Cititi cu rabdare si intelegere, si daca va regasiti in cele de mai jos, inseamna ca si dumneavoastra ati obosit AlexandruTocilescu (regizor): "Scrisoare către ţara mea"
n
Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine > decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele > în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii > cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, > serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, > culorile, limba ei.
> Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei > care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe > stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum > stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela > folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde > gîngurelilor unui bebeluş.
> Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un > site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private > e doar un paravan în spatele căruia > se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de > ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, > educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai > norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi > creioane).
> Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are > niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici > argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare > nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat > soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o > staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima > secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost > urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care > s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate > cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de > table fără noroc, şi literatură erotică, pe lîngă > care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt > suave declaraţii de amor. > Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi > cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care > încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi > el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a > vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în > timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în > Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele > şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri > pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art > director care ilustrează un articol despre cartea Golful > francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea > de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e > francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte > tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la > insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine > portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună > n-am mai avut suflu. Şi nici pentru > corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi > art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în > Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să > ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu > ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini > înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat > demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi > nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie > împotriva lui.
> Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are > rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă > se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în > patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane > de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit > să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau > preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau > cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, > discursul spun că se pricepe.
> Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau > complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar > întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar > tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, > funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, > Parlamentul par cu toate că există într-un univers > diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd > în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să > ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi > bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' > Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem > imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.
> Am obosit să fiu victima statului care mă fură la > facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor > care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi > două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să > nu reclam furtul din buzunare.
> Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice > iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau > concetăţean, în membru al unei comunităţi > rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa > privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti > copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă > iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi > dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face > complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă > prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă. > Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, > mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, > într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.
> Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur > program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu > securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, > discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la > factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, > miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot > românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, > ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, > incesturi de patru stele.
> Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite > de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor > obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de > prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai > interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i > transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în > bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.
> Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în > universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri > europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să > aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii > fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul > nefericit "succesuri". Am obosit să văd > susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de > jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti > independenţi care devin guvernatori interesaţi. Am obosit > să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu > explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.
> Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din > gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii > erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian > Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care > tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari > care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de > 1 Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul > poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa > de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate > cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme > al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci > ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta > Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe > marginea balconului sau a macaralei şi comentariile > profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să > aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc > profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii. > Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara > asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor > eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un > preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, > în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. > Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi > putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.
> Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate > soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori > ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, > caraghioşi, şobolani rozalii, > lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre > insinuările cutărui senator, despre sforăitul din > Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de > senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am obosit > să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu > acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se > măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în > Alexandria , şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai > are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, > naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători-titraţi, > distracţie-pe- cinste.
> Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în > medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. > Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi > cei care o apără. Mă oboseşte oricine comentează un > film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni > sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care > să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb > cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor > ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, > bună, rea, dar în orice caz extra-ordinară, care să > merite măcar efortul scanării fotografiei lor.
> Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare > îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe > Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu > are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, > la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea > orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, > să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban > Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim > Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, > să nu am încredere în nimic şi nimeni. >> Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. > M-am gîndit, la un moment dat, să le cer > oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar > am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite > proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări > haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit > salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de > opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase > despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi > a Daciilor în rate.
> Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De > ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la > care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, > omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de > a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a > protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara . De > dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în > sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De > dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. > De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.
> De aceea spun că nu-mi iubesc ţara . Mi-a mai rămas, > totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în > străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l > folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu > covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă > străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. "
> Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată > exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, > declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat > că media românescă e vinovată pentru genocid cultural.
Aici se vorbeste de drepturi,drepturi si iar drepturi...dar ceea ce avem noi de facut? obligatiile noastre ca si cetateni? de asta nu vorbeste nimeni si de aia nici nu le respecta nimeni...dar cum spunea cineva opiniile personale au marele avantaj ca pot trece ca fiind nesemnificative..Toti gasesc emigrarea ca un fel de scapare..hai sa ne luam cu totii bagajul si sa plecam in lumea larga..ce ramane sau cine ramane?nimeni, niste batranei care se uita lung pe ulita..copii care se vor apuca de furat si un mare haos..si pamantul asta romanesc? Jertfele eroilor nostrii ca sa faureasca Unirea? Unde le lasam..nu ne mai pasa? cat despre media si genocid cultural...Eu zic ca e mai vinovat cumparatorul(clientul)decat vanzatorul(ofertantul).Daca nu ar exista nevoia de iluzii mediatice nici produsul finit nu ar exista!..zic si eu..
Doar atat. Tara n-are nicio vina, singurul lucru este acela ca este locuita ... de unii. Ca tot bate la usa primavara, n-ar strica o curatenie de primavara. Niciodata nu te plictisesti de tara.
enforcer, avem topicul Caderea Romaniei LINK .. n-ar fi trebuit deschis un topic nou... drept pentru care va propun sa-l pastram pe acesta strict pentru ceea ce simtim noi despre amarita asta de tara...
Tocilescu ar trebui sa se ia de mana cu Goma, care spunea candva ca, daca nu era Eminescu, poporul roman ar fi trecut degeaba prin istorie. A sters in cateva cuvinte, cu dispret suveran, o istorie multimilenara, o cultura deosebita, un popor unic.
Scrisoarea incepe cu: nu imi iubesc tara. Am facut un efort urias, am „muscat din mine” ca sa citesc tot iar acum cand scriu fac un mare efort sa-mi controlez limbajul.
Pentru ASA CUM ESTE tara acum nu este vina ei ci a noastra. Pentru ca nu-i dam un leu unui „aurolac” justificand gestul nostru egoist prin faptul ca isi va cumpara tot drog. Ipocriti ce suntem! Dar noua nici nu ne pasa! Ne prefacem doar si il mai si aruncam in branci din tramvaiul in care a urcat ca sa se incalzeasca putin pentru ca ne polueaza aerul. Sunt atatia copii orfani sau abandonati dar pentru a adopta unul conditiile sunt aproape imposibil de indeplinit. Sunt atatia batrani uitati de toti ai lor dar dupa plecarea lor pe drumul acela cu sens unic se descopera o multime de mostenitori. Acuzam prostituatele ca au imbolnavit barbatii uitand ca ele sunt doar o marfa care exista pentru ca se vinde. Daca nu ar exista cerere nici oferta nu ar mai avea vreun rost. Acuzam medicii care iau mita dar nu recunoastem nici morti ca noi suntem cei care dam (si poate si primim).
„Acestea sunt doar gesturi marunte!” vor spune unii. Da, asa este, dar nu suntem in stare nici macar de gesturi marunte, deci faptele mari nici nu intra in discutie.
Abordarea este fundamental gresita pentru ca intrebarea este formulata gresit. Intrebarea nu este: „Ce a facut tara asta pentru mine?” ci: „Merit eu tot ce a facut tara asta pentru mine?” Aaaa, nu a facut nimic?! Inseamna ca eu sunt o rasfatata, o privilegiata, pentru ca mie mi-a dat tot ce am si tot ce sunt. Mi-a dat viata si o mama minunata- un adevarat inger. Mi-a dat un sot bun si doi copii minunati care sunt lumina sufletului meu. Mi-a dat profesori de elita si prieteni pe care ii ador sincer. A adus in viata mea ingeri cu chip de om care imi lumineaza sufletul prin simpla aparitie sau doar cu un mail. Aici se afla toti cei pe care ii iubesc. Aici se afla SemperFidelis si Ex-ad care ne suporta cu o rabdare de inger de atata vreme (La multi ani tuturor femininelor SF cu o mentiune speciala si o floare vie pentru Ex-ad; ai dreptate, este o barbarie sa ucizi florile). Si Ronin cel tenace ca un izvor de munte. Si Boribum cel pus pe glum’. Si 1\* cel dornic de aventura (poate tu resimti asta ca pe un semiesec dar eu ma bucur ca s-a amanat plecarea ta). Aici se afla si Skappaluda cel trist ca o balada si … ma opresc aici ca v-am plictisit destul.
Poate vi se pare putin dar daca acestea ar lipsi toate comorile pamantului nu ar putea consola un suflet pustiu.
Un om destept spunea ca „Tara nu ne datoreaza nimic pentru ca ERA cu mult timp inaintea noastra si va mai fi inca mult timp dupa ce noi nu vom mai fi nici macar amintire” (sper ca am citat corect). In concluzie, eu imi iubesc tara cu toata istoria ei, imi iubesc poporul cu toate calitatile si defectele lui, nu caut tapi ispasitori ci vinovati pentru starea in care se afla si tare as vrea sa-i vad pedepsiti, sper ca va veni ziua cand ne vom putea mandri ca suntem romani si nu voi obosi niciodata sa o astept.
Va doresc tuturor o primavara frumoasa, o vara fierbinte, o toamna bogata si o iarna de vis. Iar cand iarna se va sfarsi sa o luati de la capat pentru toata eternitatea.
Forums
