Stiu ca poate pentru unii ar putea parea hilar ca am deschis un asemenea topic! Dar hai totusi sa recunoastem ca sunt momente in viata cand aproape fiecare dintre noi se gandeste intr-un fel sau altul la Dumnezeu! Sau la vreun Sfant! Aici, sub protectia anonimatului putem sa povestim fapte adevarate, situatii de viata in care consideram ca Dumnezeu a fost sau nu langa noi! Haideti sa incercam sa ne deschidem sufletul!
Asta e un fel de spovedanie? "Nu e popa Dumnezeu sa stie ce am facut eu",asa suna versurile unui cantec drag mie. Doar "sacul cu sare" ne poate "ajuta" sa ne destainuim pe aici si nu numai!
Probabil nu s-a inteles exact ce se vrea de la acest topic. In nici un caz spovedanie, ca doar nu suntem la biserica. Fiecare sau aproape fiecare din noi avem momente cand ne rugam la un Sfant anume, ori in preajma sarbatorilor Sfantului respectiv, ori poate sunt momente in viata cand ii invocam numele iar problema respectiva se rezolva. Eu de cele mai multe ori cand intampin greutati ma rog Sfantului Mina si Sfantului Iuda Tadeu. Ori fac o rugaciune mica in minte ori pur si simplu ii rostesc numele in gand. Probabil este de ras dar nu cred ca macar unii dintre voi in momente dificile nu va ganditi la X sau la Y sfant sau pur si simplu la Dumnezeu sa va ajute. Cam asta a fost ideea topicului. Daca considerati ca este aiurea nu am chiar nimic impotriva sa fie sters de catre admin.
Nu, nu e nimic de ras @SAS. Intrebarea este daca merge? Si eu am in vocabular cuvantul Dumnezeu, dar cand sunt suparat pomenesc mai mult "partea adversa". Nu sunt credincios, dar nici ateu, avand grija sa nu contrazic ceea ce nu cunosc. Eu am teoria mea despre "Divinitate" si pot sa spun ca functioneaza. Ea tine mai mult de energia care o posedam fiecare dintre noi (poate e vorba de Sfantul Duh) si care trebuie canalizata corect daca vreau sa reusesc ceva. Sunt totusi dezamagit ca in politica nu da rezultate ...
"Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El." Arsenie Boca(1910-1989). Va marturisesc ca minuni le face si astazi,sub ochii nostrii.Sa-i tinem deschisi sa le vedem. Parerea mea!
Credinta e cel mai intim...lucru. Am trait multi ani în ambiante cazone,si daca de multe ori se vorbea despre foste si viitoare iubiri sau situatii familiale (chestiuni foarte personale),ei bine niciodata nu am discutat (sau asistat la discutii) despre cum e cu credinta,crezutul si dumnezeul fiecaruia. Practica religioasa,morfologia unei religii sau a alteia...asta e altceva,si cred ca tine de cultura generala.Personal,am oroare de semnele exterioare ale vreunei credinte : cruci,stele,rune,etc. dar sunt un mare admirator al comportamentelor izvorâte din preceptele religiilor.
Cam asta e... . A propos de cele de mai sus,am citit asta LINK . Nu stiu cât de "pe bune" e facut sondajul,dar ca idee,asa...
Nu este deloc hilar, SAS. E chiar binevenit topicul printre atatea altele despre arme, dezastre, conspiratii.
@ Surry Mi se pare mie sau ai devenit cam carcotasa in ultima vreme?! Eu nu stiu povestea cu "sacul de sare", poate ne-o spui si noua, pentru ca eu stiu doar una cu "drobul de sare". Cred ca tie ti se pare un semn de slabiciune sa vorbesti despre Dumnezeu sau despre credinta intr-o societate in care raul pare ca a prins radacini. Unora chiar li se pare ca Dumnezeu paraseste astfel de locuri, uitand ca fiecare om are suflet de la Dumnezeu, care este cu el in toate zilele vietii sale, ca acest suflet se intoarce tot la Dumnezeu la sfarsitul experientei terestre si ca in acest fel este in permanenta conectat la divinitate. Pur si simplu, nu putem nega divinitatea fara sa ne negam pe noi insine.
@Superagentu' Asa este, exista minuni la tot pasul dar le ignoram pentru ca nu poarta pe ele insemnul dolarului, sunt permanente, gratis si la indemana oricui. Le ignoram pentru ca fac parte din viata noastra, ni se pare firesc sa fie asa si ni se pare ca ni se cuvin. Numai daca intr-o zi, in urma unui eveniment nefericit, ar dispare, abia atunci ne-am da seama ca ele au fost minuni perene in viata noastra.
@Boribum pentru ca esti intotdeauna la inaltime Asa este, credinta este cel mai intim lucru.
@Stel,mie mi s-a parut a fi o invitatie la "spune tot ce ai facut,nimeni nu o sa stie cine esti,esti protejat de un id ".Sacul cu sare este o metoda de tortura.
@ Surry Draga mea, mie mi s-a parut o invitatie la sinceritate, nu la confesiune. Si am sa-ti spun foarte sincer ca eu il vad pe Dumnezeu in ochii fiecarui copil. Sunt fascinanti! Sunt minunati aia mici! De fapt, stii si tu asta. Spuneai pe un alt topic ca sunt dezorientati. Eu cred ca suntem mai dezorientati noi decat ei. Ei sunt foarte orientati, atat de orientati incat te aduc la disperare uneori. Stiu exact ce vor, isi apara cu incapatanare ideile si ai nevoie de rabdare de inger si tact de mare diplomat ca sa-i convingi. Au un sentiment al libertatii extraordinar. Resping orice tentativa de incalcare, de diminuare a libertatii lor. Asta daca nu esti cu un pas inainte sa-i faci sa creada ca ideea le apartine.
Dar te vei convinge de asta putin mai tarziu, cand minunile tale vor mai creste.
Si iti mai spun cu toata sinceritatea ca eu vad ingeri si pe pamant, chiar daca au chipuri de oameni: sunt cei care iti aduc bucurie, iti lumineaza sufletul si iti dau puterea sa ierti, sa mergi mai departe, sa lupti, sa invingi.
Forums
pentru ca esti intotdeauna la inaltime
