Nu voi putea uita niciodată feţele luminoase, radiind de bucurie afişate pe micul ecran de demnitarii Mircea Dinescu şi Ladislau Csendes de la CNSAS, după ce au primit pe tavă de la Mugur Ciuvică motivaţia preluării ‘‘în regim de urgenţă’‘ a arhivelor fostei Direcţii de Contrainformaţii Militare, aflate în custodia unităţii de arhive de la Piteşti. Nu ştiu dacă Mircea sau Loţi pot deosebi un tun de un obuzier sau un focos de o grenadă, dar bănuiesc cine le-a aratat ‘‘linia de miră’‘. Probabil că băieţii de ambasada rusă sau cea ungară, după ce şi-au frecat mâinile de bucurie aşezaţi într-o încordată aşteptare în faţa televizoarelor le-au transmis celor mandataţi felicitările de rigoare. Vechea prietenie cu diplomaţii sovietici împărtăşită de fostul pompier de la Uniunea Scriitorilor va dăinui până la stingerea sa pe cale naturală. Nu ştiu dacă agenţii de la Lukoil s-au autosesizat să-şi pună în funcţiune tot ‘‘în regim de urgenţă’‘ imediat pompele ca să desece moşia inundată a disidentului de la Cetate-Dolj, iar FSB-ul va deconta nota de plată. ”in să remarc că SRI a predat 1.300.000 dosare, în cea mai mare parte de la Direcţiile I-a, a II-a, a V-a şi a VI-a, de la fostul DSS şi a păstrat în custodie alte 100.000 de la Direcţia a III-a Contraspionaj. Liberalii patrioţi de la MApN vor preda întreaga arhivă de la Direcţia a IV-a Contrainformaţii Militare care a avut atribuţii profesionale exprese pe linia de contraspionaj militar. Nici o ţară din fostul bloc răsăritean nu şi-a deschis cu atâta zarvă arhivele contrainformaţiilor militare. În Polonia toate dosarele pe linie protecţiei militare antisovietice au fost păstrate sau reactivate în conlucrare cu serviciile secrete militare din cadrul NATO. În Ungaria nu au fost deschise dosarele contraspionajului civil şi militar. La noi a fost ca la nimeni. Generalul Nicolae Militaru a distrus întâi propriul dosar de la Direcţia de Contrainformaţii Militare (de agent GRU intitulat ‘‘Corbii’‘). După care a predat toată baza documentară de date din compartimentul ţări socialiste al Direcţiei a IV-a serviciului militar de informaţii sovietic. Acest compartiment condus de ofiţerii CI Virgil Paşca şi Nicu Aştileanu sintetiza toate informaţiile culese de ofiţerii operativi ai unităţii pe problematica contraspionajului militar antisovietic, în acţiunea ‘‘Barajul’‘. Ca fost cercetaş şi spion militar ceauşist la Roma în ‘‘Cizmă’‘, generalul Gheorghe Nicolaescu actualul consilier confidenţial pe linie de contrainformaţii al ministrului liberal al armatei Teodor Atanasiu, ştie cu siguranţă ce conţin datele de la Piteşti. Nicolaescu şi Atanasiu sunt prieteni de pe vremea când cel dintâi venea în vizită la Cugir în calitate de şef de siguranţă militară la secundul, care era director adjunct la fabrica de ‘‘maşini de cusut’‘ calibrul 7,62. Micile disensiuni contrainformative dintre Medar de la Protecţie şi Nicolaescu de la Siguranţă sunt de notoritate în armată. Chiar dacă la DGIA se spune că nu se face politică, se ştie că Medar era apropiatul lui Constantin Degeratu, iar Nicolaescu al lui Mihai Popescu. Primul, general de armată fost consilier şef la Constantinescu, iar secundul, tot general de patru stele (cel care l-a înlocuit pe generalul Mircea Chelaru actual vicepreşedinte la PC, din funcţia de şef al Statului Major General debarcat pe motiv de ‘‘iredentişti bulgari în Oltenia’‘ şi i-a luat locul) actual senator PSD de Vâlcea şi şef la Comisia de Apărare. Când Băsescu l-a adus, la propunerea lui Degeratu (ţinut în corzi de presă pe motiv de participare la represiunea din 21 decembrie 1989 la Cluj), pe Medar la Cotroceni, în replică Tăriceanu şi-a amintit că Atanasiu îl are pe post de consilier pe Nicolaescu, rivalul acestuia. În confruntarea dintre cele două palate statele majore informative sunt conduse de Medar respectiv Nicolaescu. Când băieţii l-au simţit pe generalul de patru stele Bârloiu de la CSAT că este infiltrat în jocul operativ de către un alt centru de putere (PSD) l-au trimis la pensie pentru a nu profita de gâlceavă. Însă când doi se bat, al treilea câştigă. La MApN şi în CSAT, PSD mai are oameni grei lăsaţi de Ioan Talpeş, Mircea Paşcu, George Maior şi Mihai Popescu. Din dosarele contrainformative de la Piteşti, Dinescu va avea ce savura şi pompa către ‘‘societatea civilă’‘ care a devenit în mod suspect atât de interesată mai nou de arhivele contrainformaţiilor militare. Poetul muritor (nu nemuritor şi rece, pentru că mărturisesc că l-am simpatizat înainte de căderea lui Ceauşescu, pentru că nu era suportat de către conspiratorii din grupul de la Trocadero cărora am avut onoarea să le ascult intrigile moscovite) se va delecta cu informaţiile despre fruntaşii care îşi turnau caporalii că-i plezneau sau îi purtau târâş prin dormitoare, despre sergenţii care îşi turnau plutonierii că fură bocanci de la magazia de echipament, despre locotenenţii care îşi turnau căpitanii că spun bancuri politice la adresa familiei prezidenţiale ca să le ia locul în fruntea companiilor şi despre maiorii care îşi turnau coloneii (pentru a le lua locul în fruntea regimentelor) că fac afirmaţii politice grave la adresa fostului ministru Olteanu, care ar fi fost schimbat cu Milea pe motiv de kaghebită ş.a.m.d. Csendes va avea supriza să vadă că mulţi udemerişti au dat cu subsemnatul în timpul efectuării stagiului militar (cel mai adesea studenţi de religie reformată, deoarece studenţii de la teologie catolică refuzau să semneze angajamentul iar dacă erau forţaţi se confesau profesorilor la intrarea pe porţile facultăţii de la Alba-Iulia). Dar mai ales faptul că aproape toţi ofiţerii superiori maghiari din Armata RSR (recunosc, din ce în ce mai puţini la recomandarea organelor de contrainformaţii militare) erau lucraţi în dosare pentru manifestări naţionalist-şovine. Din păcate, unele informaţi nu vizau doar manifestării şovine şi erau preluate artificial. Acestea sunau cam aşa: ‘‘Laudă nivelul de viaţă din Ungaria şi spune că ar fi mai bine ca Ardealul să treacă la aceasta din acest motiv’‘. Sau: ‘‘refuză să mai privească la TVR şi vizionează doar posturile naţionale din Ungaria’‘. Dosare încropite prost şi la normă, din lipsă de timp şi multitudinea sarcinilor, pe care Csendes le va încadra cu siguranţă la sectorul poliţie politică. Bănuiesc că este grabnic interesat (la fel ca şi băieţii de la AVH) să afle care au fost sursele CI-iştilor care i-au înfundat pe spionii din armată ce lucrau pentru fosta AVO şi pe ofiţerii de naţionalitate maghiară cu manifestări clare iredentiste dezbrăcaţi de haina militară românescă. Surse care vor fi dezavuate public ‘‘că s-au dat cu românii’‘ la fel ca şi Csibi Istvan la adunările autonomiştilor din secuime sau ale intelectualilor separatişti maghiari clujeni şi mureşeni. Aşa cum am mai arătat toţi ofiţerii de contrainformaţii militare din armată (în rândurile cărora, repet pentru cei care tot mă întreabă pe internet în comentariile pe seama materialelor mele, m-am numărat şi eu o scurtă perioadă de vreme) aveau ordine speciale de la conducerea superioară de partid din armată să transmită sarcini reţelei informative şi să culeagă informaţii pe lângă cele uzuale profesionale (contraspionaj, apărarea secretului, antiterorism, supraveghere deplasări în teren ataşaţi militari, protecţia cazărmii şi a mediului apropiat geografic al acesteia, armamentului şi tehnicii militare, a documentelor secrete ş.a.m.d.) şi cele de natura poliţiei politice în limbajul actual (protecţia conducerii superioare de partid şi de stat, ‘‘eterul’‘-ascultător şi colportori de comentarii duşmănoase auzite la Europa Liberă, ‘‘culte secte’‘, militari care intrau în legături cu cetă‘eni străini datorită pasiunilor extramilitare-columbofili, colecţionari de timbre ş.a.m.d.). Paleta compartimentelor informaţionale operative era atât de largă încât nu putea fi acoperită. Trebuie să subliniez faptul că CI-iştii erau puţini la număr în comparaţie cu activiştii PCR din Armata RSR care se ocupau numai de propaganda şi poliţia politică comunistă (raportul numeric era de 1:10) şi nu acopereau toată problematica ordonată de la nivel central, motiv pentru care cel mai mult a avut de suferit munca de contraspionaj pentru care erau plătiţi conformstatutului profesional. Nu încerc să acopăr greşelile făcute, dar ţin să menţionez că CI-istul din teritoriu nu avea la dispoziţie structuri specializate de filaj, interceptări telefonice sau ale corespondenţei, acestea fiind împrumutate de la Securitate în limitele în care lucrătorii acesteia se puteau degreva temporar de ele. Spre exemplificare, eu aveam în asigurarea contrainformativă şase unităţi militare la nivel de batalion independent, unele dintre ele situate la sute de kilometri depărtare şi aveam aprobate pentru ascultare temporară la Securitate cel mult trei posturi telefonice. Deşi nu sunt un fan al generalului Sergiu Medar, îi dau dreptate în privinţa consideraţiilor făcute la adresa raportului întocmit la ordinele pesediştilor Mihai Popescu, Puiu Mircea Paşcu şi Ion Talpeş (pe atunci în funcţii ministeriale de conducere) în vara anului 2004, în plină campanie electorală, de către actualul consilier liberal tăricean, generalul Gheorghe Nicolaescu. Dacă studentul Băsescu nu a primit nume conspirativ pe documentul contrainformaţiilor militare vă spun cu certitudine că nu a furnizat note informative scrise. Ori era în studiu (punctare şi verificare în vederea atragerii la colaborare), ori CI-istul întocmea rapoartele informative în urma discuţiilor purtate cu acesta. Aceste rapoarte informative erau uzuale, vor fi des întâlnite de către specialistul Dinescu şi se întocmeau în urma discuţiilor cu cadrele militare care nu puteau fi folosite cu semnătură (erau în organica eşalonului superior – comandanţi sau erau secretari sau membrii în BOB ale PCR) sau nu acceptau să semneze angajamentul de securitate din motive personale. Cei care mă citesc trebuie să înţeleagă că nu era atât de simplu să atragi pe cineva la colaborare pe bază de semnătură. Din păcate, uneori se folosea, la sugestia activiştilor de partid, şantajul. Alteori, cadrele militare primeau sarcini de partid de la secretarul comitetului PCR sau al Consiliului Politic să sprijine ofiţerul CI cu informaţii scrise până la finalizarea unor dosare vizând persoane cu funcţii de conducere care făceau afirmaţii duşmănoase la adresa invariabilei ‘‘conduceri superioare de partid şi de stat’‘. Adică, tot invariabil a familiei Ceauşescu. Eu voi aduce nişte clarificări necesare ca fost şef de birou de contrainformaţii militare în problema colaborării navigatorului Băsescu. În uzanţele muncii de contrainformaţii militare această situaţie de culegere de informaţii purta denumirea de ‘‘exploatare în orb’‘. Existau situaţii când cadrele militare, respectiv elevii de liceu militar sau şcoală militară, în ultima categorie intră şi Institutul de Marină, intrau fortuit sau întâmplător în contact cu cetăţeni străini. Comandanţii (consiliaţi de CI-işti cu aspectele care interesează) le solicitau întocmirea unor rapoarte care ajungeau tot invariabil în copie la ofiţerul de contrainformaţii şi erau exploatate la fel ca cele ajunse pe aceeaşi filieră pe masa ofiţerilor de contrainformaţii militare din armata americană. Rămân la convingerea că Băsescu a fost trecut pe listă ca potenţială sursă în vederea ‘‘exploatării în orb’‘ cu ocazia revenirii din deplasările în străinătate cu vasul, după absolvirea Institutului de Marină Civilă.
aici sunt cele trei parti ale interviului luat lui I.M. Pacepa de catre redactorii de la Ziua. pentru ca tot au fost numeroase discutii pe tema Pacepa pe alte thread-uri, mi se pare mai normal sa il punem la "Autopsia trecutului".
Forums
