News Item: Fiscul in ordinea sociala - 1925
(Category: DIVERSE)
Posted by ex-ad
Thursday 17 September 2009 - 00:22:40
Am scanat pentru dumneastra o brosura din biblioteca personala, publicata in 1925 in editura Cartea romaneasca:
Gasiti intreaga brosura (format pdf, mare si clar) in sectiunea noastra Download-uri si va asiguram ca desi pare o lectura prea tehnica la prima vedere, veti gasi multe idei interesante.
(click pe imagini pentru marire)
Va redam citeva pasaje:
motto:
E legitim de a intreba daca nu sunt mai de graba saracia, nevoia, grija si nedreptatea, cari dau omului fortele cele mai profunde, dezrobesc sufletul si fac sa se coboare pe pamant imparatia cerurilor.
Walt. Rathenau
Prefata
Domnul D-trie B. Ionescu, Inspector General Financiar, fost elev al meu, este unul din rarii functionari, care iese cu totul din fagasul obicinuit; caci in afara de constiincioasa indeplinire a indatoririlor sale functionaresti, gaseste timp suficient ca sa studieze si sa discute probleme stiintifice de un interes considerabil.
Cu cultura si cu marea sa experienta, autorul face o documentata critica a starilor actuale si ne arata mijloacele de indreptare.
(...) Iata deci o constatare ca bogatasii aproape nu contribuiesc cu nimic, sarcinele Statului sunt duse de cei saraci.(...)
(...) Desfiintarea impozitului pe lux e, cu drept cuvant, aspru criticata. Legea Titulescu era, din acest punct de vedere bine venita, ea raspundea si necesitatilor fiscului, dar mai ales era o lege de dreptate sociala, care raspundea sentimentelor multimei.(...)
(...) Ori, impozitele indirecte lovesc clasele nevoiase, lovesc productiunea; taxele prea mari stanjenesc exportul. Trebuesc armonizate si bine calculate impozitele indirecte, caci ele pot sa stabileasca adevarata justitie sociala in materie fiscala.(;...)
(...) La noi, din nenorocire, criza economica, criza financiara, criza morala bantuesc cu furie. Cauzele trebuesc cautate in lipsa de initiativa, in lipsa de prevedere, in politica de partid, in inertia ce constatam. Bogatii imense nu sunt puse in valoare, energiile cari au cautat sa le puna in valoare au fost descurajate si ruinate.
Remediul in putem gasi in colaborarea tuturor oamenilor competenti, in popularizarea ideilor sanatoase ca aceele coprinse in lucrarea de fata.
Introducere
Virtutea civica si interesele publice
Dupa trei ani de aplicare a "Legei Contributiunilor Directe" intocmita pe principiul justitiei sociale, dupa care Statul pretinde dela supusii sai, ca mijloc de existenta, cate o parte din venitul lor net in raport cu puterile contributive, s'a putut constata cu indestulare ceiace era de asteptat: marea masa a saracimei n'a precupetit tributul, dar cei bogati si influenti au uzat de tot felul de mijloace, spre a nu fi impusi la atat cat trebuia.(...)
(...) Absenta de virtute a celor bogati trebueste reprimata, iar menajamentul complect inlaturat, fie chiar prin modificarea legei, intrucat experienta dovedeste ca principiul justitiei sociale a fost violat.
Deducerea unor datorii considerate ca reale, dintr'un venit inscris in roluri ce este cu mult sub real, in special cel imobiliar; secretul declaratiei de venit si al desbaterilor in fata comisiunilor, este un privilegiu al minciunei si punerea la adapost a celor incorecti.
Milionarii ce rasar ca prin minune prin tot soiul de pacate nu trebuiesc menajati. Deviza imbogatirei pe orice cale fara alegere de mijloace este conceptia Statului-fictiune a individualistilor fanatici cari cred si pun formula ca "procopsirea a cator-va este Statul a-tot-puternic." Doctrina pur materialista cultivata de scoala liberala-burgheza denumita si scoala individualista sau oportunista, a carei politica este definita de economistul Jules Lemaitre ca fara Dumnezeu, intrucat indivizii apartinand acestei scoale se servesc de multimea cea naiva si credula pe care o ademenesc cu promisiuni si frumoase cuvinte, prin extensiunea in domeniul moralei a libertatei individuale infatisata sub formula laisser faire, laisser passer, iar cand ating tinta devin conservatori ai situatiei dobandite si aparatori vajnici ai dispozitiunilor severe de cari beneficiaza, spre a nu dabandi altii situatia lor. (...) In zadar li se spune despre legile universale impuse umanitatei, despre morala pe care natura ne-a pus in inima, despre bunul simt, despre resemnarea provizorie, despre nevoile patriei etc. caci toate acestea nu cantaresc nimic inaintea necesitatilor stomacului lor si a bucuriei ce simt prin rautatea lor (Ch. Ant. "Economie sociale").(...)
(...) Se lafaesc in palate, se tolanesc in automobile, iar Statul ii menajeaza, ba chiar le ridica osanale acestor monstrii amorali, infatisandu-i multimei ca eroi in greaua lupta pentru traiu. Au muncit! Au economisit! aceasta este justificarea bogatiei sau a altor situatiuni, de unde, cu drept cuvant se deduce, ca cei din aceiasi categorie ca si ei, insa saraci, sunt niste lenesi, or betivi, or incapabili... In asa conditiuni, justitia sociala este o formula banala, o virtute negativa, ale carei efecte apar ca sanctiuni pentru cei cinstiti si muncitori. Statul trebue sa dea dovada ca n'a voit sa faca o gluma si de aceia se impune ca sa se supuna la jugul interesului general, dupa cum se exprima I. Caillaux printr'o lucrare citata in textul ce urmeaza, pe acesti profitori ai societatei dintre cari unii parvin sa ocupe chiar demnitati si cari dispretuiesc tot ce este just si moral in nesocotinta inaltelor doctrine de natura a dirije pasii omenirei catre sublime idealuri (...).
Fiscul in ordinea sociala
(...) "Impozitul este un mijloc de reforma sociala si politica, un procedeu de a face intre indivizi o repartitie mai equitabila a bogatiilor, un mijloc de a regula pe cat mai bine posibil raporturile claselor sociale intre ele."(...)
(...) Definitiunile de mai sus sunt, de sigur, quintezenta unor sublime conceptii. Insa, prin impozite pe venit subordonate bunei credinte a celor impozabili, si pentru a caror constatare si incasare se intretine un permanent rasboiu intre contribuabili si fisc din cauza lipsei de ducatie civica; prin impozite de consumatie agravate cu impozitul arhaic denumit pe "tifra de afaceri", nu se pot satisface nici necesitatile visteriei si nu se pot atinge nici principiile justitiei sociale enuntate aci mai sus." (...)
(...) Abuzurile si lacomia puterii carmuitoare au constituit insa in toate timpurile pentru popor imbold la miscare, ca sa scuture jugul si sclavia si sa'si dobandeasca puterea suverana uzurpata prin mistificare, prin conruptiune si teroare. Istoria este plina de asemenea evenimente si cu sacrificiile ce implica atari situatiuni, cu sangele scurs din trupurile celor cari au murit pentru o idee s'au infaptuit multe lucruri ce constituie progresul omenirei; iar in ceea ce priveste drepturile celor cari, socotindu-se de esenta si emanatie divina si cari confundand Statul cu persoana lor, credeau ca pot dispune dupa bunul plac de vieti omenesti si bunuri, au fost asemenea tarmurite la aceia "de a domni iar nu de a guverna", principiu tradus in fapt si consfintit prin insasi aceasta clasica formula.(...)
(...) O analiza cat de sumara poate sa indice starea reala ce face sa se vada ca civilizatia moderna, calificare ce incearca unii sa atribue manifestarilor de orice fel ale luxului si introducerei in moravuri a o multime de lucruri si fapte socotite ca progres, este pura destrabalare, iar nu civilizatie.(...)
(...) Faptul de a nu se stabili impozite speciale pe lux si avere, ar fi mentinerea unor privilegii pentru cei bogati, caci impozitele uzuale cu caracter general prin nimic nu diferentiaza pe cel care plateste impozitul prin munca, rupandu-si din paine, de cel alintat in gusturi si placeri cu produsul avutiei. Primindu-si dividendul, dobanda sau uzura, el nu cunoaste riscul si nici oboseala, iar traiul sau luxos e recompensa trandaviei.
Exemple frumoase de ordin social se intalnesc in actuala lege a contributiunilor directe prin care legiuitorul a facut o serie de degrevari de impozite, nu numai pe motive materiel privind micimea veniturilor, dar pe motive de situatie financiara familiala, avandus-e in vedere numarul membrilor in sarcina unui contribuabil; apoi, reducerea simtitoare din venitul intreprinderilor ce aloca sumi la cassa de pensiuni si asistenta, sau de asigurari a afunctionarilor lor; (...)
(...) Apoi, tot in ordinea politica, strigatul de alarma al D-lui I. Caillaux prin citata sa lucrare, in pasagiile referitoare la politica Europei, exprimat prin cuvintele: Sa ne ridicam mai mult pe muntele ideilor. Marea chestiune care se pune, care intrupeaza si care depaseste in acelas timp toate problemele, este aceasta: trebuesc ajustate institutiunile politice organizate cu forte economice carora s'a lasat camp liber si cari au devenit Statul veritabil, Statul-haotic, neorganizat dar a tot puternic; sa se supuna oamenii de afaceri la jugul interesului general strivind privilegiile, caci in caz contrariu, feodalitate anarhica sau comunismul cu cortegiul sau de ruini si mizerie.(...)
(...) In ce ne priveste, putin intereseaza de factori vechi sau factori noui! Destul numai ca ei s'auda si sa vada nevoile vremei, afara numai daca sentimentele lor nu se anihileaza prin influenta mediului inconjurator de arivisti si elemente setoase de procopseala, fiindca inca si aceasta este o blestemata lege sociala!
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://www.semperfidelis.ro/news.php?extend.659 )
(Category: DIVERSE)
Posted by ex-ad
Thursday 17 September 2009 - 00:22:40
Am scanat pentru dumneastra o brosura din biblioteca personala, publicata in 1925 in editura Cartea romaneasca:
FISCUL IN ORDINEA SOCIALA
Dimitrie B. Ionescu
Inspector General de Finante
Prefata este semnata de Paul Negulescu, Profesor la Universitatea din Bucuresti, avocat.
Dimitrie B. Ionescu
Inspector General de Finante
Prefata este semnata de Paul Negulescu, Profesor la Universitatea din Bucuresti, avocat.
Gasiti intreaga brosura (format pdf, mare si clar) in sectiunea noastra Download-uri si va asiguram ca desi pare o lectura prea tehnica la prima vedere, veti gasi multe idei interesante.
(click pe imagini pentru marire)
Va redam citeva pasaje:
motto:
E legitim de a intreba daca nu sunt mai de graba saracia, nevoia, grija si nedreptatea, cari dau omului fortele cele mai profunde, dezrobesc sufletul si fac sa se coboare pe pamant imparatia cerurilor.
Walt. Rathenau
Prefata
Domnul D-trie B. Ionescu, Inspector General Financiar, fost elev al meu, este unul din rarii functionari, care iese cu totul din fagasul obicinuit; caci in afara de constiincioasa indeplinire a indatoririlor sale functionaresti, gaseste timp suficient ca sa studieze si sa discute probleme stiintifice de un interes considerabil.
Cu cultura si cu marea sa experienta, autorul face o documentata critica a starilor actuale si ne arata mijloacele de indreptare.
(...) Iata deci o constatare ca bogatasii aproape nu contribuiesc cu nimic, sarcinele Statului sunt duse de cei saraci.(...)
(...) Desfiintarea impozitului pe lux e, cu drept cuvant, aspru criticata. Legea Titulescu era, din acest punct de vedere bine venita, ea raspundea si necesitatilor fiscului, dar mai ales era o lege de dreptate sociala, care raspundea sentimentelor multimei.(...)
(...) Ori, impozitele indirecte lovesc clasele nevoiase, lovesc productiunea; taxele prea mari stanjenesc exportul. Trebuesc armonizate si bine calculate impozitele indirecte, caci ele pot sa stabileasca adevarata justitie sociala in materie fiscala.(;...)
(...) La noi, din nenorocire, criza economica, criza financiara, criza morala bantuesc cu furie. Cauzele trebuesc cautate in lipsa de initiativa, in lipsa de prevedere, in politica de partid, in inertia ce constatam. Bogatii imense nu sunt puse in valoare, energiile cari au cautat sa le puna in valoare au fost descurajate si ruinate.
Remediul in putem gasi in colaborarea tuturor oamenilor competenti, in popularizarea ideilor sanatoase ca aceele coprinse in lucrarea de fata.
Paul Negulescu
Profesor la Universitatea din Bucuresti,12 Decembrie 1925
Profesor la Universitatea din Bucuresti,12 Decembrie 1925
Introducere
Virtutea civica si interesele publice
Dupa trei ani de aplicare a "Legei Contributiunilor Directe" intocmita pe principiul justitiei sociale, dupa care Statul pretinde dela supusii sai, ca mijloc de existenta, cate o parte din venitul lor net in raport cu puterile contributive, s'a putut constata cu indestulare ceiace era de asteptat: marea masa a saracimei n'a precupetit tributul, dar cei bogati si influenti au uzat de tot felul de mijloace, spre a nu fi impusi la atat cat trebuia.(...)
(...) Absenta de virtute a celor bogati trebueste reprimata, iar menajamentul complect inlaturat, fie chiar prin modificarea legei, intrucat experienta dovedeste ca principiul justitiei sociale a fost violat.
Deducerea unor datorii considerate ca reale, dintr'un venit inscris in roluri ce este cu mult sub real, in special cel imobiliar; secretul declaratiei de venit si al desbaterilor in fata comisiunilor, este un privilegiu al minciunei si punerea la adapost a celor incorecti.
Milionarii ce rasar ca prin minune prin tot soiul de pacate nu trebuiesc menajati. Deviza imbogatirei pe orice cale fara alegere de mijloace este conceptia Statului-fictiune a individualistilor fanatici cari cred si pun formula ca "procopsirea a cator-va este Statul a-tot-puternic." Doctrina pur materialista cultivata de scoala liberala-burgheza denumita si scoala individualista sau oportunista, a carei politica este definita de economistul Jules Lemaitre ca fara Dumnezeu, intrucat indivizii apartinand acestei scoale se servesc de multimea cea naiva si credula pe care o ademenesc cu promisiuni si frumoase cuvinte, prin extensiunea in domeniul moralei a libertatei individuale infatisata sub formula laisser faire, laisser passer, iar cand ating tinta devin conservatori ai situatiei dobandite si aparatori vajnici ai dispozitiunilor severe de cari beneficiaza, spre a nu dabandi altii situatia lor. (...) In zadar li se spune despre legile universale impuse umanitatei, despre morala pe care natura ne-a pus in inima, despre bunul simt, despre resemnarea provizorie, despre nevoile patriei etc. caci toate acestea nu cantaresc nimic inaintea necesitatilor stomacului lor si a bucuriei ce simt prin rautatea lor (Ch. Ant. "Economie sociale").(...)
(...) Se lafaesc in palate, se tolanesc in automobile, iar Statul ii menajeaza, ba chiar le ridica osanale acestor monstrii amorali, infatisandu-i multimei ca eroi in greaua lupta pentru traiu. Au muncit! Au economisit! aceasta este justificarea bogatiei sau a altor situatiuni, de unde, cu drept cuvant se deduce, ca cei din aceiasi categorie ca si ei, insa saraci, sunt niste lenesi, or betivi, or incapabili... In asa conditiuni, justitia sociala este o formula banala, o virtute negativa, ale carei efecte apar ca sanctiuni pentru cei cinstiti si muncitori. Statul trebue sa dea dovada ca n'a voit sa faca o gluma si de aceia se impune ca sa se supuna la jugul interesului general, dupa cum se exprima I. Caillaux printr'o lucrare citata in textul ce urmeaza, pe acesti profitori ai societatei dintre cari unii parvin sa ocupe chiar demnitati si cari dispretuiesc tot ce este just si moral in nesocotinta inaltelor doctrine de natura a dirije pasii omenirei catre sublime idealuri (...).
Fiscul in ordinea sociala
(...) "Impozitul este un mijloc de reforma sociala si politica, un procedeu de a face intre indivizi o repartitie mai equitabila a bogatiilor, un mijloc de a regula pe cat mai bine posibil raporturile claselor sociale intre ele."(...)
(...) Definitiunile de mai sus sunt, de sigur, quintezenta unor sublime conceptii. Insa, prin impozite pe venit subordonate bunei credinte a celor impozabili, si pentru a caror constatare si incasare se intretine un permanent rasboiu intre contribuabili si fisc din cauza lipsei de ducatie civica; prin impozite de consumatie agravate cu impozitul arhaic denumit pe "tifra de afaceri", nu se pot satisface nici necesitatile visteriei si nu se pot atinge nici principiile justitiei sociale enuntate aci mai sus." (...)
(...) Abuzurile si lacomia puterii carmuitoare au constituit insa in toate timpurile pentru popor imbold la miscare, ca sa scuture jugul si sclavia si sa'si dobandeasca puterea suverana uzurpata prin mistificare, prin conruptiune si teroare. Istoria este plina de asemenea evenimente si cu sacrificiile ce implica atari situatiuni, cu sangele scurs din trupurile celor cari au murit pentru o idee s'au infaptuit multe lucruri ce constituie progresul omenirei; iar in ceea ce priveste drepturile celor cari, socotindu-se de esenta si emanatie divina si cari confundand Statul cu persoana lor, credeau ca pot dispune dupa bunul plac de vieti omenesti si bunuri, au fost asemenea tarmurite la aceia "de a domni iar nu de a guverna", principiu tradus in fapt si consfintit prin insasi aceasta clasica formula.(...)
(...) O analiza cat de sumara poate sa indice starea reala ce face sa se vada ca civilizatia moderna, calificare ce incearca unii sa atribue manifestarilor de orice fel ale luxului si introducerei in moravuri a o multime de lucruri si fapte socotite ca progres, este pura destrabalare, iar nu civilizatie.(...)
(...) Faptul de a nu se stabili impozite speciale pe lux si avere, ar fi mentinerea unor privilegii pentru cei bogati, caci impozitele uzuale cu caracter general prin nimic nu diferentiaza pe cel care plateste impozitul prin munca, rupandu-si din paine, de cel alintat in gusturi si placeri cu produsul avutiei. Primindu-si dividendul, dobanda sau uzura, el nu cunoaste riscul si nici oboseala, iar traiul sau luxos e recompensa trandaviei.
Exemple frumoase de ordin social se intalnesc in actuala lege a contributiunilor directe prin care legiuitorul a facut o serie de degrevari de impozite, nu numai pe motive materiel privind micimea veniturilor, dar pe motive de situatie financiara familiala, avandus-e in vedere numarul membrilor in sarcina unui contribuabil; apoi, reducerea simtitoare din venitul intreprinderilor ce aloca sumi la cassa de pensiuni si asistenta, sau de asigurari a afunctionarilor lor; (...)
(...) Apoi, tot in ordinea politica, strigatul de alarma al D-lui I. Caillaux prin citata sa lucrare, in pasagiile referitoare la politica Europei, exprimat prin cuvintele: Sa ne ridicam mai mult pe muntele ideilor. Marea chestiune care se pune, care intrupeaza si care depaseste in acelas timp toate problemele, este aceasta: trebuesc ajustate institutiunile politice organizate cu forte economice carora s'a lasat camp liber si cari au devenit Statul veritabil, Statul-haotic, neorganizat dar a tot puternic; sa se supuna oamenii de afaceri la jugul interesului general strivind privilegiile, caci in caz contrariu, feodalitate anarhica sau comunismul cu cortegiul sau de ruini si mizerie.(...)
(...) In ce ne priveste, putin intereseaza de factori vechi sau factori noui! Destul numai ca ei s'auda si sa vada nevoile vremei, afara numai daca sentimentele lor nu se anihileaza prin influenta mediului inconjurator de arivisti si elemente setoase de procopseala, fiindca inca si aceasta este o blestemata lege sociala!
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://www.semperfidelis.ro/news.php?extend.659 )