ale celor 2 structuri. Însă, având în vedere că aceste acte normative au fost abrogate, deci din punct de vedere juridic nu mai există, precizăm că nici atribuţiile respective nu mai există la acest moment .
Redăm în continuare, în extras, câteva dintre atribuţiile celor două structuri, care nu mai sunt în vigoare la acest moment şi nu mai pot fi îndeplinite de nicio structură a ministerului:
A. Cu privire la Agenţia Naţională Antidrog:
- „stabileşte concepţia de ansamblu şi asigură coordonarea unitară, pe baza unei strategii naţionale, a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri [...]”
- „elaboreazã, implementează, finanţează, avizează, acreditează, coordonează, monitorizează şi evaluează, după caz, programe zonale, naţionale şi internaţionale, generale sau sectoriale, aprobate potrivit legii, de reducere a cererii şi a ofertei de droguri”
- „elaboreazã şi fundamentează necesarul de resurse, implementează, finanţează, monitorizează şi evaluează Programul naţional de asistenţã medicalã, psihologicã şi socialã a consumatorilor de droguri şi Programul de interes naţional de prevenire a consumului de tutun, alcool şi droguri, pe care le supune aprobării Guvernului, cu avizul instituţiilor cu atribuţii în domeniu, precum şi alte programe ale Agenţiei Naţionale Antidrog”
- „asigură legătura cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri şi cu alte organisme internaţionale în domeniu”
- „realizează şi coordonează la nivel naţional activităţile de colectare, analiza şi difuzare a datelor şi informaţiilor despre droguri şi toxicomanie”
- „centralizează, analizează şi sintetizează toate datele furnizate de autorităţile, instituţiile şi organizaţiile implicate în reducerea cererii şi ofertei de droguri, potrivit legii, în scopul constituirii şi actualizării lunare a băncilor de date cu privire la producţia, traficul şi consumul ilicit de droguri şi spălarea banilor rezultaţi din traficul ilicit de droguri, precum şi cu privire la operaţiunile cu precursori de droguri, substanţe chimice esenţiale şi inhalanţi chimici toxici”
- „gestionează Registrul Central de Investigaţii şi Cercetare în domeniul drogurilor şi stabileşte modalităţile de cooperare între instituţiile implicate în furnizarea datelor necesare”
- „gestionează, prin Direcţia Observatorul român de droguri şi toxicomanii, sistemul de înregistrare pentru Registrul unic codificat privind consumatorii de droguri”
- „asigurã aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 381/2004 privind unele mãsuri financiare în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri”
B. Cu privire la Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane:
- „coordonează, evaluează şi monitorizează la nivel naţional aplicarea politicilor în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia”
- „elaboreazã proiectele standardelor naţionale în domeniu împreunã cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale implicate”
- „elaboreazã proiectele standardelor naţionale în domeniu împreunã cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale implicate; facilitează schimbul de date şi informaţii cu caracter statistic între instituţiile cu competente în domeniu, din ţara şi din străinătate”
- „facilitează schimbul de date şi informaţii cu caracter statistic între instituţiile cu competente în domeniu, din ţara şi din străinătate”
- „gestionează sau, după caz, monitorizează gestionarea fondurilor alocate pentru finanţarea programelor din domeniul sau de activitate”
- „desfăşoară activităţi de cooperare internaţională în domeniul său de competenţă, monitorizează şi evaluează activităţile de cooperare internaţională desfăşurate de instituţiile publice în conformitate cu obiectivele Strategiei naţionale; asigura reprezentarea în grupuri specializate sau structuri ale Uniunii Europene, precum şi în organizaţii internaţionale în domeniul de competenţă”
Prin eliminarea acestor atribuţii din sfera de competenţe a structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor s-au creat premisele neîndeplinirii obiectivelor cuprinse în Programul de Guvernare 2008 – 2012, la Capitolul 24 – Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului, referitoare la prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri, respectiv la prevenirea şi combaterea traficului de persoane, aspect asupra căruia în mod evident decidenţii politici nu au fost informaţi de către Ministerul Administraţiei şi Internelor cu ocazia adoptării ordonanţei de urgenţă.
De asemenea, ar fi fost necesară – din punct de vedere al obiectivului reducerii cheltuielilor bugetare – prezentarea unei situaţii a cheltuielilor efectuate până acum pentru susţinerea activităţii celor două structuri şi a căror destinaţie a încetat prin abrogarea acestor competenţe, respectiv a sumelor care, în felul acesta, au fost cheltuite în mod inutil, fiind pierdute fără posibilitatea de a mai putea fi recuperate şi utilizate cu o altă destinaţie.
Un alt aspect asupra căruia iniţiatorii Ordonanţei de urgenţă nr. 20/2009 nu au reflectat suficient şi care este de natură să determine o lezare a drepturilor unei categorii de personal din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, constă în faptul că reorganizarea Grupului „Acvila” în cadrul Jandarmeriei Române nu este însoţită de o reglementare a situaţiei personalului acestei structuri. Astfel, în vreme ce, până la momentul reorganizării, personalului Grupului „Acvila” i se aplica Statutul poliţistului iar cei care-şi desfăşurau activitatea în cadrul acestei structuri erau încadraţi în funcţii de funcţionari publici cu statut special, de la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2009, respectiv al trecerii Grupului în structura Jandarmeriei, această structură nu mai poate fi încadrată decât cu militari întrucât, în lipsa unei reglementări exprese a acestei situaţii, potrivit Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, în această instituţie sunt încadraţi numai militari şi personal contractual. (Legea nr. 550/2004 prevede la art. 1 alin. (1), că „Jandarmeria Romana este instituţia specializatã a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administraţiei şi Internelor [...]” şi la art. 23 alin. (1), că „Personalul Jandarmeriei Române se compune din personal militar şi personal contractual”)
În aceste condiţii, practic nu se poate vorbi de o „reorganizare” întrucât se modifică însuşi statutul Grupului „Acvila” care se desfiinţează ca structură civilă, încadrată cu funcţionari publici civili cu statut special, şi se înfiinţează o altă structură, având aceeaşi denumire, în cadrul Jandarmeriei, având caracter militar. Schimbarea statutului Grupului „Acvila” presupune inclusiv schimbarea misiunilor îndeplinite, astfel încât noile atribuţii trebuie să fie circumscrise celor reglementate expres pentru Jandarmerie prin Legea nr. 550/2004. Acest context afectează în mod direct personalul Grupului „Acvila” care nu poate fi preluat în cadrul Jandarmeriei, deoarece calitatea sa nu poate fi schimbată din oficiu, din funcţionar public cu statut special, în personal militar sau contractual, nefiind reglementată expres o astfel de posibilitate nici în Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, nici în Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare (de altfel, o astfel de reglementare nici nu ar fi putut exista fără să aibă caracter neconstituţional, raportat la prevederile Art. 41 – Munca şi protecţia socială a muncii din Constituţia României). Aşadar, în condiţiile în care, nu este posibilă preluarea funcţiilor, nici a atribuţiilor şi nici a personalului, această „reorganizare” constă, de fapt, doar într-o desfiinţare a unei structuri specializate în domeniul securităţii naţionale, mai exact în intervenţie contrateroristă, fără o analiză şi o argumentare elementară a acestui demers, dar mai ales fără îndeplinirea obligaţiilor legale, constituţionale, de obţinere a avizului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Având în vedere modalitatea abuzivă de desfiinţare a unei asemenea capacităţi de apărare împotriva atacurilor teroriste, apreciem că demersul în sine poate fi suspectat de a se constitui într-un act de ameninţare la adresa securităţii naţionale a României şi ar trebui reconsiderat şi abordat ca atare, făcându-se o evaluare exactă a implicaţiilor şi o identificare a persoanelor responsabile de iniţierea unui astfel de demers.
În acelaşi context ar trebui analizată şi eliminarea Direcţiei Generale Management Operaţional din cadrul Departamentului de ordine şi siguranţă publică (despre care nu se menţionează absolut nimic în conţinutul Notei de fundamentare) la mai puţin de 2 ani de la constituirea acestui Departament şi de la includerea acelei direcţii generale în componenţa acestuia (prin O.U.G. nr. 30/2007).
b) Hotărârea Guvernului nr. 266/2009 are ca obiect, în principal, stabilirea noii structuri organizatorice a Ministerului Administraţiei şi Internelor. Din analiza noii organigrame, anexă la acest act normativ, rezultă următoarele aspecte a căror incidenţă negativă asupra bunei funcţionări a instituţiei o vom detalia în cele ce urmează:
- s-a înfiinţat Direcţia Generală Control şi Audit Intern, prin reorganizarea fostului Corp de control al ministrului şi a fostei Direcţii Generale Audit Intern. Cu privire la acest aspect, pe lângă faptul că nu s-a argumentat ce fel de impedimente în buna funcţionare a ministerului au fost înlăturate prin această reorganizare, semnalăm faptul că s-au încălcat prevederile Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern care instituie condiţii şi reguli clare privind constituirea şi funcţionarea compartimentelor de audit public intern în cadrul instituţiilor publice, din care rezultă faptul că auditul public intern trebuie să se constituie într-o activitate distinctă, gestionată de o structură distinctă în cadrul căreia să nu se mai desfăşoare şi alte activităţi care potrivit legii sunt supuse auditării şi nici să fie implicată în elaborarea procedurilor de control intern (art. 10 din actul normativ menţionat);
- Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică a fost trecut din subordonarea directă a ministrului, în cadrul Departamentului de ordine şi siguranţă publică şi în subordonarea şefului acestui Departament, în contradicţie cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 373/2008 privind organizarea, funcţionarea şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică (C.N.C.A.O.P.) care prevede la art. 3 alin.(1) faptul că Centrul Naţional funcţionează „în subordinea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor”. Astfel, în condiţiile în care, în componenţa C.N.C.A.O.P., intră şi şeful Departamentului de ordine şi siguranţă publică, fiind subordonat ministrului, alături de secretari de stat sau adjuncţi ai conducătorilor altor instituţii publice reprezentate în cadrul Centrului, o astfel de reorganizare, în lipsa introducerii simultane a unor modificări corespunzătoare în conţinutul H.G. nr. 373/2008 şi fără consultarea prealabilă a tuturor instituţiilor reprezentate în C.N.C.A.O.P., este de natură să aducă grave prejudicii bunei funcţionări a acestei structuri interinstituţionale, ale cărei competenţe sunt ancorate tot în domeniul securităţii naţionale (reiterăm, în acest sens, aspectele menţionate anterior în prezentul material, cu privire la obligativitatea solicitării avizului C.S.A.T., în prealabil, cu privire la soluţiile care au fost adoptate şi care au incidenţă în domeniul securităţii naţionale.)
- direcţiile generale financiară şi de resurse umane au fost mutate, în organigramă, de la nivelul de coordonare al secretarului general la nivelul de coordonare al ministrului ceea ce intră în contradicţie cu prevederile Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor referitoare la competenţele secretarului general în această materie.
De asemenea, apreciem că ar fi trebuit argumentată soluţia menţinerii acestor structuri funcţionale, la rangul de direcţii generale, (ca şi în cazul Direcţiei Generale pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, respectiv a Direcţiei Generale Management Operaţional care a fost eliminată dintre structurile componente ale Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică) în condiţiile în care alte structuri, cum ar fi fostele Direcţia Generală Management Logistic şi Adminstrativ, Direcţia Generală Informare şi Relaţii Publice sau Direcţia Generală Juridică şi Direcţia Generală Medicală au fost coborâte în rang, la nivel de direcţii simple, deşi prin Hotărârea Guvernului nr. 3/2009 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Adminstraţiei şi Internelor (care, de asemenea, a avut ca obiect modificarea organigramei instituţiei în raport chiar cu modificările aduse structurii Guvernului prin O.U.G. nr. 221/2008), fusese reconfirmat nivelul acestora, pe baza aprecierii că ele corespund noilor cerinţe şi obiective ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, stabilite în acord cu prevederile Programului de Guvernare. Aşadar, ce anume putea interveni într-un interval de 2 luni, între momentul adoptării H.G. nr. 3/2009 (9 ianuarie 2009) şi cel al adoptării H.G. nr. 266/2009 (11 martie 2009), astfel încât să fie justificată o asemenea repoziţionare şi reorganizare vădit aleatorie a structurilor componente ale Aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor?! Cu atât mai mult o asemenea reorganizare ridică semne de întrebare, cu cât ea nu este susţinută cu o modificare corespunzătoare a competenţelor structurilor astfel reorganizate, faţă de luna ianuarie, în condiţiile în care nu au survenit niciun fel de modificări în domeniul competenţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor, care să afecteze atribuţiile structurilor funcţionale din Aparatul central al acestuia;
- a fost diminuat rolul Direcţiei Generale Juridice în cadrul ministerului, al cărei rang a fost scăzut prin transformarea acesteia în direcţie simplă, ignorându-se atribuţiile, domeniile de activitate, rolul şi implicarea în funcţionarea instituţiei, în condiţiile în care aceste atribuţii nu au fost diminuate cu această ocazie. Rangul de direcţie generală al acestei structuri a fost menţinut pe perioada mai multor guvernări, perioadă îndelungată, în care atribuţiile structurii au devenit mult mai numeroase. Totodată, alte structuri care au fost direcţii simple şi au devenit direcţii generale foarte recent, fără o justificare în planul atribuţiilor acestora, au fost menţinute ca direcţii generale – Direcţia Generală Financiară, Direcţia Generală Resurse Umane.
Pe de altă parte, plasarea Direcţiei Juridice în subordinea secretarului general nu are nici o justificare, întrucât atribuţiile şi competenţele acestei structuri exced cu mult competenţelor secretarului general, legal stabilite şi impun menţinerea structurii în subordinea directă a ministrului.
- a fost diminuat rolul Direcţiei Generale Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale în cadrul ministerului, al cărei rang a fost scăzut prin transformarea acesteia în direcţie simplă, în loc să-i fie consolidată poziţia şi autoritatea, în vederea realizării unor obiective esenţiale cuprinse în Programul de guvernare (Capitolul 25 – Politică externă, Capitolul 26 – Afaceri europene, Capitolul 29 – Securitate naţională)
c) Măsurile de reorganizare adoptate nu sunt în măsură să susţină afirmaţiile din conţinutul notelor de fundamentare, potrivit cărora datorită reglementării anterioare a structurii organizatorice a ministerului, există riscul producerii unui blocaj instituţional sau a unor dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a instituţiei, respectiv că „o parte din măsurile propuse şi aprobate prin programul de guvernare nu pot fi realizate”, în condiţiile în care această reorganizare nu are nicio legătură cu obiectivele cuprinse în Programul de guvernare. Mai mult, apreciem că o serie de astfel de obiective au fost încălcate prin soluţia de reorganizare aleasă. De exemplu:
- a fost încălcat principiul transparenţei faţă de cetăţeni, faţă de celelalte instituţii şi faţă de societatea civilă, prevăzut la punctul 8 al Capitolului 4 din Programul de guvernare, prin modul în care au fost promovate ambele acte normative (nu numai H.G. nr. 266/2009), în condiţiile nerespectării legislaţiei cu privire la transparenţa decizională, respectiv cea care stabileşte procedurile de promovare şi adoptare de către Guvern a proiectelor de acte normative;
- a fost încălcat principiul proporţionalităţii prin limitarea conţinutului şi formelor acţiunilor guvernamentale la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului, prevăzut la punctul 6 al Capitolului 4 din Programul de guvernare, în condiţiile în care, aşa cum am demonstrat în prezentul material, implicaţiile soluţiilor reglementate au depăşit cu mult eventualele scopuri licite şi legitime ale adoptării celor două acte normative, de multe ori intrând în contradicţie cu actualul cadrul constituţional şi legal în vigoare la acest moment;
De asemenea, în ceea ce priveşte obiectivele din Programul de guvernare, semnalăm faptul că obiectivele a căror gestionare revine în principal instituţiei noastre, sunt cele din cadrul Capitolului 22 – Reforma administraţiei publice, Capitolului 24 – Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului şi parţial, din cadrul Capitolului 29 – Securitate naţională. Raportat la conţinutul acestor capitole, semnalăm că, în realitate, niciuna dintre măsurile care au fost reglementate prin cele două acte normative nu au avut în mod efectiv menirea să asigure cadrul necesar realizării acestor obiective. Astfel, nu s-a putut identifica nicio legătură, de exemplu, între obiectivele prevăzute în cadrul Capitolului 22 şi faptul că a scăzut rangul tuturor structurilor din Aparatul central al ministerului, care au competenţe în domeniul administraţiei publice (cu o singură excepţie), de la nivel de direcţii generale, la cel de direcţii simple, aceasta fiind singura măsură adoptată pe acest segment. Iar în ceea ce priveşte capitolele 24 şi 29, nu numai că măsurile respective, în egală măsură, nu sunt de natură să creeze cadrul necesar realizării obiectivelor aferente, dar în unele cazuri, după cum am demonstrat, intră chiar în contradicţie cu unele dintre acestea.
Pentru instituirea măsurilor prevăzute de cele două acte normative nu a fost efectuată nici o analiză a cadrului organizatoric şi funcţional al ministerului, al atribuţiilor, competenţelor şi funcţiilor structurilor afectate. Nu a fost avută în vedere eficienţa activităţii desfăşurate şi nici implicaţiile măsurilor instituite asupra eficienţei funcţionale.
Nu în ultimul rând, semnalăm faptul că – în lipsa unei definiţii legale a noţiunii de “reorganizare” – totuşi instituţia reorganizării este cea care, potrivit actelor normative care reglementează statutele diferitelor categorii de personal încadrat în instituţii publice, permite, după caz, punerea la dispoziţie, eliberarea din funcţie sau/şi numirea în alte funcţie a funcţionarilor în cauză.
În aceste condiţii, se observă că – în situaţia în care, prin adoptarea celor două acte normative supuse analizei, nu există o finalitate concretă a măsurilor de reorganizare, lipseşte caracterul de eficienţă al acestora, iar iniţiatorul nu a fost în măsură să susţină cu argumente pertinente şi fundamentate măsurile propuse – scopul pentru care au fost promovate reglementările de referinţă constă în realizarea unei epurări a personalului după criterii arbitrare.
Astfel, semnalăm că efectul aplicării H.G. nr.266/2009 a constat în eliberarea din funcţiile anterior ocupate, a întregului personal cu funcţii de conducere din toate structurile “reorganizate” (în fapt, întregul Aparat central al M.A.I.) şi împuternicirea pe respectivele funcţii a altor persoane, fără ca celor care au fost eliberaţi din funcţii să li se ofere posibilitatea ocupării unor funcţii echivalente, în condiţiile legii.
Ulterior, persoanele împuternicite pe funcţiile de conducere au fost numite definitiv pe aceste funcţii, cu încălcarea tuturor prevederilor legale referitoare la organizarea procedurilor de ocupare a funcţiilor publice – ex.: termenul de organizare a procedurilor, transparenţă, publicitate.
Abuzurile şi încălcările flagrante ale legii vor continua, în mod inerent, determinate de modul neconstituţional, ilegal şi abuziv în care au fost adoptate cele două acte normative care fac obiectul prezentei analize.
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://www.semperfidelis.ro/news.php?extend.600 )